Home Blog Page 8

Viitorul sună…e-Bine

1

Am primit aceast mail de dimineaţă, nu pot să nu vi-l arăt şi vouă. Nu de alta, dar am impresia că sunt schizofrenică, totuși, mailul e acolo. Ce s-o întâmpla peste 25 de ani? Dumnezeule! Vom putea oare să trimitem mesaje virtuale versiunilor noaste mai tinere şi neştiutoare? Varianta mea ridată susține că peste un sfert de secol, lumea o să arate cam aşa:

Subiect mail: Învaţă de pe acum ce înseamnă e-Mobility

Dragă puştoaică,

Nu te întreba cum de îți scriu, afli tu peste 25 de ani. Apropo, nu vreau să te descurajez, dar știi părul tău negru natural pe care toți ți-l admiră? Pe la 40 de ani, va fi de un alb strălucitor, iar dacă pici pe gheaţă s-ar putea să te trezeşti cu el smuls, de un puşti ce vrea să facă un bulgăre de zăpadă. Dar nu de asta ți-am scris, ci ca să-ți mulțumesc! Da! Îți mulțumesc că dintre toate mașinile care există pe piața de vanzări auto ai ales Mercedes-Benz EQC. Uite ce bine arată:

Ai fost parte din schimbarea lumii, încă de la început. O lume e-Mobility, de asta mă bucur eu acum. Nu ştii ce înseamnă? Draga mea, pune mâna şi învaţă! Totul se învârte în jurul conceptului Eco, aşadar în jurul vehiculelor electrice, hybrid si cele care utilizeaza pile de hidrogen pentru propulsie. Stai liniştită, o să înţelegi imediat despre ce e vorba, după ce îţi voi explica cum e viaţa mea acum. În principiu, acum există doar mașini electrice și hybrid. Pare greu de crezut, știu și că te gândești cum e posibil, din moment ce realitatea pe care o cunoști tu a mașinilor electrice are în continuare mici dezavantaje, dar toate se vor rezolva. Știu că prețul achiziționarii îți pare ridicat, dar te asigur că în timp merită, costurile de reîncărcare a unei mașini electrice fiind mai mici decât al alimentării clasice și există subvenții care te scutesc de la anumite taxe rutiere. Din câte îmi aduc aminte, chiar și pentru achiziționarea unei astfel de mașini statul acordă un ecotichet, și până la urmă, gândește-te cât de bine se simte jungla ta de pe balcon fără multitudinea emisiilor de carbon, alea care te fac să-ți curgă ochii și să-ți apară coșuri peste noapte. Știu că îți faci griji și de faptul că va trebui să oprești des să reîncarci, chiar sunt griji inutile, tu oricum mergi mai mult prin oraș, iar vehiculele electrice au în prezent o autonomie de aproximativ 450 km, așa că e rezonabil ca după o astfel de distanță să iei o pauză numai bună de reîncărcare a bateriilor, la propriu și la figurat. Știi că îți cunosc gândurile, nu? Chiar și la 25 de ani distanță de tine, îmi vine să te urechez când te aud: ”o infrastructură creată de atâta timp pentru mașinile pe combustibil nu poate fi schimbată”. Ce tot gândești tu acolo, puștoaică? Da, e greu, e foarte greu, dar se poate, iar exemplu îmi stă propria-mi lume, din anul 2044. Aici avem o mulțime de stații de încărcare rapidă, pe care le găsești peste tot: în parcări de magazine, hoteluri și chiar sub formă de baterii externe, pe care le poți ține la tine. Sunt la fel de mici ca bateriile externe de la telefon. E incredibil! Mă mir că nu le confund între ele câteodată, dar mă și bucur, altfel, îndiferent cât de smart ar fi telefonul meu, tot cred că ar lua-o razna.

Hai să te iau cu ce e mai ușor de imaginat: Hoverboard-uri. Da, ai citit bine, aceste mici invenții care par de pe altă lume, și pe care nu ai reușit niciodată să îți ții echilibrul, așa că ai preferat să uiți că puștii de 12 ani reușesc, iar tu ai rămas la clasicele role. Aceste nebunii cu lumini, rapide și care necesită echilibru au împânzit lumea, iar acum există și varianta lor care se ridică ușor în aer. Zici că faci surfing prin aer. Sigur că asta e forma puerilă a dezvoltării care a avut loc, având în vedere că acum mașinile se conduc singure, chiar și parchează fără ajutorul tău. Cei nostalgici după rotirea volanului au varianta de a alege și asta, dar în principiu pot să-și citească mailurile, să se uite la filme sau la peisaje fără să miște un deget. Degetul mai bine îl folosesc la deblocarea mașinii, care funcționează atât conectată la telefonul proprietarului, dar și prin amprentă. Se pot pune mai multe amprente, așa că acces poate avea atât soția, cât și soțul dacă vor să folosească pe rând mașina. Știu, ți-am promis că te iau cu ceva mai ușor, dar deja te-am pierdut. Te pomenești că ți-a rămas privirea la cuvântul ”soț” și vrei să-ți povestesc de bărbatul visurilor. E vecinul de la doi cu ochii albaștri? E tipul care îți lasă trandafiri pe birou la muncă? E cel cu care ai ieșit la întâlnire acum trei zile? Hai că te lămuresc, dar nu înainte de a îți spune că există taxiuri zburătoare, un fel de drone imense care te conduc unde îți dorești doar introducând adresa pe un ecran. Sigur că le chemi folosind o aplicație mobilă. Mă mir că nu m-a lovit până acum una direct în cap. Glumesc, dragă, au un sistem foarte inteligent de funcționare, nu există nicio șansă de a atinge vreun om, poate doar între ele. Iarăși glumesc!

