Recomandări

Home Recomandări Page 2

5 canale de YouTube pe care merită să le urmărești

6

Youtube-ul este al doilea cel mai vizitat site după Google. Și nu e de mirare, având în vedere că poți găsi orice, ca pe Google, doar că într-un mod vizual.

Spre deosebire de televiziune, YouTube-ul îți dă impresia de apropiere față de omul din spatele ecranului. Sunt atâția youtuberi care doar vorbesc despre viața lor, care răspund la întrebări și fac provocări propuse de cei care îi urmăresc, încât, nu e deloc greu de înțeles de ce tinerii își creează comunități, au favoriți și ”tabere” în diverse ”războaie pe subscriberi”.

Youtube-ul pe lângă faptul că încearcă să conecteze oameni, are menirea de a te ține cât mai mult timp în fața ecranului. Dacă ai vrea să vezi toate clipurile încărcate nu ți-ar ajunge o viață. Probabil, dacă ai contoriza câte minute petreci în fața oamenilor pe care îi urmărești pe parcursul unui an, ai fi șocat.

Sursă: Pixabay

Eu am stabilit pentru anul 2020 să mă uit cât mai puțin la clipuri pentru că nu vreau ca viața mea să fie absorbită de ecrane, ci să-mi păstrez mintea în prezent, conectată cu ce e în jurul meu. Cu toate acestea, sunt câțiva oameni pe care îi urmăresc, iar când îmi apare notificarea nu mă pot opri să dau click. Încerc să o fac când sunt în mijloacele de transport, folosindu-mă de căști sau atunci când mănânc singură (deși se spune că nu e indicat pentru că ajungi să mănânci mai mult decât ai avea nevoie).

Despre această imensă platformă unde poți asculta muzică pe gratis, poți afla povești personale ale diferiților oameni și să râzi la farse sau emisiuni care mai de care mai fascinante sunt multe de spus. O grămadă de curiozități interesante, dar astăzi mi-am propus să fac un top 5 al canalelor de Youtube românești pe care eu le apreciez.

Top 5 canale de YouTube pe care le urmăresc:

#5 George Buhnici

Este jurnalist, probabil l-ai văzut și pe Pro TV, chiar dacă doar întâmplător, căci a prezentat „iLikeIT”, emisiune despre tehnologie. Deși nu mai colaborează cu Pro TV, își continuă activitatea pe vlog, care, bineînțeles, abordează subiecte de tehnologie, dar are și interviuri interesante cu tot felul de personalități și specialiști. Mai multe interviuri, găsești la soția lui, Lorena Buhnici.

George Buhnici nu se ocupă doar de Youtube, ci are și revista digitală cavaleria.ro

#4 Zaiafet

E profesorul ce știe ”de toate”, haios, dar viguros, care indiferent de temă reușește să prezinte substanța, exact ce te-ar putea interesa. Abordează subiecte diverse. E interesant cum poate fi educativ, interesant și amuzant în același timp. Dar, ca să înțelegi, trebuie să te convingi singur, are chiar și un playlist dedicat liceenilor care urmează să dea bacalaureatul.

#3 La povesti cu Jimmy

Jimmy e ”ușor neortodox”. Descrierea canalului său fiind: ”Bere, mici, pepeni… gagicuțe frumoase… în fiecare vineri… sau sâmbătă..😅 Cheers!”. De altfel, foarte potrivită (mi s-a făcut și poftă de pepene, fir-ar!)

Poți avea impresia că are apucături de ghelban, dar e mai degrabă tipul pe care îl întâlnești la bar, la o bere, și te fascinează cu simțul umorului și povestirile despre copilăria petrecută la țară.

Jimmy e inteligent și a reușit să își atragă un anumit fel de public, care știe să aprecieze ”caterinca”. Publicul care își dă seama ce e în glumă și ce nu.

E canalul meu preferat de comedie. Cred că m-aș putea uita la un lung metraj făcut de Jimmy și nu m-am plictisi.

Mai are un canal, pe care nu-l urmăresc cu atâta interes, dar care nu e deloc de neglijat, despre tot felul de curiozități, acesta se numește
Jimmy Hex.

#2 CINEPUB

Se află pe lista mea pentru că sunt sau, mai degrabă, eram amatoare de filme (căci mi-am propus ca anul acesta să nu mă mai uit).

CINEPUB-ul nu e modalitatea prin care să sistezi abonamentul la Netflix sau HBO Go, ci aceea care te conectează cu ce se mai întâmplă la noi în țară în indistria cinematografică.

Unele filme sunt plictisitoare, altele au finaluri care îți dau lumea peste cap, câteva te vor face să regăsești atmosfera din România în totalitate. Te vei descoperi pe tine însuți în unele sau vei identifica tipologii de oameni specifice nouă, așa cum nu se întâmplă cu filmele hollywoodiene. Vei îndrăgi o parte, iar pe unele nu ți le vei scoate din minte.

Poți să vizionezi nu doar lungi metraje, dar și scurt metraje, ba am observat că au încărcat și un proiect al unei trupe de improvizație.

