Ficțiune

Home Ficțiune

Amabilitate și inocență

2

De Ziua Internațională a Amabilității, de pe 13 noiembrie, Editura SIONO și-a invitat urmăritorii să scrie un text despre amabilitate în comentarii.

Nu mai scrisesem de mult timp, așa că am acceptat provocarea și au ieșit următoarele cuvinte care cumva sau „necumva” formează o poveste.

Ce-mi plac poveștile, mereu îmi amintesc atunci când scriu.

Mereu uit atunci când nu scriu, iar adevărata problemă este că mai mult decât să scriu, NU scriu.

Se spune că într-o altă lume, în care luna era din culori cerate la fel ca pădurea de sub ea, existau niște ființe mici, un fel de pitici, extrem de răutăcioși. Stricau totul în jur. Ce le ieșea în cale se murdărea cu-n gri ca de piatră. Dar n-a durat mult și un cutremur puternic i-a scuturat de i-a băgat în coșul de gunoi. Căci erau rămășițele creionului ce tocmai fusese ascuțit deasupra desenului creat cu amabilitate de o fetiță dornică de-a face un dar. 

Sigur că desenul purta încă dâre gri printre crengile desenate. Dar asta n-a oprit-o să-l arunce, împăturit în patru, pe balconul vecinului din dreapta. Știa că așa îl va descoperi Dariu care în ziua respectivă se supărase că nu s-a putut duce la parcul de aventură din pădure, preferatul lui. 

Alma a zâmbit, s-a simțit bine oferind. 

Poezie Contemporană

0

Rimă de se poate
Măsură nici atât

Cât despre ritm?
Ce mai vorbim?

Fata în boxeri

0

Una dintre plăcerile mele, nevinovate deocamdată, este de a scrie, iar când asta îți place, te macină, cauți tot felul de portițe pentru a ajunge să scrii, blogul fiind una dintre ele, iar o alta a fost și articolul ăsta, când am descoperit concursul de la Guerrilla, Vocea Ascultătorului. Am trimis textul pe 4 noiembrie, cu câteva minute de termenul limită.

Cum ar arăta o zi din viața ta dacă ai aparține sexului opus?

Sunt fată, poate femeie pentru unii, poate copilă pentru alții, așa aș fi și ca bărbat: oglinda societații, personalizată în cazul de față cu: băiat, bărbat și copil. Din când în când, aș avea sclipiri autentice, aș fi eu, așa cum nimeni nu ar putea să mă cunoască, atunci s-ar putea să plâng sau să țip. Ar fi în regulă, mi-aș scoate plușul ascuns sub pat, dând totuși boxerii și șosetele la o parte, poate chiar amintindu-mi că unele trebuie spălate, și l-aș îmbrățișa pentru că aș fi un bărbat cu o latură emoțională puternică. Nu aș putea fi altfel decât un sensibil cu o mie de măști.

O zi din viața mea de bărbat ar fi obișnuită, m-aș trezi cu Beyoncé care s-ar dezlănțui la prima oră prin alarma mea cu “If I were a boy” doar ca să nu uit ce-și doresc femeile de la noi, și pentru că e mai bine să te trezească Beyoncé, decât Morning Flower sau cocoșul la 5 dimineața, ca în copilărie. Aș merge la baie cu bustul gol, fără două bile grele pe care aș fi îngrijorat că le văd vecinii. Și ce dacă mi-ar vedea bufnița de pe piept? Să dea vina pe tata, el avea părul negru și des ca un vârcolac, mama îi spunea: “ursulețul meu”. Ajuns în fața oglinzii m-aș chinui să-mi aranjez părul cu gel, aceeași moștenire, deci aș arata ca tata. Probabil doar dinții ar fi ca ai mamei, dar nu genetica ar fi responsabilă, ci faptul că trăgeam de bomboanele de pe băt, rupându-le cu dinții din față. Nu aș pierde ore pictându-mi fața cu îndemânare, cel mult m-aș spăla pe dinți, iar dacă nu uit, și pe ochi. Dimineața aș mânca mult, atunci când nu aș fi în fugă pentru a ajunge la birou. Probabil aș mânca mult tot timpul gândindu-mă că bărbații au voie să consume 2500 de kcal pentru o viață sănătoasă. Am voie să mănânc cu o ciocolată în plus față de fetele din jurul meu.

În metrou aș ceda locul unei fete drăguțe uitându-mă cât de seducător aș putea la ea, dar, probabil, aș părea doar ca cineva care a rămas cu gâtul înțepenit. În unele zile, aș avea noroc, fata drăguță mi-ar da numărul, datorită gelului de păr, desigur! Intr-o zi obișnuită, totuși, doar m-aș plânge în gând că mi-e somn de pic din picioare și mai bine îi cedam locul babei cu 5 plase în mână decât blondei cu telefonul folosit pentru a se uita la farduri sau rochii. Bărbat fiind, nu aș pierde o avere pe farduri și nu aș face diferența între primer sau mascara, aș stii totuși cum arată rujul.

La birou aș bea cafea gratis și i-aș da o pastilă de stomac unei colege care e in acea perioadă a lunii. Aș fi genul de tip care umblă cu pastile doar pentru că mama e farmacistă și a reușit să-l sperie rău de tot. M-aș uita cu milă la colega care arată ca atunci când mă lovesc în stomac cu un colț de birou. Rectific! M-am pripit! Arată ca cineva care primește un șut între picioare. Săraca! I se întâmplă asta o dată pe lună?

