Personal

Home Personal Page 2

Nu-ți uita poveștile, oferă-ți amintirile!

1

“Nu ne aducem aminte zilele, ne amintim momentele.” – Cesare Pavere

Tu îți mai amintești ce ai făcut pe 24 iunie 2007? Poate da, dacă a fost data nunții sau botezul copilului. Dar îți amintești unde erai pe 14 februarie 2016? Poate da, dacă atunci ai fost cerută în căsătorie. Dar de data de 22 octombrie 2015? Și aș putea să continui mult așa. Uităm zilele, dar niciodată evenimentele care ne marchează, uneori, datele rămân în mintea noastră legate de momente memorabile, dar uneori uităm chiar și asta. Nu ți s-a întâmplat niciodată să uiți de ziua celui mai bun prieten? Bine că există Facebook-ul în era noastră să ne reamintească. Pentru mine e clar că îmi amintesc momentele, dar, mai ales, cele care mă fac să simt ceva puternic, fie că e o emoție pozitivă sau una negativă.

Chiar acum am în minte un moment. Eram la ziua celui mai bun prieten și i-a venit ideea să desfacă darurile în fața tuturor invitaților. Nimeni nu s-a așteptat la această practică, noi fiind obișnuiți că punga se pune într-un colț, iar sărbătoritul se uită la ele după petrecere. Dar nu și prietenul meu! Acesta, cu energia lui pozitivă, a considerat că noi vom fi prea curioși, așa că a făcut ca în copilărie, a deschis cadourile.

În primul cadou era o sticlă de vin, în cel de-al doilea la fel, în cel de-al treilea tot vin, în al patrulea un lichior și a venit rândul cadoului meu. Deja mulțimea era amuțită, toți arătam ca niște maimuțe uakari, acelea cu fața roșie.

Când a deschis cadoul de la mine și era o altă sticlă de vin, mi-a venit să intru în pământ, fața mea nu doar că era ca sfecla, dar aproape că plângeam. Nu era un alcoolic, nu i se potriveau deloc sticlele de vin, de ce se gandise toată lumea la asta? Pentru că, de fapt, toți am apelat la cea mai impersonală metodă de a scăpa de responsabilitatea de a lua un dar, când, de fapt, ar fi trebuit să fie o bucurie. Să iei un cadou în acord cu firea persoanei căreia i-l oferi, în acord cu relația dintre voi doi devine o bucurie și pentru tine însuți, pentru că cei mai importanți sunt oamenii și nu ar trebui niciodată să uităm asta.

Când cadoul este luat la repezeală, doar ca să fie, când e clasicul deodorant și gel de duș, o ciocolată de la magazinul din colț pe care oricum și-o poate cumpăra singur sau chiar mai rău, banii în plic, se devalorizează și nu-ți aduce nici ție satisfacție, e doar ceva ce trebuie făcut. Mi-am dat seama de asta la ziua prietenului meu care ar fi meritat mai mult. Știu că rușinată, atunci am făcut ce știu și ce-mi place cel mai mult, să scriu.

Am scos din geantă pixul, mi-am recuperat punga de cadou pe care am modelat-o într-o bărcuță și i-am scris:

Mulțumesc că exiști în viața mea! Ești cel mai bun prieten! Mai știi când m-ai scos cu barca pentru a mă înveseli când eram foarte supărată? Acum nu sunt tristă, dar tot vreau să repetăm aventura, deci, ce zici de weekendul acesta?

Știu că a rămas câteva clipe nemișcat, apoi m-a luat în brațe și mi-a șoptit: ”Mulțumesc, e cel mai frumos cadou! Mergem sâmbătă și ne și îmbătăm la cât vin avem

Ne dăm cu barca pe un râu de vin” am continuat eu râzând.

Faptul că am putut să-i ofer, chiar și o fărâmă din povestea noastră, pe o hârtie ce fusese creată cu menirea de a fi o pungă de cadou a fost pentru mine un dar interior și ne-a făcut să ne consolidăm relația. Atunci a fost improvizație, venită tocmai din faptul că toți fusesem neglijenți, dar, în mod normal, nu m-aș duce la cineva să-i ofer o bărcuță de hârtie, dar aș opta, mai ales de atunci, pentru un cadou personalizat.

Cel mai frumos cadou pe care i-l poți oferi cuiva este cel pe care nu și l-ar putea cumpăra singur, iar pentru asta trebuie să oferi ceva din ființa ta, trebuie să fii artist, să te conectezi și tu cu respectivul dar.

Eu nu sunt expertă în editare, nu știu procesul prin care se imprimă ceva sau cum iese din tipar, dar iubesc să scriu, așa că pentru mine ar fi perfect dacă aș putea să ofer oamenilor cartea relației noastre sau cartea unui moment sau unor trăiri dintre noi. Așa că atunci când am aflat de Carte cu personalitate am simțit că s-a inventat o modalitate ușoară de a oferi cadouri memorabile.

Ușoară în sensul în care nu trebuie decât să editezi template-ul pus la dispoziție pe site, adăugând poze și text. Poate ție îți plac mai degrabă pozele și nu ai inspirație la scris, template-urile vin cu textele lor pe care le poți șterge sau păsta după preferință. Eu am creat deja o carte personalizată pentru iubitul meu, iar pe una dintre pagini am ales să păstrez textul inițial.

În cartea aceasta am încercat să reproduc într-o manieră inedită povestea noastră, de la începuturi până în prezent. Ne-am cunoscut în spațiul online care în cartea noastră devine ”Ținutul guvernat de tentații ale consumerismului”. Cred că dacă altcineva în afară de noi doi ar citi-o, nu ar înțelege-o pe deplin, iar eu asta mi-am și dorit pentru că așa cum sentimentele dintre noi sunt înțelese total doar de mine și de el, așa și povestea e presărată cu amintiri care vor fi doar ale noastre, amintiri codate.

Mă bucur că ne-am putea păstra pozele într-un altfel de album, unul cu poveste, căci în era modernă, ajungem să facem mii de poze, care se pierd în spațul online, pe care nu mai știi de unde să le iei și în ce folder le-ai pus.

Nu m-aș opri doar la a scrie povestea relației noastre, ci mi-ar plăcea să-i fac mai multe cadouri de acest fel pentru că bucuria și emoția cu care a primit acest dar personal, mă incită, mă face să-mi doresc să repet mișcarea, să ofer și mai mult, și mai inedit, și mai creativ și nu doar iubitului meu, ci aș face o carte pentru mama, una pentru tata, pentru cea mai bună prietenă, pentru sora mea și, de ce nu, una pentru mine însămi. Aș începe cu una, căci în timp, odată cu poveștile care se adună, sunt convinsă că se vor aduna și cărțile.

Deja am în minte următoarele cărți pentru iubitul meu, în una mi-ar plăcea să strâng poeziile pe care mi le-a dedicat de-a lungul timpului, împreună cu bancurile pe care le-am creat eu inspirată din viața noastră de cuplu, cum ar fi:

Ce-și gătește un bărbat cu mâna lui se numește… sandviș

În funcție de motivul pentru care i-aș oferi cartea, mi-aș lăsa și imaginația să zburde nestingherită printre paginile lucioase, calitative. Așa aș proceda cu toți oamenii dragi din viața mea, de exemplu, mă gândesc ca de Crăciun, să le fac tuturor câte o carte din partea lui Moș Crăciun. Acesta le-ar reaminti de toate năzbâtiile făcute în timpul anul, dar mai ales de toate momentele în care au reușit. Le-aș scrie, din perspectiva Moșului, momentele frumoase, căci acestea au menirea de a ne încuraja să mergem mai departe.

