Personal

Home Personal

Clipe mărunte învelite în sclipici și aracet

3

Pe 8 martie, borealy.ro m-a provocat să-mi amintesc o experiență memorabilă din viața mea. Sigur că fiind Ziua femeii, gândul mi-a fugit imediat la persoanele dragi din viața mea, de sex feminin, dar și la o întâmplare care s-a petrecut tot in preajma acestei zile, dar acum mulți ani.

Când te gândești la ce și cine ți-a schimbat viața, ori te trec fiori pentru că sunt evenimente marcante, ori ți se luminează fața pentru că e vorba despre decizia ta de a te apuca de pian, de a face gimnastică sau orice altceva care ți-a prestabilit viața. Cum ar fi să te întorci acasă și toate bunurile, banii, inclusiv cei de pe card să nu mai fie? Sau ca un accident de mașină să îți ia persoanele dragi? Sau să câștigi la loterie o sumă imensă? Sau, sau… orice îți mai poți imagina dramatic. Eu nu aș putea spune că un eveniment atât de zguduitor e cel care m-a schimbat cel mai mult, ci din contră, o întâmplare, ce poate părea firească, dar în mintea unui copil a fost o lecție de bunătate și generozitate. Am învățat că nu ești singur pe lume, există oameni care te iubesc. Uneori ai nevoie de oamenii dragi să-ți aline nefericirea, să-ți spună că e în regulă.

Era 7 martie, eram în clasa I, înconjurată de copii pe care încă nu-i consideram prieteni. Ziua următoare mamele urmau să vină la școală și să primească un special colier creat din cele mai valoroase pietre. Așa păreau pentru noi atunci. De fapt, nestematele erau niște gogoloaie din hârtie creponată și aracet. Mi-am primit bucata de sfoară, biluțele colorate și m-am apucat de înșirat: o mărgea roșie, una albastră, cea verde lângă și tot așa până când colierul s-a transformat într-un curcubeu beat căci numai Rogvaiv nu era, ci mai degrabă un multi-zăpăcito-colorit. Era perfect! Era o operă de artă în mintea mea. Urma să se sune de plecare și mai aveam un singur pas: SCLIPICIUL. M-am întins în colțul opus al biroului, cu inima cât un purice de emoția faptului că făcusem cel mai frumos colier din clasă. Aveam cutia cu sclipici în mână, deja îmi imaginam senzația fină ca de nisip când aveam să-i dau drumul printre degete, dar cotul meu, pregătit de acțiunea de a ridica pulberea lucitoare, a dat peste borcanul imens cu mâzgă albă și lipicioasă (colegul de bancă nu pusese capacul aracetului) care s-a întins pe toată creația mea. Acum colierul meu se mumificase. Sigur că nu a durat decât o secundă să încep să urlu și să trag de colierul creat de colegul meu.

– Draga mea, oprește-te! E al colegului tău, nu se poate să i-l iei.

– Dar, dar… e vina lui. Nu a închis lipiciul.

– Nu e nicio problemă, apucă-te de altul.

Nicidecum nu voiam să fac altul de la zero, ci voiam răzbunare. Am stat îmbufnată toată ora. Mică, cu obrajii umflați și cu mâinile încordate la piept, cred că eram tare caraghioasă. Nu m-am lăsat, chiar înainte să se sune, am luat foarfeca și am tăiat pe jumătate colierul colegului.

– Cătălina, s-a auzit vocea amenințătoare a învățătoarei, toți ceilalți, puteți să plecați după ce vă duceți colierele în dulap. Cătălina și Mihai, voi mai rămâneți.

– Doamna învățătoare, mi-a tăiat colierul, se smiorcăia colegul meu cu un cap mai scund.

– Hai să vedem!

Ia învățătoarea cele două bucăți de funie de pe care alunecau biluțele, face un nod între ele și colierul era ca nou. 

– Mihai, poți să pleci și tu acum!

Rămăsesem eu, cu monstrul gigantic, așa că logic a fost să încep să plâng, cu lacrimi mari și mult zgomot. Mă așteptam ca în orice moment să pornească furtuna și pe bună dreptate, știam că greșisem.

– Cătălina, știu că ești supărată și crezi că Mihai ți-a stricat lucrarea, dar nu a vrut. Nu trebuia să lase aracetul desfăcut, v-am spus de multe ori, dar a făcut-o, din greșeală, nu a vrut să te saboteze. Judecă omul după intenție, nu după faptă!

Nu am înțeles decât târziu ce înseamnă vorba ei. Eu avusesem intenția de a face rău, Mihai nu, se întâmplase din neatenție. Și asta spune ceva despre un om, dar nu că e rău. Faptul că îmi vorbise mă liniștise, dar tot aveam un gol în suflet. A doua zi, urma să fiu singura fără cadou pentru mama. Învățătoarea nu m-a lăsat să plec până nu a zis blând, dar ferm:

– Mâine să vii de la 8!

Ședința era la 9, mă chemase la 8. Era de rău, asta simțeam din toți porii, avea să mă pârască mamei, chiar de ziua ei. Aveam să fiu “urecheată” la ședință, de față cu toți. Mamei îi lua vreo oră până procesa, dacă afla la 8:10 de nedreptatea pe care i-o făcusem lui Mihai, la 9:10 se dezvăluia furia, chiar la ședință. M-am gândit la asta toată ziua, am și visat asta, iar la 8, cu fața roșie am ajuns la școală.

– La mulți ani! Eu și Cătălina revenim imediat, uitați o cafea, i-a spus învățătoarea mamei, strecurându-mă repede în clasă unde stăteau toate materialele pentru colier pe birou.

– Ai o șansă să-ți reiei munca.

Am făcut asta. Cu ajutorul învățătoarei a ieșit chiar mai bine decât primul. Mama nu a rezistat să stea o oră pe hol sorbind din cafea, așa că a intrat și s-a apucat și ea de lucru. Eram toate trei, făcându-ne de treabă cu biluțe îmbibate în lipici. Până la ora 9:00 am făcut, împreună, 4 coliere. Două eu, câte unul ele, fiecare dându-mi-le tot mie. La întâlnirea cu părinții eu i-am dat unul învățătoarei, și unul mamei, stârnind aprecieri din partea colegilor că am lucrat așa mult, plus că le aveam pe cele două, confecționate de mama și învățătoarea, la gât.

Și acum predă doamna Dodo, așa îi ziceam noi, nu în clasa I și nu când era nervoasă, în rest, din clasa a II-a până în clasa a IV-a numai așa am strigat-o. Probabil, numele nu-i vine de la Dodo Lătărețu, ci mai degrabă de la: ”dodoloață”, având câteva kg în plus. Mă gândeam să-i fac o vizită într-o zi. Am ratat acest 8 martie, dar sună bine ca anul următor să-i iau un cadou de ziua femeii. Cum ar fi să-i iau chiar un colier? Unul real de data asta, pentru că domana Dodo e cea care m-a învățat atât de multe, printre care că, uneori, nu-ți iese ceva din prima, dar trebuie să perseverezi fără să dai vina pe altcineva. Uite ce bine arată colierul ăsta, cred că o să mă orientez la el:

sursă: borealy.ro

Cadoul l-aș acompania cu o serenadă. Stiu cât de mult îi plăcea muzica domanei Dodo, dar aș speria-o și i-aș sparge și ochelarii, așa că m-aș vedea nevoită să-i scriu o felicitare, pentru că asta știu să fac. De asta am și blog, nu? Oare merge așa?

un colier îți dau
Deși de vrut, eu vreau
Să îți cânt și încânt
Sufletul cu avânt

Hmm… poate că trebuie să mă las și de asta. Poate o să-i scriu simplu: “Mulțumesc! Mi-ați schimbat viața! Mi-am dat seama că totul are o rezolvare, iar o supărare nu merită ținută dacă peste ani nici nu o să-ți mai amintești de ea”. Eu nu durerea de atunci o simt, ci iubirea, înțelegerea și căldura pe care le-am primit.

Sigur că de Ziua femeii, aș lua și un cadou pentru mama ca să-i văd aceeași privire senină pe care o are de fiecare dată, indiferent de ce îi ofer. În general, nu aștept un moment special pentru a face cadouri oamenilor dragi, așa că cine știe, poate mă apuc de treabă mult mai repede. E destul de simplu, la un click distanță s-ar putea afla cel mai frumos cadou pe care l-am făcut vreodată, pentru că și ele, femeile importante din viața mea, mi-au dăruit cele mai minunate daruri, și nu mă refer la cele fizice.

Din moment ce mărești colecția de bijuterii a unei femei, mi se pare o idee bună să o ajuți și să se organizeze, așa că mi-ar plăcea să-i iau fiecăreia și câte o cutie de bijuterii. Sunt practice, arătoase și pot fi personalizate. Eu aș păstra mesajul simplu. Doamnei Dodo i-aș oferi cutia asta care se potrivește de minune cu stilul ei îndrăzneț de a se îmbrăca. Aș personaliza-o cu scris auriu: ”Mulțumesc pentru toate sfaturile practice!

sursă: borealy.ro

Mamei sigur i-ar plăcea asta, iar mesajul cu care aș personaliza-o ar fi: ”Ești inspirația mea feminină”:

sursă: borealy.ro

Într-o lume în care produsele sunt în serie, e minunat când poți oferi printr-un obiect ceva din tine, un gând, o frază care îți definește relația cu celălalt om sau un simplu: ”Mulțumesc, X-ulesc”.

Mulțumesc și ție că ai pășit în amintirile mele. La mulți ani de 8 martie cu întârziere și în fiecare zi. Să te înconjori de oameni dragi, și nu uita, nu există moment mai bun de a oferi un cadou decât prezentul.

Secvență din suflet dezvăluită pentru competiția Spring SuperBlog 2019.

O mașină faină se cunoaște de la mama ei (iar aceasta e Mama Honda)

1

– Iubitule, duci tu copiii?

Am întrebat somnoroasă cu alarma încă țiuindu-mi în urechi.

– Iubitule, ai promis aseară, am șoptit, încercât să deschid ochii, dar fără succes. Am întins mâna ca să-l zgâlțâi, dar lângă mine nu era nimeni. ”Ce drăguț, mi-a luat-o înainte și o fi făcut și micul dejun pentru cei mici” aș fi gândit în mod normal, dar eram convinsă că se dăduse dispărut când a auzit, încă de cu o seară înainte, că trebuie iarăși să se urce în mașina noastră micuță, cu două uși, una blocată, cu radioul stricat și scaunul pentru cel mic care ocupă prea mult spațiu.