Îl menționez și se plasează pe locul al II-lea pentru că încurajează filmul românesc. Multe industrii în România au nevoie de niște urale, o mamă care să le împingă de la spate, câteva bătăi pe urmăr și multă încurajare, iar cea a filmului nu e o excepție.

#1 Recorder

Jurnalism independent făcut nu doar cu cap, dar și cu coadă.

Reușesc să surprindă imagini incredibile despre lume. Interviurile sunt realizate foarte bine, câștigă încrederea intervievatului care dă declarații la care nici nu te-ai aștepta. Dacă vrei să descoperi România, cu bunele și relele ei, Recorder e locul!

Hocus Pocus uite-un Bonus…

Pentru că lumea YouTube e extrem de prezentă de viața mea, nu am putut să nu simt nevoia de a îmi pune ideile și în format video. Așa s-a născut ”Pulsul Străzii” pe care îl cresc împreună cu Andrei Neagu.

Andrei Neagu are propriul canal de YouTube cu piese muzicale, producții proprii sau cover-uri. Eu zic că dacă ești suprasaturat de ce oferă producția muzicală românească în acest moment, piesele lui Andrei, chiar dacă majoritatea în română, sunt ca o gură de aer curat și muzical!

Casa, motivul pentru a zâmbi!

2

Dintotdeauna mi-au plăcut spațiile colorate și îndrăznețe care își păstrează totuși o notă suavă de eleganță. Îmi amintesc că atunci când eram mică, îmi așezăm toate jucăriile frumos pe raft pentru a îmi păstra camera aerisită, iar un set simplu, din lemn, dintr-o masă și patru saune pentru păpuși a ajuns să fie colorat și lipit cu tot felul de abțibilduri din pungile de pufuleți doar pentru a îi da personalitate. Mereu mi-am dorit să-mi pun amprenta pe locul în care stau, iar atunci eram prea mică pentru ca părinții să-mi ofere această șansă. Setul pentru păpuși nu a ieșit chiar o operă de artă, dar eram mândră de el. Cred că mi-ar fi plăcut să arate cam așa, poate chiar să fie din metal şi să aibă mărimea asta:

Sursă: www.somproduct.ro

Dar el era mic, din lemn și mâzălit! Degeaba încercam eu să stau pe scaunele decorate, numai Barbie avea loc, iar eu nu mi-am schimbat numele.

Pasiunea pentru amenajări vine din familie, având în vedere că de mici, părinții încercau, atât mie, cât și surorii mele să ne explice despre designul interior. Despre îndrăzneala stilului multicolor a fost prima lecție prin sfaturile mamei în a amenaja camera noastră, a copiiilor, care avea o cromatică puternică de portocaliu temperată cu bej. Corpuri de iluminat ca din viitor erau distracția noastră, pe care părinții s-au văzut nevoiți să le elimine din decor, din moment ce deveniseră mai mult jucării periculoase. Stilul contemporan e cel mereu în pas cu moda, iar cel clasic, așa cum era casa din copilărie, mai puțin camera mea și a surorii, e reprezentat de mobilier masiv, parchet de culoare închisă şi draperii sau tapet floral. Îmi dădea o stare de bine. Acum, casa părintească e mai degrabă în stilul de amenajare modern, cu parchet în nuanțe puternice, decorațiuni colorate și vii, elemente geometrice și metalice. Noroc că se schimbă repede parchetul, așa au putut trece de la un stil la altul fără să se streseze prea mult. Nu mi-am propus să te obosesc cu pasiunea părinților mei pentru amenajări, mie oricum îmi place să combin tot felul de elemente contemporane cu antice, să fiu curajoasă și să schimb constant mici elemente care să dea un cu totul alt aer locuinței. Am neglijat acest aspect în ultimul timp, mi-am pierdut avântul, iar acum stau în mijlocul livingului și mi se pare golaș. Degeaba a venit primăvara sa-l îmbrace în raze de soare prin ferestrele mari, parcă nu are ce. Poate impresia s-a declanșat și după vizita surorii mele, care e arhitect și designer de interior (v-am povestit despre copilărie, da? Nu e de mirare că a atras-o această profesie) și i-am simțit vibrația glasului compătimitor. Parcă îi și vedeam năsucul cum strâmbă ușor, cu eleganța cuiva care nu ți-ar spune direct: “de la tine lipsește ceva!”. Poate senzația a fost întotdeauna la mine, dar am pus-o în așteptare din comoditate, poate gândindu-mă la economii și alte motive ale omului mereu pe fugă. Însă, dacă voi primi în vizită, în fiecare zi, adierea plăcută a primăverii, merită să schimb câte ceva. Mici modificări s-ar putea să facă minuni, iar bugetul meu să nu intre în colaps.

Nu aș face ceva dramatic, ci doar să mă reprezinte, căci locul în care locuiești e o oglindă a ceea ce ești. Uite! Am făcut și o rimă!

