Personal

Home Personal

Cine organizează de dimineață, departe ajunge, la Hotel Royal Poiana Brașov!

3

Nu am crezut niciodată că voi organiza un eveniment, la fel cum nu am crezut vreodată că voi învăța să schiez. O singură persoană, aceeași în ambele cazuri a determinat ambele minuni. E vorba de cea mai bună prietenă a mea, știu deja că a primit invitația mea handmade, căci se pare că ea a apelat la varianta mult mai rapidă de transmitere a mesajelor din vremurile moderne:

Ce viitoare mireasă și-a mai întrebat domnișoara de onoare dacă glumește atunci când i-a propus un bal al burlăcițelor? Cu siguranță prietena mea, dar nu glumesc deloc, ci m-am gândit la toate detaliile ca un adevărat organizator iscusit. Căci nu trebuie să profesezi în acest domeniu ca să poți organiza o petrecere de nota 10, ci să ai câteva aspecte în minte.

Locația

Pe Sofia am cunoscut-o ca o desăvârșită schioare, cu un zâmbet larg pe față și puțin prea amuzată de situația în care mă aflam eu, căci ea m-a cunoscut în postura de om de zăpadă amețit după ce s-a rostogolit vreo doi metri cu schiurile în picioare.

– Ai nevoie de puțin ajutor? m-a întrebat și mi-a întins o mână atât de subțire că nu-și trăda forța. Totuși, când m-a ajutat să mă ridic s-a scuturat toată zăpada de pe mine, arătam din nou a om.

– Am nevoie de mai mult decât ”puțin ajutor”, i-am spus  cu resemnare. Atunci a râs zgomotos și a început prietenia noastră presărată cu vânătăi pentru mine și multe motive de amuzament pentru ea.

Sursă: www.pixabay.com

De atunci am ieșit constant împreună, am făcut petreceri în pijamale și am mers în fiecare iarnă la schi. Și-a cunoscut viitorul soț prin intermediul meu, așa că am datoria morală de a-i face cea mai nebună și relaxantă, în același timp, petrecere a burlăcițelor pentru a o pregăti pentru ”chinurile căsniciei”, așa cum se crede în popor.

Pe Sofia am cunoscut-o la munte, la Poiana Brașov, așa că a părut mai mult decât evident pentru mine că tot acolo trebuie să-și petreacă și ultima petrecere din viața de burlăciță. Așa că am căutat online: ”salon evenimente Brasov”. Am găsit mai multe locații, dar după documentare și citirea recenzilor, mi-am dat seama că potrivit pentru grupul nostru de femei independente, unele și cu copiii la purtător, este Hotel Royal din Poiana Brașov care dispune de două săli multifuncționale, amenajate modern și echipate cu aparatură de ultimă generație pentru a găzdui orice fel de eveniment, chiar și corporate.

În plus, trebuie să recunosc că o petrecere doar de o seară nu ar fi fost suficientă pentru consumul nostru de energie feminină, așa că o bună parte dintre noi vom opta pentru cazare în Poiana Brasov la Hotel Royal care are camere spațioase, iar de la balcoane am admira priveliștea spectaculoasă.

Cele care nu se pot dezlipi de copii nici pentru a petrece vor fi încântate că hotelul este child friendly, având canale TV pentru aceștia, jocuri și puzzle-uri și, mai ales, spațiu de joacă atât în exterior, cât și în interior.

Un alt motiv pentru care am ales această locație este că a doua zi după petrecere ne-am putea relaxa la saună sau cu un joc de societate în sala de jocuri. Cele cu mai multă energie ar putea să joace biliard, foosball sau darts electronic.

În plus, Poiana Brașov oferă activități chiar și pentru pentru cei care nu sunt împătimiți ai schiatului, cum ar fi:

  • Saniuș în zone special amenajate;
  • Patinaj la patinoarul artificial;
  • Plimbari cu sania trasă de cai;
  • Jocuri și activități în interior la Centrul de agrement și divertisment “Poiana Brașov“.

Fericită cu locația aleasă, am notat-o pe invitația care a ajuns la toate participantele la ”Balul Burlăcițelor”, am vorbit la Hotel pentru a rezerva camerele, salonul de evenimente și pentru a pune toate detaliile la punct.

Transportul

Următorul aspect de luat în calcul când ești organizator este trasportul. Majoritatea vom opta pentru mașinile personale, iar cele care nu au carnet sigur își vor găsi locuri la prietene în mașină, mai ales că lăsăm bărbații acasă. Posibilitatea de a parca gratuit la cazare a fost un aspect important la care m-am gândit înainte de a alege locația.

Petrecerea

Nu te poți distra fără mâncare, așa că acest aspect ar fi cu adevărat important, iar cei de la Hotel Royal au experiență cu tot felul de evenimente, așa că aș opta pentru recomandările lor. Aș vrea să fie opțiuni pentru toate gusturile. În mod special, aș vrea ca la candy bar să avem și jeleuri pentru că știu cât de mult îi plac Sofiei, iar atunci când organizezi o petrecere pentru cineva trebuie să te gândești să le placă tuturor, dar neapărat persoanei vizate.

Pentru decorațiuni, aș opta pentru flori ca să aducem primăvara în interiorul salonului chiar în mijlocul lui decembrie. În plus, acestea ne-ar învălui de miresme care s-ar amesteca plăcut cu parfumurile pe care noi însene ni le-am arunca pe piele cu noșalanța femeilor puse pe distracție.

Pe scaune, fiecare și-ar găși tricoul imprimat cu: ”Team Bride”, așa că încă de pe invitațiile trimise ar scrie codul vestimentar.

Sursă: www.etsy.com

Muzica aș avea-o pe stick, iar oricare altă participantă ar putea propune câte o melodie căci am avea internet wireless gratuit, deci posibilitatea de a explora online-ul și YouTube-ul la epuizare:

Jocurile nu ar lipsi de pe lista mea, iar preferatul meu ar fi testul cu informații despre viitoarea mireasă. Cele care reușesc să răspundă corect la toate întrebările au dreptul să dea un telefon iubitului, soțului sau oricui altcuiva care nu a fost invitat, celelalte își iau angajamentul că seara respectivă e doar pentru ele și viitoarea soție, fără niciun fel de distragere, cu excepția pozelor pe care toate avem voie să le postăm pe rețelele de socializare.

Editare proprie

Cu aceste detalii în minte nici nu am observat că Sofia m-a întrebat dacă își ia și schiurile. Ce mai întrebare! Normal că da, mai ales că Hotel Royal dispune și de depozit pentru schiuri, dar până să-i tastez ei răspunsul, vreau să-mi mai verific o dată lista:

Am ales data, locația și am făcut lista participanților?
Da!

Am trimis invitațiile?
Da!

Am anunțat-o pe Sofia?
Da, urmează doar să o întreb dacă vrea stripper.

Am stabilit un buget pentru fiecare participantă și m-am pus de acord cu ele?
Da!

M-am asigurat că sunt activități pentru toate gusturile?
Da!

Am stabilit cu invitatele modalitatea de transport?
Da!

Am vorbit la locație pentru cazare, mâncare și sală?
Da!

Am stabilit modalitățile de distracție din seara petrecerii? Am pregătit stick-ul cu muzică?
Da!

Ce să mai! Nu-mi rămâne decât să mă asigur că la petrecere toată lumea se distrează, face poze, iese la o bătaie cu zăpadă pe terasă și nimeni nu bea prea mult. Sau în cazul în care intenționează să se urce la volan, chiar deloc. Cred că Sofia se va distra atât de bine că-și va face și nunta în stil regal la Hotelul Royal.

Indiferent de anotimp sau de tipul evenimentului, muntele are multe de oferit, iar după evenimentul care sunt convinsă că va fi un succes, am lăsa un mesaj pentru gazde:

Mulțumim de găzduire
Vă lăsăm ca mărturie
O mică promisiune
Ce-o avem ca misiune,
Înainte de-a pleca,
Vestea a o-mprăștia

De sunteți un grup cam mare
Și doriți să aveți amploare
La Hotel Royal găsiți
Săli pentru neobosiți
Fie că vorbim de-o nuntă
Sau de-o conferință cruntă
Vă doresc să vă distrați
Cu prieteni dragi sau frați
Îmbrăcați fix ca la bal
Pe terasa din Royal

Ce să mai! Deja nu mai pot de nerăbdare să înceapă petrecerea.

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

#StaiAcasă! Dacă comanzi online, viața e frumoasă!

3

De dimineață m-am trezit cu miros de flori proaspăt culese, numai că nu venea de la un buchet de viorele, ci de la un pulverizator de cameră cumpărat înainte de pandemie. Deocamdată, privesc florile doar de la fereastră, dar asta mi-a amintit imediat că astăzi sunt Floriile, iar pe una dintre cele mai bune prietene ale mele o cheamă Iris, așa că imediat am pus mâna pe telefon și am apelat-o.