Seara, mi-aș suna bunica să-i spun că o iubesc, și mama să o întreb dacă poate să-mi trimită ceva pachet cu mâncare la capitală. E greu și cu salariul aici!

Noaptea, aș merge cu băieții în club și m-aș lăsa captivat destul de ușor de două picioare lungi și descoperite, ca spre dimineață, mai sărac în buzunar, dar mai bogat vizual mi-aș da seama că probabil a fost o clientă falsă care și-a luat comision pe toată băutura pe care i-am cumpărat-o. Oricum nu aș știi ce culoare au ochii ei, dar cu siguranță are cupa D la sutien. Am o soră, aș știi cupele la sutien pentru că am auzi-o toată copilăria plângându-se că poartă cupa A. În copilărie nu înțelegeam. ”A” nu e cea mai bună notă în sistemul american? Oricum, nu aș mai fi făcut gluma asta cu nicio femeie după ce m-am ales cu un tablou în cap de la sora mea. Nu o fi fost tabloul cu sutiene, dar sigur a contribuit la a îmi intra în cap toate informațiile necesare.

Ajuns acasă nu m-aș gândi să mă demachez , nici să folosesc cremă hidratantă. Probabil aș regreta peste ani, dar aș fi hotărât să-mi las barbă când nu m-aș mai recunoaște în oglindă. Aș spera să fie la 80 de ani, și puștii să mă confunde cu Moș Crăciun.

Conversație cu Periuța

1

Periuța: Ești frumoasă!
Eu: Nu m-ai văzut. Nu ai ochi!
PeriuțaȚi-am simțit respirația. E fresh și miroase a lămâie. Sigur ești frumoasă!
Eu: Asta e pasta de dinti. Eu am mâncat usturoi aseară.
Periuța: Ah… credeam că vine de sub chiuvetă, de la coșul de gunoi. Scuze! Esti urată!
Eu: Și tu!

Au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit înainte de a fi aruncată spre noua ei prietenă: coșul de gunoi. Așa se stinge relația dintre mine si o periuță scumpă “la bani”, dar nu și “la personalitate”.

Ecoul încă se aude dupa ce închid ușa.

Periuța: Aici miroase mai bine…

Poate să zică ce-o vrea. Usturoiul e sănătos și bun.

Viitorul sună…e-Bine

1

Am primit aceast mail de dimineaţă, nu pot să nu vi-l arăt şi vouă. Nu de alta, dar am impresia că sunt schizofrenică, totuși, mailul e acolo. Ce s-o întâmpla peste 25 de ani? Dumnezeule! Vom putea oare să trimitem mesaje virtuale versiunilor noaste mai tinere şi neştiutoare? Varianta mea ridată susține că peste un sfert de secol, lumea o să arate cam aşa:

Subiect mail: Învaţă de pe acum ce înseamnă e-Mobility

Dragă puştoaică,

Nu te întreba cum de îți scriu, afli tu peste 25 de ani. Apropo, nu vreau să te descurajez, dar știi părul tău negru natural pe care toți ți-l admiră? Pe la 40 de ani, va fi de un alb strălucitor, iar dacă pici pe gheaţă s-ar putea să te trezeşti cu el smuls, de un puşti ce vrea să facă un bulgăre de zăpadă. Dar nu de asta ți-am scris, ci ca să-ți mulțumesc! Da! Îți mulțumesc că dintre toate mașinile care există pe piața de vanzări auto ai ales Mercedes-Benz EQC. Uite ce bine arată:

Ai fost parte din schimbarea lumii, încă de la început. O lume e-Mobility, de asta mă bucur eu acum. Nu ştii ce înseamnă? Draga mea, pune mâna şi învaţă! Totul se învârte în jurul conceptului Eco, aşadar în jurul vehiculelor electrice, hybrid si cele care utilizeaza pile de hidrogen pentru propulsie. Stai liniştită, o să înţelegi imediat despre ce e vorba, după ce îţi voi explica cum e viaţa mea acum. În principiu, acum există doar mașini electrice și hybrid. Pare greu de crezut, știu și că te gândești cum e posibil, din moment ce realitatea pe care o cunoști tu a mașinilor electrice are în continuare mici dezavantaje, dar toate se vor rezolva. Știu că prețul achiziționarii îți pare ridicat, dar te asigur că în timp merită, costurile de reîncărcare a unei mașini electrice fiind mai mici decât al alimentării clasice și există subvenții care te scutesc de la anumite taxe rutiere. Din câte îmi aduc aminte, chiar și pentru achiziționarea unei astfel de mașini statul acordă un ecotichet, și până la urmă, gândește-te cât de bine se simte jungla ta de pe balcon fără multitudinea emisiilor de carbon, alea care te fac să-ți curgă ochii și să-ți apară coșuri peste noapte. Știu că îți faci griji și de faptul că va trebui să oprești des să reîncarci, chiar sunt griji inutile, tu oricum mergi mai mult prin oraș, iar vehiculele electrice au în prezent o autonomie de aproximativ 450 km, așa că e rezonabil ca după o astfel de distanță să iei o pauză numai bună de reîncărcare a bateriilor, la propriu și la figurat. Știi că îți cunosc gândurile, nu? Chiar și la 25 de ani distanță de tine, îmi vine să te urechez când te aud: ”o infrastructură creată de atâta timp pentru mașinile pe combustibil nu poate fi schimbată”. Ce tot gândești tu acolo, puștoaică? Da, e greu, e foarte greu, dar se poate, iar exemplu îmi stă propria-mi lume, din anul 2044. Aici avem o mulțime de stații de încărcare rapidă, pe care le găsești peste tot: în parcări de magazine, hoteluri și chiar sub formă de baterii externe, pe care le poți ține la tine. Sunt la fel de mici ca bateriile externe de la telefon. E incredibil! Mă mir că nu le confund între ele câteodată, dar mă și bucur, altfel, îndiferent cât de smart ar fi telefonul meu, tot cred că ar lua-o razna.