În cartea pentru mama aș pune poze cu noi, căci știu cât de fericită ar face-o.

În cartea pentru sora mea aș pomeni de nume date păpușilor, când eram mici, ca să-i reamintesc de ”copiii noștri”, căci, pe rând, eram mame pentru o păpușă sau alta. În cartea pentru tata aș povesti o grămadă de aventuri pe care le-am avut împreună, de la scufundări în mare până la escaladări pe munte.

Eu și tata

Pentru fiecare om aș scrie altceva, pentru că fiecare e unic și m-aș uita în primul rând la el, la cine e el ca individ, la ce i-ar plăcea, apoi m-aș gândi la legătura dintre noi, prin ce am trecut împreună și, la final, aș opta pentru un cadou unic care să ne facă fericiți pe amândoi, atât pe cel care primește, cât și pe mine, cea care oferă.

Alege cu sufletul cadourile pentru sărbători căci timpul trece, iar oamenii îmbătrânesc. Păstrează-i aproape pe cei dragi și arată-le că îi iubești, că prețuiești povestea dintre voi, așa cum simți tu!

Articolul acesta m-a făcut să-mi fie dor de o grămadă de oameni. Înainte de a mă apuca să creez cărțile personalizate de Crăciun, voi da câteva telefoane, și conversația e o formă de cadou. Timpul petrecut împreună e darul cel mai de preț, iar pentru a nu-l uita, poți să ți-l păstrezi mereu, în cartea ta!

Articol scris cu dor de oameni pentru SuperBlog 2019
Fotografiile sunt din sursele sponsorului și din arhiva personală

Școala mea, cu de toate și nimic

1

Acest articol a plecat de la o postare pe Facebook intitulată „Un fragment de realitate”. Prietenii mei mi-au reamintit aspecte pe care le uitasem, așa că mi-am completat povestea și acum se numește „Școala mea, cu de toate și nimic”. 

Un fragment de realitate

Pe vremea când eram eu la școală nu era săpun și hârtie igienică la toaletă. 

Cine se spală pe mâini în 6 ore? Nimeni, nu? Adică nu e ca și când mâncăm în pauze sau avem nevoi primare. Și prin clasa a XI-a când a fost un val de hepatita A erau toți profesorii stupefiați și mirați. Iar doctorița de la școală ne-a spus că hepatita A (boala mâinilor murdare) a fost în fiecare generație, să stăm liniștiți…

De aceea, toată ideea asta cu măști și dezinfectanți în școli sună pentru mine ca un proiect SF. Ca atunci când vezi un film în care mașinile zboară.

Tind să cred că-s destul de călită cu jegul, nu cred că băncile în care am stat 12 ani de zile au fost vreodată șterse. De fapt, sigur au fost, cu toții ștergeam cu guma notițele (fițuicile) celor din anii trecuți. Iar dacă tot am ajuns la gumă, mai e necesar să spun că sub bănci și scaune erau triburi de gume mestecate și pline de scame?

Atenție! Lăbuțe care nu au fost dezinfectate!

Banca aceasta arată extrem de bine, era la liceu. Eram în cea mai bună clasă, îmi pare rău că nu am găsit poză de la gimnaziu. Am făcut un an în laboratorul de biologie, înconjurați de animale împăiate și bănci îmbrăcate într-un fel de faianță, gresie, nu știu exact. Un material rece oricum.

Fumatul în baie, o modă în școală

Acum mi se pare complet deplasată școala în care am învățat. Nu se făcea duș după ora de sport (oricum nu ai fi avut timp). La toaletă nu doar că nu exista niciun produs de curățenie, să spui măcar să dai un „puff” de alcool pe acolo, dar se fuma, uneori îi găseai și pe profesori acolo. Iar dacă nu fumau împreună cu elevii pentru că aveau și ei o prestanță, tind să cred că fumul din cancelarie îl puteai tăia cu un cuțit. S-ar putea să mă înșel, căci locul unde se țineau cataloagele era ca un spațiu abstract, nu vedeai picior de elev pe lângă ușa aia. 

Sigur că fumatul ține de educația elevilor, dar cine e responsabil pentru această educație? Nu adulții? Nu oamenii din jur? Până la urmă, un preadolescent și un adolescent va fi întotdeauna dornic să aparțină unui grup. Dacă toți colegii lui sunt la baie, intoxicându-se, atunci unde să se ducă? Ei bine, clasa mea de liceu a fost printre singurele unde majoritatea nu fumau, dar când te duceai la baie tot dădeai de vecinii de la alte clase la „șuete”. 

Elevul de serviciu

Veneam la școală și când eram răcită pentru că nu voiam să pierd materie, iar eu răceli nașpa nu am avut. Însă, eram obligați să pierdem o zi la nu știu cât timp (poate o lună) ca să stăm 6 ore „portari”.

Se numea „elevul de serviciu” și stăteam la ușa școlii (cea pe care o foloseau profesorii, nu noi) pentru a ne asigura că nu ies elevii din școala. De fapt, oricum nu puteai gestiona nimic. Nu știu exact care era scopul acelor zile. Ori că nu aveau suficienți angajați, ori că voiau să ne pregătească pentru vreun job plictisitor sau să ne călească. Chiar nu-mi dau seama, dar ce știu sigur e că la liceu se întâmpla. Toți elevii, pe rând, pierdeau o zi de școală stând pe hol. Nu mai știu în ce clasă a fost, dar pentru mine, respectivele zile erau horror. Mă plictiseam teribil, simțeam că pierd materie și că nu fac nimic util

Nu știu dacă se practică la alte școli acest „elev de serviciu”, dar pentru o instituție de mărimea celei la care am învățat eu, cu o prestanță totuși pe zonă, această practică mi se pare dubioasă. Un elev e elev, nu angajat al școlii, iar responsabilitatea nu o înveți păzind o ușă (pe care oricum nu o păzești, căci ești prea mic pentru a comenta oricui ar intra). 

Fondul școlii și al clasei

Ce nu am menționat până acum este buretele. Am stabilit deja că nu aveam săpun. În schimb, aveam responsabilitatea de a șterge tabla cu un burete îmbibat în apă jegosă. Burete cumpărat din fondul clasei pe care nu-l schimbam „aproape niciodată”. La finalul anului nu-ți aminteai culoarea inițială, dar măcar știai unde s-au dus banii din fondul clasei. Cât despre fondul școlii care era o sumă mai măricică… Nu știu ce să scriu, căci nu știu la ce-l foloseau. Clar nu să cumpere hârtie igienică.  Înțeleg că, probabil, nu erau bani alocați. Sau școala decidea să îi dea pe concerte în curte (au fost câteva, am frumoase amintiri de acolo). Ce e mai ciudat, e că totul părea normal…

Facultatea

Mi-am dat seama că ceva e în neregulă când am intrat la facultate. Deși există și un cântec despre facultatea pe care am urmat-o:

Când am urmat-o eu, era și hârtie, și săpun, și șervețele pentru mâini, chiar și dozator cu apă. Atunci am rămas surprinsă. În ochii mei, ceva ce era absolut normal, avea aerul a ceva de înaltă educație. M-au intimidat aceste schimbări și am pășit în primul an de facultate indimidată. Simțindu-mă ca „fata de la țară”, deși tot la oraș copilărisem și eu, unul mic ce-i drept.