M-am ridicat, am hrănit bebelușul, am făcut micul dejun pentru Andrei (7 ani) și Maria (5 ani). M-am grăbit cu copilul în marsupiu, cu ghiozdanele într-o mână, cu cheia și biberonul în cealaltă, încercând din răsputeri să deschid portbagajul cu bărbia. Nu mă întreba cum, uneori mă simt ca o contorsionistă. Câinele fugea după Andrei și Maria care deja se certau care să stea pe scaunul din față. Mă uitam la ei cum s-au decis, într-un sfârșit, să joace piatră, hârtie, foarfecă pentru a stabili cine stă în dreapa (nimeni nu voia să stea lângă bebeluș) și mă gândeam că nici măcar nu e legal să meargă în față copiii până în 12 ani, dar să-i înghesui ca pe niște sardine, pe toți trei în spate, suna, pur și simplu, a tortură.

Mi-am dat seama că, de fapt, mă torturam pe mine. Să conduc în aglomerația de dimineață, din București, într-o cutie de conservă, cu un consum mare și fără nicio satisfacție era chinuitor. Unde pierdusem plăcerea cu care fugeam cu soțul la mare în mijlocul nopții și conduceam cu aplomb pe autostradă? Sau când mergeam în parcări și îmi arăta cum lua curbele? Nu se mai putea așa, era necesară o mașină nouă, calitativă și cu un consum mic, astfel încât să scoatem investiția în timp. O mașină care nu doar să întrunească niște nevoi esențiale, dar pe care să o conducem cu plăcere. O mașină modernă cu care mi-aș lăsa bărbatul să mă înșele, în fiecare dimineață, făcând drumul până la grădinița fetei și școala băiatului. O mașină H, nu de la Doza H, de la hilară sau haioasă, ci de la Honda CR-V Hybrid.

Întotdeauna am apreciat valorile Honda, adică mobilitate și confort, dar și pasiunea pentru competiție. De altfel, Soichiro Honda spunea: “If Honda does not race, there is no Honda”. Iar eu m-am ghidat în viață mult timp după asta, după a fi tu însuți indiferent de context, căci fără esența ta, tu nu exiști. Când apar copiii, ai momente în care uiți să te pui pe primul loc, iar marea mea greșeală a fost că am crezut că trebuie să le dau totul lor, când, de fapt, acest ”tot” trebuie acordat armoniei în familie, iar asta implică atât fericirea copiilor, cât și a părinților.

Din multitudinea de modele Honda pe care le ador, am simțit imediat că pentru noi este potrivit modelul CR-V care a fost rafinat, imaginat și reproiectat cu tehnologia Honda Hybrid și un design care pe mine m-a curcerit. Uite:

Deja am apelat la Honda România pentru achiziționarea mașinii și mi-am dat seama că ne-a făcut tuturor viața mai ușoară. Nu mă pot abține să nu-ți povestesc mai multe despre mașină!

Înainte să ne achiziționăm noul CR-V Hybrid, mi-am pus niște întrebări pentru a mă asigura că întrunește toate nevoile de autonomie, economie, tehnologie și confort pe care le-ar putea avea o familie cu trei copii, dornică să mai călătorească, deși 90 la sută din timp va folosi mașina pe asfalt, într-un oraș aglomerat. O familie care râvnește din când în când și pentru condus sport căci ”o viață avem”, dar știe importanța siguranței pe care pune mare accent.  Așa cum oamenii au calități, și mașinile au, numai că acestea sunt create de om și pot fi alese de om. Există patru aspecte esențiale, pentru mine, unde mașina trebuie să aibă performanță, te invit să dai click pe fiecare ca să afli ce gândesc eu despre:

 

Noi am plecat deja în excursie. Am deschis mașina cu sistemul foarte simplu Keyless go & entry, adică fără a folosi cheia propriu-zis, ci doar având-o în apropiere. Extrem de comod! Acum stau pe locul din dreapta din piele perforată cu încălzire, cu laptopul în brațe și trag cu ochiul la trapa panoramică, simțindu-mă norocoasă. Cu familia mea trăznită și iubitoare, cu mașina visurilor mele, cu toate facilitățile pe care mi le pot imagina necesare în anul 2019. Sigur că aici e și o opțiune personală, în funcție de ce variantă de echipare și dotări alegi. Noi am ales Executive, dar e o opțiune personală, în funcție de nevoile tale.

Dacă te interesează, poți să intri pe site și să afli mai multe detalii, eu acum doar mă bucur de mașina care accelerează rapid. Bebelușul doarme, copiii fac liniște și îi urmăresc, din când în când, folosind oglinda inteligentă cu unghi larg, care este așezată pe capacul suportului pentru ochelarii de soare. Ce bine se simte!

Am vrut să împărtășesc aceste detalii ca mama care își laudă puii pentru că, fără să vreau, m-am atașat de Hibri, așa cum am ajuns să îi spun. A devenit ca un pui al meu pentru că mă ajută să-i fac fericiți pe ceilalți pui ai mei, adică familia, nu cutia mare cu crispy strips. La cât de dragă îmi e Hibri aş putea spune chiar că sunt Mama Honda. Bărbatul meu râde și-mi spune că mașina nu-i o ciupercă pentru a o numi așa. Dar ce știe el? Ciupercile se numesc ”hribi”, dacă eu am reușit de dragul mașinii să învăț ce înseamnă AWD, adică un sistem de tracţiune integrală conceput pentru a se activa automat în momentul detectării unei pierderi a tracţiunii și gardă la sol, cred că trebuie să-l fac să se îndrăgostească de o ciulama ca să învețe denumirea corectă a ciupercilor. Aș găti acum, dar parcă și mai bine e în excursie cu familia.

Ce frumos dorm ei toți! Cum? Dorm toți? Nici nu am avut eu timp să acționez sau să gândesc, scriu aceste rânduri după ce am tras sperietura, că sistemul revoluționar Honda SENSING a intrat în funcțiune. Acesta este unul dintre cele mai avansate ansambluri de tehnologii de siguranţă și bine că există!

Acum, printre cuvintele pe care le scriu, mă strâmb la soțul meu! S-o fi întâmplat pățania tocmai pentru că nu scrisesem și de acest sistem încă? Atunci să trec repede câteva trăsături de-ale lui și apoi îmi dau bărbatul jos din mașină, e timpul să conducă profesionista (în ciulama, dar și în ciuda lui). Bine, nu-l dau jos, îi dau locul privilegiat din dreapta.

Honda SENSING este un ansamblu tehnologic care ajută pentru un condus mult mai ușor, în siguranță și intervine în momentele de neatenție prin:

 

Mai e un pic până la destinanţie, trebuie să mă grăbesc dacă vreau să reușesc să conduc și eu. Nici nu mă gândesc cum va fi când vom ajunge la pensiune. Există ”un mare dezavantaj” al mașinii. Portbagajul imens care ne-a făcut să ne luăm toată casa. Va trebui să le și cărăm până în camere, iar Andrei și Maria vor fugi pe scări de parcă acasă nu au început să plângă cu lacrimi mari și reci de ți se rupea sufletul că vor și ”dinozaurul de pluș” și ”paletele de tenis”, ”mingea de volei” și tot ce vă puteți imagina inutil! Poate reușesc să-i păcălesc și să lăsăm jucăriile în mașină.

Am ales să îți povestesc un pic despre cum îmi face mie viața mai ușoară, pentru că sunt câteva avantaje pe care le ador. Printre care și faptul că e hibrid, chiar sunt curioasă dacă ai înțeles și intuiești de ce ar trebui să optăm pentru această opțiune:

 

Mai sunt multe de descoperit la această mașină care e potrivită, prin multitudinea de facilități și posibilități de echipare, pentru o familie năstrușnică prin spațiul flexibil și practic, dar și pentru gașca de prieteni pusă pe distracție prin garda la sol foarte mare, deci o masină bună atât pe drum, cât și în afara lui. Sigur că scopul în care folosești mașina te va face să alegi dotările și opțiunile care ți se potrivesc. Poți să optezi pentru tracțiune față sau integrală. E o mașină ușor de folosit căci pe lângă faptul că e automată, schimbătorul nu mai există deloc fiind înlocuit de butoane. E potrivită și doar pentru tine, pentru a îți începe ziua perfect, cu un drum spre serviciu într-o mașină ce oferă: confort, spațiu, ergonomie și tehnologie. E potrivită pentru oricine care se respectă și vrea să-și facă viața mai ușoară.

Oamenii fericiți sunt cei care funcționează pe toate planurile (familial, profesional și personal), iar tot ce e în jurul nostru are menirea de a ne menține echilibrul. Mașina nu mai e de mult timp un moft, e o necesitate, una pe care merită să o iubești. De ce ți-ai face viața grea când poți să o faci performantă?

Aceasta a fost perspectiva Cătălinei din concediu de maternitate cu trei copii la purtător, fascinată de Honda și inventivă pentru SuperBlog 2019, pe parcursul unei excursii imaginare cu Honda CR-V Hybrid pe care nu o deține, dar tare i-ar plăcea.

Sursele fotografiilor fac parte din cele oferite de sponsor.

Ține creativitatea aprinsă cu SuperBlog 2020

2

La cea de-a patra ediție de SuperBlog de când am auzit de SuperBlog mă văd nevoită să-mi astâmpăr instinctul ca prima dată când intru pe site să apăs în colțul din dreapta pe „intra in cont”. Simt că particip și acum, dar altfel decât înainte. Sunt alături cu sfaturi pentru bobocii care simt nevoie de ele, dar și de cei experimentați care au întrebări, căci voi fi blogger partener. Apar și-n secțiunea specifică în pe site-ul Superblog.eu, cu o descriere (ușor îmbogățită aici pe blog) cam așa:

Sunt actriță, om de radio, blogger și om extrem de curios, iar atunci când ceva mă atrage și stimulează mă dedic total, așa am ajuns ca la cele trei ediții la care am participat să mă aflu de fiecare dată pe podium. Așa că sfatul pe care-l pot da e ca orice faceți, să faceți cu credință, cu motivație! Acceptați cine sunteți si dați tot ce aveți mai bun. Eu accept că sunt o timidă incurabilă, dar, în același timp, sunt un om care are ceva de spus, în scris sau verbal, iar pentru ideile mele, lupt să fie expuse clar și inedit. Cam așa este și cu fiecare probă SuperBlog: pleci de la tema dată și o faci să fie a ta. Succes tuturor participanților!

Totuși, ce e SuperBlog?

Superblog reprezintă multe: sponsori, jurați, bloggeri parteneri, participanți bloggeri, parteneri media, organizatorii Albert și Claudia, probe, cerințe, note. Dar mai mult de atât, reprezintă tot ce vei investi sau deja investești în el: emoții, solidaritate, conflict, dezamăgiri, bucurii, încredere, prietenie, discuții, sentimente de apartenență sau din contră.

SuperBlog nu e doar un concurs, e un fel de maraton. E un concurs cu multe probe care și ele sunt concursuri de sine stătătoare, de aceea, te poți înscrie și mai târziu în competiție și să participi doar la anumite probe. Oricum, în acest caz nu vei avea șansa la podium. Eu nu am fost în stare să renunț (pe parcurs) la nicio ediție de Superblog pe care am început-o, așa de tare mi-a plăcut. De altfel, dacă analizezi tagurile de pe blogul meu, o să vezi că unul dintre cele mai des folosite este: „SuperBlog”.