Hai să te iau cu ce e mai ușor de imaginat: Hoverboard-uri. Da, ai citit bine, aceste mici invenții care par de pe altă lume, și pe care nu ai reușit niciodată să îți ții echilibrul, așa că ai preferat să uiți că puștii de 12 ani reușesc, iar tu ai rămas la clasicele role. Aceste nebunii cu lumini, rapide și care necesită echilibru au împânzit lumea, iar acum există și varianta lor care se ridică ușor în aer. Zici că faci surfing prin aer. Sigur că asta e forma puerilă a dezvoltării care a avut loc, având în vedere că acum mașinile se conduc singure, chiar și parchează fără ajutorul tău. Cei nostalgici după rotirea volanului au varianta de a alege și asta, dar în principiu pot să-și citească mailurile, să se uite la filme sau la peisaje fără să miște un deget. Degetul mai bine îl folosesc la deblocarea mașinii, care funcționează atât conectată la telefonul proprietarului, dar și prin amprentă. Se pot pune mai multe amprente, așa că acces poate avea atât soția, cât și soțul dacă vor să folosească pe rând mașina. Știu, ți-am promis că te iau cu ceva mai ușor, dar deja te-am pierdut. Te pomenești că ți-a rămas privirea la cuvântul ”soț” și vrei să-ți povestesc de bărbatul visurilor. E vecinul de la doi cu ochii albaștri? E tipul care îți lasă trandafiri pe birou la muncă? E cel cu care ai ieșit la întâlnire acum trei zile? Hai că te lămuresc, dar nu înainte de a îți spune că există taxiuri zburătoare, un fel de drone imense care te conduc unde îți dorești doar introducând adresa pe un ecran. Sigur că le chemi folosind o aplicație mobilă. Mă mir că nu m-a lovit până acum una direct în cap. Glumesc, dragă, au un sistem foarte inteligent de funcționare, nu există nicio șansă de a atinge vreun om, poate doar între ele. Iarăși glumesc!

Avem tuneluri care au înlocuit metroul. Sunt niște capsule care te transportă foarte rapid pe sub pământ dintr-o parte în alta a lumii. Pare un carusel nebun și zgomotos, dar să știi că toate invențiile astea pe electricitate sunt de fapt atât de silențioase că îți auzi propria respirație. 

Poate te gândești că toate inovațiile astea au făcut ca relațiile umane să se degradeze, ca oamenii să rămână fără joburi, ca lumea să se dividă între bogați și săraci, din contră, mereu va fi nevoie de oameni care să se ocupe de mentenanță. În plus, au apărut noi profesii, noi provocări pentru a controla o lume care nu mai seamănă decât foarte puțin cu ce a fost. Domeniul medicinii a făcut minuni, de exemplu, cu leacul contra cancerului, iar membre high-tech sunt oferite celor care au suferit amputări. Nu doar în medicină e nevoie continuă de cercetare, dar inginerii, informaticienii și astronomii  și-au triplat numărul. Faptul că oamenii ajung mai repede dintr-o parte în alta a lumii, face ca aceștia să aibă mai mult timp pentru studiu și domenii creative, pentru că sufletul nu se pierde niciodată, indiferent câtă inteligență artificială ne înconjoară.

Sigur că putem călători și pe lună acum. S-a construit un lift imens care cât ai zice  “miere” te duce acolo. Mulți tineri aleg să-și facă luna de miere pe lună. Știu, te întrebi dacă tu ți-ai petrecut zilele de după nuntă pe lună. Dar cine ți-a zis că te-ai căsătorit? Ai răbdare, nu te mai plimba dintr-o parte în alta cu telefonul ăla, poate îl spargi ,iar la tine, încă, nu s-au inventat husele cu airbag.

Pare incredibil ce îți povestesc că o să se întâmple peste doar 25 de ani, dar să ne amintim în ce ritm amețitor s-a dezvoltat domeniul IT, parcă ieri abia avem niște cutii imense pe care le numeam: ”calculatoare”, iar acum stăm în brațe cu cele mai subțiri device-uri. Crezi că am prea multă imaginație, dar și despre Jules Verne se considera că scrie SF pentru că povestea despre submarinul electric, elicopterul și chiar buletinul de știri, toate invenții ce există și în 2019. 