Avem tuneluri care au înlocuit metroul. Sunt niște capsule care te transportă foarte rapid pe sub pământ dintr-o parte în alta a lumii. Pare un carusel nebun și zgomotos, dar să știi că toate invențiile astea pe electricitate sunt de fapt atât de silențioase că îți auzi propria respirație. 

Poate te gândești că toate inovațiile astea au făcut ca relațiile umane să se degradeze, ca oamenii să rămână fără joburi, ca lumea să se dividă între bogați și săraci, din contră, mereu va fi nevoie de oameni care să se ocupe de mentenanță. În plus, au apărut noi profesii, noi provocări pentru a controla o lume care nu mai seamănă decât foarte puțin cu ce a fost. Domeniul medicinii a făcut minuni, de exemplu, cu leacul contra cancerului, iar membre high-tech sunt oferite celor care au suferit amputări. Nu doar în medicină e nevoie continuă de cercetare, dar inginerii, informaticienii și astronomii  și-au triplat numărul. Faptul că oamenii ajung mai repede dintr-o parte în alta a lumii, face ca aceștia să aibă mai mult timp pentru studiu și domenii creative, pentru că sufletul nu se pierde niciodată, indiferent câtă inteligență artificială ne înconjoară.

Sigur că putem călători și pe lună acum. S-a construit un lift imens care cât ai zice  “miere” te duce acolo. Mulți tineri aleg să-și facă luna de miere pe lună. Știu, te întrebi dacă tu ți-ai petrecut zilele de după nuntă pe lună. Dar cine ți-a zis că te-ai căsătorit? Ai răbdare, nu te mai plimba dintr-o parte în alta cu telefonul ăla, poate îl spargi ,iar la tine, încă, nu s-au inventat husele cu airbag.

Pare incredibil ce îți povestesc că o să se întâmple peste doar 25 de ani, dar să ne amintim în ce ritm amețitor s-a dezvoltat domeniul IT, parcă ieri abia avem niște cutii imense pe care le numeam: ”calculatoare”, iar acum stăm în brațe cu cele mai subțiri device-uri. Crezi că am prea multă imaginație, dar și despre Jules Verne se considera că scrie SF pentru că povestea despre submarinul electric, elicopterul și chiar buletinul de știri, toate invenții ce există și în 2019. 

E o lume minunată, ca să nu-ți mai scriu că scaunele mașinilor îți fac masaj! Mașina în sine e un fel de smart watch pentru că poate monitoriza pulsul, poate vorbi cu tine și chiar iniția apeluri cu ceilalți participanți la trafic. Eu de abia aștept să pună pulverizatoare cu abur! Ca acelea de pe terase în verile caniculare.

P. S. În legătură cu bărbatul lângă care vei îmbătrâni, ți-am promis lămuriri, dar nu am precizat când, nu-i așa? E și mâine o zi, și peste 15 ani una, și peste 25 de ani… Între timp, să nu uit, brandul Auto Schunn aniversează 25 de ani, , în anul tău, eveniment ce coincide cu lansarea SUV-ului Mercedes-Benz EQC. Te rog eu mult, nu uita de el, doar așa se face că primești acum acest mail de apreciere! Cine știe, poate când îl cumperi întâlnești și bărbatul ăsta la care visezi!

Probabil alegerea e ca și făcută din moment ce am primit mailul.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Aer, clădiri și portocale de Valencia

4

Probabil prima mea vacanță a fost când aveam un an, părinții fiind mereu echipați cu o imensă umbrelă de soare multicoloră, care ocupa mai mult spațiu decât mine și sora mea, în mașină. Îmi amintesc că în fiecare an ne făceam vacanța în România, devenise rutină, așa că nu-mi pot aminti foarte multe de când eram atât de mică, sigur plângeam mult, eram un stres inutil și deranjam tot hotelul noaptea. De ce nu mă lăsau la bunici? Cred că, asemenea celor de la Christian Tour și ei susțineau Dreptul la vacanță. Cum? Nu știai? Christian Tour susține Dreptul la vacanță! Uite și logo, ca să te convingi!