Liceul mi-e drag, îmi va fi mereu, dar clar ceva era îmbârligat la valorile locului. Îmi amintesc că „cea mai mare problemă” a lor era că nu aveam uniforme. Au încercat de vreo două ori să implementeze uniforma, pe care au plătit-o părinții. Ce e drept, la clasele primare am purtat uniforma aceea standard, albastră. Rochița aceea pe care toți o purtăm cu pantaloni. Adorabil!

Amintirile din liceu îmi sunt mai vii, dar fii sigur că nici în clasele primare nu era vreo altă baie. Șervețelele în buzunar erau sfinte, iar când nu aveai… Noroc cu colegii… împărțeai unul. Oare masca se poate împărți?

SuperBlog, ediţia de toamnă! (2019)

3

Am tot încercat o lună de zile de când s-a dat startul înscrierilor pentru SuperBlog să mă țin pe poziția de a nu participa. Dar am eșuat, iar dovada este acest articol prin care îmi anunț prezența în competiție.

Ce e SuperBlog?

Metaforic vorbind aș spune că e “un drog”, dar unul sănătos care îți dă adrenalină, energie și zvâc, dar îți dezvoltă și imaginația, cunoștințele și încrederea în sine.
Totuși, ca să înțelegi mai bine intră pe site, unde vei găsi regulamentul competiției de blogging creativ.

Cum i-am descoperit?

Am participat și în primăvară, dar am fost “avertizată” că toamna e “the big deal”. Aici îmi anunțam prezența când abia ghioceii începeau să-și facă simțită prezența timid prin zonele verzi din România, dar și pe la colțurile gri ale Bucureștiului în mănunchiuri legate cu elastic cauciucat.

De ce particip din nou?

Mi-am dat seama că pe vară m-am lenevit. Nu am reușit să găsesc determinarea de a scrie, mai ales că am lucrat o vară întreagă la mare (ar fi un subiect despre care aș putea să scriu. Lista cu teme e lungă, doar nu le-am așezat pe blog încă). Prin SuperBlog am găsit o disciplină de a mă determina să-mi pun rotițele minții în funcțiune.

Voi participa la toate probele?

Nu știu! Până ieri când m-am decis, nici nu știam că voi participa. Rămâne să aflăm împreună.

Să ne bucurăm de toamnă şi să ciocnim cu pahare de struguri transformați în lichioarea lui Bachus pentru inspirație și scrieri creative!🍷

Sunt inspirată într-o casă elegantă

5

Cum tocmai m-am mutat în casă nouă, adică veche, dar nouă pentru mine, și cum nu are nimic, în afară de nevoie urgentă de curățenie, renovare și reamenajare, în mintea mea se desfășoară tot felul de planuri, mă gândesc la tot felul de stiluri, combinații care să-mi facă viața inspirată.

Eu sunt o gurmandă, iubitoare de mâncare și îmi place să experimentez din când în când gătind sau să-mi savurez mâncarea comandată în bucătărie, de aici mi-am propus să pornesc cu renovarea. De la cea pe care eu o numesc inima casei, e de multe ori și locul meu de inspirație, de unde scriu pe blog, în miros de pâine caldă pe care ador să o coc într-un cuptor de calitate.

Dacă în trecut bucătăria era reprezentată de un cuptor rudimentar, cu lemne sau cărbuni, iar mirosul se împrăştia în toată curtea, abia în secolul XX arhitecta Margarete Schütte-Lihotzky a pus accent pe bucătărie ca spaţiu de depozitare, folosit eficient. Acum însă, bucătăria e mult mai mult de atât, avem acces la design specializat, electrocasnice şi ustensile. Putem alege dacă o să fie bucătărie închisă sau open space, opţiune tot mai populară în era modernă, când să găteşti, să ştii să o faci, nu îţi mai asigură existenţa, poate doar un loc de onoare într-o inimă de bărbat, doar se zice că dragostea trece prin stomac, nu? Sunt totuşi convinsă că abilităţile practice în “bucătăreală” a bucatelor, nu pot să le egaleze pe cele în “bucătăreală” a gospodăriei. Ne ghidăm în viaţă după simţul estetic. Atunci când eşti înconjurat de frumos, parcă totul e mai bun, mai plăcut, chiar şi cartofii prăjiţi un pic mai mult.

Cu atâtea opţiuni, cred că îmi înţelegi greutatea în a mă decide cum să fie noua mea bucătărie. Atunci când simţi că cerul e limita, iar asta te încurcă, iei o gură de aer şi te gândeşti să porneşti de la elementele cele mai importante: chiuvete de bucătărie, cuptor, frigider, hotă etc.

De ce de la aceste elemente? Pentru că mie mi-e clar cât sunt de necesare, iar în funcţie de asta pot să gestionez şi restul spaţiului, cât va fi spaţiu de depozitare, ce fel de blat folosesc, unde pun hota ca să nu trebuiască după ce spăl legumele să o ocolesc pentru a ajunge la tigaie.

Acum, trăgând aer în piept, am inspirat mirosul proaspăt de pizza comandată, iar asta m-a întristat. Sigur că-mi place pizza comandată, dar deja visez la cea coaptă de mine într-un cuptor Franke pe care mi-l doresc încă de dinainte de a-mi fi cumpărat apartamentul.

Tot de la aerul proaspăt şi apetisant, mi-am dat seama deja că îmi doresc de la bucătărie să fie practică, rezistentă şi elegantă. Vreau să îmi facă plăcere să stau cu prietenii, chiar și în bucătărie, nu doar în living. Îmi doresc o casă care să mă inspire, să-mi vorbească, să mă ghideze, iar limitările ei de spaţiu şi nevoia mea să se întâlnească cu un rezultat surprinzător. Asta se poate întâmpla doar respectând câteva aspecte esenţiale: estetic, practic şi calitativ.

Estetic

Ce multe poate face o gură de aer! Până la urmă, cred că asta e singura modalitate de a fi inspirat, atunci când inspiri cu plăcere, iar pentru asta e nevoie nu doar de miresme îmbietoare, dar şi de un spaţiu pe măsură, care să facă față aburului, fumului sau mirosurilor combinate.

Bucătăria mea va fi clar frecventată de prieteni, voi avea seri ale fetelor în care vom găti paste şi vom bea vin alb. Vom juca jocuri de societate. Va fi o bucătărie cu care să mă mândresc, dar pe care să o pot folosi pentru a găti prăjituri.

Voi opta pentru bucătărie închisă, dar dichisită. Geamurile mari nu sunt niciodată suficiente atunci când îţi propui să găteşti în bucătărie, iar eu cu siguranţă voi alege o hotă Franke cu un design deosebit, care nu doar că va fi eficientă, dar poate fi confundată uşor cu un tablou.

Hota aceasta nu doar că arată foarte bine, dar e și extrem de silențioasă, deci nu ne va deranja în timpul discuțiilor. Poate fi folosită atât în modul de evacuare, cât și în cel de recirculare. Dar deja mi se pare că am trecut la următorul punct, cel practic, când contează ca totul să funcționeze inteligent, pentru a ne face viața ușoară.

Cele două aspecte sunt clar conectate, căci estetic fără practic e inutil, iar practic fără estetic e trist.