E o lume minunată, ca să nu-ți mai scriu că scaunele mașinilor îți fac masaj! Mașina în sine e un fel de smart watch pentru că poate monitoriza pulsul, poate vorbi cu tine și chiar iniția apeluri cu ceilalți participanți la trafic. Eu de abia aștept să pună pulverizatoare cu abur! Ca acelea de pe terase în verile caniculare.

P. S. În legătură cu bărbatul lângă care vei îmbătrâni, ți-am promis lămuriri, dar nu am precizat când, nu-i așa? E și mâine o zi, și peste 15 ani una, și peste 25 de ani… Între timp, să nu uit, brandul Auto Schunn aniversează 25 de ani, , în anul tău, eveniment ce coincide cu lansarea SUV-ului Mercedes-Benz EQC. Te rog eu mult, nu uita de el, doar așa se face că primești acum acest mail de apreciere! Cine știe, poate când îl cumperi întâlnești și bărbatul ăsta la care visezi!

Probabil alegerea e ca și făcută din moment ce am primit mailul.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Cum îl găsești pe Făt-Frumos?

3

20 16 18 23 15 26

Mă uit încă o dată, încă o dată și tot așa: ba pe foaia mâzgălită cu pix și pătată ușor cu cafea în colț, ba în ecran la site-ul loteriei naționale. Mă frec la ochi și îmi fac vânt cu hârtiuța subțire. Am început să țopăi. În sfârșit puteam să-mi cumpăr apartamentul visurilor, iar totul stătea într-o bucată de hârtie care costase doar 5 lei. Din 5 lei, eu aveam să am patru camere, o bucătărie imensă și o baie pe care aveam să o umplu cu lumânări parfumate. Nu am ezitat, am accesat site-ul de anunțuri în care am încredere:

Server was not found

Ce Dumnezeu? Mi-am tras repede jacheta pe mine și am fugit la chioșcul de ziare. Nici măcar un ziar cu anunțuri nu era pe raft. Răsfoiesc repede câteva ziare, nicio pagină dedicată vânzării. Acum s-au găsit oamenii să nu aibă chef să vândă? Am început să respir greoi. Aveam o mulțime de bani, în 6 numere, 6 amărâte de numere, dar nu aveam posibilitatea de a alege apartamentul visurilor?

– Domnișoară, sunteți bine? m-a întreabat domnul în vârstă care pufăia din trabuc.

– Anunțuri de imobiliare nu găsesc?

– Nu aici. Am auzit că sunt niște protestatari la câteva străzi distanță, alătură-te lor!

Ce nepoliticos! Totuși, nu am plecat. M-am uitat insistent prin fumul pe care mi-l sufla în față.

– Mica publicitate a fost interzisă prin lege.

– Cum?

– Mica publicitate a dispărut, ce nu înțelegi?

Îmi dădeau lacrimile, nu știu dacă de la veste sau de la fumul cu care mă intoxicase.

Mi-a venit să întreb din nou: ”cum?”, ba chiar să-l strig din rărunchi, dar m-am întors cu spatele la omul arogant și mi-am scos telefonul. Trebuia să înțeleg termenul. Știam clar ce înseamnă publicitate, cel puțin din ce citisem știam că piața de publicitate e în creștere, dar ”mica publicitate”? Am încredere în dex, așa că m-am lăsat lămurită de el:

PUBLICITÁTE s. f. Faptul de a face cunoscut un lucru publicului; difuzare de informații în public; caracterul a ceea ce este public

Mica publicitate = rubrică a unui cotidian în care se publică anunțuri cu caracter particular

Așadar, mica publicitate are legătură cu noi, oamenii simpli care vând, cumpără și caută ceva: o companie plăcută, o haină deosebită, un telefon funcțional sau, ca în cazul meu, un apartament. De ce ne-ar face statul una ca asta? De ce ar lăsa companiile să aibă monopol? Îmi este clar că odată cu dispariția anunțurilor publicitare, forța companiilor mari, care au reclame la televizor și branduri puternice, create în timp, va crește. Chiar și micile firme și artizanii, care mai apelează la anunțuri publicitare ca metodă de promovare ar fi îngropați. Cum se traduce asta? În prețuri mai mari, în faptul că vei găsi anumite produse doar în unele magazine care probabil vor face contracte de exclusivitate cu furnizorii.

sursa: pixabay.co

Odată cu dispariția micii publicități cumpărăturile online vor fi afectate, vor rămâne mult mai puține opțiuni, ceea ce ne-ar determina să ne mișcăm posterioarele dodoloațe la târguri și bâlciuri, la așa zisele ”vânzări de garaj”. Probabil s-ar înmulți numărul acestora și s-ar face cu program, de exemplu, în fiecare sâmbătă dimineața, cum e cu anumite piețe alimentare. În cazul meu, trebuie să merg la o agenție imobiliară, să răsfoiesc prin portofoliul lor cu prețuri umflate, pentru că ei sunt cam singura mea opțiune, ei și prietenii. Primul pas o să fie să-mi sun toți prietenii, ca să-i pun să-și sune toate cunoștințele și tot așa, până vor scoate apartamentul visurilor mele din pământ dacă e necesar. Oare dacă scriu pe blog ce îmi doresc de la apartamentul ideal se consideră ”mica publicitate” și voi primi o amendă cât toată suma câștigată la loterie?

sursa: pixabay.com

Anunțuri publicitare sunt chiar și cele de pe site-urile de socializare, care totuși au parteneriate și cu firmele mari. Știu, site-ul de socializare nu e un cotidian, dar e tot pe acolo, așa că dacă unele sunt interzise, sigur urmează și celelalte, așa că ne vom alege cu taxe lunare pentru a le accesa pentru că veniturile lor se vor micșora. Cum vom trăi fără să ne etalăm zâmbetele spălate cu pasta de dinți a castorului?