Prima mea vacanță, pe care mi-o și amintesc cu forța unui uragan încărcat de emoții pozitive, a fost în Spania. Era prima dată când ieșeam din țară, așa că la vestea plecării, am țopăit de fericire câteva săptămâni până s-a concretizat. Până la aeroport, în București, mai aveam de făcut un drum de 4 ore cu mașina. Mai știți umbrela? Ce bine că nu ne lăsau în avion cu ea! Mi-am putut, în sfârșit, întinde picioarele. Îmi amintesc, înainte de a urca în mașină, că bunica stătea cu mâinile strânse ghem la inimă și mi-a zis șoptit:

– Tu, cea mai mică! Ce emoții trebuie să ai!
Eu, cu mândria cuiva care nu se consideră ”mică” la 13 ani, am strigat:
– Hasta la vista, baby!
Am intrat în mașină ignorând bombănelile. Bineînțeles că în avion stătea să-mi sară inima, dar când a venit o domnișoară înaltă și mi-a adus un vas acoperit cu staniol, mi-a trecut toată neliniștea. Dacă te lăsau să mănânci, cât de rău putea să fie? Nu ar fi riscat ei să-și murdărească avionul cu resturi regurgitate.

Ajunsă în Valencia am simțit gustul libertății, chiar dacă eram pe banii părinților, pe cazarea lor și toate cele. Până și lista cu obiective turistice era făcută de mama. M-am benoclat eu mult la listă, dar am înțeles ce era acolo abia când am început să le vizităm rând pe rând.

Îmi amintesc un parc imens, am mers câteva ore bucurându-mă de mirosuri îmbietoare și priveliști fabuloase. Este vorba despre grădinile Turia, ulterior aflând și povestea râului Turia, care în urma unei furtuni a inundat zona, iar după ce au deviat cursul râului, au apărut tot felul de planuri pentru albia rămasă, printre care construirea unei autostrăzi. Oamenii s-au revoltat, așa a apărut acest parc de 9 km.

În Centrul Vechi am fost de mai multe ori și am băut cu toții câte un ceai ca să ne punem pe picioare și să străbatem arhitectura art nouveau a străzilor. Se află multe obiective turistice, inclusiv Catedrala Valenciei și turnul El Miguelete, de unde vezi cea mai reușită panoramă.

Noi am vizitat și Arena Coridelor, care are o arhitectură impresionantă având în vedere că Valencia este al treilea oraș ca vechime din Spania. Mă bucur că nu am văzut nicio luptă cu tauri, nu aș fi suportat un astfel de show, dar face parte din cultura lor, așa că merită să dai un ocol de dragul clădirii superbe.

Părinții mei la Arena Coridelor

În Spania am mâncat cele mai bune portocale!

Tata și portocalul

Sigur că cel mai mult îmi amintesc plaja, iar cu bronzul m-am întors în țară și a ținut până vara urmatoare. Nisipul era fin și alb, apa caldă și plaja imensă. Imediat ce am scăpat de rochiță, cu costumul de baie pe sub, am alergat împleticindu-mă în apă. Alergam, alergam, mult timp, cred că mă umplusem de stropi de sudoare pe frunte până când apa mi-a ajuns la bărbie. Am scăpat repede de ei, intrând cu capul complet sub apă. Enervată că sora mea nu voia să-mi dea salteaua gonflabilă am luat-o singură la picior pe malul mării, plaja din Valencia fiind lungă, lungă. Părea că dacă merg într-o singură direcție, e foarte simplu să mă întorc. Avea logică, dar nu logica naturii, din moment ce nu-mi luasem un punct de reper. Nu am putut să aproximez cât am mers, ca să știu cât să mă întorc. Am început să plâng. Cu lacrimi mari ca atunci când aveam 5 ani și mă rătăcisem pe plajă în Mamaia. Atunci mă salvase cineva. Acum oamenii se uitau la mine, dar vorbeau spaniolă așa că i-am ignorat, prefăcându-mă că nu înțeleg nimic. Am ieșit de pe plajă, pe o străduță cu magazine și nu a durat mult până am simțit o durere ascuțită în călcâi. Călcasem, desculță fiind, pe o sticlă, care deja era crăpată. Neobișnuită prezența ei acolo, având în vedere cât de curată era Valencia. În sticlă era un mesaj: ”Todos los caminos llevan a Roma”, am închis ochii și am repetat: “Toate drumurile duc la Roma”. “Roma” mea nu era locul unde aveam cearșaful pe plajă, ci hotelul unde stăteam. M-am uitat în jur, știam magazinele care mă înconjurau, deci știam unde suntem cazați. Mai mult șchiopătând, decât mergând, am ajuns în cameră, care era deja descuiată de părinții mei ce se așteptaseră să mă găsească acolo când dispărusem de lângă ei. Mai că se urcaseră pe tavan de îngrijorare. Nu au fost prea încântați când au văzut rana, am și acum un mic semn, alb, abia vizibil, dar eu am învățat o lecție foarte importantă: soluția e în fața ta sau în ceea ce mă privește, e sub talpa ta, trebuie doar să te uiți cu atenție în jur.