În living aș opta pentru culoare, pentru că poate fi cea mai bună prietenă a ta dacă o asimilezi și o îndrăgești. Mi-aș pune tablouri care să exprime bucuria faptului că natura capătă viață mângâiată de blândele raze de soare.

sursă: www.somproduct.ro

 

Cum scanez cu privirea, îmi dau seama că lipsește o masă de living în jurul căreia să-mi aduc prietenii. Îmi place mult setul ”Shelly” White cu patru scaune ”Shelly”. Masa e extensibilă așa că poate ocupa mai puțin spațiu sau mai mult în funcție de necesitate, arată elegant și simplu cu efect vizual puternic, după câte observi:

sursă: www.somproduct.ro

Bineînţeles că aş pune într-o vază simplă și albă, flori de sezon care nu doar să arate foarte bine, dar să împrăştie în aer mireasma primăverii. Deasupra mesei s-ar potrivi de minune o plafonieră veselă.

sursă: www.somproduct.ro

Dacă tot mobilez livingul, nu e o idee rea să schimb și scaunele din bucătărie. De tapițeria celor pe care le am s-a ocupat deja Luki, dar puteţi să-i spuneţi Gherilă, pisica mea leneșă, dar pătimașă dacă nu o supraveghezi.

sursă: arhiva personală

Așa că aș opta pentru scaun metalic K203, ca să nu mai aibă ce gherăni, iar acesta se potrivește foarte bine cu masa de bucătărie din metal și lemn Magnum Yellow Copper, simplă, dar versatilă, urmând să fie admirată de toți prietenii mei fumători, căci pe ei îi voi trimite în bucătărie din când în când.

sursă: www.somproduct.ro

Noi, ceilalți, vom râde în living cu un covor țesut sub picioare. Nu orice covor, ci unul cu multe detalii, din lână. Mie îmi place mult colecția Isfahan, care are tot felul de imprimeuri cu elemente geometrice, naturale şi vintage.

sursă: www.somproduct.ro

 

Revenind la bucătărie, nu i-aş lăsa în culori sobre pe prietenii care vor poposi mai mult pe acolo pentru că am de gând ca puţin galben să înveselească atmosfera. Culoarea soarelui e puternică şi poate binedispune, dar poate crea şi anxietate folosită în exces. Eu aş opta pentru o pată de galben bine poziţionată pe peretele din bucătărie care să-mi amintească de ritualul meu de dimineaţă, de a bea apă cu lămâie.

sursă: www.somproduct.ro

Gândindu-mă acum cu veselie la câtă lume se va plimba prin casa mea, m-a apucat groaza când mi-am amintit că în hol am împrăștiate o puzderie de perechi de pantofi, obsesie din perioadele tensionate. E cazul să-i sortez și donez pe cei pe care nu-i mai port și să-mi iau un suport practic și suficient de mare. Se găsesc o mulțime de modele pe site-ul SomProduct.ro. Și dacă vrea cineva să rămână o seară? Trebuie să îmbunătățesc și camera de oaspeți, iar acolo pot fi oricât de îndrăzneață vreau, aș folosi un tapet floral care face parte din colectia THE MARVELOUS BOOK OF WALLPAPER ce ilustrează istoria omenirii. 

sursă: www.somproduct.ro

Imi plac poveștile, iar povestea casei noastre e cea pe care noi i-o creăm. Designul floral al tapetului ales de mine amintește de China Antică, așa că printr-un element unic și foarte simplu de montat putem schimba cu totul starea unei încăperi. Sigur că prietena care ar rămâne în camera de oaspeți ar începe să vorbească stâlcit chineză doar pentru a părea interesantă, dar eu aș știi că se comportă așa tocmai pentru efectul puternic pe care îl are tapetul.

Răsfoiesc site-ul SomProduct.ro şi mă las purtată pe culmile inspiraţiei, având în vedere că deviza lor e: “Inspiring Comfort”. Îmi notez ideile, atât pentru a nu le uita, cât și pentru că mi se pare că ți-ar fi de ajutor și ție dacă simți că vrei o îmbunătățire în locuință sau poate știi că îți lipsește ceva. De exemplu, scrolând prin categorii mi-am dat seama că trebuie să cumpăr și vase de gătit noi ca să-mi chem prietenele să împărtășim rețete. Nu aș uita nici de tirbușon. După mirosul de paste din haine, îl asezonăm cu unul demisec. Mi se pare util și fain că pot găsi atât accesorii, cât și piese de mobilier în același loc, unul online, unde poți căuta cât și ce îți dorești, fără să te deranjeze nimeni. Dacă vrei să faci o plimbare şi să vezi ceea ce cumperi, există şi magazine fizice SomProduct în Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca şi Baia Mare, deci poţi să testezi scaunele şi să atingi mesele înainte de a ţi le achiziţiona. Până la urmă, confortul nostru e primordial, așa că hai să ne înconjurăm de tot ce ne face fericiți!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Andrei Neagu lansează piesa „Vrăjitoarea” + o informație în excusivitate

Întotdeauna în spatele unei producții video și audio există o echipa de oameni mai mare sau mai mică în funcție de resurse. Atunci când ești independent, echipa e mai mică, uneori atât de mică încât îi poți număra pe degete.

Chiar și cei mai cunoscuți pe YouTube care fac sketchuri au oameni care se ocupă de promovare, uneori și de regie, scenografie, relația cu publicul etc.