— La mulți ani!!!

— Credeam că nu mai suni! Mulțumesc! Hai la masă!

— O fi 12:00, dar e duminică, e pandemie, e o plăcere trezitul târziu, dar m-ai pierdut la „masă”, nu putem ieși din casă, oricât mi-aș dori.

— Dragă mea, tu nu ai auzit de „#staiacasa suntem #AlaturiDeTine”?

— M-ai pierdut complet!

— Îți explic pas cu pas! Comandă online mâncare, te aranjezi până ajunge, mergi la masă, sprinjini telefonul de perete, mă suni prin videocall și petrecem împreună, chiar de la distanță.

Apoi mi-a închis, iar într-o secundă mi-a trimis într-un mesaj poza asta:

Mă trezisem de-a binelea și mi se făcuse și poftă de mâncare, dar parcă nu aveam chiar chef de pizza, așa că am intrat pe LOKOFOOD ca să mă lămuresc despre ce e.

Nu mi-a luat mult să înțeleg că LOKOFOOD nu e doar o platformă de intermediere între restaurantele partenere și clienții care doresc să comande online mâncare, dar vine ca o mână cerească pentru susținerea industriei HoReCa în această perioadă. Astfel că, prin faptul că alegem livrarea la domiciliu nu doar că ne bucurăm de preparatele restaurantelor noastre preferate, dar susținem și economia, căci antreprenorii și angajații pot să-și păstreze locurile de muncă, o necesitate ca să putem traversa cu bine criza. Dacă vrei, poți opta să ridici personal comanda.

M-am bucurat când am văzut că unul dintre restaurantele mele preferate se află pe site, și anume „La Mama”, căci, cum scriam mai sus, nu aveam poftă de pizza, ci de mâncare gătită, iar localul deja îl cunoșteam, fiind un restaurant din poximitatea casei mele. Mi s-a părut perfect să comand de la acest restaurant, și pentru că am fost de mai multe ori cu Iris în el, iar eu îmi doream o experiență culinară completă, mai ales că petreceam o zi de nume. Mi-am comandat și fel principal, și desert, și ceva de băut.

Să comand a fost extrem de simplu, doar trei pași:

  1. am căutat în câmpul search adresa mea și am găsit toate restaurantele din zonă;
  2. mi-am ales restaurantul preferat, am deschis meniul și am selectat ce mi-am dorit. În cazul meu, de „La mama”, am luat varză călită, clătite și limonadă cu mentă. Ți-am făcut poftă? Să știi că au fost delicioase, ți le recomand!
  3. am plătit cu cardul pentru că mi s-a părut mai sigur pentru a evita răspândirea virusului, dar poți alege varianta cash dacă nu ai bani în cont.

Ce mi-a atras atenția pe platforma online 100% românească LOKOFOOD și mi se pare că o diferențiază de celelalte care livrează mâncare gătită este dorința lor de implicare în comunitate. De exemplu, prin mișcarea #SustinemMedicii, poți cumpăra un meniu de 17 lei care va ajunge la cadrele medicale din incinta Spitalului Clinic „Dr. Victor Babeș” București și Institutul Național de Boli Infectioase Prof. Matei Balș București. Chiar și firmele pot să se implice, iar meniurile vor ajunge la medici cu mesajul pe care brandul și-l dorește.

Fiind ziua lui Iris, mi s-a părut o idee bună să comand și câteva meniuri, ca un fel de cadou pentru prietena mea, dar care va ajunge la cei care au cu adevărat nevoie, știind că acesta ar fi un cadou pe care și l-ar dori cu adevărat. Se pare că am intuit bine, căci atunci când am sunat-o prin videocall și i-am spus, a fost foarte încântată, ba m-a anunțat că și ea procedase la fel, cu gândul că „la petrecere a adăugat și câțiva medici”, măcar sufletește.

Aveam cea mai frumoasă față de masă, florile artificiale erau părtașe la apel și parcă și ele se uitau cu poftă la mâncarea mea, iar pulverizatorul din cameră îl mutasem în bucătărie pentru a mă îmbia cu miros de primăvară, chiar și-n casă. Am observat că Iris și-a luat pește, iar când am vrut să fac o glumă, m-a oprit și a strigat:

— Speram să-l nimeresc pe cel de aur ca să-mi zică: „#totulvafibine”.

Eu sunt convinsă că #totulvafibine. Am văzut enorm de multă implicare în ultimul timp, căci uniți, chiar și cu o faptă aparent mică, de a cumpăra câteva meniuri de 17 lei pentru medici, devenim mai puternici. Mă simt recunoscătoare că am aflat de la Iris de LOKOFOOD, de aceea împărtășesc și eu cu tine informația și te îndem să o faci și tu.

Comandând de pe LOKOFOOD te bucuri de mai multe avantaje:

Mai sunt multe alte avantaje, dar cel mai important în această perioadă e să #StaiAcasă. Variante de a mânca sănătos și gustos există, iar LOKOFOOD sunt aici ca să-ți spună: #SuntemAlaturiDeTine.

#Totulvafibine dacă ne susținem unii pe alții, inclusiv industria HoReCa.

#Totulvafibine dacă nu uităm să ne răsfățăm, să mâncăm ce ne place, să ne sunăm prietenii, să ne adaptăm cu ajutorul tehnologiei.

#Totulvafibine dacă ajutăm, atât cât putem, chiar și cu un gest, aparent mic.

#Totulvafibine!

Articol scris, cu speranța că totul va fi bine, în cadrul competiției Spring SuperBlog 2020.

Sursa fotografiilor din cartonașele care se întorc este Unplash.com, iar sursele celorlalte fotografii din articol sunt:

  • www.lokofood.ro
  • www.facebook.com/lokofoodDelivery

Provocări deslușite cu Pizzeria Neobișnuită

3

Se ia telefonul. Se tasteaza *3636. Se stă la pândă lângă interfon. Se scoate aparatul de fotografiat din dotare. Se pregătește zâmbetul. Se surprinde pizza și se mănâncă omul. Pardon, se fotografiază omul și se înfulecă pizza din aluatul proaspăt, necongelat, așa cum e cel de la Dodo Pizza, pizzeria neobișnuită, care e o companie IT.

Arhivă personală

Unul dintre hobby-urile mele este să privesc oamenii în mijlocul propriilor provocări. L-am fotografiat pe domnul rapid, curier. Mă uit, în general, și pe camerele web la bucătarii ce frământă aluatul de zici că o ”să se rupă”. Pot să fac asta datorită Pizzeriei Dodo care are ca obiective: livrarea rapidă și transparența prin cifrele de afaceri care sunt publice. Un alt exemplu de “transparență absolută” este și noul lor blog Dodo Pizza, creat pentu a fi mai aproape de clienți.

Blogul neobișnuit e intitulat grăitor: Pizzeria Neobișnuită și de aici vom afla “secrete” ale afacerii Dodo Pizza. “Secrete” e impropriu zis, nu am stabilit deja că nu au? Vom afla dacă hoții au dat iama la pizza sau dacă cei mai pricepuți bucătari sunt copiii.

Se pare că multitudinea de categorii de pe blog e pentru toată lumea. Eu de abia aștept conținut “pentru hateri”. Până atunci, mă întreb dacă nu Dodonel e cel care le scrie?

sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/

De ce îmi place Dodo Pizza?

Pe lângă pizza cu crusta de culoare aurie și promoțiile gândite inteligent ar fi și provocările pe care le acceptă. Dodo Pizza a pornit de la un mic restaurant în Syktyvkar și a ajuns să aibă în prezent peste 450 într-o mulțime de țări. Cum se realizează o astfel de performanță dacă nu având niște principii puternice? Sigur că sistemul Dodo IS și cum funcționează ca franciză influențează. Însuși sistemul este o provocare, dar una absolut necesară. Deocamdată, provocările mele nu au legătură cu crearea unei companii IT, însă au cu următoarele valori pe care le-am identificat și la Dodo Pizza:

Provocarea 1 – Cum faci să ”pariezi” pe tine însuți?

Nu există o rețetă pentru a reuși, s-au scris sute de cărți despre asta. Dar niciuna nu-i a ta. Povestea ta doar tu o vei descoperi. Trebuie să îți iei inima în dinți și să încerci, doar așa vei căpăta încredere în tine. Să pariezi pe tine e cea mai bună soluție, dacă nu pe tine? Atunci pe cine să pariezi? Cine te cunoaște mai bine? Cine știe care sunt calitățile și defectele tale? Ce poți și ce nu poți să faci?