De ce am povestit asta? Pentru că susțin Dreptul la vacanță! Te invit și pe tine să-ți amintești prima vacanță sau cea mai faină și după ce ai făcut asta, stiu că nostalgia te-a lovit, cum mi s-a întâmplat și mie, așa că îți recomand vacanța cu Christian Tour. Că alegi destinația primei tale călătorii sau o cu totul alta pentru noi provocări, ai ce găsi pe sufletul tău!

Articol ce-și începe călătoria în competiția Spring SuperBlog 2019.

Conversație cu Periuța

1

Periuța: Ești frumoasă!
Eu: Nu m-ai văzut. Nu ai ochi!
PeriuțaȚi-am simțit respirația. E fresh și miroase a lămâie. Sigur ești frumoasă!
Eu: Asta e pasta de dinti. Eu am mâncat usturoi aseară.
Periuța: Ah… credeam că vine de sub chiuvetă, de la coșul de gunoi. Scuze! Esti urată!
Eu: Și tu!

Au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit înainte de a fi aruncată spre noua ei prietenă: coșul de gunoi. Așa se stinge relația dintre mine si o periuță scumpă “la bani”, dar nu și “la personalitate”.

Ecoul încă se aude dupa ce închid ușa.

Periuța: Aici miroase mai bine…

Poate să zică ce-o vrea. Usturoiul e sănătos și bun.

Câștigă un set din argint, cu perle Swarovski (Facebook GIVEAWAY!)

4

Spuneam într-o altă postare că vreau mărțișor și că poate fi orice, doar să fie din suflet, așa e pentru mine si cu 8 martie, dar parcă ”orice-ul” ăsta e și mai frumos dacă sclipeste în soare, e făcut handmade și are o poveste în spate. Împreună cu Roxana Neagu, creatoarea Cristalino Bijoux am organizat concursul ăsta pe Facebook pentru femeia din tine sau pentru femeia de lângă tine (așa că dacă ești bărbat, poți să participi și tu).

La concurs poți câștiga setul ăsta faindin argint 925, cu perle Swarovski:

Ce altceva mai creează Roxana Neagu? Foarte multe! Spre exemplu, mi-a furat privirea pe Facebook, o colecție cu molecule:

Apoi am dat de cercei speciali și brățări finuțe. Produsele sunt din argint și mi se par o alegere potrivită pentru a străluci la evenimente.

Sunt bijuterii pe toate gusturile în magazinul online al Roxanei, iar eu o cunosc de mult, așa că am în colecția mea câteva dintre aceste bijuterii care s-au păstrat foarte bine în fața timpului. Dacă ar fi să o descriu în câteva cuvinte, ar fi greu, pentru că știe să facă atât de multe și e plină de energie. Totuși, îmi iau această misiune și spun despre ea că e plină de viață, pasionată de muzică, teatru și foarte creativă. Mai multe despre bijuteriile Cristalino Bijoux, ne spune Roxana Neagu, care s-a încumetat să-mi răspundă la câteva întrebări.

De unde s-a născut pasiunea pentru bijuterii? Cum a început totul?

Mi-am descoperit pasiunea pentru bijuterii la 14 ani într-un context ușor amuzant. Tot cumpăram bijuterii handmade de la o doamnă și într-o zi mi-am dat seama că aș putea face și eu. Pe vreme aceea, ce-i drept, lucram și cu hârtia diverse tehnici origami și așa am pornit cu bijuterii din hârtie mai întâi . Au fost tot felul de experimente și aveam o bucurie enormă să-mi văd prietenele purtând bijuterii făcute de mine, chiar și din hârtie. Uite așa, de atunci, în fiecare zi învăț câte ceva nou despre bijuterii și cred că asta voi face până la adânci bătrâneți. Au trecut deja 11 ani.

Fiecare bijuterie de-a ta are un mesaj, e unică, de unde îți vine inspirația?

Bijuteriile pe care le lucrez pentru Cristalino Bijoux sunt speciale datorită poveștilor pe care le-am clădit pentru fiecare colecție în parte . Cred că acest aspect face acest mini brand să fie diferit și apreciat din ce în ce mai mult de oameni. Ceea ce mă inspiră zilnic este natura și profunzimea ei chiar la nivel atomic. De acolo a apărut ,spre exemplu, colecția Chemistry, apoi Organic… și tot așa. Nu poți trece peste o zi fără să observi cât de schimbătoare e natura.

Pe final, ne poți împărtăși un secret din meșteșugul tău?

Un secret…hmm… Bunătatea e cea mai importantă pentru mine, de acolo a apărut și tagline-ul “Handcrafted with Kindness”.

Recenzie “Păzea se-ntoarce Moş Crăciun” de Pascal Bruckner

2

Păzea se-ntoarce Moş Crăciun” de Pascal Bruckner e uşor macabră, scriere specifică autorului francez. Citisem de la el, acum câţiva ani “Hoţii de frumuseţe” şi mi-a rămas în minte datorită ideii, nu neapărat a stilului, care deşi e unul cu o valoare de necontestat, atunci nu m-am regăsit în el, dar am zis să-i mai dau o şansă cu romanul “Păzea se-ntoarce Moş Crăciun“.