Până și ziarele și-ar pierde din farmec fără rubrica de mică publicitate. Sunt oameni care le cumpără doar pentru asta, de exemplu eu, care voiam să-l cumpăr pentru locuința visurilor. Știți legile absurde? E oficial! Asta e una dintre ele. Nu doar că anunțurile publicitare sunt utile, dar uneori, anunțurile sunt și foarte haioase, așa că te destinzi la nevoile și ofertele oamenilor, aflând până la urmă cum e lumea, cine sunt persoanele de lângă noi. Uite ce am găsit eu în Anunțul Telefonic și mi-a stârnit cel puțin un zâmbet, asta pe vremea când încă exista.

Bună, te caut fată singură plinuță sau slăbuță

Caut doamnă adevarată între 25 si 45 de ani” – să înțeleg că în ziua de azi îți faci griji dacă e doamnă sau domn, îl înțeleg. Nu mă încadrez la vârstă că altfel… M-am pipăit, m-am ciupit, sunt adevărată, da, da, nici urmă de plastic sau componente metalice.

Dacă nu ești interesată de portofelul meu si nu cauți pe Făt Frumos pe un cal alb aș vrea să ne cunoaștem” – nu, nu! Îl vreau pe doi cai, cică există acrobați care călăresc doi ”cai frumoși” deodată, în picioare.

Oare ar avea mai mult succes cu: ”Făt-Frumos, o caut pe Ileana Cosânzeana”?

Sursa: pixabay.com

Știu, nu e corect, am dat exemple doar de anunțuri matrimoniale, dar amuzante sunt în multe alte categorii, iar printre ele, poate găsești chiar rochia ideală pentru bal, ăla unde nu dai de Făt-Frumos, că cică nu se vrea găsit.

Știu că te-ai întristat că s-a interzis mica publicitate. Și ”Morning Flower”, alarma mea gălăgioasă, s-a supărat, căci m-a trezit. Partea bună e că nu au fost interzise anunțurile, există o grămadă, poți să-ți găsești apartament, job, haine, electronice și multe altele fără probleme. Cum ar fi putut fi interzise când există de atâta timp?

Partea proastă e că mi-am verificat biletul de la loto 6/49 și nu am nimerit nici măcar un număr din cele câștigătoare.

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019

Casa activă aleargă repede spre viitor?

2

Eram la cămin într-o cameră mică pe care o împărțeam cu o colegă și 4-5 gândaci. Uneori erau și 15 gândaci. Dacă colega mea pleca weekendul din cameră, gândacii ziceau să-mi țină companie și să-și tripleze numărul. Probabil, știau deja că eu îi las în pace, nu-i omor, dar nu despre gândaci vreau să scriu astăzi, nu e ca și când din salata imensă din care mâncam a căzut o frunză, iar brigada intitulată: “G’dacii” a venit cu antenele să o ridice și să o ascundă în crăpăturile podelei. Singura care a căzut, nu a fost frunza, ci eu, pe gânduri. Mă uitam la verdele salatei și nu puteam să nu conștientizez cât de preocupat ar trebui să fie omul pentru mediu, pentru a reduce consumul de combustibil clasic: petrol, gaz și cărbune. Așa că mintea îmi zbura la cât de utilă ar fi la cămin, care are zeci de camere, o izolație avantajoasă care să ne determine să reducem nevoia de încălzire iarna și să folosim mai puțin aer condiționat vara. Nici măcar becuri economice nu aveam, pentru că cele clasice erau mai ieftine (cum e și acum), iar studentului nu-i pasă de consumul în timp, având în vedere că cel fluorescent are viață mai lungă. Atunci, ca şi acum, vecinii de la cămin mai lasă şi becurile aprinse când pleacă din cameră doar pentru că nu plătesc curentul la finalul lunii, ci o sumă modică. Aşa e la cămin.

“Of, tu salată, câte trebuie să înduri! Și eu câte îndur cu toată căldura asta. Nu e de mirare că ne confruntăm cu încălzirea globală, doar ne-am mărit numărul la 7 miliarde de oameni. Acum 10 ani, eram doar vreo 3 miliarde. Iar noi oamenii, dragă salată, spre deosebire de tine, noi suntem vinovați de emisiile de CO2. Folosim combustibili fosili de parcă sunt de mâncare.”

– Iarăși vorbești cu frunzele? s-a amuzat Andreea, colega de cameră, plimbându-se prin fața mea cu o bucată imensă de friptură.

– Aia e o crimă.

– Hai că nu o mănânc pe Bambi.

– Nu, dar pe purcelușul Vasile da.

– Pe salata aia o doare, e vie. Dar lasă asta, hai să îți arăt eu în ce fel de casă vreau să mă mut după ce plec din cămin. Ai auzit de casa activă?

– O casă căreia îi cresc picioarele și-o ia la fugă?

– Spre viitor poate!