În ceea ce privește plita, voi alege cu siguranță modelul care să se potrivească cu hota. Pentru mine e foarte important să fie ușor de curățat, iar faptul că este din sticlă tratată, face ca plita Crystal Steel să fie ideală.

Practic

Dacă și tu ai o bucătărie mică, vei simți că ești limitat, dar mult mai important e cum te organizezi pentru ca nici măcar cerul să nu-ți fie limită, poate tavanul doar, dar hai să ne întoarcem la sfaturi utile. Cu un mobilier compact și multifuncțional nu ai cum să greșești. Spațiile de depozitare trebuie să fie alese inteligent. Mobila masivă se exclude într-o astfel de variantă. O bucătărie mică e ideală în formă de U sau de L. Atunci când reușești să integrezi mobila cu electrocasnicele ai parte de varianta ideală, care va arăta foarte bine.

Și într-o bucătărie mai mare sunt câteva reguli de care trebuie să ții cont dacă vrei să te simți confortabil. Pentru mine, chiuveta este extrem de importantă, căci e cea mai folosită parte a bucătăriei. Voi opta întotdeauna pentru un robinet înalt, de altfel, acestea sunt cele mai comune, pe bună dreptate, căci, în bucătărie, un robinet scurt, te va încurca la spălatul vaselor. Eu voi opta pentru o baterie Franke cu un grad mare al funcționalității.

Mie îmi place chiuveta din fragranite, dintr-un amestec de granit și rășină acrilică, cu o tehnologie inovativă  SANITIZED (ioni de argint), care îmi ușurează viața, căci ajută la menținerea curățeniei chiuvetei. Sigur că tot trebuie curățată, dar testele demonstrează că 99% dintre bacterii nu se vor înmulți.

Poate pentru ce îți imaginezi tu se potrivește altceva, poate o chiuvetă din inox sau fraceram. E foarte posibil să nu fie la fel pentru toată lumea când vorbim de gusturi, dar sunt câteva reguli universal valabile, iar una dintre ele este calitatea.

Calitatea

Dacă este ceva de la care nu voi face rabat este ca tot ce folosesc pentru amenajare să fie calitativ, de la mobilă, la electrocasnice și ustensile.

Un produs calitativ nu doar că arată mai bine și e mai performant, dar în timp, reprezintă economie, căci ține mai mult.

Eu, după cum ai observat deja, mă tot uit pe site-ul celor de la Franke, și o fac pentru că am încredere în produsele lor. Nu doar pentru că e cel mai mare producător de chiuvete pentru bucătărie din lume, dar este și lider în cercetarea şi dezvoltarea unor materiale şi a unor produse noi pentru bucătărie. În plus, îi recomandă și experiența, primele chiuvete fiind comercializate în 1925. În România au peste 20 de ani experiență.

Pizza mea s-a răcit deja, căci sunt absorbită de multitudinea de opțiuni pe care o am pentru reamenajare. Cred că singura soluție este să abandonez mâncarea și să mă urc în mașină pentru a merge la  showrooom-ul Franke România unde nu doar că pot să văd tot ce mi-a plăcut de pe site, dar am șansa să mi se răspundă la toate întrebările.

Ți-au plăcut alegerile mele?

Mi se pare că locul în care trăiește un om spune foarte multe despre el. Numai din acest articol sunt convinsă că deja ți-ai dat seama că îmi place stilul modern, că iubesc să fiu inspirată de tot ce mă înconjoară, inclusiv bucătăria. Nu poți găti cu dragoste, decât dacă o simți.

Pentru că toți suntem diferiți, eu sunt foarte curioasă, care e preferata ta dintre următoarele?

Te-am nimerit? Bineînțeles că acesta a fost un joc. Probabil, la fel ca mie, îţi plac toate, aşa că dacă ai putea, ai avea casa numai din bucătării. Ce cred că e important totuși de reținut este să alegi cu inima și cu capul atunci când renovezi.

Indiferent pe care ai ales-o, ești special, așa cum ar trebui să fie și casa, așa că profită de primăvară și fă schimbarea pe care ți-o doreai de mult sau repară ce ai tot amânat. Fii propriul home decor, fii inspirat! Simte-te bine în pielea și în căminul tău, iar dacă vrei o baterie cu design deosebit, ca o acadea împletită de Crăciun, go for it! Deocamdată, eu ”go” la showroom!

Sursele fotografiilor:

  • www.frankemagazinonline.ro
  • https://www.facebook.com/FrankeKitchen.Romania/

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020!

Viitorul afacerilor sunt reclamele luminoase

1

Astăzi m-a prins ploaia. Văzusem că e înnorat, dar nu mi-a păsat, am ieșit încântată ca într-o zi de vară. Nu a durat mai mult de 20 de minute până când picături rapide și mari au început să pice pe hainele mele subțiri. Să mă întorc acasă nu mai era o variantă, așa că m-am uitat în jur. Niciun balcon, nicio streașină sub care să mă adăpostesc, dar nu foarte departe, am văzut un ecran luminos pe care scria: ”Autoservire”, imediat mi-am spus: ”Ce bine! Nu aș fi reușit niciodată să o văd fără acest panou inspirat!”. Oricum îmi era și foame, așa că am alergat într-acolo și am descoperit un loc nou din București, iar stomacul meu a fost mulțumit.

Întâmplarea mi-a amintit de timpul petrecut în SUA, dar, mai ales, de zona mea favorită din New York City, adică Times Square, zonă atât de vizitată tocmai pentru panourile publicitare. Știu că era toamnă și noapte când m-am lăsat purtată prin poveștile ecranelor luminoase ale ”orașului care nu doarme niciodată”. Reclamele spun ceva, întotdeauna au făcut-o, mereu au avut un scop, indiferent că au fost online, pe pliante, sub formă de anunțuri sau pe ecrane luminoase.

În Times Square am simțit cum ar putea să arate viitorul, iar în plimbarea de astăzi, pe străzile Bucureștiului, mi-am dat seama cât de util poate să fie să-ți apară luminos exact serviciul de care ai nevoie, ca de exemplu: un ceas electronic cu LED-uri exact când ai telefonul într-un buzunar greu de accesat din geantă (și te mai și grăbești), o cruce de farmacie pe care o căutai oricum căci aveai o durere de cap imposibilă sau, ca în cazul meu, un afișaj electronic care anunță un restaurant când te prinde o ploaie torențială.

Mâncând supă de găluște și cu afișajul în minte derulându-se: ”autoservire, pizza, grătar”, nu am putut să nu mă gândesc că o afacere de succes e una promovată inteligent. În funcție de ce vrei să spui, alegi în ce fel de publicitate investești, iar impactul reclamei ține de două componente esențiale: vizibilitate și calitate.

Vizibilitate

Simțul vizual joaca un rol major in viața oamenilor, de aceea un ”mesaj văzut” e mai ușor de reținut. Promovarea outdoor capătă amploare și cred eu că reprezintă viitorul afacerilor de succes.

Atunci când vrei să comunici un mesaj mai multor oameni, o idee foarte bună sunt afișajele LED căci spre deosebire de panourile clasice, se văd din depărtare chiar și noaptea. Acesta nu trebuie să se afle neapărat în fața localului, așa cum a fost la autoservirea care m-a salvat de ploaie sau la farmaciile cu care suntem obișnuiți, chiar și cele veterinare, ci poate să se afle pe autostradă, în parcuri, benzinării, centre comerciale și oricare alt loc pe care îl ai în minte, în funcție de grupul țintă și mesajul pe care vrei să-l transmiți.