Păzea se-ntoarce Moş Crăciun” a apărut la editura Trei în 2006 şi e o carte în care Moş Crăciun își spune nădufurile şi afli din lumea lui secretă: nemulțumiri, frici şi vicii. Moș Crăciun e prezentat într-o manieră umană, nicidecum ca o zeitate propovăduitoare de bunătate şi altruism, ba mai degrabă o entitate ramolită, blazată şi fricoasă care ajunge printr-o călătorie ghidată de o fetiţă, un hoţ şi doi agenţi ai guvernului să se transforme: “Vechiul Moş Crăciun era discret, păşea în vârful picioarelor şi bea apă plată; cel nou îţi cădea pe cap cu surle şi trâmbiţe, rânjea când îl căutai, trăncănea într-un jargon internaţional, de adunătură

Ce mi-a plăcut?

Ce apreciez la romanul lui Pascal Bruckner este creativitatea. Cartea ți-l arată pe Moș Crăciun așa cum nu ți l-ai fi imaginat vreodată. Tot la calități aș adăuga ambalajul frumos, cartea având pagini groase, lucioase, cu poze, un fond fain și un scris mare. Îți face plăcere să o ții în mână și se citeste repede, având și mult dialog.

Ce nu mi-a plăcut?

De la un capitol la altul sunt mici nereguli de logistică. Nimic care să nege talentul lui Pascal Bruckner, dar de exemplu Moș Crăciun își schimbă adresa, iar cel care îl găsește trebuie să fie “mintos”, ca in urmatorul capitol cei doi guru care au primit misiunea să-l salveze, să ajungă la Moș Crăciun fără probleme. Nu pot decât să presupun că guvernul american a fost suficient de ”mintos” să-i găsească noua adresă.

E pentru copii?

Am văzut-o pe mai multe site-uri la categoria pentru copii. Ce e drept, e o carte cu aspect pentru copii, destul de mare scrisul, desene și mult dialog, dar răspunsul meu ar fi: NU.

Nu sunt absurdă să consider că va avea o influență negativă asupra copilului, dar dacă va fi curios să guste niște tărie sau să pipeze pentru că astea sunt pasiunile lui Moș Crăciun, nu dați vina pe mine. Mi-e greu să aproximez o vârstă, dar probabil trebuie să ai peste 12 ani ca să înțelegi că romanul e o frescă a societății. Sigur că la vârsta de 12 ani copiii stiu despre Moș Crăciun că e mai mult decât o căciulă roșie și mai puțin decât un zeu al cadourilor. La 9 ani citeam Mihail Drumeș, unde personajele se împușcă, sinucid sau despart dramatic, însă cartea lui Pascal Bruckner aș categorisi-o mai sinistră din cauza faptului că atrocitățile par absolut normale, fără să însemne nimic că pârleși porumbei sau că renii ajung pe grătar.

Unul dintre capitole se numeste:”Moș Crăciun e un împuțit”, chiar vrei ca al tău copil să citească asta? Recomand ca înainte să-i oferi cartea ca lectură, chiar și unui preadolescent, să o citesti tu. Tu ești cel care îți cunoști copilul si poți să apreciezi cât s-ar lăsa influențat, cât de bine știe că ficțiunea e imaginație și dacă are puterea de a își da seama ca romanul e mai degrabă o satiră, un exemplu de “așa nu”.

Nota

Cartea ”Păzea se-ntoarce Moş Crăciun”  e un semnal de alarmă că dacă vom uita de bunătate, de sărbători, inclusiv de Crăciun, vom fi pierduți, o lume de superficiali. Îi voi oferi nota 2/5, cu toate că nu e genul de carte pe care să o recitesc.

Spring SuperBlog 2019

2

Interesul meu pentru blog a crescut mult de la începutul anului. Deși mi-am cumpărat domeniul demult și am scris câteva rânduri încă de atunci, m-am pus cu degetele pe tastatură ”serios” la schimbarea dintre ani. Știți omul ăla care mereu se apucă de sală la începutul anului? Eu sunt, dar de data asta sunt hotărâtă să trag tare. Scrollând Facebook-ul i-am descoperit pe cei de la SuperBlog, m-am uitat ce fel de activitate au și am descoperit că reprezintă o serie de concursuri pentru bloguri care îți pun mintea la contribuție.

Cei de la SuperBlog au dat startul la înscrieri pentru Spring SuperBlog. Ce mă încântă cel mai tare este comunitatea, faptul că o să descopăr o competiție reală și oameni de calitate. Eu mă înscriu, așa că, dacă ai blog și vrei să afli mai multe, nu ai decât să citești regulamentul.

Da, vreau mărţişor!