Să crezi în visele tale e cheia spre mai puține regrete. Vor mai exista, e imposibil să nu te întrebi uneori: ”cum ar fi fost să aleg altfel?”. Pun pariu că și cei de la Dodo Pizza s-au ofticat când s-au întârziat 3,4% din comenzile de pizza ce trebuiau livrate în 45 de minute în 2018. Au existat și consecințe, atât în ceea ce privește imaginea lor, cât și financiar. E normal, dar atitudinea trebuie să fie de speranță că se poate mai bine, de stăpânire de sine și de dorință spre performanță.

sursă: www.pixabay.com

Regula celor 45 de minute de livrare a pizzei va fi implementată cât timp Dodo Pizza va exista. Sper eu că sute de ani! Asta înseamnă să pariezi pe tine! Simplificat, înseamnă să ai incredere în tine. Să spui lucrurilor pe nume, să nu pleci cu ”nu în brațe”, dar nici să accepți să faci ceva ce nu îți place.

În ceea ce mă privește, eu pariez pe mine cu ceea ce scriu, și sper ca acest articol să-ți placă și să-ți fie util. Conținutul de calitate e una dintre dorințele mele și cred că o pot face. Dacă nu aș crede-o eu? Atunci există altcineva care să mă cunoască mai bine?

Devenim ceea ce gândim cel mai mult, însă şi atragem ceea ce gândim cel mai mult.” – Ronda Byrne, Secretul

Provocarea 2 – Cum faci să îți asumi greșelile?

Amintindu-ți că încercarea de mușamalizare a greșelii va conduce spre un alt șir lung. Eu văd încercarea de a ascunde o greșeală ca un labirint, din care nu poți ieși decât dacă zidurile se dărâmă. Cum se dărâmă? Recunoscându-ți vina.

Cum ar fi fost, de exemplu, ca Dodo Pizza să nu-și asume următoarea situație pe care am citit-o pe dodopizzastory.com? Un curier a ajuns unde trebuia să livreze pizza, dar uitase POS-ul. Curierul s-a întors cu pizza și a lăsat clienții să aștepte flămânzi. Gândirea curierului a fost: dacă nu se plătește, atunci nu se primește pizza. Cei de la Dodo Pizza au fost fairplay, nu au dat vina nici pe client, nici pe curier. Și-au dat seama că trebuie să-și instruiască angajații mai bine și au făcut asta public. Dacă nimeni nu recunoștea respectiva greșeală, nu s-ar fi luat măsuri, nu s-ar fi putut evolua, nu s-ar fi schimbat nimic. Toți pretindem că vrem o schimbare, cum altfel, dacă nu pornește de la noi?

Ca să mă eschivez de asumarea vreunei greșeli de-ale mele, îți scriu următorul citat: “Un om trebuie sa fie îndeajuns de matur să își admită greșelile, destul de inteligent să profite de pe urma lor și destul de puternic să le corecteze.” (John C Maxwel).

O altă metodă ar fi să îți imaginezi că cei dragi te vor ierta dacă îți recunoști greșeala și îți vor da o îmbrățișare atât de dulce:

sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/

Provocarea 3 – Cum faci să te ții de ce îți propui?

Făcând promisiunea publică! În momentul în care discuți cu oamenii despre planurile tale, ele capătă consistență, capătă ”formă”. Dodo Pizza își face promisiunile publice, până la urmă, așa cum am mai scris, are puternica dorință de sinceritate și transparență.

Blogul meu e o promisiune pe care am făcut-o publică prin simpla lui prezență în spațiul virtual și asocierea cu persoana mea (prin numele blogului și postările de pe Facebook).

Emisiunea pe care am propus-o la Radio Itsy Bitsy a fost o promisiune publică. În momentul în care am mers cu un concept la angajatori, m-am înhămat la munca pe care am ”pariat” că pot să o fac. Așa s-a născut Before & After, ”puiul meu” – cum îl numesc. În fiecare ediție am provocarea de a oferi informații despre un cântăreț și să aleg cele mai relevante piese ale lui. În fiecare ediție simt că vibrez în FM și mă regăsec în toată emisiunea. În fiecare ediție am emoții de îmi vine să fug departe de microfon, dar când am ridicat calea, îmi reamintesc de ce am ales încă de la început să fac asta.

Acestea sunt ”mici promisiuni” pentru mine, combustibilul pentru toate este ”promisiunea mea supremă și eternă”. Aceea de a da tot ce pot, de a mă documenta, de a încerca să fiu cea mai bună variantă a mea în orice proiect întreprind.

Reușim mereu să ne ținem promisiunile? Nu! Suntem oameni, cu toții greșim, cu toții avem limite, dar ce poate fi mai frumos decât să încercăm?

Cele trei provocări mi se par neobișnuite pentru că au puterea de a mă dezvolta personal, iar asta e cu adevărat minunat.

Cât mai puține pariuri pierdute să avem! Dacă credem în noi, provocările vor fi ”poduri” la capătul cărora ne așteaptă o pizza caldă cu multă mozzarella:

www.flickr.com/photos/dodopizzamedia/albums

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

SuperBlog fără “super”, e doar un “drob”, pardon, “blog”

9

SuperBlog…

Am tot amânat scrierea acestui articol. Nu pentru că nu am nimic de zis despre această competiție, ci pentru că a fost copleșitoare. Cred că dacă e ceva ce majoritatea simt, în momentul în care participă, sunt stările contradictorii. De la bucurie la tristețe e un pas extrem de mic, probabil, în orice competiție, iar aceasta nu face excepție. Trebuie să știi să-ți dozezi eforturile. Să intuiești pe ce pulsezi, cam ce ar vrea diferiți sponsori. Să știi la ce lucrezi, care sunt punctele tale slabe. Să găsești în tine tot ce nu credeai că ai. Sfaturi utile, zic eu că am dat și în discursul de la gală (plin de emoţii şi improvizaţie, dar o viaţă avem, nu?):

Mai multe nu voi scrie acum despre cum să ai punctaje mari, cred că e suficient. Nu am avut strategie. Pur și simplu, m-am lămurit pe parcurs. Eu cred că fiecare are un drum diferit în SuperBlog, realizări diferite și tehnici care funcționează pentru el, dar pentru altcineva nu. Există și generalităţi, iar cea pe care aș miza eu este: să-ți pese. Dacă îți pasă de probe și de competiție, nu ai cum să nu ai reușite. Nu neapărat să iei trofelul, dar, poate, să câștigi o probă individuală. 

Bănuiesc că majoritatea care vor citi articolul sunt din cei implicaţi sau care îşi doresc să participe într-un fel sau altul. Totuşi, pentru cei care aţi aterizat ca un avion pe un câmp străin, vă voi descrie foarte pe scurt despre ce e vorba, pentru mai multe detalii simte-te încurajat să citeşti totul pe SuperBlog.

Avem:

  • organizatori (mediaza totul, se asigură că regulamentul competiţiei e respectat);
  • sponsori (cei care propun temele şi dau premiile);
  • bloggeri parteneri (nu participă, dar sustin competiţia);
  • juraţi (pot fi din sponsori, din bloggeri parteneri sau alţi reprezentanţi);
  • participanţi (deţinători de bloguri în anumite condiţii, uşor de îndeplinit, pe care le găseșţi în regulament).

Toţi de mai sus sunt interconectaţi. Nu e o categorie mai importantă decât alta, toate trebuie să funcţioneze “brici”. Cele mai multe tensiuni sunt, evident, între concurenţi şi juraţi, dar tot acolo sunt şi cele mai mari legături pentru că şi unii, şi ceilalţi analizează acelaşi articol, spre deosebire de organizatori sau ceilalţi participanţi, juraţii citesc toate articolele scrise la proba pe care o au ca responsabilitate. Sunt conectaţi mai mult decât ar crede-o şi ce bine se simte când rezonează unii cu ceilalţi!

Există ediţia din toamnă cu mai multe probe şi ediţia din primăvară cu aproximativ 18 probe. Ca să înţelegi în continuare articolul şi pentru că nu mi-am propus să devin dicţionarul SuperBlog, mai precizez doar că fiecare probă îşi are propriul regulament (temă, cerinţe tehnice)

Surprize, surprize, nu cu Andreea Marin, ci cu SuperBlog 2019

Pe parcursul celor 28 de probe – multe, dar interesante – nu aveam cum să nu rămân surprinsă de anumite decizii ale juraților, de anumite reacții ale concurenților sau de gânduri pe care le-am pus în articole. Uneori, inspirația îl surprinde și pe cel care o caută, iar alte ori nu mai iese din ascunzătoare nici când îi strigi că s-a terminat jocul de-a “fața ascunselea”.

Ca orice surprize, unele sunt plăcute, altele sunt dezamăgitoare.

Surprize plăcute:

Marea mea surpriză, articolul care a declanșat în mine dorința de a nu renunța la competiție, de a scrie cât mai bine, a fost cel pentru sponsorul Experimentează. Deși luasem 100 de puncte și până atunci, nu am simțit-o ca pe o reușită extraordinară pentru că fuseseră mai mulţi cu punctajul maximum.