Au început înscrierile pentru SuperBlog 2020

Ești blogger și te-a atras ce am scris până acum? Poate că e cazul să-ți depășești fricile și să-ți aprinzi creativitatea, căci au început înscrierile pentru SuperBlog 2020.

Probabil, dacă mi-ai urmărit blogul, știi că pentru mine această competiție e ca un motoraș care îmi pune în funcțiune creativitatea și activează partea aceea din mine atât de perseverentă că scrie odată la două zile pe blog. 

Recunosc că bannerul mi se pare extrem de potrivit mai ales că am auzit cel puțin un superblogger pe care îl respect spunând că noaptea-i vine inspirația. Poate și pentru că atunci își găsește timp pentru scris. Uneori e atât de plăcută senzația că munca ta e apreciată, că ești parte dintr-o mișcare îndrăzneață, că poți să-ți exprimi ideile, încât merită să oferi câteva ore pentru această activitate.

Banner SuperBlog 2020

O noapte albă pentru SuperBlog nu înseamnă să dansezi pe boxe, ci să te lași învăluit de magia cuvintelor. E o noapte obositoare, dar atât de plăcută când culegi roadele a ce semeni. 

Nu e cazul să te sperii, am încercat și eu să fiu poetică. Dacă îți va plăcea, crede-mă că va fi ușor să aloci respectivul timp, care nu trebuie să fie noaptea, ci când vrei tu. Eu știu sigur că mie mi-a plăcut, scriam și în notițe în telefon în autobuz. Scriam în pauzele de la muncă și o făceam ca atunci când intri pe telefon să te joci, adică o făceam cu drag.

Suntem ceea ce bem

1

Dimineaţa nu ai cum să nu zâmbeşti când simţi că pe nasul tău la fel de somnoros ca tine se aşază două buze calde cu miros de cafea. Nimic neobişnuit până aici, dar ochii ţi se deschid când simţi că vârful nasului ţi s-a umezit, iar răcită nu eşti sigur. Prietenul tău are o mustaţă groasă din spumă albă pe care se pare că nu s-a abţinut să nu o împartă şi cu nasul tău. Nu te poţi abţine să nu râzi. Iar în minte se dezlănțuie un șir lung de gânduri:

Unora le place să ghicească în cafea
Unora le place s-o savureze singuri
Alții se bucură de ea într-o cafenea
Alții râvnesc la ea într-un colț al casei
Iar cei mai mulți, s-ar transforma ei înșiși într-o ceașcă
O ceașcă plină cu lichioarea din boabe proaspete 
Și nu ar putea decât să-și strige ființa, cam așa:
De-aș fi dimineață aș fi una însorită privită prin abur de cafea
De-aș fi seară, aș fi una distractivă înconjurată de prieteni
De-aș fi după-amiază, aș fi una ploioasă perfectă pentru espresso
De-aș fi job, aș fi cafengiu
De-aș fi zi a săptămânii aș fi cea potrivită pentru cofeină
De-aș fi desert, aș fi tiramisu
Aș fi fructul de cafea oricând
De-aș fi arbore aș fi un Coffea Arabica sau, poate, Robusta când am o zi amară.
Iar de-aș fi espressor, aș fi unul de la Philips neapărat cu sistemul LatteGo.

Dar despre asta vom afla imediat, înainte, vreau să-ți scriu un pic despre cafea.

Cafeaua diferă, la fel şi oamenii. Dacă espresso-ul reprezintă o doză de cafea neagră bogată şi intensă pregătită cu ajutorul unei metode de preparare prin care cafetiera acţionată de pompă forţează apa fierbinte să treacă prin particulele fine la presiune ridicată, cafeaua se preparată prin turnarea apei clocotite peste cafeaua măcinată într-un filtru de cafea şi are un gust mai complet decât espresso. Cappuccino este preparată cu o doză de espresso, lapte fierbinte şi spumă de lapte aburită, iar latte machiatto este preferata mea pentru că înseamnă că espresso este adăugat în lapte – şi nu laptele în espresso, astfel că are un gust fin, foarte plăcut pentru mine mai ales că prefer să adaug în funcţie de stare: scorţişoară, ciocolată sau vanilie.

Mai există şi alte tipuri de cafele, iar eu am tendinţa să cred că celor cărora nu le place cafeaua, pur şi simplu nu au încercat varianta care să funcţioneze pentru ei. Dar astăzi nu mă voi referi la ei – şi ceaiul trebuie să aibă degustătorii lui – ci la mine şi tipologiile de băutori de cafea pe care le-am sesizat eu.

Eu nu sunt băutoare de cafea înrăită, dar ştiu să apreciez o cafea dulce, cu spumă de lapte şi diverse arome, probabil de aceea latte machatto este opţiunea mea preferată. Mereu au crezut că oamenii care preferă cafelele dulci o fac pentru că aşa sunt şi ei. Firi vesele care savurează cafeaua ca pe un desert împreună cu prietenii, vecinii şi familia.

Dacă mă gândesc la tata, în minte îmi vine mirosul puternic al cafelei negre care nu îşi schimbă niciodată gustul, mereu la fel, o opţiune clasică, “old school”, ce reprezintă un om care ştie ce vrea şi nu îşi complică existenţa.

Mama, cu stilul ei sofisticat, optează în general pentru cappuccino, o opţiune clasică, dar care îţi setează starea mentală pentru creativitate şi nu are cum să nu emane stil şi delicateţe.

Da, în funcţie de ce cafea bei, în minte îmi vin cuvinte care te descriu, iar ce ştiu eu că apreciem cu toţii, este o cafea cu stil, o cafea bună. În ceea ce priveşte familia mea, cred că ni s-ar potrivi foarte bine un Espressor automat Philips cu sistemul inovator LatteGo care are 5 varietăţi de cafele.

Dar cum toţi suntem diferiţi, ţie şi apropiaţilor tăi se poate să vi se potrivească altceva, aruncă un ochi sau mai mulţi pe magazinul online magNET.ro, s-ar putea să găseşti altceva care îţi atrage atenţia, s-ar putea ca pentru tine să fie suficiente 3 varietăţi de cafea. Eu trebuie să recunosc că m-a cucerit sistemul de lapte LatteGo care adaugă în ceaşcă un strat de spumă de lapte fină şi cremoasă. În plus, se curăţă foarte uşor atât manual, cât și în mașina de spălat vase, fiind alcătuit doar din două piese.

Espressoare cu același sistem revoluționar – care constă în amestecarea laptelui cu aer la viteză mare în camera de spumare rotundă, adăugând în ceaşcă un strat cremos de spumă de lapte, fără stropi şi exact la temperatura potrivită – sunt acestea:

 

În dreapta: EP2231/40, în mijloc: EP3246/70, în stânga: EP5335/10
Sursă: www.philips.ro

Cred că înainte de a ne eticheta în orice categorie de băutori de cafea, suntem băutori comozi, ne place să ne facem o cafea de calitate, cu un gust exact așa cum ni-l imaginăm, la noi acasă. Esspresoarele Philips folosesc râşniţe 100% ceramice durabile și pot fi reglate în 12 trepte pentru a transforma boabele de cafea în orice dorim, de la pudră ultrafină la măcinare grunjoasă. Aceste râșnițe sunt și foarte rezistente, ceea ce face să putem savura de o cafea aromată proaspătă pentru cel puţin 20.000 de ceşti.

Scriam că vrem cafeaua așa cum ne-am obișnuit cu ea, căci la tipologia de băutori am putea adăuga și consecvența, iar sistemul My Coffee Choice ajustează intensitatea aromei şi cantitatea de băutură.

Sursă: www.philips.ro

Filtru de apă AquaClean garantează că vom profita la maximum de espressorul nostru întrucât nu necesită schimbarea filtrului decât la solicitarea aparatului. Nu va trebui să detartăm aparatul timp de până la 5.000* de ceşti, beneficiind de apă curată şi purificată. Mi-e clară necesitatea acestui filtru pentru tipologia omului modern, cel care oricum e mereu pe fugă și are nevoie să economisească timp și să-și facă din espressorul lui un prieten care să-i simplifice munca.

Aș putea să mai scriu despre funcția Aroma Seal care protejează boabele de cafea şi se asigură că îşi păstrează aroma iniţială în timp și despre multe altele, dar dacă ți-am stârnit curiozitatea poți să afli mai multe de pe site-ul celor de la Philips sau, de ce nu, de pe magazinul online cu atracție de magNet, așa cum îi e și numele.

Ceașca de cafea e ritualul intim de dimineață pentru unii, e instrument în replica ce ne dă cei mai puternici fluturi în stomac: ”Ești frumoasă! Ieșim la o cafea?”, e legătura dintre prieteni: ”Hai la mine la o cafea! Mai stăm de vorbă.”, e boost-ul de energie pentru perioada sesiunilor, e motorașul ce ne face să rezistăm în seara de revelion, e prezentă lângă laptop atunci când lucrezi de zor, chiar și pentru SuperBlog 2019, cum este scris și acest articol. Urmează să dau save, să dau publish, să închid clapeta laptopului și să-mi beau ultima gură de latte macchiato.

Cafeaua e atât de multe! Așa cum suntem și noi, cei care o bem.

Casa de vacanță nu e stres, cu Vindem-Ieftin e succes!

1

Admir munții, sunt printre ei și le respir aerul care îmi umple plămânii cu prospețime. Sunt întinsă pe pătură, cu laptopul lângă mine. Mere proaspăt culese din copacul de care mă sprijin sunt înșirate pe pătură. Sunt la Rânca și gândesc de zor. Aș vrea să spun că mă gândesc la formele norilor și atât, dar nu, mintea mea are planuri mărețe. De o săptămână vin zilnic aici, pe terenul întins și verde. Îl știu și alb, în toiul iernii, și el mă știe, căci corpul meu a creat de multe ori îngeri în zăpadă, iar iarba mi-a mângâiat de multe ori pielea. Și o să o mai facă, și iarba, și zăpada, dar de data aceasta vor susține o casă, una magică. Bine, nu cu puteri supranaturale, dar magică pentru mine, căci aici va fi casa mea de vacanță.

Știu cum vreau să arate, în mare…

Știu pe cine vreau să aduc în ea, în mare…

Știu cum să o construiesc, în mare…

Ce tot spun? De 7 zile mă tot uit la teren și simt că îmi vorbește, ba îl aud vorbind chiar.

— Evident că unde stai va fi biroul!

Rămân încremenită, iar ceva mă atinge pe umăr, e iubitul meu.

— Nu te mai uita așa la mine, crezi că nu știu ce tot visezi?

— Ce visez?

— Casa de vacanță!

Are dreptate.

— Dar știi ce îți lipsește?

Mă uit lung la el.

— Acțiunea!