Ce îmi place foarte mult e că poți să fii creativ, să transmiți mesaje atractive, să alegi dimensiunea și forma panoului și chiar să discuți soluții de afișaj personalizate. Pentru un produs nu e suficient să-i scoți în evidență calitatea lui de bază, ci să-i subliniezi personalitatea, iar pentru asta trebuie să fii creativ și să ai uneltele necesare. Poate te interesează o reclamă verticală, un ceas rotund sau o cruce pentru farmacie, opțiuni sunt pentru ca reclama ta să arate așa cum îți dorești, dar e indicat să colaborezi cu firme de încredere căci la fel ca în orice domeniu, întotdeauna vor exista ”chinezării”. Eu pot să-ți recomand Smarsoft care au produse premium în acord cu ultimele inovații tehnologice din industria LED. Cei care pun ”inovația tehnologică” ca element central al afacerii lor, nu au cum să nu înțeleagă nevoile afacerii tale.

Sursă: Smarsoft

Calitate

O organizație, companie, firmă care se respectă nu ar trebui să se mulțumească cu puțin nici în ceea ce privește promovarea, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că reclamele luminoase ar trebui să fie de calitate, dacă nu, LED-urile își pierd din intensitatea luminii și se vor arde foarte repede. Învestiția inițială într-un produs premium înseamnă, în timp, economie.

Care sunt avantajele unui produs premium?

  • Claritate și culori vii;
  • Extrem de fiabil și durabil (peste 12 ani);
  • Opțiuni textuale și grafice personalizate;
  • Un software personalizat, ușor de folosit;
  • Protecție la umezeală, la radiații UV și la diferențe de temperatură.

Smarsoft oferă toate acestea și încă multe altele despre care poți citi pe site-ul lor. Aș apela cu încredere la ei mai ales că au dezvoltat soluții de afișare după o arhitectură proprie. Întotdeauna au pus accent pe inovație și pe oferirea ultimelor tehnologii descoperite, iar cea mai importantă componentă a unui afișaj luminos este LED-ul. Ei folosesc doar OSRAM și BROADCOM, cele mai puternice LED-uri de pe piață cu tehnologia HIGH POWER care le conferă vizibilitate crescută de la distanță și, în același timp, le protejează termic.

Dacă viața mea ar fi un drum șerpuit și amenajat cu panouri, dimineața m-aș trezi în fața unui panou luminos cu o ceașcă de cafea care mă îndeamnă: ”încarcă-ți bateriile!”. După-amiază aș conduce printre panouri electronice cu informații despre trafic când eu le-aș căuta mai ales pe cele care semnalează parcările, iar seara textul: ”sunt moale și pregătită” mi-ar atrage atenția din reclama cu o pernă albă și imaculată căci publicitatea face parte din viața noastră și o va tot face, evoluând odată cu noi. Cum? Imaginația e limita, dar eu îmi amintesc că în Grecia, pe autostradă, erau deja panouri care anunțau accidente rutiere sau mesaje de interes pentru conducătorii auto, iar textul se schimba în funcție de necesitate. Când am trecut eu pe acolo atrăgeau atenția că s-a pierdut o fetiță, anunțând și zona, iar asta mi s-a părut deja că aparține futurismului.

Cred că LED-urile se vor perfecționa continuu, la fel și software-urile folosite, în funcție de nevoile pieței, iar ce îmi imaginez că o să capete amploare vor fi hologramele 3D create cu lumină LED. Oricum ar fi, nu doar afacerile se pot bucura de afișajele LED, însă, cu siguranță, acestea reprezintă viitorul firmelor căci, de multe ori, scopul reclamei nu e produsul sau afacerea, ci locul câștigat în mintea consumatorului.

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

Primul tur în noua mea casă!

5

După câteva luni de așteptare, multă birocrație și ceva pandemie, am reușit să intru în posesia cheilor noii mele case. Am foarte multe idei despre cum voi transforma casa, așa că promit să te țin la curent cu evoluția construcției și a designului interior.

Până atunci, pentru a marca primul “unboxing“/tur virtual, am făcut acest vlog pentru a împărtăși și cu tine această nouă experiență:

Tu cum ai transforma garsoniera? Ai opta pentru o două camere sau ai păstra aceeași împărțire?

Aer, clădiri și portocale de Valencia

4

Probabil prima mea vacanță a fost când aveam un an, părinții fiind mereu echipați cu o imensă umbrelă de soare multicoloră, care ocupa mai mult spațiu decât mine și sora mea, în mașină. Îmi amintesc că în fiecare an ne făceam vacanța în România, devenise rutină, așa că nu-mi pot aminti foarte multe de când eram atât de mică, sigur plângeam mult, eram un stres inutil și deranjam tot hotelul noaptea. De ce nu mă lăsau la bunici? Cred că, asemenea celor de la Christian Tour și ei susțineau Dreptul la vacanță. Cum? Nu știai? Christian Tour susține Dreptul la vacanță! Uite și logo, ca să te convingi!

Prima mea vacanță, pe care mi-o și amintesc cu forța unui uragan încărcat de emoții pozitive, a fost în Spania. Era prima dată când ieșeam din țară, așa că la vestea plecării, am țopăit de fericire câteva săptămâni până s-a concretizat. Până la aeroport, în București, mai aveam de făcut un drum de 4 ore cu mașina. Mai știți umbrela? Ce bine că nu ne lăsau în avion cu ea! Mi-am putut, în sfârșit, întinde picioarele. Îmi amintesc, înainte de a urca în mașină, că bunica stătea cu mâinile strânse ghem la inimă și mi-a zis șoptit:

– Tu, cea mai mică! Ce emoții trebuie să ai!
Eu, cu mândria cuiva care nu se consideră ”mică” la 13 ani, am strigat:
– Hasta la vista, baby!
Am intrat în mașină ignorând bombănelile. Bineînțeles că în avion stătea să-mi sară inima, dar când a venit o domnișoară înaltă și mi-a adus un vas acoperit cu staniol, mi-a trecut toată neliniștea. Dacă te lăsau să mănânci, cât de rău putea să fie? Nu ar fi riscat ei să-și murdărească avionul cu resturi regurgitate.

Ajunsă în Valencia am simțit gustul libertății, chiar dacă eram pe banii părinților, pe cazarea lor și toate cele. Până și lista cu obiective turistice era făcută de mama. M-am benoclat eu mult la listă, dar am înțeles ce era acolo abia când am început să le vizităm rând pe rând.

Îmi amintesc un parc imens, am mers câteva ore bucurându-mă de mirosuri îmbietoare și priveliști fabuloase. Este vorba despre grădinile Turia, ulterior aflând și povestea râului Turia, care în urma unei furtuni a inundat zona, iar după ce au deviat cursul râului, au apărut tot felul de planuri pentru albia rămasă, printre care construirea unei autostrăzi. Oamenii s-au revoltat, așa a apărut acest parc de 9 km.

În Centrul Vechi am fost de mai multe ori și am băut cu toții câte un ceai ca să ne punem pe picioare și să străbatem arhitectura art nouveau a străzilor. Se află multe obiective turistice, inclusiv Catedrala Valenciei și turnul El Miguelete, de unde vezi cea mai reușită panoramă.