0

Vreau mărţişor! Vreau! Vreau să-mi împodobesc pieptul sau mâna, iar ochii să mi scald cu frumuseţe. Eu mi-aştept mărţişorul ca un copil îngheţata după cartofii de la Mcdonald. Sunt o ramură ce aşteaptă de un an să-şi umple braţul de frunze vii şi colorate, iar pentru mine, frunzele sunt mărţişoarele.

Am observat că de la o vreme e o modă în a spune: “Eu sunt cool. Eu nu vreau cadouri. Eu nu sărbătoresc nimic. Eu sărbătoresc în fiecare zi. Vine primăvara în fiecare an. Ce-i așa big deal?”. Ei bine, eu vreau, și o scriu apăsând cu putere pe taste. E un gest de apreciere, e o bucurie comună a unor oameni care au mai prins un an împreună, care se pot bucura că soarele va fi tot mai puternic. Nu îți cer să-ți dai salariul pe un mărțișor. Nu îți cer să mă impresionezi cu un colier extravagant, cum nu încurajez nici consumerismul.

Poți să-mi dai doar şnurul roșu cu alb într-o manieră haioasă. Cum? E treaba ta să te gândești. Ai simțul umorului? Găsești tu ceva. Dacă nu, poate ești creativ. Ia o piatră și picteaz-o, folosește boabe de cafea lipite pe o foaie și fă-mi o felicitare. Desenează ca la grădiniță sau cumpără cel mai ieftin mărțișor, dar ales cu atenție, căutând în cutia de un leu, forma care ţi se pare că se asortează cu ochii mei. Sau poate coșarul îți amintește de copilărie și vrei să împarți amintirea cu mine. Nu te opresc. Ești liber! Eu atât îți spun, vreau mărțișor, chiar dacă e doar un pupic sau o prăjitură decorată cu roşu şi alb.

Dacă iei ceva de pe tarabă, orice, fără să-ți pese, doar ca să fie ceva, așa, pur și simplu, poți să o lași baltă, nu ai înțeles nimic.

Ce am învățat de la prima petrecere mondenă la care am fost?

2

Exact cum spune și titlul, articolul ăsta e o enumerare de ce am învățat de la petrecerea Golden Night a celor de la OK! Magazine. Fiind prima petrecere de acest fel la care am fost, părerile mele se pot schimba în timp și sunt subiective.

1. Au dulciuri bune, cel puțin aici au fost. Sigur că m-am înecat cu o trufă tăvălită în cacao, dar a fost delicioasă, oricum nu mai mâncasem de vreo 8 ore, așa că poate părerea mea nu e pertinentă.

2. Oamenii nu te vor recunoaște când te-au văzut o singură dată, cu ochii ăia mici, migdalați, iar la petrecere vii…cam așa:

Before & After Make-up
Before & After Make-up

Trebuie să ies mai mult în lume!

3. Programul artistic e plăcut! Cristi Sanda şi Alina Mocanu au cântat îndrăgita piesă „Shallow“. O fată talentată a apărut și ea de nicăieri cam așa:

Marlyn Monroe a fost și ea invitată. Bine, bine, nu vă lăsați păcăliți. E Dana Săvuică, dar are voie omul să viseze nu?

4. Se stă la coadă pentru poze la panou, iar pe unii îi găsești doar în fotografiile alea. Unde au fost toată petrecerea?

5. Oamenii fac … sacrificii pentru Facebook. Cada asta a fost o vedetă a serii, iar oamenii nu s-au sfiit să reproducă secvențe din clipuri celebre. Vă amintește de ceva? Mie da! La finalul serii, panoul din spatele căzii era, gata, gata să pice. L-au sprjinit între perete și cadă cu greu. Ce păcat că nu am prins momentul și prin obiectiv.

Making-of the picture în stânga, iar rezultatul în partea dreaptă

 

6. Pentru vedete e foarte important să ai o ținută extraordinară, nu degeaba, dar presa e cu ochii pe tine din toate colțurile, iar apoi te vezi postat și la vreun concurs online de: ”cea mai bună ținută”. Se cade să arăți bine oricum, vedetă sau nu, dar totuși a respectat cineva codul vestimentar: black tie? Câțiva da, majoritatea nu.

7. În prima parte a petrecerii (nu am ajuns la 20.00, când începea, așa că voi considera prima jumatate de la 20.30 la 21.00), a fost full. Unde mergeai, abia te strecurai, apoi, ușor, ușor începeai să respiri și nu știai de ce. Cum? Au plecat vedetele? Cam da.

8. Toți sponsorii încearcă să atragă atenția cât mai mult. Unii cu tombole, alții cu cocktailuri speciale, câțiva cu panouri pentru poze care apar și pe facebook-ul lor. Nu au apărut chiar a doua zi, cum s-a întâmplat cu cele de la panoul principal, dar au apărut. Este vorba despre poza asta:

9. Baia e o atracție în sine. Cel puțin la femei, unde am intrat de câteva ori, era un cu totul alt paradis, conversații ca la un adevărat party, poze cu colțurile băii și mult parfum în aer.