Cel mai la îndemână îmi e să fac comparația cu teatrul. Atunci când ești angajat ca actor la un teatru de stat ai doar această responsabilitate, de a juca, să-ți înveți replicile, să asculți indicațiile regizorului și să fii prezent la repetiții și spectacol. Când joci în teatru independent, actorul nu mai e doar actor, ci se ocupă și de decoruri, de muzică, de promovare, uneori și de regie. Sigur că nu e de generalizat, însă această introducere destul de lungă vine în anunțarea unei piese și clip de care eu sunt tare mândră. Mă bucur că am făcut parte din echipa care și-a adus aportul asupra clipului de mai jos:

Cât de provocator a fost un astfel de proiect?

Deși în clip sunt 26 de persoane, fără de care nimic nu ar fi fost posibil și merită toată mulțumirea, nu se vede cât timp au durat discuțiile cu toți aceștia, vizionarea fiecărui clip primit și montajul acestora, multe venind cu setări diferite de filmat sau fără melodie pe fundal, așa că sincronizarea a trebuit făcută manual.

Era normal să existe multe provocări într-un astfel de proiect atât pentru Andrei Neagu, cât și pentru toți cei care care și-au adus contribuția creatoare în clip. Mă bucur că toți cei implicați au venit cu idei și se simte că s-au dedicat așa cum s-au priceput.

Introducerea mea, legată de faptul că atunci când ești independent nu mai ești doar actor se leagă de faptul că pentru realizarea piesei „Vrăjitoarea”, Andrei nu a fost doar cântăreț, dar și compozitor. În ceea ce privește clipul, s-a ocupat de montaj, de comunicarea cu oamenii (aici trebuie să recunosc că și eu mi-am adus contribuția), dar și de a ține legătura cu presa.

Ce spune Andrei Neagu despre piesa „Vrăjitoarea”?

În perioada de izolare s-au făcut multe glume despre viitoare divorțuri, dar mie îmi place să cred că, din contră, aceasta a fost o perioadă minunată de a ne aprecia familia și oamenii de lângă noi. De aceea, eu și iubita mea ne-am bucurat de timpul petrecut împreună, pe care l-am privit ca pe un cadou, și am ales să muncim cot la cot la clipul noii mele piese”

Mulți l-au întrebat cine este vrăjitoarea lui? Dacă citești acest articol se prea poate să știi deja. Nu par modestă? Ei bine, nici nu încerc, doar e dreptul meu de femeie să mă simt măgulită.

Dacă te simți trist, deschide clipul, dansează, filmează-te, postează cu hashtagurile #VrajitoareaDance sau #VrajitoareaChallenge, căci dansul este o strategie recomandată de a te binedispune” ne îndeamnă Andrei, iar eu am ascultat recomandarea și sunt pe TikTok.

Andrei Neagu consideră că ar putea să vorbească despre piesă și clip cel puțin perioda a încă două stări de urgență, dar, în final, totul se rezumă la faptul că între două persoane compatibile care abia se cunosc, se creează o energie ce se simte precum o vrajă, de unde și expresia: „a fi vrăjit”. Piesa ne reamintește încă odată că tot ce contează este să nu uităm să ne bucurăm de tot ce ne oferă în viața noastră omul iubit.

Cine e Andrei Neagu?

Se poate să auzi pentru prima dată de el, dar sper eu că nu pentru ultima dată, de aceea, dacă îți plac piesele lui, te îndem să rămân conectat pe YouTube prin subscribe.

Eu am mai scris despre Andrei Neagu, ba i-am luat și interviuri, așa că dacă vrei să-l descoperi chiar mai mult, te îndem să intrii aici.

Un mic secret…

Am tot promis că în articolul pe care îl voi scrie voi destăinui un secret din procesul de creație al piesei. Ei bine, eu am fost mai degrabă implicată în acela al clipului decât al piesei, aceasta fiind rezultatul uneor băieți foarte talentați:

Muzică și versuri: Andrei Neagu
Orchestrație: Andrei Neagu, Radu Burcea, Alexei Nichiforof, Norbet Tobias Mix: Andrei Neagu, Silviu Paraschiv Master: Silviu Paraschiv (Grand Way Studio)

În încheiere, ce să spun? Dacă te-ai uitat la secret înainte de a citi articolul, să ai gâdilici în năsuc! Atenție că e mai grav decât pare, mai ales în vremurile acestea când orice stănut e o bombă minată.

Sper că v-a plăcut piesa pe care v-am recomandat-o!

O schemă inteligentă pentru un corp de vedetă

7

Creierul care nu se hrăneşte pe sine, se mănâncă pe sine.” spunea Gore Vidal. E citatul pe care mi-l amintesc de fiecare dată când sar peste o masă sau ciocolata înlocuiește un prânz. În lumea asta agitată e greu să faci față stresului, să gestionezi timpul și să-ți aduni forțele pentru a te ține de un program, însă merită.