Noi am vizitat și Arena Coridelor, care are o arhitectură impresionantă având în vedere că Valencia este al treilea oraș ca vechime din Spania. Mă bucur că nu am văzut nicio luptă cu tauri, nu aș fi suportat un astfel de show, dar face parte din cultura lor, așa că merită să dai un ocol de dragul clădirii superbe.

Părinții mei la Arena Coridelor

În Spania am mâncat cele mai bune portocale!

Tata și portocalul

Sigur că cel mai mult îmi amintesc plaja, iar cu bronzul m-am întors în țară și a ținut până vara urmatoare. Nisipul era fin și alb, apa caldă și plaja imensă. Imediat ce am scăpat de rochiță, cu costumul de baie pe sub, am alergat împleticindu-mă în apă. Alergam, alergam, mult timp, cred că mă umplusem de stropi de sudoare pe frunte până când apa mi-a ajuns la bărbie. Am scăpat repede de ei, intrând cu capul complet sub apă. Enervată că sora mea nu voia să-mi dea salteaua gonflabilă am luat-o singură la picior pe malul mării, plaja din Valencia fiind lungă, lungă. Părea că dacă merg într-o singură direcție, e foarte simplu să mă întorc. Avea logică, dar nu logica naturii, din moment ce nu-mi luasem un punct de reper. Nu am putut să aproximez cât am mers, ca să știu cât să mă întorc. Am început să plâng. Cu lacrimi mari ca atunci când aveam 5 ani și mă rătăcisem pe plajă în Mamaia. Atunci mă salvase cineva. Acum oamenii se uitau la mine, dar vorbeau spaniolă așa că i-am ignorat, prefăcându-mă că nu înțeleg nimic. Am ieșit de pe plajă, pe o străduță cu magazine și nu a durat mult până am simțit o durere ascuțită în călcâi. Călcasem, desculță fiind, pe o sticlă, care deja era crăpată. Neobișnuită prezența ei acolo, având în vedere cât de curată era Valencia. În sticlă era un mesaj: ”Todos los caminos llevan a Roma”, am închis ochii și am repetat: “Toate drumurile duc la Roma”. “Roma” mea nu era locul unde aveam cearșaful pe plajă, ci hotelul unde stăteam. M-am uitat în jur, știam magazinele care mă înconjurau, deci știam unde suntem cazați. Mai mult șchiopătând, decât mergând, am ajuns în cameră, care era deja descuiată de părinții mei ce se așteptaseră să mă găsească acolo când dispărusem de lângă ei. Mai că se urcaseră pe tavan de îngrijorare. Nu au fost prea încântați când au văzut rana, am și acum un mic semn, alb, abia vizibil, dar eu am învățat o lecție foarte importantă: soluția e în fața ta sau în ceea ce mă privește, e sub talpa ta, trebuie doar să te uiți cu atenție în jur.

De ce am povestit asta? Pentru că susțin Dreptul la vacanță! Te invit și pe tine să-ți amintești prima vacanță sau cea mai faină și după ce ai făcut asta, stiu că nostalgia te-a lovit, cum mi s-a întâmplat și mie, așa că îți recomand vacanța cu Christian Tour. Că alegi destinația primei tale călătorii sau o cu totul alta pentru noi provocări, ai ce găsi pe sufletul tău!

Articol ce-și începe călătoria în competiția Spring SuperBlog 2019.

Farmecul se găsește în natură

2

Vine iarna pe-a mea stradă
Cu fulgi mari și bucurii
Dar când mergi iar prin zăpadă
Două lucruri vreau să știi
Grijă mare la ținută, în sezonul cu ghețar
Căci iar vei avea probleme cu sistemu-imunitar

Dacă totuși uiți căciula
Și fularul când e rece
Dai cu Farmec, ierburi zece
Gălbenele, grija trece

Hai române, bea un ceai
Cu ghimbir sau cu ce ai,
Recomand și usturoi
Pentru tusea de strigoi

Să scapi de niște toxine
Nu-i mare filozofie
Folosești un leac baban
Cu semințe de castan

Ăsta-i sfatul digital
Venit din occipital.
Folosești Gerovital
Ca să mergi liniștit la bal.

Pielea este imporantă
Dă-i cu cremă hidratantă
Vitamine dintr-o plantă
Să nu fie așa uscată

Ho-ho-ho invoc natura
Pe finalul de catren
Te invit să-i simți căldura
Te-am pupat, mă sui in tren

M-am urcat, într-adevăr, în tren, mă duc la bunica. Cum vântul aproape că mă sufla departe de peron, nu am putut să nu mă gândesc la învățămintele bunicii. Despre cât de important e ”să pui geaca pe tine, maică, te ia de la șale”, ”o pereche de șosete în plus nu a făcut niciun rău” sau ”ceaiul neîndulcit, virusul l-a nimicit”, iar eu continuam, strâmbându-mă: ”dar gustul l-a scofâlcit”. Oricât de tare mă deranjau afirmațiile acestea când eram mică, am ajuns să-mi dau seama că sfaturile ei sunt cele care au păstrat-o, în ciuda anilor, tânără și sănătoasă. Când o privesc, nu-mi vine să cred că are aproape 70 de ani.

Sursă: Pixabay

Bunica, pe lângă insistențele pentru haine groase în sezonul rece, este persoana care pentru orice fel de problemă de sănătate invocă puterea naturii, plantele care au efecte pozitive și nu implică niciun fel de risc. Încă din copilărie, mi-a spus că îngrijirea de sine e absolut necesară și vine din iubirea de sine. Pentru a mă face să înțeleg, a abordat două aspecte: sănătatea interioară și sănătatea exterioară.

Sănătatea interioară

Nu am fost niciodată un copil bolnăvicios. S-ar putea să mă fi ajutat și imunitatea înnăscută, dar sunt convinsă că are legătură și cu faptul că la mine în familie s-a pus întotdeauna accent pe alimentația sănătoasă, bogată în legume, fructe și cereale.

Știu că bunica mereu spunea că ”usturoiul este antibiotic natural”. Ceaiul de ghimbir era prezent de la primele semne de răceală, ba chiar ardeiul iute avea un loc de cinste pentru că ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor. Sigur că și somnul adecvat, și activitatea fizică erau încurajate tocmai pentru a îmi întări imunitatea. Hrana influențează nu doar sănătatea, dar și frumusețea.

Sănătatea exterioară

Îmi amintesc că eram în vizită pe la bunica și aveam de gând să dorm la ea. Eram deja adolescentă și mă machiam, dar ”uitam” să mă demachiez. Bunica m-a lăsat să dorm, dar dimineța m-am trezit cu sticla de ulei de măsline lângă. Nu își propusese să mă învețe să fac gogoși sau salată cu ulei extravirgin, ci etapele esențiale ale unui ten îngrijit:

  • demachiere;
  • exfoliere;
  • hidratare.

Abia după respectarea acestora, trebuie să te preocupe machiajul, ascunderea imperfecțiunilor. Tot bunica mi-a spus că orice pui pe față își va spune cuvântul, își va lăsa amprenta pe chip ca o ștampilă într-o carte, de aceea ingredientele sunt importante. Tot ea mi-a explicat că tipurile de ten sunt de mai multe feluri și necesită îngrijire diferită. Când mi-a povestit despre microbiomul pielii, am făcut ochii mari. Mi-a explicat că reprezintă totalitatea bacteriilor de pe piele, unele bune, altele rele. Știu că mi-am imaginat că niște soldăței minusculi se luptă pe chipul meu, iar de fiecare dată când aplic cremă mă gândesc că le vin ajutoare soldățeilor cu care țin, nicio surpriză, cei buni.