Planificarea e cea mai importantă etapă, altfel riscăm costuri suplimentare, stres. Dacă nu ne gândim la toate detaliile va fi o CATASTROFĂ!

Tonul meu era apocaliptic, iar râsul lui a fost ca o rază de soare ce topește o înghețată.

— Hai să te ajut! Ai terenul, știm deja că putem construi pe el. Ții la copacul ăsta, deci vrei să rămână în continuare. Vrei să ai trei dormitoare, o curte mare, o bancă din lemn masiv, posibilitatea de a face grătar în curte și să fie bine termoizolată ca la iarnă, să nu te îneci în datorii pentru plata facturilor.

— De unde știi? Cum de știi?

— Te-am ascultat! Și dacă voiam să n-o fac, nu prea aveam cum, numai despre asta vorbești. Sun-o pe sora ta arhitect, să se apuce imediat de planuri, design-ul e un alt aspect important. În plus, te va ajuta să-ți faci o imagine foarte clară. Oricum, mă ia cu rău numai când mă gândesc câte aprobări trebuie să obținem

— Și cât de complicată va fi aducerea tuturor materialelor de construcții tocmai la Rânca, pe munte. Cât o să ne coste să închiriem mașini… Și ce alergătură, dintr-un depozit în altul să comparăm piața. Poate e o idee bună să vorbim direct cu un producător?

Același râs cristalin îl învăluie pe prietenul meu.

— Tu crezi că un producător o să te ia în serios? Ne va considera clienți finali și ne vom trezi cu un preț umflat!

Aproape că-mi venea să plâng, când a continuat:

— Soluția e SSRI!

— SRI? Ce treabă are Serviciul Român de Informații?

— Dragă, nu SRI! SSRI, deși poți să mă consideri pe mine serviciul tău de informații, căci o să-ți dau o veste ce-ți va gâdila sufletul. Patru cuvinte-ți spun: Simplu, Sigur, Rapid și… IEFTIN!

— Sună bine, dar serviciul meu de informații mă cam ține în suspans!

— E atât de simplu! Vorbesc despre conceptul Vindem-Ieftin, e unic și te scutește de toate grijile tale. Nu vei avea costuri suplimentare pentru depozitarea, manipularea și încă un transport care s-ar regăsi în prețul produsului la depozitele clasice.

Ca să-mi explice și mai clar, le-a luat pe rând.

Simplu

Tot ce trebuie să faci este să intri online, să alegi tot ce te interesează, iar acestea vor ajunge exact unde ai nevoie, chiar și la Rânca. Ai la dispoziție și consultanți specializați care te pot ajuta pentru orice fel de nelămurire.

Cum ei înșiși spun: “Orice vis se poate implini daca ai oamenii potriviti langa tine!”.

Poți chiar să vizitezi showroomurile din Râmnicu Sărat, Vrancea sau Prahova, asta dacă ți-e la îndemână, altfel, îți garantează că produsele vor fi exact cele pe care ți le dorești, direct de la producător, fără stocuri care trebuiesc rulate. Aici intervine următorul punct: sigur!

Sigur

Garantează faptul că produsele ajung direct la tine, cu siguranță, exact ce îți dorești. Dovadă stă secțiunea de recenzii online de pe site.

În plus, aceștia au avut și apariții televizate, chiar și la Imperiul Leilor, unde, deși nu au primit finanțarea, s-a sesizat clar interesul lui Mohammad Murat asupra afacerii.

Clienții fericiți se observă și în cifra de afaceri. Tot mai mulți clienți își îndreaptă atenția către acest concept, căci au fost mulțumiți, iar recomandările circulă repede.

Rapid

Aici este grăitoare următoarea poză:

Pur și simplu trimiți necesarul de materiale pe site, împreună cu cantitățile care te interesează. Deci e rapid, la doar un click distanță. Nu trebuie să alergi prin magazine și depozite. Nu trebuie să cauți transport. Găsești absolut tot ce te interesează: șipcă metalică quartz, țeavă pătrată, țeava rectangulară, fier beton, lambriu lemn, stâlpi de gard și multe altele într-un singur loc, iar ele ajung direct la tine.

Ieftin

Nu există cheltuieli ascunse, căci marfa nu stă în depozite și nu se deplasează dintr-un spațiu în altul, acestea fiind costuri pe care clientul le plătește la magazinele obișnuite. Reușești să faci o economie de 10-15% la achiziții căci Vindem-Ieftin, în calitate de revânzători au parte de prețuri mai bune de la producător decât ai avea tu, considerat client final.

Totuși, pentru mine, o casă de vacanță ideală, ca orice altă casă, e construită ieftin, dar și calitativ, așa că, după ce prietenul meu și-a expus teoria, iar pe mine m-a fascinat verva cu care a făcut-o, reușind să mă convingă de utilitatea conceptului Vindem-Ieftin, nu am putut să nu-mi expun îngrijorarea legată de calitatea materialelor.

Același râs cristalin i-a brăzdat chipul, iar explicația a venit imediat:

— În cazul de față, ieftin, nu înseamnă că nu e calitativ. Din contră, ai acces inclusiv la gamele Premium ale producătorilor consacrați de materiale de construcții.

Intru repede pe site. Deja visez la casa mea de vacanță în care să-mi invit prietenii la sesiuni de schi. Casa în care să fac grătar și să stăm pe băncuțe în curte în razele soarelui, vara. Casa pe care prietenul meu a ținut minte că mi-o doresc, căci l-am zăpăcit cu asta. Numai că acum, visul meu prinde contur. Deja știu că pot să comand fier beton pentru fundație, de unde pot să iau și băncuțele de lemn pentru exterior.

Știu că pot să comand materialele pentru amenajările exterioare, dar și interioare, pentru fundație, dar și pentru acoperiș sau instalații electrice, căci mă tot uit fascinată pe site, la multitudinea de opțiuni. Deja am văzut cel mai potrivit pavaj pentru casa din Gorj, mă rog, pentru viitoarea casă, dar am imaginea clar întipărită de parcă aș fi deja în ea.

Pentru drumul de acces, unde nu vor trece mașini, ci doar noi, ușori ca fulgii căci mâncăm doar avocado (eu chiar sunt vegetariană, dar stai liniștit, oricâte kilograme ai avea, sunt convinsă că poți să-mi faci o vizită fără probleme) e ideal pasajul Mirage de 6 cm. Un pasaj jucăuș, în diferite nuanțe care va da un aer colorat curții mele.

Pentru gard voi avea nevoie de un produs premium care să reziste bine la schimbările de mediu, până la urmă, zona de munte poate fi dificilă. De aceea m-am gândit la șipcă metalică quartz, care nu necesită lucrări de întreținere, iar vopseaua se păstrează mult timp.

Întotdeauna m-a atras piatra decorativă la case, dar cum eu stau la bloc, nu m-am putut bucura de efectul spectaculos al acesteia, așa că, știind că pot să am casa mea de vacanță, exact pe gustul meu, atât practică, dar mai ales frumoasă, mă gândesc să o îmbrac într-o piatră cu efect de gheață, ca să se potrivească perfect în peisajul de munte. Chiar descrierea de pe site m-a cucerit:

Dă impresia de stancă cu straturile de piatră formate din secol în secol, stratificate unele peste altele, distruse de vânturi si ploi, unde natura însăși a creat suprafața proeminentă a pietrei și a limitat-o la o geometrie clară.

Faptul că nu reține apa și nu mucegăiește va fi perfect pentru iernile năpraznice.

Cum vreau să mă pregătesc pentru orice fel de condiții, aspectul nu e singurul important, ci și rezistența, de aceea, acoprișul va trebui să fie făcut ”ca la carte”. Mă gândesc să achiziționez un sistem complet de acoperiș care să aibă țiglă metalică, sistemul pluvial, sageacul și pazia, opritori de zăpădă și alte accesorii. Dacă nu aș aplica sageacul și pazia, vântul ar putea aduce ploaia și zăpada în pod, care va avea de suferit. Eu mă gândesc să am mansardă, pentru a mă folosi inteligent de spațiu. Îți dai seama cum ar fi atunci? O CATASTROFĂ!

Dacă tot am ajuns la mansardă, mi-e destul de clar că vreau ferestre cu rezistență ridicată la umezeală. Acestea vor oferi un aspect estetic acoperișului.

Prietenul meu a punctat bine, la început, că vreau să am o casă bine izolată termic, dar și fonic. Așa că, am căutat repede să văd dacă găsesc tot ce am nevoie pentru asta pe Videm-Ieftin. Se pare că au într-adevăr de toate. Trec pe listă și panourile sandwich.

Cu ce s-a înșelat totuși este faptul că unde stau eu acum, nu va fi biroul, nu va fi living, nici dormitor, ci bucătăria, căreia mărul îi va face umbră. Deja știu ce gresie vreau, una la modă în perioada aceasta, nu doar datorită aspectului (o găsești într-o mulțime de modele), care este extrem de plăcut, dar și proprietățiilor, e vorba de plăcile din gresie porțelenată care au o densitate foarte mare. Acestea au o durată de viață lungă, fiind rezistente la factorii de mediu și își păstrează strălucirea.

În sfârșit mă pot ridica de pe pătură cu inima ușoară, împăcată cu deciziile mele. După o săptămână de stres e cazul să mă relaxez și să mă las pe mâna specialiștilor. Ce să mai, o să sun, o să vorbesc cu un consultant, apoi voi primi o ofertă personalizată în funcție de nevoile mele. Sunt fericită! Sunt atât de aproape de a avea o casă de vacanță la Rânca!

Prietenul meu deja caută o echipă de muncitori competenți, nu de alta, dar să profităm de primăvară, de perioada perfectă pentru a construi!

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2020

Sursa fotografiilor: Vindem-Ieftin.ro

Andrei Neagu lansează ”Prea Departe”

23

Piesa “Prea Departe” este compusă și interpretată de Andrei Neagu, iar eu o știu pe de rost. Nu doar pentru că rămâne întipărită în mintea și sufletele celor care se deschid să înțeleagă, celor empatici, celor care își doresc să primească emoții, cât și pentru că am plâns de am rupt ascultând-o ore întregi.

Cum simt eu piesa?

Piesa e dulce, ușor tristă, nu neapărat menită “să stoarcă lacrimi”, cât mai degrabă să-ți arate că nu ești singur. Cu toții avem un drum, cu toții avem oameni pe care îi simțim ”prea departe”. Sigur că asta e interpretarea mea asupra piesei.

Cum o să o simți tu?

Dacă aș întreba trei oameni diferiți toți vor avea versiunea lor destul de asemănătoare, dar în același timp diferită. Asta face viața frumoasă! Faptul că atunci când ne uităm în jur nu vedem mii de “noi înșine”. Cineva ar putea înțelege că e vorba despre acea relație în care ai simțit că ai un viitor, în care ai investit, iar celălalt nu a fost pe aceeași lungime de undă. Alții o să creadă că e despre faptul că nu poți uita pe cineva sau că, pur și simplu, te-ai despărțit sau ai fost părăsit de curând. Unii o să simtă că, de fapt, acel cineva nu e ”prea departe” tocmai pentru că e în mintea ta. Unii vor simți că e despre atunci când o relație se răcește, ”singurătate în doi”.  Mii de posibilități de interpretare și toate sunt corecte!