A scos telefonul şi mi-a arătat conceptul de casă activă. Salata mi-a rămas suspendată în furculiță pentru că: “produce mai multă energie decât consumă” și “un mare respect pentru mediul înconjurător” sunt frazele cheie care mi-au atras atenția. Există speranță și pentru supraviețuirea salatei.

– Dacă amărâta asta de cameră nu e în stare să ne ofere un climat interior sănătos și confortabil, casa activă ar trebui să ni-l poată oferi pentru că e axată în principal pe mediu, folosindu-se resurse preponderent regenerabile și are la bază conceptul de funcționalitate. Ce e și mai interesant e că spre deosebire de casa pasivă – care se numește așa pentru că modul în care se realizează încălzirea e unul pasiv, adică vine din însorirea fațadei, de la ocupanții ei sau alte sisteme de ventilare și aparate electromenajere – casa activă e cu un pas înainte pentru că poate capta și stoca energia solară pentru o utilizare viitoare. Dacă am fi vecine, ți-aș putea alimenta și ție casa cu energie.

– Până atunci, poți cel mult să-mi dai un energizant.

– Nu glumesc! Viitorul bate la ușă! Uite ce proiecte de case am găsit. Au variantă de casă verde, proiecte ecologice, case NZEB și multe altele.

– Casă NZEB?

–  Net Zero Energy Buildings.

– Huh?

– Există și nZEB, care înseamnă near Zero Energy Building.

– Huh?

– Au legătură cu consumul de energie foarte redus, dar nu-ți bate capul cu asta, cred că oricum, nu ne vom mai baza pe aceste denumiri în curând, fiind doar cursul normal în care lumea trebuie să se îndrepte.

Casă eficientă energetic sună foarte bine, dar cred că trebuie să fie foarte scump să ți-o construiești, am spus resemnată.

– Merită, având în vedere că în câțiva ani îți scoți învestiția, dar da, probabil tu vei sta în chirie o viață!

Andreea scoate limba ca un copil de cinci ani. Pentru cât de inteligentă era, câteodată mă întrebam, cine o primise la facultate?

– Hai dă-te din patul meu, că-mi iei aerul, am țipat la ea.

– Într-o casă din asta nu ți l-aș lua. Are sisteme de ventilație gândite pentru a asigura un climat sănătos chiar și iarna când nu deschizi geamurile.

– Hai! Dă-te o dată!

– Ofticoaso! Chiriașo!

Andreea mi-e un om foarte drag, dar avem o relație specială, dialogurile noastre decurg ca în ziua aia, reușind să-mi stârnească imaginația. Dacă omul a ajuns atât de departe încât să facă o casă cu consum aproape de 0, ba chiar care produce energie şi dispune, în general, de panouri solare și sisteme de colectare a apei de ploaie, o casă ce există atât pentru confortul nostru, cât și pentru binele mediului, cred că nu o să mai dureze mult până când vor găsi o soluție ingenioasă pentru fiecare doleanță de-a mea. Nu de alta, dar după discuția cu Andreea, mintea mi-a zburat într-un univers în care aș avea o casă care să iubească salatele la fel de mult ca mine, dar să fie și foarte inteligentă și să mă scutească de ridicatul de pe scaun pentru a stinge lumina, poate printr-un semnal vocal. Iar dacă mă scutește de acest ridicat, trebuie să mă stârnească la mișcare în camera plină cu aparate de fitness care folosesc energia solară transformată în electrică prin panourile fotovoltaice.

Ce am înțeles de la colega mea e că o astfel de casă activă trebuie să fie sustenabilă, ceea ce implică o orientare în funcție de punctele cardinale, dozarea luminii solare, existența ventilaței naturale și mecanice, folosirea de materiale naturale sau reciclabile, o izolație termică eficientă și folosirea energiei regenerabile.

Casa viitorului meu ar avea cărămizi din materiale plastice pentru că planeta nu poate suporta mai mult, aşa că va trebui să găsim metode tot mai eficiente de reciclare, deja există tehnologii în această direcție. Acestea ar fi din surse locale pentru ca distanța de transport să fie foarte scurtă. Poziționarea casei ar fi potrivită pentru ca panourile solare să funcționeze la capacitate maximă. Ferestrele ar fi suficient de multe pentru a oferi lumină naturală pe tot parcursul zilei, dar aș avea și jaluzele pentru a controla intensitatea ei, dar și supraîncălzirea pe timp de vară. Unde lumina directă a soarelui nu ar ajunge, aș folosi tehnologia tunelului solar care constă într-un canal de tip periscop care ajută ca razele solare să lumineze și acele spații.

Aş avea o mică seră în care să cultiv legumele preferate, aşa salata ar creşte sub ochii mei. Un perete al casei ar fi îmbrăcat în muşchi şi flori cu un sistem de irigaţii pentru a nu se ofili.

Printr-o aplicaţie mobilă, conectată la casă, aş avea acces la multe aparate şi obiecte, cum ar fi micul robot care ar face curăţenie după un program stabilit sau la comanda mea vocală. La fel şi blenderul care m-ar aştepta dimineaţa cu smoothie-ul făcut, căci imediat ar primi semnal de la telefon când am oprit alarma de dimineață. Patul mi-ar monitoriza somnul şi m-ar anunţa că am dormit prea mult sau prea puţin, mi-ar monitoriza respiraţia şi ar fi primul care realizează dacă e ceva în neregulă cu pulsul meu.

sursă: pixabay.com

Dimineața, în dreptul dressingului, pe baza hainelor care se află în el mi-ar apărea pe telefon cele mai bune opțiuni și combinații de haine pentru ocazia pe care am selectat-o eu: haine de zi, de seară, pentru petrecere, office etc. Printr-un singur click, hainele ar fi livrate prin intermediul unor tuburi prin pereți direct pe pat, fiind deja călcate și parfumate cu lavandă sau aloe vera.