Dacă, la început, pentru mine era suficient uleiul de măsline combinat cu apă ca să mă demachiez, odată cu vârsta și cu creșterea cantității de machiaj, mi-am dat seama că am nevoie de produse complexe, în care să am încredere. Nu mi-a luat mult să descopăr Gerovital – Doctor în frumusețe și să mă îndrăgostesc.

Acum, când trenul aproape a ajuns, mă mai uit o dată în punga de lângă mine și mă bucur că s-au decis să lanseze o gamă cu ingrediente de origine naturalăGerovital Plantcăci nu-mi imaginez cum ar fi să mă duc cu mâna goală, iar bunica prețuiește produsele naturale și românești. În plus, dacă ea m-a învățat importanța îngrijirii tenului prin natură, cu asta aș vrea și eu să o impresionez. Mai ales că noua gamă aduce inovație prin complexul Poliplant Microbiom Protect, format din Equibiome și plante din flora locală, complex ce ajută la restabilirea și menținerea echilibrului microbiomului pielii. Vă spuneam de războiul bacteriilor? Așa nici nu trebuie să existe căci în echilibru domnește farmecul.

Sursă: Farmec

Gama asigură un program complet de îngrijire prin:

  • Apă micelară;
  • Fluid demachiant;
  • Cremă hidratantă;
  • Cremă antirid SPF 15;
  • Cremă antirid nutritivă;
  • Cremă CC Matifiantă;
  • Cremă anticearcăn antirid;
  • Booster vitalitate și strălucire.

Eu vreau să încerc crema CC Mediu Matifiantă Microbiom Protect pentru că, de mult, caut o modalitate naturală de a înlocui clasicul fond de ten, iar aceasta conferă tenului un aspect natural, estompează imprefecțiunile, netezește textura tenului și protejează împotriva agresiunii factorilor externi.

Sursă: Farmec

Pe bunica sunt convinsă că cel mai tare o să o încânte crema Antirid Microbiom Protect SPF 15 căci ”soarele poate fi dușmanul tenului” este o altă vorbă de-a ei, iar crema are factor de protecție solară, dar și alte ingrediente naturale pe care știu că bunica le apreciază, de exemplu, vitamina A cu acțiune împotriva stresului oxidativ.

Crema anticearcăn antirid va fi un aliat minunat pentru diminuarea ridurilor. Uleiul de măsline, ceara de albine și Aquaxylul refac funcția de barieră a pielii și asigură un nivel optim de hidratare al acesteia.

Noua gamă Gerovital Plant mi se potrivește, dar mai ales bunicii, de aceea se află în punga de lângă mine pentru persoana care m-a învățat cum să am farmec și să nu mi-l pierd, având grijă de mine. O văd pe peron! De data aceasta, chiar te pup, cobor din tren!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

 

Mi-a fost spart Instagramul (Reclamă Ray-Ban)

1

De dimineață, am intrat liniștită pe aplicația de Instagram. Așa cum mi-e rutina nesănătoasă. Postasem patru poze cu ochelarii Ray-Ban care anunțau o reducere de 90% pe un site dubios. Numai că eu nu postasem așa ceva. Atunci am știut că mi-a fost spart Instagramul. 

Cineva făcea spam pe spinarea Instagramului meu și așa cu nu prea mulți urmăritori. Știi când spui: „nu o să mi se întâmple mie”? Nici eu nu mă așteptam, așa că e mai bine să fii prevăzător, dar despre ce măsuri cred eu că e bine să luăm vă scriu un pic mai jos. Acum hai să aflăm cum procedăm dacă ne trezim cu postări pe care nu le-am planificat.

Ce faci dacă și la tine s-au postat poze fără știrea ta?

Primul meu instinct a fost să le șterg, ca să le vadă cât mai puțină lume și să nu fie păcăliți. Dar pașii cu adevărat importanți sunt:

  1. Verifică-ți activitatea de la Activity Log și șterge sesiunile pe care nu le folosești. În cazul meu, cu siguranță nici dacă eram somnambulă nu aveam cum să ajung la Caraș-Severin ca să postez poze cu Ray-Ban;
  2. Schimbă parola cu una pe care nu o folosești la alt cont;
  3. Setează-ți two factor authentication.
  4. Dacă ai aceeași parolă la alte conturi, schimb-o!

Nu e deloc comod să știi că ți-a fost invadat spațiul pe care îl consideri personal, chit că-i virtual. 

Ce vor acești scammeri?

Evident, acces la contul tău. Așa pot să facă tot ce faci tu, nu doar să posteze. Pot să vadă informațiile private. Pot ajunge să trimită mailuri și mesaje în care îți șantajează rudele de pe adresa de mail. I s-a întâmplat și Simonei Halep. Apropiații acesteia s-au trezit cu mesaje de pe contul ei că Simona are nevoie de bani și să-i pună o sumă într-un cont (care nu era al Simonei, evident). 

Lucrurile se complică dacă au căpătat acces, așa că ideal e să nu ajungi în această situație. 

Cum te poți proteja?

  1. Folosește parole distincte și complexe pentru fiecare cont pe care îl ai (Facebook, Instagram, mailuri etc.);
  2. Nu da click pe linkuri dubioase, cu litere care nu formează cuvinte cu sens, lungi sau de la firme de care nu ai auzit niciodată. Nu contează cine ți-l trimite, dacă nu ești sigur pe link, mai bine pune câteva întrebări înainte de a accesa site-ul;
  3. Folosește aplicații oficiale de pe Google Play și App Store. Încearcă să le faci update-ul la timp pentru că nu se știe cine găsește vulnerabilități în codul vechi;
  4. Ideal e să nu te conectezi cu contul de Facebook pe diverse alte site-uri. Cu toate că majoritatea facem așa. Preferăm să nu ne facem cont nou, dar comoditatea poate costa. 

Ai grijă de datele tale! Internetul e incă un loc nou și neînțeles chit că nu-l simțim așa.

Împachetează-ți visurile în bagajul potrivit și zboară

1

Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!” – Constantin Brâncuşi

Pe tine ce te face fericit?

În ceea ce mă priveşte, am constatat că a călători este plăcerea mea nevinovată pe care ajung să o neglijez din diverse motive, unul dintre ele fiind banii. Însă încerc să am măcar o dată pe an o călătorie în afara ţării, chiar dacă e un city break căruia îi acord un buget foarte mic căutând opţiuni ieftine de cazare (hostel, Couchsurfing, Airbnb) şi analizând preţurile zborurilor în funcţie de destinaţii. Uneori mă orientez să cumpăr biletul cu câteva luni înainte de a pleca pentru a mă asigura că găsesc cele mai bune opţiuni.

Arhivă personală

Pentru mine, zborurile low-cost sunt ca o mână cerească – având în vedere că zborurile clasice, cu companii aeriene internaţionale sunt foarte scumpe – dar necesită mici sacrificii şi o atenţie sporită acordată detaliilor. Companiile aeriene low-cost au tendinţa de a îşi schimba politica referitoare la dimensiunile bagajelor şi a obiectelor permise destul de des, aşa că e bine să citeşti pe site-ul companiei cu care călătoreşti regulile şi să le şi înţelegi. Eu am făcut asta şi tot am reuşit să plătesc o suprataxă de 50 de euro. “Atenţie la neatenţie” mi-aş spune acum, dar îţi povestesc imediat păţania mea.