Arta e pentru cei care acceptă să o primească în viața lor și nu există decât prin percepția acestora. Orice act artistic, că e teatru, cântec, dans sau circ conține elementele: interpret (artist), poveste (cadru) și pe tine, pe cel care privește. Fără tine nu există! Iar ea e doar atât cât tu vezi. Acest clip poate fi emoționant și fascinant, plictisitor și static sau dubios în funcție de ce parte din tine lași să se oglindească în el. Așa că, te rog, privește-l și lămurește-te ce înseamnă pentru tine. Nu porni cu așteptări. Lasă-te surprins!

#Oameniicufarmec sunt cei care au grijă

2

În această perioadă am văzut foarte mulți oameni frumoși. Am văzut și poze cu zâmbete largi și ochi pătrunzători, dar frumusețea oamenilor am văzut-o în mesaje, în gândurile de susținere pe care ni le scriem unii altora. Frumusețe am văzut și în mobilizarea anumitor firme pentru a-i ajuta pe cei care sunt în linia I în lupta cu virusul, dar și în cei care susțin diverse ONG-uri. Frumusețe am văzut și în recunoștința față de noi înșine. Învățătoarea mea spunea: ”nu poți respecta pe cineva, dacă nu te respecți pe tine însuți”. Așa și cu grija…

Suntem frumoși când avem grijă de noi atât fizic, cât și sufletește.

Grija pentru fizicul nostru ne-o arătăm prin igiena de care trebuie să ținem cont permanent, dar și prin faptul că nu neglijăm un program de exerciții fizice, chiar și-n casă. O dovadă de grijă pentru corp este și hidratarea pe care trebuie să i-o oferim pielii, mai ales în această perioadă în care ne spălăm pe mâini mult mai des și riscăm să distrugem din bacteriile bune.

Grija pentru suflet ne-o oferim prin recunoștință. Recunoștință că ești sănătos, că ai un acoperiș deasupra capului, că ai mâncare în frigider, că poți să-ți suni prietenii și rudele, că trăiești! Uneori e greu să fii recunoscător. Am văzut o grămadă de postări pe Facebook cu mesajul: ”eram fericiți, dar nu știam”. Încă suntem fericiți, dacă suntem sănătoși, încă avem pentru ce să fim recunoscători, căci, din păcate, întotdeauna e loc de mai rău, dar ca să nu se ajungă acolo, trebuie să fim cu toții eroi, iar eu am respect pentru aceștia.

De aceea, jos pălăria…

Pentru toți cei care ies din casă pentru a se asigura de siguranța noastră: polițiști, jandarmi, armată.

Pentru cei care au dăruire și caută soluții, pentru eroii zilelor noastre, pentru cei care nu sunt înarmați cu pușcă și exploziv, ci cunoștințe, răbdare și dăruire: medicii, personalul medical, farmaciștii.

Pentru cei care ajută la distribuirea materialelor necesare medicilor, dar și oamenilor care nu mai pot ieși din casă: curierii și voluntarii.

Pentru casierii, angajații și firmele care ajută economia.

Pentru artiștii care oferă concerte live, ateliere și melodii pozitive în această perioadă.

Cu totii putem fi eroi, chiar stând acasă, căci așa îi protejăm pe ceilalți, deci jos pălăria și pentru noi, pentru cei care stăm acasă, cei care ne adaptăm cu jobul la distanță, cei care stăm cu copiii și încercăm să le oferim lecții prețioase. Eu, de exemplu, am început să fac tutoriale pentru copii, căci dacă știu să fac ceva, de ce să nu ofer mai departe?

Te gândești, poate, cum ar putea să ajute o firmă de cosmetice în această perioadă? Când am scris ”cu toții”, chiar asta am vrut să scriu. Și o firmă de cosmetice poate, și încă cum! Am exemplu chiar de la cel mai mare producător român de cosmetice, și anume Farmec. Pe lângă faptul că-ți scriam mai sus că e indicat să folosim cremă hidratantă, iar Farmec are câteva foarte faine, aceștia s-au implicat și în producția de noi produse igienizante. Loțiunea cu 70% alcool, având și glicerină pentru protecția mâinilor. Aceasta și gelul cu acțiune rapidă au ajuns deja la cadre medicale, iar compania lucrează încontinuu pentru cercetarea și dezvoltarea producției de biocide.

 

Eu de abia aștept ca noile produse să se comercializeze și publicului larg, dar, până atunci, știu că mă pot bucura de celelalte produse dezinfectante pe care le au: săpun antibacterian Gerovital Pure și Nufăr Dezinfectant Universal.

Pentru Farmec am respect de mult timp, căci mi-au câștigat încrederea cu produsele lor, dar și cu campaniile și implicarea în societate, având valori în care cred și eu: grija pentru frumos și sănătate, respectul faţă de mediu și de tradiţie, iar eu iubesc și faptul că nu testează pe animale. Recunoștința pentru campaniile lor vreau să le-o arăt în acest articol, iar pentru produse, le-o arăt cumpărând.

Grija pentru comunitate, Farmec, și-a arătat-o și prin campania Ai grijă de natură așa cum ai grijă de tine, care încurajează clienții să recicleze ambalajele produselor lor.

Mie îmi place și grija pe care o oferă femeilor. La 100 de ani de la Marea Unire, Farmec și-a dorit să ne reamintească faptul că noi ne putem schimba poveștile în bine.

Știu că Farmec pune implicarea în comunitate în centrul activității lor, iar pentru asta le mulțumesc. Deja cred că fac foarte bine ceea ce fac și sper ca produsele lor igienizante să ajungă la cât mai multe spitale.

Ce ar mai putea face? Ar fi fain să folosească materiale reciclate și pentru ambalajele produselor lor.

Cum știu că sunt foarte activi pe YouTube, mi-ar plăcea să văd tutoriale cu tehnicile de spălat pe mâini. Ar putea chiar să facă un tutorial cu măscuțe, deși există deja pe internet, întotdeauna e loc să fie informați mai mulți oameni. Poate și de cum trebuie spălat corect cu produsele lor, cât trebuie lăsat un produs să acționeze, cum îl diluezi și tot felul de idei de acest fel.

Totuși, acum doar sper să primească toate aprobările și să ajungă și la oamenii de acasă noile lor produse igienizante.

Cred că în această perioadă, nu există prea multă grijă, doar prea multe griji, iar cea mai bună modalitate de a scăpa de ele este de a acționa pentru folosul celorlalți. Atunci când te gândești la ceilalți, nu mai ai timp să te concentrezi pe problemele tale și simți satisfacția ajutorului pe care îl oferi. Acest articol este creat din dorința de a-mi arăta recunoștința și grija pentru cei care au grijă.

Hai să fim eroi! Când bateriile unuia sau ale altuia se termina, putem deveni încărcătoare doar cu o vorbă încurajatoare. Hai să fim un cerc de energie pe care o transmitem în lume, una pozitivă, plăcută, cu farmec.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Fotografiile sunt preluate de pe pagina de Facebook a companiei Farmec

Condu prudent, vacanța are prioritate!

1

La 18 ani, cu verva tinerei rebele, nu ascultam sfaturi, nici măcar de viață, darămite de cum să conduc sau cum să-mi întrețin mașina. Am luat carnetul din prima, m-am întrebat ce e în mintea polițistului, dar am ales să-i zâmbesc și să ies din mașină repede până nu se răzgândește și mă trezesc cu dosarul în brațe. Conduceam bine, văzuse asta polițistul, dar îmi lipsea experiența și eram prea încăpățânată să ascult sfaturi, probabil, dacă observase și această îndărătâicire a mea s-a gândit că o să treacă în timp.

Am un prieten care e pasionat de mașini, mereu mă bătea la cap cu ce e de îmbunătățit la mașina mea, cât de des ar trebui să-i fac revizie și ce accesorii i-ar fi necesare în anumite momente. Singura decorațiune pe care i-am pus-o a fost de Crăciun: coarne de ren, sigur că nu la recomandarea acestui prieten, ci la îndemnul spiritului sărbătorii. Acum m-am învățat minte, dar până atunci hai să stabilim cum o să numim mașina mea pe parcursul povestirii. I-am putea spune Furia Albă sau Elf, pentru că ăsta e numele ei, chiar cu ecuson la purtător, iar Furie pentru că, nu știu de ce, așa își numesc oamenii mașinile.

Prietenul de care vă spuneam e genul care are pe mașina lui până și cârlig de remorcare. Îmi amintesc că mă amuzam câteodată și îl întrebam: ”Mișule, pe cine încerci tu să agăți cu ăla? Merge mai bine agățatul cu un trandafir!” sau ”Ești pirat Mișule? Ce e cu cârligul ăla?”. Degeaba încerca el să-mi explice cât îi era de folositor: că putea tracta o rulotă și să meargă în Vama Veche și să râdă de noi, ceilalți, care ne adăposteam în corturi, ținând din toate părțile să nu-l ridice cu totul furtuna, dacă venea. În predicțiile lui Mișu mereu venea furtuna și mereu rulota era varianta ideală. Se lăuda și că, dacă l-aș fi ciocnit cu mașina, acel cârlig i-ar fi putut salva viața, fiind un fel de scut. Îmi înșira o polologhie de motive, dar nu ți le scriu acum pentru că ne vom lovi de avantajele acestui cârlig și un pic mai târziu în povestire.

Am hotărât într-o zi să merg cu iubitul meu (nu e Mișu) la Vârful lui Roman. Un peisaj superb și un drum pe care nu vrei să te încumeți iarna, dar noi am făcut-o, ce e drept, era începutul primăverii, iar pe drum se creaseră niște cratere imense, așa că sfaturile tuturor, inclusiv ale părinților și ale lui Mișu au fost să așteptăm vara, și de ce nu? Mergem atunci mai mulți. Nu ne-a oprit asta din aventură și nici măcar faptul că eu abia luasem carnetul, iar prietenul meu nici nu încercase să se înscrie la școala de șoferi. Diferența dintre bujie și jojă, de exemplu, fiindu-ne imposibil să o explicăm, chiar dacă viața ne-ar fi depins de asta. Noroc că nu a fost cazul, iar dacă va fi vreodată nevoie, există internet, greu cu semnalul la Vârful lui Roman, dar nu o fi nevoie să știm asta tocmai acolo?