În primăvară, deși m-am clasat pe locul al III-lea în clasamentul final, nota maximă obținută fusese 99. Așadar, prima notă pe care am simțit-o real ca un 100 a fost la Experimentează, o surpriză pentru că îmi pierdusem speranța că pot găsi “acel ceva” într-o temă, că pot să fac ca sponsorii să rezoneze total cu mine. Știam deja că scriu binișor pentru că aveam numai note mari, dar credeam și că-mi lipsește ceva ca să câștig probe individuale. În momentul în care am aflat că mă înșel, că nu-mi lipsește nimic, s-a născut în mine un altceva, o speranță care m-a determinat să caut mijloace de a fi din ce în ce mai creativă, amplă în abordare, dar nu plictisitoare. Surprize plăcute au mai fost și la alte probe, dar nu revelatoare, ca la aceasta. 

Gala a fost iarăși minunată, la fel ca surpriza de a doua zi, când superbloggerii au fost “sechestrați” în Games of Thrones pentru că după ce s-au luptat toată toamna pentru un trofeu, de ce să nu o facă și pe câmplul de luptă? Dar cum nu suntem neanderthali, s-a ales să facem echipe (fiecare cu regatul lui, nu?) și să doborâm recordul de a evada dintr-o cameră. Lecța învățată la PuzzlePunks Escape Room din Brașov este că degeaba ai armata cea mai numeroasă (noi am fost 7, deși numărul maximum era de 6, dar au fost gazdele drăguțe), determinarea și perspicacitatea sunt cele mai importante. 

Surprize neplăcute:

  • Anumite enunțuri neclare sau în care nici jurații nu cred;
  • Cea mai mare dezamăgire pentru mine a fost o rejurizare cu același juriu, căruia i s-a adăugat un membru. Rejurizare tocmai pentru că jurații nu au ținut cont de cerințele tehnice enunțate. Mă dezamăgeşte atitudinea de nepăsare, am luat notă mare. Dacă din prima mi-ar fi dat 95 de puncte, nu ar fi fost nicio problemă, aş fi crezut că atât au considerat, dar să-mi furi un punct (iniţial am avut 96) pe motiv că am depăşit limita de cuvinte (1200) cu 8, deşi nu e aşa, mi se pare lipsă de respect, motiv pentru care, după ce trece un an de la publicarea articolului le voi şterge numele din articol, pentru că nu-l merită. Articolul e informativ, prea drăguț pentru maniera în care s-au purtat. Nu doar cu mine, dar unui alt superblogger i-au spus că are aproximativ 1775 de cuvinte, deşi articolul avea doar 950. Pentru mine este o dovadă clară de neatenţie. Deşi ei consideră că articolul meu are 1208 de cuvinte, eu, şi după contestaţie, ştiu că nu are şi nu au cum să mă convingă decât dacă mă spală pe creier şi mă reprogramează cu un sistem de operare nou, dar defectuos. Dar dacă-i defectul pe plus, să fie primit, nu? În general, platforme diferite de numărare a cuvintelor pot arăta cu câteva în plus sau în minus, dar eu, chiar şi aşa, cred că, la aceşti juraţi, a fost lipsă de atenţie (exemplu îmi stă articolul notat cu 1775 de cuvinte în loc de 950), dezinteres (erau trei juraţi, nu era just să verifice toţi cerinţa în propriul Word?) şi dezinformare (la contestaţie i-am anunţat că platforme diferite pot arăta un pic altfel, iar o diferenţă de plus, minus zece cuvinte trebuie oferită mai ales când nu ai anunţat în ce platformă vei verifica articolul. Cu nonşalanţă am fost anunţată că nu-mi înapoiază punctul pentru că ei nici măcar nu ştiau informaţia asta. Bine, bine. Nu ştiai, dar ai aflat! Alegi să rămâi încuiat sau te foloseşti de informaţie? E o alegere personală, iar, din punctul meu de vedere, ei au ales dezavantajos, iar respectul meu l-au pierdut. Ca să înţelegeţi cum au gândit, fără să-i citez că nu are sens, m-am gândit la un exemplu pueril, dar exact: pe principiul dacă eu nu știam că 2+2 fac 4, eu am crezut că fac 3, așa am văzut eu într-o carte redactată greșit, înseamnă că așa e, ce contează că mi se și spune că nu e chiar așa. Eu nu știam și basta. E mai important că nu știam, de ce să-mi corectez calculul când am aflat adevărul? Uite, la mine în manualul defect scrie 2+2=3, asta e dovadă, clar?).
  • Am plâns. Am avut câteva nopți în care nu am dormit. Ideile nu mă lăsau în pace în unele. În altele, nervii mă zgândăreau. Fiind despre mine, asta a fost surpriza cea mai mare. Să constat că părerea altora e atât de importantă pentru mine. Că nedreptatea, care nu s-a vrut îndreptată nici după ce l-ai anunțat și lămurit pe om, e ca un pumnal, și pentru ce? Pentru ceva care nu schimbă cu nimic cursul vieții mele;

În unele articole m-a surprins ce fel de structurare am avut pe domenii la care nu mă pricep deloc. La altele, câteva glume pe care nu le stabilisem, pur și simplu, s-au scris singure. Uneori m-a uimit ușurința cu care am scris, alteori tocmai faptul că am tras de mine. 

Cum am procedat eu?

  1. Am intrat în competiție fără așteptări, așa cum am scris și în articolul de înscriere. Nici măcar nu intenționam să scriu la toate probele. 
  2. Mi-am dat seama după vreo 6 probe la care veniseră notele că sunt plasată bine în clasament, deși nu-mi propusesem asta, așa că am început să simt o responsabilitate pentru a scrie cât mai bine. 
  3. Am experimentat ce înseamnă 100 la o probă “clasică”, care are doar 3 câștigători. 
  4. La următoarea probă am trăit o dezamăgire cu o probă pe care am urât-o de la început. Nu am înțeles de ce e necesar ce fac acei sponsori. Nu-i voi menționa. Problema nu e la ei, ci la mine că am ales să scriu despre ceva în care eu însămi nu credeam. 
  5. Nu am citit niciodată probele când apăreau pentru că aș fi fost toate zilele concentrată pe ce să scriu. Le-am citit doar când intenționam să mă apuc de tastat. În general, cu o zi înainte de termen. 
  6. La un moment dat, era un ritm natural. Probele şi deadline-urile făceau parte din viața mea. Știam deja când o să scriu, anticipam cât timp aș avea înainte.
  7. La ultimele probe am muncit extraordinar de mult, cu atenție sporită pe detalii și elemente surpriză pentru că am început să simt presiune. 

Ar trebui să faci ca mine? În niciun caz! Tu fă ca tine, dar cu credință. Descoperă ce funcționează pentru tine. 

Voi mai participa?

Ca și data trecută, nu am nicio idee. Probabil.

În primăvară am luat locul al III-lea, acum locul al II-lea, urmează locul I? Nu există nicio garanţie, frumuseţea acestui concurs e că e imprevizibil, oamenii te uimesc. Dar și dacă aș fi pe 15 sau pe 30, ce e important pentru mine e să simt că eu am învățat și descoperit ceva la mine. 

Așadar, ce am descoperit?

  • că nu poți rezona cu toți;
  • dacă îți pasă, lucrurile se întâmplă;
  • deși pe parcursul competiției ai tendința de a îți fi mai simpatici anumiți concurenți, iar alții antipatici, de fapt, toți suntem asemănători. În primul rând, ne leaga pasiunea pentru scris, apoi bloggingul, faptul că toți trăim cu emoții zilele de notare etc. 

Început de mulțumiri pentru final de SuperBlog 2019

Mulți oameni m-au surprins plăcut la gală. Dintre concurenți, îi mulțumesc lui Emil pentru cuvintele frumoase pe care le-a scris pe Facebook despre mine. Danei pentru că m-a menționat pe blogul ei, pe care o și felicit pentru câștigarea trofeului. Oanei pentru discuţiile noastre pe parcursul competiției. Mădălinei pentru susţinerea pe care am simţit-o din partea ei încă din primăvară. Tuturor celor care au acceptat provocarea de a răspunde la câteva întrebări pentru proiectul meu și al lui Andrei, Pulsul Străzii. 

Andrei e o altă persoană pe care simt să o menționez, la fel ca mama mea care citea fiecare articol înainte de înscrierea în platformă. Culmea e că printre bloggeri, circula o glumă cum că podiumul e rezervat Danelor. Ei bine, locul al II-lea nu a fost câștigat de o Dană, dar am putea spune că a fost câștigat pentru una, căci acesta e și numele mamei mele. 

Albert și Claudia, organizatorii, m-au surprins plăcut cu firea lor prietenosă, dar fermă. Le mulțumesc pentru dorința de a ajuta, chiar și când a venit vorba de a ajunge din Brașov în București.