Am o prietenă. Născuse de curând și era obsedată de cele câteva kilograme acumulate după naștere. Avea ea un așa zis “ceai minune” care ar fi trebuit să o transforme în antilopa care încăpea în blugii vechi. Dar tot ce a reușit a fost ca stomacul să-i bolborosească și, într-o zi, să leșine. S-a trezit cu două ore lipsă din memorie, dar cu un bebeluș ce plângea nesupravegheat de cine știe când. Acum, arată demențial, a renunțat la acel ”leac minune”, iar când am întrebat-o, mi-a spus că schema ei se numește: “cei doi M” și se bazează pe: mâncare (gătită) și motivație. Aş adăuga eu şi al treilea M, al ”mişcării”, care împreună cu alimentația, ne revigorează, ne păstrează sănătoși și ”în formă”.

M – Mâncare

Schema “cei doi M” sau “MM”, nu înseamnă să mănânci “M&M’s”, ci un menius sănătos, fiecare element al planului fiind important, dar accentul e pus pe alimentația care trebuie să dea energie, să fie bogată în vitamine și nutrienți, dar să nu depășească numărul de calorii recomandate. Uneori avem impresia că mâncăm sănătos, dar tot nu slăbim? E foarte posibil să fim absorbiți de miturile societății sau să mâncăm la ore nepotrivite, fără un orar bine stabilit.

Mituri:

1. Putem mânca fructe oricând, în orice cantitate

O alimentație sănătoasă trebuie să conțină din toate grupele de alimente, fără să se exagereze, chiar dacă vorbim de fructe. Să nu uităm că fructele conțin fructoză, un zahăr mai ușor de digerat decât cel din dulciuri, dar asta nu înseamnă că sunt lipsite de calorii. Așadar, persoanele care vor să slăbească trebuie să consume fructe în cantități moderate.

2. Toate caloriile sunt la fel

Poți să mănânci 100 de calorii din fursecuri sau dintr-o porție de salată. Chiar dacă te menții sub limita pe care ți-ai impus-o în ceea ce privește numărul de calorii, prima variantă nu îți oferă suficienți nutrienți, iar pe termen lung lucrează împotriva scopului de a pierde din greutate.

3. Toată mâncarea gătită e sănătoasă

Mâncarea gătită e de preferat, de multe ori e mai sănătoasă decât cea Fast Food, dar important e și cum e gătită. Dacă faci o porție de cartofi prăjiți și cașcaval pane, s-ar putea să fii o gospodină desăvârșită, iar cașcavalul să aibă consistența ideală, dar în niciun caz nu e sănătos. De multe ori, nu avem timp să gătim amplu sau nu știm ce combinații se potrivesc și pot fi digerate ușor. Dacă fierbem prea mult se pierd nutrienți. Dacă prăjim, grăsimile saturate sar pe șolduri.

Mituri mai sunt, dar aceastea trei mi se par cele mai importante. Ce nu e sigur mit, este importanța meselor regulate. Mâncatul dezorganizat aduce dezechilibre în organism și facilitează senzația de foame. De aceea ar fi bine să încercăm să mâncăm zilnic același număr de mese, la aproximativ aceleași ore.

Ține de motivație să mâncăm la aceeași oră, să nu sărim peste niciuna și, cel mai important, să nu mâncăm nimic altceva.

M – Motivație

Acest M e temelia celuilalt, are legătură cu gândirea noastră pozitivă. Cum facem să găsim resursele pentru ea?

Motivația e de două tipuri:

  1. Extrinsecă: faptul că vei vedea rezultatele, că vei încăpea în rochița superbă pe care ai cumpăra-o, chit că nu aveau mărimea ta. Oamenii nu-ți vor mai pune porecle, așa cum îi spunea tatăl autoarei Mireille Guiliano: ”sac de cartofi”. Aceasta s-a ambiţionat atât de tare că a reuşit să scrie şi o carte despre slăbitul sănătos.
  2. Intrinsecă: starea de bine pe care ți-o oferă reușita. Să presupunem că poți să spui ”nu” gogoșii cu care te ademeneşte colega de serviciu, vei avea satisfacția că ai rezistat tentației. Agonia va fi doar pe moment, mândria pentru forța ta ar trebui să fie cea care te ambiţionează să reziști tentațiilor de fiecare dată. În timp, alimentația sănătoasă sau orice obicei pe care vrem să-l asimilăm, devine obișnuință.

Motivația e cea care ne ajută să îndeplinim un scop, așa că trebuie să știm care este. Un stil de viață sănătos? Să slăbești? Să te provoci să nu mai mănânci prostii? Să înveți să respecți un program de masă și activitate fizică?

După ce ai stabilit scopul, notează-ți-l mare și citește-l zilnic!

Nu uita: ”Sănătatea e mai bună decât toate”!
Simte-te bine, dar ai grijă de tine! Slăbește, dar sănătos!

Produsele vegane Aivia – părere

Fiind vegetariană de vreo 5 ani, la un moment dat îți creezi un stil de a mânca. Ai anumite preparate pe care le pregătești extrem de rapid și știi sigur că nu ai cum să dai greș. Alteori experimentezi cu condimente ciudate și ingrediente de care ai auzit pe vreun grup de vegani.