Am înghesuit noi în micuțul Elf tot ce ne doream, multe lucruri fiind doar un moft, total inutile. Pe deasupra, ne hotărâserăm să stăm în cort – doar e primăvară – fără să anticipăm că la Vârful lui Roman e mai frig decât în oraș, mai ales seara. Inspirația nu ne-a spus nici că burdușind mașina cu obiecte e o idee proastă și că o cutie de porbagaj ne-ar fi rezolvat măcar problema spațiului. Oricum, traseul propus de noi era imposibil de realizat pentru Elf și pentru mine. Cât ne-am chinuit toți trei (eu, prietenul meu care se ocupa de moral și Elf care tot bufnea și trosnea neabandonând lupta) tot am fost obligați să oprim, deși nu ajunsesem nici la jumătate din cât ne propusesem să urcăm. Am fost nevoiți să ne întoarcem cu coada între picioare la cei de acasă, sfătuitorii supremi cărora trebuia să le dăm dreptate. Prietenul meu le cam dăduse dreptate dinainte de a pleca, de asta m-a determinat să facem un pariu. Dacă nu ajungeam la destinație aveam să port doar costumul de baie pe drumul de întoarcere, iar dacă ajungeam, el trebuia să se ocupe de toate aranjamentele: cort și organizat doar în slip, la vreo 7 grade. În materialul elastic cu buline care nu prea lăsa loc imaginației am început nervoasă să conduc pe drumul de întoarcere. Totul a decurs bine, deja drumul se lățise, ne apropiam de oraș, dar asta făcea ca apariția unei mașini să fie iminentă. M-am speriat atât de tare că un alt conducător auto ar observa ca sunt in costum de baie, încât am virat repede, fără semnalizare și fără ”cap” la dreapta. Am dat în bordura de pe marginea străzii, ceea ce i-a atras atenția șoferului de care mă speriasem și chiar m-a văzut în costum de baie, dar nu-mi mai păsa de asta, Elf era faultat. M-am văzut nevoită să mă îmbrac în haine și să ignor roșeața omului care oprise să ne ajute.

Degeaba ne-am chinuit cu ajutorul celuilalt șofer să schimbăm roata de rezervă, janta era strâmbă, așa că am apelat la prietenul meu cu cârligul. Nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi fost să se întâmple asta mai aproape de Vârful lui Roman, unde semnalul, poate, se prinde doar dacă te urci pe cea mai înaltă ramură a unui copac. Greu m-am încumetat să apelez la Mișu pentru că știam că urma să-mi toace nervii, dar bine am făcut, căci spărsesem și baia de ulei, așa că remorcarea era soluția. Uite așa, Elf s-a trezit urcat pe platformă, cu vântul ce-i mângâia vopseaua chit că roțile erau nemișcate. Cum? Nu v-am spus că Mișu avea și platformă? Păi da, avea și are! Cu o gaură în buget, am învățat că dacă vreau să mă încumet pe un drum dificil trebuie să fiu pregătită: fizic, psihic și cu lanțuri de zăpadă.

Acum Elf și-a revenit, are și scut auto înnoit, iar eu pun acea întâmplare pe baza tinereții și pe lipsă de experiență. Nu mai râd de cei care se pregătesc înainte de a pleca la drum, cei care fac plinul, își planifică bine bagajele și folosesc cutie de porbagaj, dacă e necesar, cei care își protejează motorul cu scut metalic și cu atât mai puțin, de cei care își montează cârlige de remorcare.

Peripețiile sunt cele care ne fac viața mai frumoasă, chiar dacă, uneori, atunci când se întâmplă, par un calvar. Ce ți-am povestit acum, poate că nu a fost pe un drum de sute de kilometri, poate că nu a fost cel mai greu traseu sau cea mai neobișnuită întâmplare, dar a fost cea care m-a purtat pe drumul maturității, cea care m-a format ca șofer, ulterior. Aș putea spune că a fost parcursul necesar ca din adolescenta nepăsătoare să devin persoana care să se asigure că are tot ce trebuie, iar ce trebuie, nu sunt coarnele de ren, alea nu au prioritate, mai pot aștepta. A fost o peripeție cool, nu doar pentru că am dârdâit în costum de baie, ci pentru că am avut curajul să mă aventurez, să învăț ceva și să-mi dau șansa de a avea alte peripeții cool în următoarele excursii.

Uite așa arată traseul într-o zi frumoasă de vară, iar de aici, mai sunt vreo 4 km de urcat.

Sursă: arhiva personală

Nu e de speriat, dar când riști să fie zăpadă sau gropi e un drum închis. Cu cât urci muntele, cu atât peisajul e mai cuprinzător.

Sursă: arhiva personală

Cum aș proceda acum înainte de a pleca într-o vacanță cu mașina, nu doar după întâmplarea povestită, dar și după îndelungat condus în diverse condiții?

M-aș asigura ca traseul ales să fie realizabil cu mașina. Circulația să nu fie oprită, condițiile meteorologice să fie potrivite. Apoi, mai ales în cazul unui drum lung, aș verifica fiecare aspect al mașinii, de la motor până la faruri. Ideală fiind vizita la un mecanic, menționându-i cât voi conduce și pe ce traseu, ca să-mi spună dacă vehiculul meu e pregătit pentru o astfel de vacanță sau are nevoie de reparații. Vizita e bună chiar și dacă face doar o completare de ulei. În ceea ce privește accesoriile auto, am menționat deja în poveste cât de importate sunt, atât pentru confort, cât și pentru utilitate. Un cârlig de remorcare e necesar și dacă vrei să îți iei bicicleta cu tine, sigur că pentru asta ai nevoie și de suport pentru biciclete. Cutia de porbagaj îți rezolvă problema spațiului, scutul auto îți protejează mașina și mă opresc pentru că ai înțeles, iar eu nu mă transform în Mișu.

Punctul final e cel care ține de organizarea vacanței în sine. Stai la hotel? Dormi în rulotă? Există spațiu amenajat pentru ea? Vrei să iei bicicleta cu tine? Care e bugetul tău? Nu aș uita să-mi fac o listă de activități haioase și obiective turistice pe care să le explorez, să mănânc o masă bună înainte de drum și să-mi fac bagajele cu cel puțin o zi înainte. Evident, mi-aș lua CD-ul cu muzica preferată pentru că nu vreau să aud plângeri de la companionii mei despre reclamele de la radio sau să ne certăm pe frecvența pe care să o ascultăm. Prefer să le plângă urechile de la Christina Aguilera, Beyoncé, Pink, Katy Perry pentru că ce să fac? Îmi plac ”siropoșeniile”.

Cu oferte timpurii prinzi esența verii

3

Eram fericită și indecisă în același timp. Se știe că într-o astfel de situație e de preferat să-ți iei gândul de la motivul care te face nehotărât, așa că m-am apucat de curățenie. Cum ștergeam praful, încercând să-mi păstrez mintea fără niciun fel de gând, ca într-o stare de meditație – despre care eu speram că va fi revelatoare, să mă facă să iau decizia perfectă pentru mine – am descoperit, în spatele televizorului, o mingiuță moale, atât de îmbâcsită de praf că m-am gândit imediat că e cazul să fac curat mai des. Am luat sfera în mână și am încercat să o scutur, dar nu vedeam nici măcar culoarea. Am strănutat, atunci praful s-a ridicat în aer, iar pe minge am distins cuvintele: ”mașina timpului”. Pe ecranul televizorului a apărut o imagine alb-negru cu o plajă aglomerată. Fără să vreau, particulele de praf m-au luat pe sus și m-au aruncat în televizor, la propriu!

Înainte de a continua povestea, am rămas datoare cu a îți spune de ce eram fericită și indecisă. Fiind pasionată de călătorii în orice anotimp, dar mai ales vara când soarele îmi dă o stare de bine și mă îndeamnă la descoperirea lumii, am început să vânez ofertele încă de acum. Am tendința de a îmi căuta destinația online și din timp pentru că nu vreau să cheltuiesc o avere și vreau să fiu organizată, să știu când îmi cer concediu și să găsesc disponibilă cazarea care îmi atrage atenția.  Îmi plac vacanțele în România, dar simt să mă bucur și de străinătate pentru că am o sete de cunoaștere, de a vedea locuri în care nu am fost, despre care doar am citit, mi s-a povestit sau am văzut poze.

Bucuria mea venea din faptul că descoperisem că Christian Tour avea (încă are) oferte Early Booking. Faptul că eram indecisă venea din multitudinea de oferte accesibile și destinații care mi-ar plăcea. Practic, ambele stări i se datorau lui Christian, nu vecinului, ci lui Christian Tour, operatorul de vacanțe ”care oferă un drum spre fiecare vis”. Se pare că mie îmi oferea mai multe ”drumuri” căci tare greu îmi era să mă decid între Antalya care mă ademenea cu relaxarea în stil turcesc la hammam (băile turcești), Tunisia cu orășele și stațiuni liniștite pe malul Mediteranei sau insulele din Grecia cu plajele și apa perfectă pentru înotat.

Întorcându-mă de unde am plecat, când am fost aruncată în televizor nu s-a întâmplat ce ar fi fost de așteptat, adică să-l răstorn, ci m-am trezit pe plaja care nu mai era alb-negru, ci colorată și veselă. Grupuri de fete cu părul creț făcut permanent, băieți ce jucau fotbal și artiști care zdrăngăneau chitarele erau în jurul meu. Numai tineri și voie bună. Am vrut să-mi scot smartphone-ul din buzunar și să fac o poză căci mă teleportasem într-un alt univers, dar mi-am dat seama că nu-l aveam în buzunar, acolo unde-l pusesem. Toată lumea avea cearșaf alb. ”Ce s-a întâmplat cu prosoapele în mii de culori cu imprimeuri haioase și surprinzătoare?” m-am întrebat până când am văzut un ziar pe care era trecut: ”anul1988”. Cred că am rămas minute în șir cu privirea ațintită într-acolo căci la un moment dat, un băiat blond m-a observat:

  • Unde te uiți? Nu intri în apă?
  • Ba da, am răspuns absentă și tulburată.
  • Îmbrăcată?

Eram la Costinești, mi-am dat seama după epava pe care am văzut-o în larg. Nu am putut să nu-mi amintesc câte legende sunt în legătură cu aceasta, dar ce e sigur e că nava a aparţinut omului de afaceri grec Aristotel Onassis și a eşuat la 1,5 mile marine în larg de plaja staţiunii Costineşti. Aristotel Onassis este cel care deținea și insula Skorpios, aceasta nu se poate vizita, fiind o insulă privată, dar am avut o revelație. Voi alege din categoria de oferte Early Booking să mă bucur la vară de o vacanță în Insula Lefkada. Încă din fața calculatorului o avusesem ca opțiune, dar  totul devenise și mai clar. Acum eram doar fericită. Deși decisă, se pare că eram pierdută în gânduri căci toți se strânseseră în jurul meu și se uitau ca la un animal de la zoo. Te cred și eu, având în vedere că eram în haine de casă, destul de călduroase pentru toiul verii. Dar în 2019 fusese noiembrie.

  • Ești bine? s-a încumetat să mă întrebe același băiat blond.
  • Foarte! Sunt fericită, doar că trebuie să aflu cum ajung acasă.
  • Stai la căsuțe? a intervenit și o fată.
  • Nu.. De fapt, eu sunt din viitor.