Nu în ultimul rând, îți mulțumesc ție, că ai ajuns până la finalul polologhiei și că ai citit, poate, și câteva dintre articolele cu care am participat.

Luna aceasta am citit piese de teatru (scrise de români)

1

La începutul anului, Diane Elena Gole, bloggeriță pe care eu o apreciez pentru consecvența cu care postează și e prezentă în social media, a propus o provocare pentru cititori. Arată cam așa:

Poate pentru ianuarie e târziu, dar sunt convinsă că dacă îți dorești poți să participi și tu de luna viitoare. Ideea e ca în luna respectivă, să citești o carte din genul sau de felul celei recomandate de Diana.

Eu luna aceasta nu am citit un roman al unui autor contemporan român. Dar am citit mai multe piese de teatru câștigătoare sau nominalizate la premiile UNITER. Pentru că toate sunt scrise de români talentați, iar, adunat, numărul de pagini face cât pentru un roman. Voi considera că am îndeplinit provocarea pe luna ianuarie. Până la urmă, și piesele de teatru fac parte din cărți.

Vreau să-ți scriu câteva impresii despre piesele care m-au impresionat. Dacă vrei și tu să le citești, încă sunt disponibile pe site-ul UNITER.

În trafic de Alina Nelega

Mi-a plăcut enorm. „În trafic” e cea mai bună piesă românească a anului 2013, câștigătoare la UNITER.

E o piesă care prezintă conflicte interioare nerezolvate și fără posibilitatea de a fi rezolvate. Toată lumea e nemulțumită, dar nu e dispusă să acționeze pentru a schimba ceva. E despre viața celor care se complac.

Cincizeci de secunde” de Daniel Oltean

Câștigătoare a concursului UNITER. Cea mai bună piesă românească a anului 2017.

Piesa e încărcată de suspans. La final mi-aș fi dorit să nu se termine. Am simțit că e mai mult despre anchetator decât despre fiul ucigaș. În fine, toate personajele din piesă au probleme psihice, fascinante, dar dureroase.

Voi menționa și două piese care au fost doar în selecții finale, nu câștigătoare.

Zăpada” de Adriana Gurău

Mi se pare că temele sunt: libertatea, corupția, legăturile de familie bolnăvicioase, moștenirea și condiția omului în univers.

Am descoperit multe idei interesante în diagolurile personajelor, cum ar fi:

Tu chiar crezi ce spui? Sigur, nu mai e interzis să călătorim în afara ţării, însă ce se întâmplă acum e mult mai subtil decât ideologia comunistă. În realitate nu suntem liberi. Suntem prizonierii propriilor noastre concepţii despre lume şi viaţă, a minciunilor pe care media ni le serveşte zilnic. Scuze Cristina, tu eşti printre puţinii care spun adevărul. Alergăm înnebuniţi după fericire, uitând să privim în noi înşine. În societăţile dezvoltate, oamenii construiesc graniţe nevăzute în jurul lor fără să-şi dea seama. De exemplu, îţi cunoşti vecinii?” 

Ultima dorință” de Cristina-Cozma

În piesă sunt două personaje. Două femei aparent diferite, dar extrem de asemănătoare de fapt.

Au multe trăsături comune în ciuda diferenței de vârstă. Amândouă sunt îndrăznețe și impertinente. În final, descoperim că amândouă sunt și egoiste.

Totuși, piesa mi se pare despre condiționări. Doamna e mult prea în vârstă, dar cu multe dorințe. Tânăra ar avea timp, dar nu are bani.

Inițial nu mi s-a părut plauzibil (verosimil) dialogul lor. Mult prea sincere, numeroase defecte recunoscute de la prima întâlnire, ceea ce oamenii, în general, nu prea fac. Dar cele două nu-s oameni obișnuiți, ci s-au întâlnit pentru a-și schimba una alteia viața.

Mi-e dor de teatru. De a merge în sală și a sta unul lângă altul, bucurându-ne de munca a zeci de oameni care reușesc să transforme simple dialoguri, în spectacole fascinante. Piesele de teatru sunt făcute pentru a fi jucate, doar așa există! Mi-au plăcut enorm toate cele pe care le-am citit. Îți recomand biblioteca virtuală UNITER, reprezintă din punctul meu de vedere texte contemporane extrem de valoroase. Dar orice piesă de teatru e, din punctul meu de vedere, tristă dacă nu e și montantă, transformată într-un spectacol.

Să construieşti devine din ce în ce mai uşor

2

Mama mi-a povestit că atunci când era copil ajuta la confecţionat cărămizi din argilă printr-un fel de tehnică tradițională. Eu nu am prins astfel de vremuri. Pentru mine e destul de ușor să-mi găsesc toate materiale de construcții online. Ştiu exact și de unde le-aș achiziționa, de la Vindem Ieftinaceștia au un concept unic și diferit în România prin faptul că nu afișează prețurile pe site, acestea variază în funcție de cantitățile comandate și, cu cât cantitățile sunt mai mari, cu atât pot negocia cu furnizorii. Marfa se livrează direct de la producător, fiind ambalată corespunzător pentru a ajunge la noi în cele mai bune condiții. Pentru a fi mai ușor de înțeles conceptul, iată o poză:

sursă: https://vindem-ieftin.ro/concept-vindem-ieftin/

Ar mai fi de știut că Vindem Ieftin se asigură că livrarea e perfectă și rapidă, iar ca garanție au și o secțiune cu recenzii video pe site. Livrează oriunde, chiar şi la mine, în Vâlcea:

Sunt convinsă că dacă bunicii ar fi avut această posibilitate ar fi apelat cu încredere la ei, mai degrabă decât să stea să-și facă singuri cărămizile. Oricum ar fi, este fascinant cum oamenii au simțit nevoia să construiască chiar de acum mii de ani, nu doar case, iar materialele folosite proveneau exclusiv din mediul înconjurător.

Tehnicile de construcţie utilizând pământ și lut sunt cunoscute și atestate cu 9000 de ani în urmă. Marele Zid chinezesc, vechi de 4000 de ani a fost construit iniţial numai din pământ bătătorit, fiind ulterior acoperit cu pietre și cărămizi, ceea ce îi dă aparența unui zid de piatră. În Tibet, s-au construit numeroase clădiri masive, mănăstiri tibetane, din pământ bătătorit, cu până la 7 nivele, în ultimii 500 de ani. În Europa s-a utilizat o tehnică de construire a pereților din lemn, din trunchiuri de copaci, umpluți și sigilați cu pământ și lut. Cel mai vechi exemplu de utilizare a cărămizilor din pământ, este în Heuneburg, Germania, datând din secolul 6 î. H.

Tot în Germania se află cea mai înaltă casă cu pereți din pământ. Construcția acesteia s-a terminat în 1828 și este încă funcțională. Dacă vorbim de construcții din materiale ecologice, avem chiar și în România exemplu prin Castelul de Lut din Valea Zânelor (Porumbacu, Sibiu) care își are începuturile prin martie 2014.

Grosimea pereților este de 40 cm respectiv 60 cm și sunt în totalitate din lut. Fundația de 21 m, este din beton ciclopian peste care s-a venit cu o structură din lemn care a fost îmbrăcată în cob, un amestec de argilă, nisip, balast și paie. Cobul, se poate pune direct în zid atunci când este ud, spre deosebire de chirpici care trebuie să se usuce.

Castelul de lut
Arhivă personală

Dacă acest proiect este mai degrabă turistic și are ca scop să găzduiască curioși din toată lumea, în trecut, oamenii de la sate locuiau în case mici, pe care și le făceau ei înșisi din vălătuci de lut. În funcție de zonă, stilul casei era diferit. În Maramureș erau case din bârne groase, în Munții Apuseni, case cu acoperiș din paie, iar în Câmpia Bărăganului, case cu acoperișuri joase.

Sursă: Pixabay

Dacă ar fi existat și pe vremea lor posibilitățile zilelor noastre, cu siguranță nu ar fi muncit atât de mult fizic, iar rezultatele ar fi fost mai spectaculoase, cam cum arată vilele din jurul nostru astăzi:

sursă: vindem-ieftin.ro

Însă totul are un punct de pornire. Istoria și trecutul sunt cele care au dictat viitorul. Iar dacă stăm să privim o casă foarte veche, de peste sute de ani, ne dăm seama că ce ne fascinează e tocmai truda pe care au depus-o niște oameni, pentru lăcașul lor, pentru a aparține unui loc. Tot aceasta mi se pare și asemănarea: ”truda” de a avea propriul spațiu. Deși în prezent e mai ușor să găsești toate cele necesare într-un sigur loc, să le comanzi și să-ți fie livrate în siguranță, documentarea și opțiunile din care poți să alegi sunt cele care îți îngreunează munca.