Obiectele din casă nu ar fi doar inteligente, dar şi practice. Biroul s-ar putea transforma în mai multe feluri de mese, de la masă de patru persoane, până la o masă în jurul căreia să-ţi aduni toţi prietenii. Canapeaua s-ar transforma în pat, dar şi într-un fotoliu înalt. Scările ar ascunde sertare, iar noptiera ar avea pe laterale rafturi pentru cărți.

Când prietenii ar veni la mine, ne-am uita la televizorul care e doar o proiecție holografică. Sigur că și jocurile prin intermediul ochelarilor VR ar fi la modă în programul de divertisment, iar dacă aș avea-o invitată pe Andreea, aș activa sistemul de farse, care la apăsarea unui singur buton pe telefon, ar scoate din pereți un fel de coardă transparentă exact unde pășește persoana căreia vrei să îi faci farsa, rezultatul fiind o împiedicare de tot râsul, pe care sigur că ar surprind-o camerele de filmat foarte discrete din fiecare colț al încăperii. Farsele ar putea fi diverse: din tavan să pice un păianjen fals, din materiale reciclabile, pe o persoană sau să se umple de o mâzgă verde când atinge un obiect. Ușor puerile farsele pe care mi le-am imaginat, dar se apropie 1 aprilie, așa că dacă ai tu în minte un sistem mai amuzant, nu ai decât să mi-l scrii.

Casa asta pe care mi-am imaginat-o ar împlini atât nevoi estetice, practice, utile, cât și de divertisment, și de ce nu, s-ar putea afla chiar pe lună sau pe altă planetă. Se consideră că planeta Marte ar putea oferi condiții de viață pentru om în viitor. O casă interesantă ar fi pe apă sau sub apă, totuși acolo imaginația mea ar trebui să funcționeze într-o cu totul altă direcție, iar deocamdată mi-ar plăcea să am o curte, să-mi scot mașina – care ar funcționa tot prin electricitate – din garaj, fără ca delfinii să o tragă. Las orașul de sub apă în stăpânirea sirenei Ariel, iar mintea mi-o păstrez aici pentru că nu-i așa? Mâine-poimâine apare casa visurilor mele, iar eu sunt prea ocupată să fug de balena uriașă.

 

Scriere fictivă pentru Spring SuperBlog 2019

Secretul vieții fericite: pizza și iubirea

3

Pizza are o însemnătate mare pentru mine. Momente importante din viața mea s-au petrecut în mirosul și aburul cald al acestui preparat minune care se potrivește oricui. Nu există om căruia să nu-i placă pizza. O găsești în tot felul de combinații, care mai de care mai trăznite sau clasice. Iubești ananasul? Nicio problemă! Ești vegetarian? Iarăși pizza te rezolvă! Îți place pâinea? Fugi de blatul subțire, ai alte opțiuni! Vrei să trăiești experiență de italian? Pizza e soluția. Uite câte sortimente sunt la Dodo Pizza. Nu vă scriu întâmplător de această pizzerie. Nu doar că au preparate gustoase, gustoase, dar pe mine mă leagă o amintire dragă.

Era o zi de primăvară, destul de ploioasă așa că idealul meu era să lenevesc cu părul ciufulit, în pijama, între pereți, uitându-mă la televizor, jucându-mă pe laptop sau citind. Interfonul gălăgios mi-a stricat zenul. Credeam că e poșta, așa că nici n-am întrebat cine e, doar am apăsat butonul de acces. M-am așez din nou în pat ca imediat să mă ridic – probabil universul îmi urmărise lenea monstruasă și voia să mă pună la treabă – căci bubuieli năucitoare s-au auzit în ușa mea.

“Vine sfârșitul lumii și nu știu eu?”

M-am uitat pe vizor. Era un tip cu o cutie imensă de pizza. A greșit oare adresa?

– Nu am comandat pizza, am spus cu tărie de caracter, dar am fost nevoită să-mi încordez pumnii ca să nu o înșfac. Aș fi vrut să o plătesc și să o mănânc în timp ce vizionez un film, dar m-aș fi simțit mult prea vinovată pentru cel care rămânea fără ea. În plus, știam că cei de la Dodo Pizza ți-o aduc destul de repede, iar dacă întârziau mai mult de 45 de minute mă alegeam cu încă una. Aș fi mâncat și seara, așa că ziua mea ar fi fost aranjată, fără ieșit din casă când nu ai chef.

Băiatul de la livrări, derutat și ușor speriat, s-a uitat pe foaia lui și a citit:

Livrare pizza la adresa…, mi-a arătat foaia.

Era adresa mea.

– O fi o farsă? l-am întrebat și eu la fel de buimacă.

– Să știți că e 0 lei.

– Pizza nu costă 0 lei.