Înainte, hai să aflăm exact ce înseamnă un zbor low-cost:

Exact cum o spune şi denumirea, e un zbor ieftin, dar este vorba doar de serviciul de baza propriu-zis, orice alt serviciu, cum ar fi: masă, bagaj de cală, check-in la aeroport (bine că poţi să-l faci gratuit online, dar doar cu un anumit interval de timp înaintea zborului), alegerea preferenţială a locului, călătoria cu un copil mic în braţe și tranzacțiile telefonice se vor plăti separat sub forma diverselor taxe percepute de fiecare companie. De aceea, e bine să achiziţionezi de la început orice serviciu suplimentar care te interesează. La întoarcerea din călătoria unde am plătit 50 de euro, am fost nevoită să mă şi întorc cu acelaşi bagaj, doar nu-l lăsam acolo, nu? Deşi… la banii ăştia mai că îmi venea. Când m-am întors, am achiziţionat o ofertă a companiei respective care îmi oferea ”Priority” şi mă scutea de taxa imensă și mă lăsa să am două bagaje de mână, unul la dimensiunea de maximum 55x40x20 cm și 10kg și celălalt la dimensiunea standard 40x20x25cm, specifică celor de la Ryanair. Am plătit 20 de euro. Dar dacă aş fi optat pentru această opţiune încă de la început, aş fi plătit chiar mai puţin.

Care sunt companiile low-cost cele mai cunoscute din România?

  • Blue Air – prima și singura companie low-cost românească (cu sediul la București)
  • Wizz Air – foarte importantă companie low-cost din estul Europei (cu sediul la Budapesta)
  • Ryanair – cel mai important operator de zboruri low-cost din vestul Europei (cu sediul la Dublin)

Să apelezi la serviciile unei companii low-cost?

Asta depinde de tine. Cel mai important e să te decizi la perioada în care îţi doreşti să călătoreşti într-o anumită zonă. Să cauţi pe site-ul fiecărei companii preţul şi să te gândeşti dacă ai nevoie şi de un alt serviciu care nu e gratuit. Apoi, ai de luat în calcul cât bagaj vrei să iei cu tine. Asta e partea cea mai dificilă pentru mine. Adaug, adaug, parcă aş avea nevoie şi de placă de păr, dar ce mă fac fără peria de scame pentru haine? Mai că mi-aş lua şi fierul de călcat. Pentru două, trei zile aş fi chiar absurdă, aşa că aş putea să reuşesc să mă încadrez doar cu bagajul de mână, dar şi aici dimensiunile diferă, iar acum, la Ryanair şi Wizz Air, bagajul gratuit de mână mi se pare chiar foarte mic (pentru o călătorie în interes de serviciu sau pentru o seară, două e ideal). Uite:

bagaje de mana Ryanair:

Sursă: Travelkit

bagaje de mana Wizz Air:

Sursă: Travelkit

Fericirea constă în lucruri mici, cum ar fi soarele care intră pe fereastră atunci când împachetezi bagajul, sărutul pe care îl primeşti pe obraz când faci check-in online împreună cu partenerul fără să mai plăteşti cei câţiva euro în plus şi constaţi că întâmplarea a făcut să nimeriţi pe locuri unul lângă altul şi tot fericire e şi atunci când îţi spune: “sigur merge pe gratis bagajul ăsta, l-am avut eu anul trecut în Elveţia, nu am plătit nimic în plus.”. Tu îl priveşti fix şi îi spui că ai văzut pe site, e mai mic. El nu şi nu, că ştie el. Te gândeşti: “am putea totuşi să nu luăm aşa mulţi covrigi şi să am doar un rucsac. Mâncăm acolo.“, dar cum frica de foame e mare, îndeşi cornuri, alune, chipsuri, pufuleţi şi alegi bagajul mai mare. Suficient de mare cât să treacă la bagaj de mână gratuit la Blue Air:

Dimensiuni bagaje Blue Air
Sursă: www.travelkit.ro

Dar nu la Wizz Air cu care călătoreşti tu, nici măcar la Ryanair la care ai achiziţionat deja biletul de întoarcere.

Dimensiuni bagaje WizzAir
Sursă: www.travelkit.ro

Dimensiuni bagaje Ryanair
Sursă: www.travelkit.ro

Nu ştii asta decât atunci când vezi un om în faţa ta cu troler pentru care doamnele de la îmbarcare îi cer taxă. Simți ce urmează să se întâmple. Toată fericirea împachetării împreună cu prietenul se transformă în frustrare şi te gândeşti: “Ce bine era să descopăr www.travelkit.ro mai devreme! Au explicaţii despre fiecare companie de zbor, actualizate şi îţi mai şi arată pe pozele cu bagaje exact pentru ce companie se potriveşte și dacă trebuie să ai Priority sau nu pentru respectiva geantă de voiaj.”

Sursă: www.travelkit.ro

Ar fi de reținut că dimensiunile bagajului se calculează cu tot cu roți sau mâner, iar dacă intenționezi să ai și bagaj de cală, acesta se plătește separat, iar fiecare companie aeriană are propriile condiții, găsești detalii despre acestea și pe Travelkit. Sfatul meu e să optezi pentru bagaj de cală încă de când achiziționezi biletele, altfel costurile cresc.

Revenind la pățania mea, după ce am băut o sticlă de apă, și aia foarte scumpă achiziționată din duty-free, am renunțat să mă mai gândesc la bani. Odată ajunsă la destinație, am făcut haz de necaz mâncând covrigii din bagaj chiar deasupra Londrei, la The Shard. M-am consolat şi cu faptul că li se întâmplă şi altora, nu e o poveste neobişnuită, dar eu zic să nu o faci să fie şi povestea ta căci călătoreşti ca să te binedispui, nu ca să mănânci doar zacuscă în săptămâna în care te întorci în țară.

În afară de dimensiuni, mai sunt şi alte detalii pe care trebuie să le iei în considerare când ne referim la bagajul de mână:

  • Lichidele trebuie transportate în recipiente de maximum 100 ml, în pungă resigilabilă. Iar volumul total al lichidelor pe care le ai la tine nu trebuie să depășească 1L.
  • Lichidele, spray-urile și parfumurile achiziționate din magazinele duty-free din aeroport sau din avion trebuie ambalate într-o pungă securizată și sigilată și împreună cu chitanța trebuie să rămână în interiorul pungii pe durata călătoriei.
  • Nu ai voie cu obiecte ascuțite, substanțe explozive, unelte care pot fi folosite ca arme (șurubelnițe, torțe, dispozitive de împușcat cuie și agrafe).

După ce ți-ai făcut temele și știi ce înseamnă un zbor low-cost, eu cred că merită să te bucuri de existența lui. Nu de alta, dar trăim în secolul XXI, în lumea tuturor posibilităților, iar faptul că avem alternative accesibile pentru a vizita țări și culturi extraordinare, e un dar pe care l-am primit doar pentru că am avut norocul să ne naștem acum și aici. Așa că hai să zburăm! Hai să fim fericiți!

Articol scris pentru SuperBlog 2019