De exemplu, mă gândesc la casa bunicilor și sunt convinsă că dacă ar avea acum posibilitatea de a o recondiționa, nu ar face rabat de la calitatea materialelor. Ar studia tipurile de materiale de construcții, calitățile și proprietățile lor.

Să luăm de exemplu acoperișul, bunicii ar ști că acesta e foarte important pentru a asigura termoizolarea şi hiodroizolarea locuinţei atât pe timp de iarnă, cât și pe timp de vară, așa că i-ar acorda o atenție sporită. Un acoperiș uzat, cu găuri sau stricat afectează grav locuința.

Acoperișul are două părți: partea de rezistenţă – structura – acoperişului este şarpanta, iar elementul de protecţie este învelitoarea. Pentru şarpanta ar folosi lemnul. Durata de viaţă a unei şarpante din lemn este de 50 de ani. Pentru învelitoare, ar avea mai multe opțiuni între care ar oscila: țigle metalice, țigle din ceramică şi șindrilă bituminoasă etc.

Țigla metalică:

  • Greutate foarte scăzută
  • Rezistenţă îndelungată
  • Aspect plăcut şi varietate mare de culori
  • Preţ scăzut
  • Uşor de montat
  • greutate mult mai mica decat tigla clasica.

Țiglă metalică Bilka
Sursă: Vindem-Ieftin

Șindrilă bituminoasă:

  • Este mai ieftină decât ţigla metalică
  • Se pliază pe orice tip de acoperiş

Sursă: Vindem-Ieftin

 

Ar putea alege chiar ţigla metalică ALUTYTAN ICE PUR care are un concept revoluţionar de aliaj metalic, format din Aluminiu, Titan la care se adugă metale preţioase: Magneziu, Mangan si Crom.

TIGLA METALICA ALUTYTAN ICE PUR, 0.6mm
Sursă: Vindem-Ieftin

Tigla metalică ALUTYTAN ICE PUR are multe avantaje:

  • extrem de rigid si rezistent
  • usor, nu suprasolicita structura acoprisului
  • nivel foarte redus de atasare a microorganismelor
  • rezistenta chimica ridicata chiar si la temperaturi inalte
  • rezistenta la abraziune
  • stabilitate exceptionala la UV si radiatii
  • proprietati ignifuge intrinseci
  • proprietati anticorozive

Şi cum sunt atât de multe alegeri de făcut, cantităţi diferite de comandat din materiale diferite, bunicii s-ar bucura nespus că cei de la Vindem Ieftin au consilieri cu experienţă care să-i ajute să facă un mix optim între buget și calitatea pe care o va avea casa în final. În plus, vor beneficia direct de diverse promoții în funcţie de cantitatea comandată, bucurându-se de o economie de 10-20% la achiziții ce includ produse din mai multe categorii.
Cum bunica se lua mereu de mine că nu port papuci în casă, sunt convinsă că următorul pas în recondiţionarea casei ar fi izolaţia termică. Nu doar pentru că podeaua era rece mereu, dar şi pentru că ar fi redus costurile de întreţinere pentru încălzire cu până la 40% căci s-ar reduce transferul termic dinspre interior spre exterior.
Un termosistem vată bazaltică e soluția cea mai eficientă energetic și accesibilă. Vata bazaltică este materialul cu cea mai ridicată rezistență termică, iar cu proprietăţi asemănătoare este şi polistirenul expandat. Un termosistem polistiren ar fi chiar mai ieftin, dar vata minerală are o mai bună rezistență la foc. Cu toate acestea, bunica ar alege să păstreze o parte din tradiţia casei prin a fi cât mai prietenoasă cu natura, alegând celuloza, materialul termoizolator ecologic, atât din perspectiva procesului de producție, cât și a impactului asupra mediului la sfârșitul perioadei de viață.

Izolatie din celuloză Isocell
Sursă: Vindem-Ieftin

Atenţie sporită ar acorda bunicii şi ferestrelor pentru că lumina naturală într-o încăpere este esenţială pentru “buna funcţionare a creierului” aşa cum obişnuia să spună bunica. Ar opta pentru o fereastră în care proporția sticlei este mai mare decât cea a cadrelor.

Sursă: Vindem-Ieftin

Sigur, bunicii ar opta şi pentru Rulouri de exterior. Acestea se pot fabrica din foarte multe materiale – lemn, metal, PVC. Rulourile exterioare reglează climatul din încăpere și economisesc totodată și energie, asigură intimitate și siguranță, asigură protecție suplimentară împotriva tentativelor de pătrundere prin efracție.

Din dorinţa de a respecta mediul înconjurător, sigur ar opta şi pentru panouri solare, deşi cu greu i-aş face să înţeleagă conceptul. Nu numai că nu ar trebui să se deplaseze prin depozite ca să facă rost de materiale, dar cu un simplu telefon ar putea să comande tot ce îşi doresc fără costuri suplimentare, ba, din contră, cu reduceri în funcţie de cantităţile comandate. Ar putea să compare ofertele celor de la Vindem Ieftin cu o altă ofertă completând un formular pe site, iar apoi un consultant i-ar contacta.

Cel mai tare i-ar încânta totuşi că ar avea livrarea gratuită şi nu ar plăti nimic în plus pentru manipulări de stoc, depozitare şi comisioanele meşterilor.

Mi-e clar că bunicii au trăit altfel, iar casa lor s-a tot schimbat. Fiecare generaţie a adus modificări. Dacă în copilărie stăteau în case ţărăneşti, acum, cu fiecare generaţie care a venit, tradiţionalul s-a schimbat puţin câte puţin în modern. Casa copilăriei bunicilor mei, nu mai arată decât foarte puţin precum casa bătrâneţii lor.

Tocmai mi-am dat seama că ar fi cazul să recondiţionez casa bunicilor căci ştiu sigur că dacă Vindem Ieftin ar fi existat şi în tinereţea lor, la ei ar fi apelat, iar eu mă bucur nespus că pot găsi materiale premium şi o gamă largă care să-mi satisfacă nevoile şi dorinţele.

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

Ce-și dorește mașina ta? Aventură!

1

— Tu ce ai pățit?

— Nimic! Sunt la revizie tehnică. Mă pregătesc de călătoria vieții mele, prin munți, o să iau curbe, o să bârfesc cu rulota, o să…

— Of, of, of…

M-am oprit. El părea cu adevărat supărat.

— Dar tu?

— Eh, neavând scut de motor, o groapă nemiloasă mi-a stricat direcția.

— Oh, îmi pare rău, am bâiguit. Caseta de direcție?

A aprobat din faruri, așa că am continuat:

— Eu cred că am scut metalic. De fapt, sigur am, am auzit-o pe Cătălina spunând că investește într-un scut auto de calitate pentru mine. A luat unul metalic pentru că e mai rezistent decât cel din plastic, iar așa zicea că poate proteja toate componentele interioare de praf, gropi și borduri înalte. În plus, mărește durata de viață a motorului, iar eu sigur am viață lungă. Apropo, eu sunt Jetta!

— Of, of, of. Ia s-o pui pe Cătălina să vorbească și cu omul meu. Eu sunt Opel Corsa și cred că tare mult voi mai sta prin service.

— Eu nu stau mult deloc. Ne pregătim de vacanță. Facem cel puțin una pe an. Sunt echipată cu cârlig de remorcare Volkswagen, căci îi place să călătorească cu rulota. Așa are propria cazare oriunde ar merge și se bucură de confort așa cum vrea, făcând economie. Uneori, când nu stăm mult timp, ia cortul și folosește cârligul pentru suportul de biciclete. Să vezi ce se mai laudă ele că nu poluează și că sunt suple, dar le-am zis într-o zi: ”nici nu prindeți 100 de kilometri! Nici autostrada n-ați văzut-o” ca să le mai liniștesc, dar sunt faine oricum, o fac fericită pe Cătălina.

— Ce fascinant, Jetta! Pe mine nu mă scoate decât de acasă până la serviciu, și chiar și așa a reușit să mă bage în service. Eh, dar lasă astea, zi-mi ceva din drumurile pe care ai reușit tu să le faci. Spune-mi ceva care să mă bucure!