– Iubito! E de la mine, chiar stai să te tocmești atât? intervine prietenul meu, care apare ca de nicăieri, ia pizza din brațele băiatului și mă pupă.

sursă: https://www.flickr.com/photos/dodopizzamedia/albums

Mi-am dat repede cu degetele prin păr ca să aranjez palmierul creat în mod natural și l-am lăsat să intre. Ce era de făcut? Avea pizza la el. Papilele mele gustative nu mi-ar fi iertat-o dacă-i închideam ușa drept în față, gând pe care l-am avut o fracțiune de secundă.

Comandă pizza de fiecare dată când e o ocazie specială” e mottoul relaței noastre pentru că prima întâlnire am avut-o la pizzerie. M-am gândit: “e 8 martie? Nu!”, “e Ziua Îndrăgostiților? Nu!”, “am uitat când m-am născut și e ziua mea?”. Nu de ziua mea uitasem, ci de ziua noastră. Făceam trei ani de relație, iar când mi-am dat seama, m-am prefăcut că știam și că mă ocupasem să iau suc special pentru moment, că prevăzusem apariția lui. Iar el s-a prefăcut că mă crede și a ignorat că sticla de suc era pe jumătate goală.

Dacă pizza e o constantă în viața noastră și ne ajută să ne marcăm momentele importante, surpriza și mai mare a acelei zile care trebuia să fie cel puțin banală, a fost când cutia s-a deschis. Pizza arăta demențial, iar porumbul îmi făcea cu ochiul. Mă repezisem într-o felie când m-am văzut nevoită să o las în așteptare, căci în cutie, lângă pizza, stătea strălucitor și mic un inel cu o piatră albastră.

sursă: https://www.facebook.com/DodoPizza.ro/

Că e zi obișnuită
Sau una nebănuită
Că e sărbătoare mare
Sau doar ți-e poftă tare
E mereu bine venită
Pizza ce ți-e cuvenită
Te aștept să te gândești
Dacă te căsatorești!

Era mesajul scris pe cutie, pe care nici nu-l sesizasem până atunci.

– Te căsătorești cu mine?

– Ca să mâncăm toată viața pizza?

– Și de asta!

– Da!

Apoi, ne-am așezat în fața laptopului, molfăind cu poftă și uitându-ne la camerele web de pe site-ul Dodo Pizza. Ce poate fi mai plăcut decât să mănânci pizza, cu un inel nou pe deget și să te uiți cum o bilă de făină devenită aluat va primi titulatura de pizza în spiritul sărbătoriilor, poate chiar simple: o promovare, o onomastică, o zi obișnuită în care ai poftă de ceva delicios sau o cerere în căsătorie, ca în cazul nostru. Din câte știu, poți să vizitezi bucătăria direct, nu neapărat de la distanță, dar nu-mi pierdusem scopul zilei, acela de a nu ieși din casă.

A. s-a apropiat de urechea mea, de abia așteptam să aud. Eram sigură că va spune ”te iubesc!”, dar a spus…

– Să știi că pizza asta e Dodo dintr-un motiv.

– Știu, știu, e delicioasă, a fost ce am spus cu voce tare, dar în mintea mea am continuat cu: ”acum spune te iubesc!”.

– Pe lângă asta. Aș vrea ca povestea noastră să evolueze ca a lor. Să ne împrăștiem iubirea cu viteză și determinare. Să ne creăm în relație un sistem la fel de bun ca Dodo IS, pe care să-l perfecționăm constant.

Mă uitam la el înmărmurită, dar a continuat explicându-mi că deși Dodo Pizza a început ca un singur restaurant în Syktyvkar, nordul Rusiei, acum sunt peste 450 în 12 țări diferite, înclusiv la noi. Totul a pornit de la Fedor Ovchinnikov care și-a dorit să creeze o companie IT care să facă pizza, ceea ce o face pe Dodo Pizza cu totul neobișnuită. ”Să știi iubito, că blogul lui l-a făcut pe un fan să vină cu investiția inițială. Tu ai blog, poate ne iese și nouă ceva din asta” a fost fraza pe care am reținut-o mot à mot pentru că a zis-o cu un așa aplomb că l-am pupat pe nas.

Am înțeles până la urmă și comparația dintre sistemul Dodo IS și relația noastă. Acest sistem, revoluțional în ceea ce privește comenziile, oferă clientului acces la site, iar fiecare angajat are contul său de acces. Dodo IS este conectat cu tot procesul, de la prepararea pizzei până la livrarea și plătirea comenzii. În Rusia, Dodo Pizza folosește deja drone pentru livrarea comenziilor. Încă nu te-ai prins de comparație? Și mie mi-a luat mult, cred că ce voia să spună e că își dorește ca relația noastră să evolueze constant, să funcționeze fără secrete inutile, să avem totul ”în platformă” și de ce nu? Să ajungă până la nori pe drona potrivită.

În viața mea, pizza a fost preparatul preferat din copilărie pentru că îl mâncam rar, a fost cele 8 felii împărțite cu colegii de la cămin, a fost acolo la zilele mele de naștere și la ale prietenilor. Această întâmplare încă nu s-a petrecut, e una fictivă, dar știu sigur că așa mi-ar plăcea să fie. Aștept ca eu și A. să facem 3 ani de relație și te anunț.

Scriere fictivă pentru Spring SuperBlog 2019