Așa începe povestea mea cu Aivia, brand românesc cu produse vegane, din dorința de a experimenta și altceva. Mi-am dorit de mult să mă bucur de câteva „plăceri vinovate” cum ar fi produse care „imită” carnea, dar sunt vegane. În ultimul timp chiar e posibil. Tot mai multe produse ajung pe piața românească cu tot felul de variante care mai de care mai interesante. Culmea e că Aivia e prezent în România încă din 2007, dar eu abia de curând l-am descoperit și nu regret deloc.

Cât de sănătoase sunt mezelurile vegane (de post)?

Una dintre marile probleme când te gândești la astfel de produse este: „Cât de sănătoase sunt? Ce se pune în ele ca să aibă consistența care trebuie? Dacă nu au carne, atunci ce conțin?”.

Adevărul este că multe produse de post din comerț conțin tot felul de aditivi, de E-uri, de ingrediente pe care nu le cunoaștem, dar despre care știm că ar trebui evitate. Dacă e ceva ce mama mi-a tot repetat în copilărie este: „dulciurile prea colorate, margarina și mezelurile de post sunt tâmpenii, să te ferești mereu de ele!”. Nu că mezelurile clasice ar fi mai sănătoase. Circula un filmuleț care a îngrozit o lume întreagă acum câțiva ani pe net. În video se arăta cum se fac crenvuştii. Nu cum îi fierbi, ci ce fel de carne conțin, dacă putem susține că grăsimea și unghiile sunt carne.

Culmea e că față de salamuri, pateuri și mezeluri (în general) am avut mereu repulsie. Singurii care îmi plăceau înainte de a lua decizia de a fi vegetariană erau tocmai controversații crenvuşti. Astfel că, această recenzie va fi sinceră, dar limitată în ceea ce privește, asemănarea produselor vegane Aivia cu cele clasice. Șnițelul fiind singurul pe care îl consumam constant, in rest, produsele din carne erau pentru mine un univers neexplorat.

Aivia e pe lista de produse interzise a mamei?

Ce mi-a atras atenția din prima și m-a determinat să comand a fost faptul că nu folosesc aditivi și nici soia modificată genetic.

Având în vedere că au două game principale de produse: cele pe bază de cereale și cele pe bază de izolat proteic de soia, pentru mine era foarte important ca aceasta să nu fie din culturi modificate genetic. Soia e o plantă controversată și aș consuma-o cu precauție, dar tot cred că e mult mai bună decât orice unghie.

Ingredientele arată bine, lista nu e kilometrică și aproape fiecare denumire sună cunoscut. Deci, tind eu să cred că produsele Aivia pot fi plăceri nevinovate. Le poți consuma cu conștiința liniștită și știind că mănânci un produs fără E-uri, conservanți, coloranți sintetici, aromă de fum și altele.

Cum am comandat de pe Aivia?

Am comandat online și am fost surprinsă plăcut de prețuri care sunt rezonabile. La peste 40 de lei livrarea e gratuită, cel puțin când am comandat eu așa era, iar la peste 70 de lei am primit cadou și un pateu vegan și o mască.

Produsele mele au venit destul de târziu din cauza curierului, dar m-au sunat de la site încă de dinainte și mi-au trimis un nou colet cu produsele proaspete, deci colaborarea a decurs foarte bine.

La întrebările mele de cum se gătesc anumite produse au răspuns promt și extrem de serios.

Prețuri extraterestre sau terestre?

Cel mai ieftin produs de pe site este 5 lei, pateul în diferite variante, eu l-am încercat pe cel simplu și trebuie să recunosc că îmi place. Nu aș putea descrie gustul, nu mi se pare că seamăna cu cele din carne, dar are o aromă neutră extrem de plăcută. Prietenului meu nu i-a plăcut, dar el are oricum reticență asupra pateurilor.

Cele mai scumpe produse costă 17 lei, din păcate erau toate pe stoc epuizat când am dat comanda. Îmi doream să încerc una dintre șunci, și anume: șunca ardelenească, șunca gyros sau șunca chili. Pe un grup de vegani cineva o lăuda foarte tare pe cea cu chili. Sigur la următoarea se va afla în coșul meu de cumpărături.

Am testat totuși șunca simplă și a avut o aromă intensă foarte interesantă.

Despre produse

Când am avut produsele în față, tăiate feliuțe, am avut un șoc legat de asemănarea cu produsele clasice, până și mirosul mi s-a părut extrem de apropiat. Nu am avut cum să fac testul cu un consumator de carne, să văd dacă observă diferența, dar prietenul meu care e vegetarian de mai puțin timp, mi-a spus că salamul picant sigur l-ar păcăli la gust. Singurul lui neajuns fiind că este puțin sfărâmicios, în rest, din punctul lui de vedere, este identic cu cel din carne la gust.

Salam picant
Salam picant

Salamul unguresc nu a trecut testul „asemănării” dat de prietenul meu. Cum eu nu am mâncat niciodată un astfel de salam, nu aș știi să spun. Dar pot garanta că în două zile nu a mai rămas nici frimitură de el care să fie supusă testului.

Salam unguresc

În principiu, produsele sunt extrem de gustoase, iar faptul că știi că sunt sănătoase te face să le mănânci de drag.