10. Pentru unii punga de la finalul petrecerii e atât de importantă încât au insistat să ia și din varianta pentru femei, dar și pentru bărbați. Cea albă se dădea femeilor, cea neagră bărbaților. În fața mea, erau doi tipi cu pungi negre în mâini, care au insistat să ia și din cele albe, nu de alta, dar îi așteaptă ”prietenele” afară. Mai știți ce făcea marmota? 

Cu marmota printre noi, sau fără, eu m-am simțit bine. Nu am plecat cu două pungi, doar cu cea albă, dar măcar stomacul mi-a fost plin cu ciocolată.

În altă ordine de idei, adevărul e că petrecerea OK! Magazine a fost foarte reușită! Organizatorii au făcut o treabă minunată, socializarea a fost la înălțime, la fel ca surprizele pregătite invitațiilor.

Dragostea trece prin stomac? (Rețetă de Dragobete cu Chef Mihai Cristian)

2

La iubire și la mâncare visăm cu toții. Sunt nevoi ce funcționează împreună dacă ne gândim că localurile sunt pline de cupluri atât de Valentine’s Day, de Dragobete, dar și în restul anului. Nu există om care să nu se bucure de o porție de mâncare bine gătită, poate ușor inedită, cum nu există om care să nu se bucure de o noapte pasională cu partenerul. Condimentele afrodisiace se folosesc încă din cele mai vechi timpuri. Usturoiul, rozmarinul, cimbrul, scorțișoara, ghimbirul și lavanda sunt toate considerate alimente afrodisiace și sunt obișnuite în bucătăria antică grecească și cea chinezească. Se pare că și anticii au înțeles cât de importantă este mâncarea pentru a stabili starea de spirit pentru iubire.

Despre Dragobete se găsesc multe pe net. De la proveniența cuvântului, până la legende și obiceiuri, unul dintre ele fiind: ca să fie iubiți tot anul, tinerii trebuie sa bea ceai din crenguțe de visin în ziua de Dragobete și să mănânce turte. Nu vă propun o rețetă de turte pentru că deja sărbătoarea s-a transformat de-a lungul timpului, rămânând doar un alt prilej pentru români de a sărbători iubirea, îmi imaginez că fecioarele nu mai strâng urmele de zăpadă pentru a face cu apa respectivă descântece tot anul, nu?

Cred că Chef Mihai Cristian știe efectul afrodisiac al ciocolatei, căci la provocarea mea – de a-mi recomanda o rețetă potrivită de Dragobete – m-a îmbiat cu Lavacake

160 g ciocolata amăruie sau cu lapte (recomand ciocolata amăruie. Gustul este extraordinar. Nu se simte “amăreala”.)
75 g unt de calitate (80% grăsime)
30 g făina
70 g zahăr pudră
2 ouă întregi
2 gălbenușuri
Eu mai pun o fiolă de esență de vanilie dar nu este un pas obligatoriu
Putina sare

Rețeta este concepută pentru 4-5 recipiente din aluminiu speciale sau vase Ramkein. (Zic 4-5 pentru că gramajul ouălor diferă).

1. Pornim cuptorul ca să câștigam timp. 200 grade fix, cu ventilație dacă aveți, dar și dacă nu aveți, nu este o problemă.

2. Daca avem plită pe gaz, topim ciocolata împreună cu untul pe Bain-Marie, dacă avem plită electrică sau cu inducție, setam puterea 2/3 și topim ciocolata cu untul direct într-un vas amestecând continuu să se lege. Foarte important!!! Să nu avem temperatura mare că se va separa grăsimea și vom obține aspect ”de tăiat”.

3. In același vas adăugăm zaharul pudra și amestecam energic cu un tel, adăugăm ouăle întregi cât și gălbenușurile, esența de vanilie, sare și făina.

4. Cuptorul abia s-a încins și ungem cu unt recipientele, fie ele din aluminiu, de unică folosință, fie vase Ramkein după care le tapetăm cu zahăr pudra pe bază și pereți. Mutați zaharul din recipient în recipient.

5. Turnăm ochiometric și egal compoziția în vase. Aici putem să ne jucăm puțin cu imaginația, putem adăuga după ce am pus compoziția în vase: un cubuleț de ciocolata albă, o vișină, o zmeură, stafide, etc.

6. Introducem la cuptor pentru exact 10 minute sau până se crapă puțin deasupra. Se scot și se servesc calde cu înghețată de vanilie sau… ce vreți voi. Se vor desface imediat.

Este imposibil să nu vă iasă rețeta. Este testată de 200 de ori de către mine și n-am niciun alt secret. Spor și să fim sănătoși!

Mulțumim Chef Mihai Cristian, eu știu cu ce mă delectez de Dragobete și dacă nu-mi iese, știu și pe cine dau vina.