— A, să îmi amintesc… Cătălina a vrut să le facă o surpriză bunicilor ei și să meargă cu toții în excursie. Eu eram spălată, luceam și eram parfumată de parcă urma să-mi întâlnesc prințul pe cai mari, că ăla pe cal nu ține pasul cu mine, sunt prea rapidă. Bunica ei a venit cu o grămadă de bagaje, mă uitam le ele uimită. Hainele ca hainele, a reușit Cătălina să le pună pe toate într-o cutie de portbagaj montată rapid pe bare transversale. La început mi s-a părut tare ciudățică, dar m-am obișnuit imediat. In plus, arată foarte bine! Dar bunica a venit cu un butoi cu brânză. Aș fi râs, dar mi-am dat seama că eu trebuie să-l car. Să nu-ți spun ce miros avea! Cătălina ce să zică? Mi-a șoptit să stau liniștită că s-a pregătit cu tăviță pentru portbagaj tocmai pentru a mă proteja de pete în astfel de momente, pe lângă faptul că mă ajută să am spațiul din portbagaj organizat. Apropo de curățenia mașinii, pe mine mă șterge mereu de praf și am două feluri de covorașe auto, pe care le schimbă în funcție de starea vremii, căci au utilizări diferite. Acum, că vremea e frumoasă, am covorașul de mochetă mult mai frumos, dar iarna le pune pe cele de cauciuc pentru a mă feri de umezeală și urmele lăsate de zăpadă. Întorcându-mă la poveste, să știi că au părut că se bucură tare mult de brânza aia, au mâncat cu toții de parcă s-a terminat mâncarea de pe Pământ! Iar mie mi-a plăcut peisajul și cum se simte drumul sub roți. M-am bucurat de curbele de pe Transfăgărășan. I-am auzit vorbind în mașină câte tone de ciment s-au folosit pentru construcția lui. Tu câte crezi?

Motivul pentru care îmi place să mă plimb este că văd și aflu atâtea. Uneori de la localnicii cu care Cătălina vorbește, alteori prin propriul meu parbriz. De exemplu, când am fost în Bulgaria am văzut Pasul Shipka, unde am urcat până la 1300 de metri pe munții Stara Planina, dar am aflat și despre cele patru lupte care au avut loc aici pentru eliberarea Bulgariei de sub Imperiul Otoman. Apoi, cu parbrizul meu am văzut trandafirii de pe Valea Rozelor. Splendid! Iubesc când vizualul se combină cu informația, de exemplu, acești trandafiri au revoluționat industria cosmetică și pe cea a dulcețurilor fine.

— Ce frumos, Jetta!

— Uite-o pe Cătălina!

— Iar acela e omul meu!

— Liniște! Să-i auzim!

— Toate accesoriile auto le iau de la AutoGedal. Au o gamă variată de produse, sigur vei găsi un scut Opel potrivit. Poți să plătești și cu cardul, iar dacă ai întrebări, li le poți pune, sunt acolo pentru a te ajuta. La iarnă, te așteptăm cu noi în excursii. Noi vrem să ne bucurăm de Bucovina, de peisajele desprinse parcă dintr-un alt timp. Bineînțeles că vom vizita și mânăstiri și vom face poze. Sigur găsim un camping în zonă pentru rulotă.

— Deci ne vom mai vedea, Corsa!

— Ce mă bucur! Zău că AutoGedal mă va salva de plictiseală! De abia aștept să înceapă aventura și pentru mine. Să demonstez că sunt curajoasă!

Acesta a fost un exercițiu de imaginație pentru Spring SuperBlog 2020. Ce ar spune mașina mea Jetta despre aventurile noastre ai aflat, dar tu ești pregătit să-i dai motive mașinii tale de a fi curajoasă? Dacă nu, eu îți recomand să te pregătești cu AutoGedal și să te lași învăluit de peisajele și traseele pe care le are țara noastră, și nu numai, întreaga lume! O mașină pregătită înseamnă o vacanță reușită!

Sursa fotografiei folosite în cadrul întrebării este Pixabay. Sursa celor folosite în slider și în articol (cea nemenționată) este AutoGedal.

Tot ce vreau (înainte) de Crăciun sunt… reducerile!

1

Eu fac parte din acea categorie de persoane pe care nu le deranjează deloc că încă din noiembrie orașele se umplu de luminițe colorate pentru Crăciun. Nu am ce face, îmi plac decorațiunile, colindele, mirosul de cozonac proaspăt și mă bucur de asta indiferent cu câte zile înainte de sărbătoarea propriu-zisă. Pentru mine, fiecare zi e un moment de a mă simți bine, așa că imediat după Halloween, eu intru în starea de Crăciun, așa a fost și ieri când ascultam ”All I Want For Christmas Is You”.

Cum tot fredonam și mă mișcam aritmic, dar cu multă trăire interioară: ”All I Want For Christmas Is You, All I Want For Christmas Is You, All I Want For Christmas Is You…” și tot așa, mi-am dat seama că, de fapt, tot ce vreau de Crăciun și în fiecare moment al vieții este fericirea. Aceasta implică atât de multe, inclusiv sănătatea, oamenii dragi de lângă, succesul în carieră, dar, mai ales, înseamnă să te simți bine cu tine însuți, să te gândești la tine, să îți oferi mângâiere și, de ce nu, cadouri.

Așa că m-am decis, înainte de a face lista de cadouri pentru ceilalți, îmi voi face mie însămi cadou ținuta pe care o voi purta la cina de Crăciun. Trebuie să recunosc, nu doar că ascult piesele artistei Mariah Carey, dar o și urmăresc pe toate canalele de socializare posibile. Zilele trecute, mi-a apărut pe Instagram poza aceasta de pe coperta Cosmopolitan și mi-am dat seama că Mariah Carey strălucește atât în rochii glam, cât și în ținute simple, dar de efect, pe care m-aș vedea și eu purtându-le.

Sursă: Contul de Instagram
mariahcarey

Primul instinct a fost să mă gândesc că mai bine economisesc banii pentru cadourile celorlalți, dar revelația asupra faptului că prima dată trebuie să te iubești pe tine, ca să-i poți iubi pe ceilalți a venit la momentul oportun pentru reducerile de pe Answear.ro, magazinul online în care eu am încredere și al cărui sistem îmi place foarte mult, căci odată ajunse acasă produsele, poți să le probezi și păstrezi doar ce ți se potrivește. Cum intenționez să mă încadrez într-un buget total de 999 de lei mă bucură că odată intrată în Answear Club, primesc înapoi 10% din valoarea produselor sub formă de puncte. Punctele se pot folosi pentru a reduce chiar și până la jumătate valoarea comenzilor viitoare, ceea ce înseamnă că mai pot să mai dau o comandă, mai aproape de Crăciun, și să cumpăr cadouri și haine la prețuri avantajoase și pentru membrii familiei. Sigur mă voi uita la sacourile de bărbați pentru că l-am auzit pe tata că-și dorește unul cu carouri.

Dar până la cadourile pentru ceilalți, mi-am scăldat ochii printre sutele de produse la reducere pentru a crea look-ul meu de vedetă. Cum de Black Friday au reduceri de până la 70% nu mi-a fost greu să mă încadrez în suma pe care mi-am propus-o pentru ținuta din seara de Crăciun. A fost totuși dificil să nu-mi alunece mouse-ul pe mai multe produse spectaculoase, dar care încă nu se află pe lista mea de nevoi. De altfel, la un portofoliu atât de vast, de peste 300 de branduri internaționale de top, nici nu mă miră.

Sursă: Answear.ro

Ținuta pe care am ales-o, nu e în totalitate ca a cântăreței Mariah Carey pentru că eu nu sunt ea. Eu sunt eu însămi și am ales hainele care să se potrivească stilului și formei corpului meu. Cum sunt adepta blugilor în orice context, mi-au atras atenția cei din colectia Jacqueline de Yong cu fason skinny și talie înaltă, pe care i-am găsit la o reducere care mi-a făcut inima să tresară de bucurie. Din colecția Only m-am îndrăgostit de un pulover cu decolteu rotund confecționat din tricot subțire. Pentru geacă am optat pentru una din colecția Pepe Jeans. Model confecționat din piele ecologică.

Pentru ca orice ținută să fie completă, trebuie să aibă și accesorii. Știu că Mariah Carey e adepta tocurilor, dar și a botinelor. Eu aleg stilul și confortul în același timp, așa că am optat pentru botine cu toc scurt și gros, dar spectaculos, iar borseta GUESS e perfectă pentru a îmi păstra în siguranță rujul roșu cu care să-l întâmpin pe Moș Crăciun. O brățară finuță pe mână, exact ca artista, nu poate decât să întregească ținuta.

Așadar, uite ce produse am ales pentru a adapta ținuta cântăreței Mariah Carey cu un buget de 999 de lei:

Editare personală cu produse de pe Answear.ro

Mi-am făcut cadou, înainte de sărbători, o ținută care ar fi costat în mod normal 1.459,49 de lei cu doar 989,4 lei, comandând produse de calitate pe care le pot asorta cu multe alte haine din dulapul meu. Diferența, pe care am economisit-o, o pot investi în cadouri, deja am văzut câteva sacouri bărbătești la reduceri care mi-au atras atenția.