Nouă ne-au plăcut așa de mult că nu am gătit nimic, ci le-am consumat ca atare. Am fiert doar crenvuștii după care am dat jos membrana necomestibilă, iar cârnații i-am pus puțin pe grill pentru că îi voiam calzi. Sunt convinsă că dacă vrei, poți să faci diverse rețete, au și pe site câteva.

Acest articol nu e sponsorizat, l-am scris din proprie inițiativă pentru că mă bucur că există branduri care promovează produsele vegane sănătoase.

Oxygame, respiră distracția!

8

Am fost fascinată de Clubul Rubik din copilărie, când îl vedeam pe tatăl meu cum făcea “magia” în doar câteva minute. Eu eram responsabilă să amestec cubul, iar tata să mă surprindă. Îmi amintesc că învățasem să ordonez colțurile, folosindu-mă de niște algorimi, însă nu am reușit niciodată să-l aranjez complet, dar mi-am dat seama că ai nevoie de concentrare, atenție, memorie și rapiditate. Îmi propun să învăț chiar și cât știam, există tutoriale pe YouTube, iar eu oricum am un cub 3×3 pe care îl păstrez la locul lui de onoare, lângă televizor. Nu de alta, dar când prietenii vin în weekend pe la mine, cel puțin unul își arată interesul și începe să ne surprindă pe toți ceilalți. Unul dintre prietenii mei are ADHD, mereu are un Cub Rubik cu el, îl ajută să își ocupe mintea și mâinile, de multe ori îmi spunea că se simte singur, însă și-a găsit iubita la speedcubing, au împărtășit tehnici și fiecare secundă contează când încep să se dueleze. De la ei am aflat multe curiozități despre Cubul Rubik și mi-am dat seama că nu e o simplă jucărie.

Curiozități despre Cubul Rubik:

  • A început să se comercializeze de peste 40 de ani, devenind una dintre cele mai bine vândute jucării. Mai există om care nu a auzit de această metodă de antrenare a minții?
  • A fost inventat de Ernõ Rubik în 1974, acesta fiind un profesor tânăr ce preda studiul formelor. Cubul Rubik a fost creat pentru a-și ajuta studenții să înțeleagă mișcările independente ale anumitor secțiuni fără să afecteze întregul ansamblu.
  • Inițial, inventatorul a primit un patent maghiar în 1975, dar abia în 1980, Cubul Rubik a început să se comercializeze în toată lumea. Între timp, cubul a devenit tot mai rapid și performant.
  • Tot în anii ’80 au apărut primele concursuri. Așa cum le zicem noi: speedcubing. Există tot felul de probe: să rezolvi cubul legat la ochi, cu o singură mână, cu picioarele, sub apă etc.
  • Există mai multe metode de rezolvare. Dacă inițial, inventatorului i-a luat în jur de o lună să găsească soluția, acum există algorimi și oameni care încearcă să-și îmbunătățească tehnica în mod permanent.
  • Recordul la rezolvarea Cubului Rubik e de 4,22 de secunde. Asta când vorbim de oameni, căci există un robot care reușește să ajungă la soluție în doar 0.63 de secunde.

Indiferent de cum înveți să rezolvi cubul, dacă ajungi la performanța de a îl rezolva cu ochii închiși sau doar e un antrenament cu tine însuți, o satisfacție proprie, că poate azi l-ai rezolvat cu un minut mai rapid decât ieri, Cubul Rubik nu te plictisește, îți ține mintea ocupată și îți dezvoltă gândirea și flexibilitatea, prin căile diferite de rezolvare pe care le poți alege. Foarte important e să nu te descurajezi, eu mă apuc de rezolvări. Voi începe cu tutoriale de pe net, dacă nu, oricum am planificat o seară de board games cu prietenii, o să rog pe cineva mai priceput să-mi explice.

Eu și prietenii mei avem tendința să facem diverse activități în weekend. De la a merge la film, la o terasă până la a ne strânge la unul dintre noi. Cea din urmă variantă o preferăm pentru că putem sta în papuci moi, să râdem zgomotos și să glumim fără să ne facem griji că alții se vor uita ciudat la noi.

Am descoperit două jocuri de societate oxygame pe care îmi doresc să le încerc la noua întâlnire din weekend și îți voi explica de ce.

QWIRKLE

E un joc ușor de înțeles, mai ales că seamană mult cu un altul îndrăgit de noi: Scrabble.

Mă atrage mult că de data aceasta nu trebuie să formezi cuvinte, ci un rând cu piese de aceeași culoare, dar forme diferite, ori aceeași formă, dar culori diferite. Cam așa:

 

Sigur că lucrurile se complică pentru că există ceilalți participanți. Până la urmă, e un joc de strategie, cât tu aștepți piesa potrivită, un alt jucător s-ar putea să puncteze. Scopul este, bineînțeles, ca la finalul jocului să ai cele mai multe puncte. Aduni puncte formând rânduri de aceeași culoare sau aceeași formă.