Au început cu toții să râdă, nu mă credeau.

  • Și ce se va întâmpa în viitor? m-a întrebat un băiat tupeist și ușor rotofei.
  • O să luptați în aproximativ un an și o să vă câștigați libertatea. O să gândiți și comunicați liber așa cum mie nu mi-e frică să fac. O să puteți călători oriunde!

Toți se uitau înmărmuriți, am simțit priviri panicate. Cu greu abia, băiatul tupeist a îndrăznit:

  • Unde vom călători?
  • Oriunde! Nu veți mai asculta doar Radio Vacanța, nu veți mai sta câte 5-6 în camere cu 3 paturi. E chiar foarte simplu! Eu sunt adepta agențiilor de turism pentru că îmi fac organizarea unei călătorii mai ușoară. Pentru vară, de exemplu, m-am decis să mă duc în Grecia, în Lefkada.
  • De ce? a continuat curios, iar toți ceilalți ascultau.

Tocmai asta descoperisem eu prin această călătorie în timp, dar cum toți mă priveau ca pe un extraterestu a trebuit să spun ceva și se pare că a ieșit chiar ce cred, motivul real după care mă ghidez când mă decid asupra destinației:

  • Alegi vacanța urmărind multe aspecte. Cele mai importante pentru mine le-am clasificat în cei trei ”Ce” căci sunt trei întrebări pe care mi le pun: ce îmi dorescce îmi aduce în plusce buget am.

Ca să le explic și mai bine, le-am luat pe rând:

Ce îmi doresc?

Eu vara prefer să merg la mare, de aceea Lefkada mi se potrivește căci are nenumărate plaje. Cum mă plictisesc repede, am nevoie și de activități pe care să le pot face, iar pe insulă se practică kitesurf și windsurf, dar și croaziere spre insule apropiate, reușind poate chiar să văd, de la distanță, insula Skorpios. Mi-ar plăcea să încerc ceva nou, cum ar fi parapanta, iar într-o altă zi, să mă bucur de apusul fascinant de lângă Far din Capul Lefkatas.

Poate nu toată lumea e ca mine, poate unii sunt adepții unei destinații exotice sau a unei vieți de noapte cu distracție. Ideea e să știi ce vrei ca să poți să alegi.

 Ce îmi aduce în plus?

Asta nu implică să alegi de fiecare dată o destinație nouă, ci să îți dai șansa să explorezi. Să ai ceva de descoperit, să fie un loc ofertant. Iubesc România și îmi place să o vizitez, dar simt că străinătatea poate să aducă, în plus, și o altă cultură, noi orizonturi, oameni diferiți de descoperit.

Ce buget am?

Când alegi un loc, inevitabil contează și bugetul pe care îl aloci, dar ce e minunat e că există tot felul de oferte, cum sunt și cele de Early Booking. În plus, se pun la dispoziția oamenilor tot felul de variante de a plăti, de a le face procesul de a pleca în vacanță mult mai simplu. De exemplu, Christian Tour, nu știți încă de el, veți afla din 1997, oferă carduri de fidelitate cu tot felul de discounturi și servicii. E foarte simplu să rezervi online, alegând destinația și hotelul care întrunește dorințele tale. Poți să plătești cash sau online, integral sau în rate fără dobândă. Eu, de exemplu, pentru vacanța în Lefkada voi plăti 20% avans, dar aș putea să aleg și o altă valoare pe care vreau să o achit din suma totală.

Tot în funcție de buget și timp poți alege să ai mai multe vacanțe în timpul anului, nu mai e cazul să ai doar una, pentru cei cu servicii bune sau doar pentru studenții eminenți.

Eram înconjurată numai de studenți și ”blatiști”, căci așa era Costineștul atunci, oază de tineret. Toți se uitau la mine fascinați. Vedeam că au o grămadă de întrebări așa că i-am lăsat să le pună.

  • Ai spus ceva de carduri. Nici nu te mai întreb la ce te referi cu online, dar aceste carduri sunt cartelele cu rația de mâncare?

Aceasta a fost cea mai surprinzătoare întrebare și mi-am dat seama că mai au nevoie de câteva lămuriri.

  • Nu, pe card ții bani și poți să-ți cumperi și mâncare, dar poți să optezi să ai la hotel all inclusiv, adică toate mesele asigurate sau doar micul dejun. Aici depinde mult de ce cazare alegi. Eu voi alege oferta care include Vila Nidri Port Studios cu self-catering, având frigider și ustensile de gătit la dispoziție. Dar nu îmi place această variantă pentru că voi găti în fiecare zi, ci pentru că vreau să explorez zona și să descopăr restaurante și preparate specifice grecești cum ar fi măslinele pane și brânza halloumi coaptă pe grătar. Bineînțeles că le voi acompania cu un pahar din renumitele vinuri grecești.

  • Avem și noi vin! Ce? Al nostru nu e renumit?

A intrevenit rotofeiul și toată lumea a râs. Bineînțeles că pentru ei nu reprezenta nimic vinul grecesc căci nu-l cunoșteau. Am ignorat intervenția și mi-am continuat povestirea:

  • În plus, la oferta pentru care voi opta, o să zbor!
  • Cum adică?
  • Cu avionul! Iarăși depinde de destinație și de oferta pe care o alegi. Poți să optezi pentru mașină sau autocar, dar eu, până în Lefkada, voi zbura cu avionul. Ajunsă la destinație mă voi bucura 8 zile (7 nopți) de peisajele și frumoasele ei plaje. Voi merge în locuri precum Porto Katsiki si Plaja Kathisma care nu trebuiesc ratate. Voi savura aerul sărat la malul mării…
  • Păi nu poți să faci asta și acum?
  • Ba da, sigur că mă bucur și de marea noastră, dar mai ales sunt fericită că v-am cunoscut, însă în Lefkada am auzit că apa este de un turcoaz intens și împreună cu zonele stâncoase înverzite creează un peisaj superb, numai bun de surprins în poze.
  • Ehe, oricum fără culoare ies!
  • Nu chiar, sunt color și avem internet la toate variantele de cazare pentru care ați putea opta, deci le puteți arăta tuturor încă de când sunteți în excursie, nu trebuie să developați nimic. Cazările au, în general, aer condiționat, deci nu ați muri de cald așa cum probabil se întâmplă câteodată pentru voi, la căsuțe. De exemplu, unde voi sta eu, voi avea și piscină exterioară cu șezlonguri. De la balcon mă voi bucura de o vedere superbă spre mare și zona muntoasă din apropiere. O mulțime de facilități și variante de camere veți putea alege, dar veți descoperi singuri în viitor. O să vă placă nespus! Tocmai de asta eu vreau să vă mulțumesc tuturor că ați luptat pentru România, pentru că ați făcut posibil ca eu să călătoresc și să mă bucur împreună cu familia mea de tot ce are de oferit lumea, nu doar țara noastră.

Aveam ochii în lacrimi, iar vorbind despre familie, mi-am zărit părinții în depărtare. Un cuplu mai tânăr ca mine. Le-am zâmbit și am văzut că mama avea sfera magică în mână. A aruncat-o ca pe o minge de handbal spre mine de am crezut că zâmbetul meu încleștat va rămâne fără dinți. Dar nu, doar m-am trezit cu cârpa de praf în mână, telefonul în buzunar și nisip pe lângă televizor. Mingiuța era o mașină a timpului, numai că nu mai era de găsit, dar mă făcuse deja să iau două decizii importante: să rezerv online oferta în Lefkada și să îmi iau cu mine părinții, pentru a sărbători împreună 30 de ani de la căderea comunismului, ani de libertate!

La mulți ani, române! Oferă-ți cadou orice te face fericit! Eu am optat pentru o vacanță în Lefkada!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019.
Sursele fotografiilor fac parte din cele oferite de sponsor (Christian Tour) și din arhiva personală.

 

Cadoul meu pentru tine e să descoperi lumea

1

Mă uitam la copertă, simțeam greutatea cărții. Ochii mici, cu riduri adânci în jurul lor erau îndreptați spre mine. Îi evitam privirea, dar o simțeam, știam că e acolo și că așteaptă o reacție. Inima îmi bătea cu putere. Aveam 13 ani și în minte mi se derulau neîncetat cuvintele bunicii: “La mulți ani! Ocolul Pamantului in 80 de zile de Jules Verne e cadoul meu pentru tine.” O frază atât de simplă: “cadoul meu pentru tine”, nu doar că m-a făcut să termin cartea în două zile, dar de atunci m-am tot gândit care ar fi cadoul meu pentru ea, pentru bunica mea.

Și ar fi, exact acesta, să mergem împreună în jurul lumii, să descoperim culturi și să ne delectăm cu cele mai dubioase preparate culinare ca să o aud: “Nu-ți făceam eu niște sarmale?”. Eu m-aș vedea nevoită să admit că nimic nu se compară cu mâncarea ei, dar nu e rău, din când în când, să ieși din bula de confort și să încerci și altceva.

Tot ce un om poate imagina, intr-o zi un altul va realiza” e citatul pe care l-am reținut din cartea lui Jules Verne și am decis, că acel “altul” sunt eu cea de acum, iar acel om cu imaginația bogată, fata de 13 ani. Dacă la 13 ani, am putut doar să-mi imaginez că sunt aventurierul Phileas Fogg, acum chiar aș putea să o iau pe bunica și să o port prin meleagurile îndepărtate. Nici nu ar fi complicat căci cei de la Christian Tour au tot felul de destinații care satisfac pofta de călătorie. M-aș putea bucura de oferta de circuite culturale Christian Tour, cum ar fi: Spania – Portugalia – Maroc, Franța – Belgia – Germania sau să optez pentru circuite exotice Christian Tour, ca de exemplu în Cuba, Thailanda, Peru, India, Africa de Sud sau China. Aș putea să fac mai multe circuite, aș putea să o las pe bunica să aleagă sau să-i fac o surpriză.

Sursa: Pixabay

Aş alege să o surprind pe bunica. Aş trezi-o în mijlocul nopţii cu blândeţe, nu vreau să o sperii, i-aş spune să-şi împacheteze strictul necesar şi să pornim căci am ales o mulţime de circuite culturale Christian Tour de care ne putem bucura împreună. Nu aş vrea să ne pregătim prea mult pentru că mi-ar plăcea să cumpărăm din fiecare ţară câte ceva, mai ales cele necesare ca să simţim experienţa călătoriei pe deplin. Sunt convinsă că bunica ar prefera să aleg doar circuitele cu autocarul, dar eu aş vrea să o conving să-şi învingă şi teama de zbor. Sigur că aş pune în bagaj periuţele de dinţi, o perie de păr, orice medicament de care are bunica nevoie, plus câteva pastile de dureri, aş lua câte un hanorac, dar şi haine mai subţiri, dar mai ales nu aş uita aparatul de fotografiat, căci aş vrea ca atunci când ne întoarcem în România să umplem cel puţin un album cu toate experienţele noastre, ca să nu mai vorbesc că în timp real, folosindu-mă de telefon, mi-aş bombarda prietenii virtuali cu poze pe reţelele de socializare.