Eu îmi aștept coletul cu ținuta mea chic, iar pe tine te îndemn să intri pe Answear.ro și să-ți îmbogățești garderoba fără să investești o avere căci Santa Claus nu e încă în ”Town”, dar Black friday, da!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

Dacă aș fi Cătălina Popa de Emil Călinescu

1

Am primit provocarea să scriu, ca la școală (era să zic ca la clasa I, deși, într-un fel, nu e chiar departe de adevăr), un eseu (o compunere) cu tema Dacă aș fi Cătălina Popa… Cum eu sunt băiat ascultător, voi scrie fix despre asta. Mă rog, mai scria ceva după Cătălina Popa, dar cum eu sunt în clasa I și fac școală online zilele astea, mi-a picat netul până să văd continuarea. Atât am văzut, atât scriu. Mă rog, de fapt am deconectat eu netu’ când ne-a zis doamna să scoatem o foaie de hârtie, dar na, să nu mă ziceți … Eu spun aici, pe blogu’ Cătălinei, dar știu sigur că nu citește nimeni ce scriu eu p-aici…

Așadar: 

Dacă aș fi Cătălina Popa … aș avea și io habar cum e să ai sub 1.65 și sub 50 de kg. Uneori, uitându-mă la mine, stau și mă întreb: când am avut eu ultima oară 40 de kile? Fără 1 în față, da? Când sunt într-o stare mai dubioasă, întrebarea devine: oare la naștere am avut sub 50 de kile? Tind să cred că nu!

Dacă aș fi Cătălina Popa … aș avea și eu habar cum e să câștigi Super-Blogu’. Na, nu știu cum e să te simți (super) câștigător (super) blogosferic. Cândva în această viață sper să aflu.

Dacă aș fi Cătălina Popa … aș simți și eu cum e să urășți popii și să te cheme Popa. Mă rog, chestia e pe jumătate în glumă, nu știu dacă i-aș disprețui așa cum o fac acum, habar n-am dacă ea-i urăște, dar știu cazuri de persoane care se comportau fix la fel. Să nu mai zic de persoanele pe care le cheamă Manea și care urăsc manelele din suflet. Nu degeaba mi-am botezat astfel personajul meu.

Dacă aș fi Cătălina Popa … m-aș putea strecura, la propriu, la multe evenimente. Căci marea problema atunci când ești cât mine (lăsăți deoparte kilogramele: și dacă aș fi slab-mort tot aș fi vizibil de la distanță din cauza înălțimii) este că nu te poți face nevăzut. Și sunt momente, credeți-mă, când ți-ai dori asta. Iar dacă e să vorbesc despre trecut, au fost extrem de multe momente când mi-am dorit să mă fac nevăzut. De exemplu, când eram student absența mea era observată din start. Nu era nevoie ca profesorul, ORICARE ar fi fost el, să citească foaia de prezență. În zilele acestea, aș avea curajul să mă strecor mai ușor în locuri interzise (pe stradă ori DOAMNE-FEREȘTE în parc).

Emil Călinescu (stânga) și Cătălina Popa (dreapta)

Dacă aș fi Cătălina Popa…  aș scrie câte un articol guest-post pe fiecare dintre blogurile lui Emil CălinCescu. Mă rog, asta dacă aș fi Cătălina Popa ca trup și Emil Călinescu ca minte. Căci altfel …

Dacă aș fi Cătălina Popa…  nu l-aș primi pe Emil Călinescu la mine în casă. Vorbesc de cea virtuală, acest blog, căci în cea reală nici nu se pune problema.

Dacă aș fi Cătălina Popa …  i-aș răspunde lui Emil Călinescu printr-un vlog. Aș lua fiecare punct al acestui articol și l-aș comenta. Fie aș adaugă clipul la finalul articolului, fie aș scrie un articol distinct pe tema asta.

Dacă aș fi Cătălina Popa…  aș scrie, și aici vorbesc serios, un articol identic pe blogul lui. Să fac și io mișto de el așa cum a făcut el de mine.

Pentru inspirație, atât pentru Cătălina, cât și pentru cititori, recomand melodia următoare:

Eu sunt Emil Călinescu, articolul Dacă aș fi Cătălina Popa  a fost o provocare și, la modul serios, chiar o provoc pe Cătălina să-mi răspundă printr-un vlog. Și să scrie un articol asemănător pe blogul meu. Iar dacă nici acum nu știți cine sunt, vă zic doar atât: minunat e CINEMIL recunoaște. Orice gust ai avea și oriunde te-ai află, citeștE-MI-L sau mori prost

Acest articol este scris, după câte ți-ai dat seama, de Emil Călinescu, iar pentru că am simțit nevoia de a adăuga câte ceva, am acceptat să vin cu un răspuns sub formă de vlog.

Merită să mergi la un târg de haine?

7

Mulțimea de haine împinge cu forță în ușile dulapului și pare că le rupe din balamale? Eșarfele ți-au acaparat cuierul? Curelele par șerpi întinși pe covor? Bijuteriile nu mai au loc nicăieri? Cum faci să scapi de ele și să te alegi cu ceva? Sună a teleshopping, și ar fi, dacă răspunsul meu nu ar fi următorul: Orice! Doar nu-ți bate capul cu un yard sale.

Astăzi am fost la primul ”târg de haine” cu mult entuziasm, haine drăguțe și ieftine și ideea de a scrie o postare despre: ”Ce trebuie să știi despre târgurile de haine”. O astfel de postare ar fi total nepotrivită pentru că ori nu am nimerit eu bine (ceea ce e foarte posibil, având în vedere că nu auzisem niciodată de ei, nu am mers la vreun târg deja consacrat), ori nu am înțeles nimic.

Noi, expozantele, când încă nu știam ce ne așteaptă

A fost ca o întâlnire între o grămadă de fete la o felie de chec și o cafea pe care au dat 90 de lei, dar s-au gândit să scoată la aer și hainele. Sărăcuțele textile, după ce au fost spălate și călcate câteva ore, s-au gândit să facă o plimbare cu Uber-ul, să își etaleze ”formele” pe stander și să se întoarcă acasă… cu toatele. Pentru că, nu-i așa? ”Nu lăsăm pe nimeni în urmă!”.

Totuși, ce ar fi de știut despre târgurile de haine?

  • Există o taxă pentru expozantă. Nu ar trebui să fie mult în condițiile în care vin oameni care să se poată bucura de hainele expuse de tine.
  • Hainele trebuie să fie curate, în stare foarte bună.
  • Poți să te împrietenești cu alte fete.
  • Poți să vinzi și cărți, jucării, haine pentru copii. La târgul la care am nimerit eu, aș putea să spun că au fost mai mulți părinți care căutau pentru copii, deși nu cred că vreo expozantă a adus ceva potrivit. Când scriu ”mai mulți părinți” mă refer la vreo 6, dintre care vreo 10 oameni au fost cu totul.
  • Poți să-ți testezi ”puterea de convingere”. Nu fi prea insistent, dar nici nu te ascunde în spatele mormanului cu haine.

Ce am scris mai sus, vine și din experiența mea de client. Sunt amatoare de astfel de târguri, dar nu participasem până acum la unul cu hainele mele și nici nu o să o mai fac.

sursă: Pixabay

De ce nu merită să participi la un târg de haine?

  • Foarte multă muncă: sortează hainele, spală-le, calcă-le, fă-i rost de etichete pentru preț.
  • O zi întreagă irosită. Ar merita dacă ar fi un câștig financiar enorm, în general nu e…
  • Căratul și împachetatul hainelor.
  • Cu toții am vrea să vindem toată marfa. Asta nu se întâmplă niciodată, ne întoarcem cu bună parte din ea.

Cum am putea să scăpăm de hainele vechi?

  • Pe site-uri: OLX, Okazii, Publi24. Cel mai popular e primul, bineînțeles. Și aici e un efort și un risc, dar tot mi se pare o variantă mai simplă.
  • Pe grupurile de pe Facebook. Există mai multe cu reputație bună:  Talcioc 2.0, Schimb garderoba!, Dulapul meu e plin
  • Facebook-ul are propriul Marketplace
  • Dacă vrei totuși să încerci să fii expozant la un târg de haine îți recomand să alegi unul care are pe pagina de Facebook multe reacții, like-uri, vizibilitate. Cel la care am fost eu avea doar 714 like-uri… Trebuia să mă gândesc… Cineva care nu investește în promovarea evenimentului în online, o să ia banii expozantelor și îi va băga pe toți în buzunar, fără să conteze dacă ceilalți ies pe plus sau pe minus. Așa că, mare atenție la organizatori și la detalii.
  • Dacă doar vrei să dai hainele, o variantă e donatul.
  • Dacă ai haine nepurtate, le poți face cadou prietenelor sau le poți invita la o ”sesiune de scotocit” pentru a-și alege ce le place.

sursă: Unsplash

Nu încerc să te fac să nu participi la un yard sale doar pentru că nu a funcționat pentru mine. Te sfătuiesc doar să fii atentă la care participi. În plus, nu mă voi opri din a cumpăra, așa că, vă rog fetelor, continuați să duceți produse faine!