Din săculețul în care se află 108 piese de joc fiecare extrage câte 6. După ce adaugi piese pe tabla de joc, îți completezi numărul până ajungi la cel inițial, adică 6. Deocamdată pare exact Scrabble, dar cu forme și culori în loc de litere, deci chiar mai distractiv și palpitant, cel puțin mie așa îmi pare. Plus că nu-mi fac griji că vreun prieten va pune pe tabla de joc o literă cu multe puncte, tocmai pe pătrățica ce-i triplează punctajul, dar întorcându-mă la Owirke, grija mea va fi că un alt participant va completa un rând de 6 piese (maximum pe care poate să-l aibă un rând) și va primi 6 puncte suplimentare, pe lângă cele pe care le primește pentru fiecare piesă din rând, care valorează câte un punct. Dacă o piesă aparține de două rânduri, ea o să valoreze două puncte. Dacă vrei să înțelegi mai clar cum se primesc punctele, avem un exemplu din regulament aici:

Jocul Qwirke nu are o poveste, e abstract, e ușor de înțeles, nu încearcă să pară mai mult decât e. Regulile simple îl fac să poată fi jucat și de un copil de 6 ani. Asta nu înseamnă că e doar pentru copii, din contră, te îndeamnă la decizii ample și la o strategie inteligentă dacă vrei să-l joci bine. Nu te speria de strategie! Norocul își are locul lui în jocul ăsta, așa că eu îmi doresc să îl încerc. E de reținut totuși că se joacă în maximum 4 persoane.

Pentru serile în care ne strângem mai mulți, o variantă care să ne pună rapiditatea și spiritul competitiv la încercare mi se pare jocul Ligretto. Cu cele trei cutii diferite pot juca 12 persoane.

LIGRETTO

Este un joc de rapiditate, unde concentrarea trebuie să fie permanentă ca să acționezi înaintea celorlați. Fiecare jucător are propriul său pachet de patruzeci de cărți, scopul fiind să scape de teancul Ligretto. Deși nu e un joc de strategie, e distractiv și plăcut pentru că toți participanții acționează în același timp.

Fiecare jucător are un set într-o culoare diferită, depune cărți în fața lui (în funcție de numărul de jucători variază și numărul celor expuse), cu ciferele la vedere.

Pe acestea se vor așeza alte zece cărți care reprezintă teancul Ligretto, restul cărților rămân în mâna jucătorilor fiind teancul acoperit.

Simultan, deci fără să ne așteptăm rândul și să ne plictisim, trebuie să scăpăm de cărțile expuse (cele cu fața cu cifrele sus, teancul Ligretto). De aici, jocul îmi amintește puțin de Solitaire, doar că nu joci singur, dar trebuie să depui cărțile doar pe aceeași culoare și dacă sunt cu un număr cu unu mai mare decât cartea pe care se depune. Doar cărțile cu numărul 1 pot fi depuse oricând în mijlocul mesei și reprezintă cărțile de pornire. Știu că ați înțeles, e vorba de un șir crescător, dar ținându-se cont și de culori: 1, 2, 3 etc. toate de aceeași nuanță.

Cărțile din mână devin folositoare atunci când nu se mai poate folosi teancul Ligretto. Se întorc câte trei deodată, dacă vreuna se potrivește, poți să o folosești.  Dacă nu descoperi nicio carte potrivită pentru a fi pusă în mijloc, înșiri repede alte trei cărți și tot așa. După ce cărțile din mână au fost epuizate, poți să le amesteci din nou pe cele din fața ta și să o iei de la capăt cu cele trei cărți. ”Trei” reprezintă numărul magic în basme, așa că de la atâtea cărți dezvăluite simultan în acest număr, cine știe? Poate nu o să ne mai dea pace norocul.

Când teancul Ligretto, de care nu trebuie să uiți, e epuizat, strigi tare, nu e nicio surpriză, chiar ”Ligretto”, așa știi că jocul s-a terminat și-ți poți odihni mâinile cât timp râdeți împreună de înflăcărarea pe care v-a dat-o acest joc de rapiditate. Sigur că râsul s-ar transforma repede în concentrare pentru a număra punctele: pentru fiecare carte din mijlocul mesei se primește un punct, pentru fiecare din teancul Ligretto se scad două. Destul de corect, nu? Cât timp vă trageți sufletul, puteți să vă gândiți la o nouă tură de Ligretto pentru că, nu-i așa? Și tu vrei să-ți iei revanșa!

Există și o altă variantă de joc, în care:

1. numerele trebuie aşezate în ordine descrescătoare;
 2. cărţile aşezate succesiv trebuie să fie de culoare diferită.

Dar până acolo, eu îmi doresc să joc varianta clasică, să devin din ce în ce mai rapidă și mai concentrată!

Mi-am aruncat privirea pe jocurile oxygame și mi-am dat seama că sunt variate și pot să transforme un weekend obișnuit în unul cu totul distractiv! Le poți găsi atât pe site-ul www.cutia.ro, pe Facebook, cât și pe YouTube (deocamdată sunt postate tutoriale doar la câteva jocuri, dar cred că vor urma mai multe) pentru a le înțelege mai bine!

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019
Sursele fotografiilor: cutia.ro și super-blog.eu