Primul circuit pentru care aş opta, ar fi unul scurt, de 4 nopţi, de acomodare, şi anume : “Serbia – un adevarat festin cultural 2020″. Aşa ne-am bucura (puţin) şi de frumuseţea propriei noastre tări căci traseul ar fi: Drobeta Turnu Severin Porţile de FierCetatea GolubățBelgradSremki KarlovciNovisadNis.

Am pleca foarte devreme cu autocarul pe ruta Craiova – Drobeta Turnu Severin. Sigur că am avea covrigi şi cafea în termos, dar tot am fi înfometate şi entuziasmate când autocarul ar opri la Taverna Sârbului, unde bunica ar opta pentru biftek, iar eu, vegetariană fiind, aş alege o iahnie sârbească, servită încă pe teritoriul românesc.

La Cetatea Golubăţ, situată la patru kilometri de oraşul cu acelaşi nume, în apropiere de Porţile de Fier, aş face o mulţime de poze şi mi-aş nota istoria ei, nu de alta, dar să v-o povestesc şi vouă. De exemplu, în acest moment ştiu că a fost construită în veacul al XIV-lea şi este înscrisă în lista monumentelor culturale de importanţă excepţională a Republicii Serbia.

Cetatea Golubăţ, Sursă: Pixabay

În Belgrad am avea multe de văzut, voi menţiona acum doar o mică parte din ce am vizita, doar ce îmi doresc eu cu ardoare. Mi-ar plăcea foarte mult să mă plimb pe artera pietonală Kneaz Mihajlov, faimoasă pentru cafenelele si magazinele en vogue. Sigur că am face şi cumpărături. De stat la o cafea mi-ar plăcea să fie în Skadarlija, cartierul boem al Belgradului, corespondent al celebrului Montmartre din Paris,unde odinoară îşi făceau veacul scriitori, artisti si actori la sfârşitul secolului al XIX-lea. M-aş bucura cu siguranţă de veselia localurilor unde muzica ne inspiră atmosfera secolului al XX-lea, cu chansonete sau folk si jazz autohton.

Neapărat aş vrea să vizităm Catedrala Sf. Sava, cea mai impunătoare catedrală ortodoxă din Balcani incendiată de către turci în 1595 si reconstruită în secolul XIX.

Catedrala Sf. Sava
Sursă: christiantour.ro

În Belgrad-ul nou am simţi că ne-am întors în timp, vizitând Mausoleul lui Tito în care este înmormantat si care se află în Casa Florilor. Am vedea chiar şi un Rolls Royce Phantom V din 1960, pe lângă decoraţiile lui Tito.

Nu sunt eu mare băutoare de alcool, iar bunica nici atât, dar cu siguranţă la finalul zilei am ciocni paharele cu pacatoasa medovaca (bautura ursului), o variatiune a rachiului în care mierea este vedeta.

În Karlovci, am fi din nou tentate să consumăm alcool, de data asta sub formă de vin Bermet, iar apoi ne-am îndulci cu prajiturile Kuglof, specialităţi ale zonei. Apoi am ajunge în Novisad, unde am trece pe lista obiectivelor vizitate: Palatul Episcopal Ortodox, Catedrala Romano-Catolică, Catedrala Ortodoxă Sf. Gheorghe, Teatrul Naţional şi Sinagoga.

În ultima zi am porni spre Nis, oraşul creat în jurul vechii cetăţi Nais, care a fost locul de naştere al primului împarat creştin roman – Constantin cel Mare. Eu mi-am dorit dintotdeauna să văd turnul de cranii umane, reprezentând ramaşiţele luptătorilor sârbi cazuţi în lupta împotriva otomanilor. Pe cât de infiorător mi se pare, pe atât de remarcabil este.

Sursă: christiantour.ro

Următoarea zi ne-am întoarce în Bucureşti, dar nu ne-ar lua mult să plecăm în următoarea aventură, căci ne-am propus să facem “ocolul Pământului”, poate că nu tot, dar măcar o parte care să ne fie favorabilă.

AustriaGermaniaCehia ar fi următorul circuit pe care mi l-aş propune.

În Austria am avea ocazia să descoperim: ReigersburgHerbersteinGrazDrumul VinuluiKlagenfurtLacul OsiacherVillach WortherseeKlagenfurtHellbrunn SalzburgVienaBudapesta.

Zona de sud-est a Austriei este una dintre regiunile lumii în care se găsesc cele mai multe castele şi cetăţi, iar legendele despre vrăjitori, magie şi cavaleri sunt prezente peste tot. Una dintre acestea este Cetatea Reigersburg care găzduieşte în prezent un muzeu al vrăjitoriei. Castel Herberstein este fascinant prin faptul că găzduieşte o grădină zoologica cu animale de pe cinci continente.

La Salzburg mi-aş dori neapărat să vizitez Palatul Hellbrunn care ascunde un labirint de fântâni arteziene baroce ingenioase, lacuri si pesteri. O altă capodoperă în stil baroc cu grădini superbe este Palatul Mirabell. Bunica sigur se va bucura că restaurantele din Salzburg servesc schnitzel şi wurst.

Palatul Mirabell
Sursă: Pixabay

Toată aventura aceasta numită Austria s-ar concretiza la Viena unde am admira arhitectura moştenită de la Imperiul Habsburgic. Ar fi neapărat trecute pe lista mea de obiective de vizitat muzeele vieneze. Cafeaua ar fi de încercat în Viena, mai ales că prima cafenea s-a deschis chiar din 1685. “Kapuziner”- Cafea Mocca cu putin lapte ; “Maria Theresia”- Cafea Mocca cu lichior de portocale sau “Wiener Eiskaffe”- înghetata de vanilie cu cafea Mocca şi multă friscă sunt doar câteva dintre specialităţile lor, iar eu aş opta, bineînţeles, pentru cea cu îngheţată.

Prin circuitul “Germania Romantică 2020″ aş bifa şi Cehia vizitând frumoasa Praga care poate fi comparată cu elegantul Paris, dar şi Germania prin itinerariul nostru: NurnbergRothenburgWurzburgFrankfurtHeidelbergMannheimFreiburg Titisee NeustadtLindauNeuschwastein Munchen PassauLinzMelkKrems.

În Praga am vizita castelul cu acelaşi nume, fiind cel mai mare castel medieval din lume, având 570 de metri lungime şi aproximativ 128 lățime. Cum berea cea mai bună e cea din Praga, ne-am opri la Vytopna Railaway Restaurant, situat în piață Wenceslas, unde am putea alege din zeci de sortimente de bere şi ne-am  delecta cu atracția localului, 900 m de cale ferată în miniatură.

Praga
Sursă: Pixabay

În Germania sunt atâtea de văzut şi de vizitat că aş putea scrie un roman, dar foarte pe scurt te anunţ ce mă încântă pe mine foarte tare, cum ar fi faptul că voi vedea cel mai vechi și faimos oraș universitar al Germaniei, Heidelberg, unde vom vizita Castelul Heidelberg, cu impresionanta sa arhitectură renascentistă. În sud-vestul Germaniei voi vedea Castelul Neuschwanstein din care s-au inspirat cei de la Disney pentru filmul “Frumoasa din Padurea Adormita”. În Munchen am vizita celebra galerie Neue Pinakothek, ce a fost inaugurată în secolul al XIX-leafiind considerată prima galerie de artă contemporană din Europa, Muzeul Național Bavarez, găzduit de un palat neoclasic superb, precum și Schatzkammer der Residenz, un muzeu uluitor al bijuteriilor și obiectelor miniaturale.

Sunt atât de multe circuite culturale pe care bunica ar şti să le aprecieze încât aş vrea să le facem pe toate, să vedem şi Turcia, şi Muntenegru, şi Slovenia, şi Veneţia, dar există un alt circuit, de data aceasta încadrat la circuite exotice Christian Tour, pe care mi-aş dori neapărat să-l alegem. E vorba despre Japonia căci nu pot să nu-mi amintesc de fiecare dată citatul japonez pe care îl ştiu chiar de la bunica: “Nimeni nu se împiedică stând întins în pat“. Aşa că ne-am lua bocceluța în spinare (ca să nu credeţi că nu ştiu şi vorbe româneşti) şi am porni să ne “împiedicăm” pe misteriorul tărâm, având următorul itinerariu: TokyoNikkoHakoneKyotoNaraOsaka.

Tokyo
Sursă: christiantour.ro

În capitala Japoniei am vizita Templul Asakusa Kannon (numit și Senso-ji), cel mai vechi templu budist din Tokyo. Ne-am adăposti de aglomeratul Tokyo la o plimbare prin grădina Palatului Imperial, locul perfect pentru relaxare.
Aş tânji să urcăm la ultimul etaj al clădirii Tokyo Metropolitan Government, nu ştiu dacă o voi convinge pe bunica, dar eu cu siguranţă aş fi la etajul 41, de unde aş admira panorama, ştiind de ce mi-am luat camera de fotografiat la mine.

În Nikko am vizita Complexul Toshogu unde se află mausoleul Shogunului Tokugawa, un important personaj din istoria tării. Shogunatul familei Tokugawa a durat mai bine de două secole şi jumătate.

Nikko
Sursă: Pixabay

În Parcul Naţional Fuji – Hakone -Izu mi-aş dori neapărat să urcăm cu telecabina în vârful muntelui Komagatake şi să vedem Muntele Fuji și lanțul munților Hakone pe partea stânga, Odawara, Yokohama și Insula Ohshimape pe dreapta, cu Lacul Ashinoko în spate.

În oraşul Nara am vizita Todai-ji (Marele Templu Răsăritean) ca să vedem cea mai mare statuie a lui Buddha Vairocana din lume. Sigur că nici nu m-aş gândi cum ar fi să o ridic. Cântăreşte doar vreo 400 de tone şi are doar 15 metri înălţime. Eu zic că dacă ne ambiţionăm o luăm cu noi în bagaj, dar sub formă de poză.

În ceea ce priveşte bucătăria japoneză, cu siguranţă bunica ar mânca peşte, iar eu cred că m-aş încumeta să încerc wasabi, deşi ultima mea experienţă cu această plantă am crezut că mă va băga în spital.

Poate că nu am inclus tot Pământul, poate că nu vom vedea sau nu vom face tot ce ne propunem, dar important va fi timpul de calitate petrecut împreună şi faptul că pot să-mi împlinesc un vis, acela de a spune: “cadoul meu pentru tine”. Se pare că nu mă diferenţiez foarte tare de Christian Tour căci de peste 22 de ani “creează câte un drum spre fiecare vis și peste 1 milion si jumătate de români s-au bucurat de vacanțe perfecte în tot acest timp.”

Articol scris pentru SuperBlog 2019