Andrei Neagu lansează piesa ”În Doi”

1

Andrei Neagu e iubitul meu. Și da, interviul sună a nepotism, dar nu e. E iubirism, dar nu ce fac eu, ci piesa lui, “În doi”. Mi-e clar, dacă ar fi să inventez un cuvânt care să descrie piesa, acesta ar fi: “iubirism”. Am fost alături de Andrei în tot procesul creării și finalizării atât al piesei, cât și al clipului. Au fost multe momente grele, clipe în care voiam să nu mai aud nimic despre muzica lui. Nu pentru că nu îmi plăcea, dar auzisem câte o piesă atât de des că puteam să o cânt și după ce m-ai fi învârtit o oră într-o titibombă rapidă, dar tot efortul actului creator merită, când vezi rezultatele.

Piesa ”În Doi”, deși în română a atras atența și străinilor:

Andrei e foarte pasionat de muzică. Cu fiecare piesă care urmează să apară, descopăr și mai multă muncă și implicare. Urmează albumul lui de debut “VERSUS”. Am vrut să văd cum a fost pentru el tot drumul până la finalizarea piesei, așa că i-am pus câteva întrebări.

Cum a fost pentru tine ziua de filmare? Ai întâmpinat greutăți?

Filmarea asta a avut un impact emoțional puternic pentru că m-am implicat în scrierea scenariului, vizualizând deja videoclipul înainte ca el să fie lansat. Cred că orice piesă merită pusă pe un vizual pe măsură, care să completeze și mai mult mesajul melodiei. Dar ca să revin, lucrurile au decurs exact cum mă așteptam și chiar dacă au fost câteva ore bune de muncă, ne-am distrat colosal. Am filmat cu Andrei Grigore (cu care am mai colaborat și în trecut la “Camera Ta” dar și la diverse filmări de cover-uri) și ne-am înțeles de minune. Din cauza faptului că spațiul de filmare era destul de redus față de cum îmi imaginam eu, nu s-au putut trage anumite cadre din punct de vedere tehnic. Aici au început și micile “hopuri” peste care am trecut, improvizând diverse chestii. Spre exemplu am improvizat o mini-scenă pentru marionete, care dă foarte bine pe “sticlă”. 

De unde ideea piesei?

Piesa a pornit de la ideea sentimentului profund de iubire și s-a materializat în timp ce cântam la chitară două acorduri, care mi-au inspirat în minte linia melodică a primelor două versuri. Sunt piese care te îndeamnă să mergi într-o direcție și te invită să explorezi tot ce-ți oferă. 

Ce te antrenează, ce te ține pe drumul tău? De ce vrei să duci la bun sfârșit albumul ”VERSUS”?

Simt că albumul ăsta este ca un jurnal sau o colecție personală de stări, trăiri, mesaje și culori. Toate spuse prin muzică și traduse în emoții. Este, dacă vrei, un album conceptual în care tema centrală se învârte în jurul unui EL și o EA, de aici și numele albumului “VERSUS”.

Cum e publicul român? Care au fost reactiile obișnuite la concertele tale?

Publicul nostru se schimbă de la an la an și apar tot felul de trenduri noi, iar ceea ce mă bucură este faptul că o parte din publicul nostru nu se mai mulțumește cu ce-i servește media la radio și TV. Așadar, există un public atent la ceea ce ascultă și ușor, ușor apare un fenomen cultural în care există potențial pentru orice gen muzical. 

Concertele mele au un feedback pozitiv, iar publicul este în general cel despre care vorbeam mai sus. Am încercat în câteva ocazii să testez reacția celor prezenți la spectacol, cântând piese abia compuse. Spre surprinderea mea, piesa “În Doi” era printre preferate, astfel încât după câteva concerte, oamenii care reveneau știau chiar versurile, cântând piesa alături de mine.

Ai modele? Cum ți le alegi?

Depinde la ce fel de modele ne referim. Dacă discutăm despre un model în viață, aș spune mama  și bunicii mei care mi-au oferit tot ceea ce este mai bun. 

Despre modele în muzică putem vorbi o zi întreagă, pentru că sunt mulți oameni care mă inspiră, toți talentați și foarte muzicali. În general îmi aleg ca inspirație artiștii care sunt pachet complet: știu un instrument și își scriu singuri cântecele. The Beatles, Michael Jackson, John Mayer sunt doar câteva exemple. Pentru albumul la care lucrez mă inspiră și câțiva cântăreți contemporani precum Justin Timberlake, Shawn Mendes, Harry Styles sau Niall Horan.

De ce l-aș asculta pe Andrei Neagu?

Consider că muzica mea este sinceră și explorează emoții, experiente intime sau situații în care ne regăsim cu toții. Nefiind constrâns de șabloanele comerciale și case de discuri care impun rețeta, pot foarte ușor să-mi expun viziunea, iar dacă îmi înțelegi piesele ajungi să cunoști cine este Andrei din spatele versurilor.

Artwork: Mirela Grs
Post-edit: Mega Are Mere

Andrei Neagu - In Doi
Coperta de single “În Doi”