“Mergem în Tunisia, mergem în Tunisia!”. Pardon, nu mergem în Tunisia, așa cântam eu și prietenul meu când încă speram să câștigăm o excursie. Nu s-a întâmplat, însă: “Mergem în Sibiu! Mergem la Valea Zânelor!”. Avem un itinerariu pentru acest Paște, de aceea, m-am scos și nu am stat în bucătărie nici măcar 15 minute. Mă rog, am stat de dimineață să fac un sandwich. Nu se pune, nu?
Nu despre ce fac Paștele acesta vreau să scriu. Nu încă, ci mi-am dat seama că indiferent dacă petreci Paștele pe drumuri, acasă așteptând musafirii sau pe la rude, profitând de cozonacii făcuți de cei mai harnici, ești norocos că nu îl petreci în anumite zone din lume.
Avem și în România o grămadă de obiceiuri, mai stranii sau mai banale, dar nu pe asta mă voi axa. Dacă în zona Brașovului se aruncă buzduganul, nu au decât! Mie oricum mi se pare simpatic cum, oameni în toată firea, ne entuziasmăm la ouăle vopsite și atunci când învingem la spartul lor. Sigur că e o tradiție mult mai profundă de atât, dar privită din afară, dacă aș fi un observator care nu știe nimic despre Paște, mi s-ar părea hilar, așa cum mi se pare biciuirea fetelor în Cehia. Chit că se face cu nuiele create manual din salcie și decorate cu panglici, nu aș vrea să mă nimeresc pe acolo. Poate doar dacă aș crede cu adevărat că salcia îmi va transfera vitalitate și fertilitate, așa cum spune tradiția. Cu același scop, în Slovacia se aruncă apă pe femei.
Sursă: www.welcometobratislava.eu
Ramurile de salcie sunt decorate și în Finlanda de copii cu o săptămână înainte de Paște. Salcia fiind primul copac care anunță venirea primăverii. A doua zi, copiii merg costumați, un fel de Halloween am putea zice, și primesc dulciuri și bani. Mie îmi amintește un pic și de colindețe. Așa că Finlanda ar fi foarte distractivă pentru copii și o risipă de iepurași de ciocolată pentru noi.
Ceva mai departe, în S.U.A, la Casa Albă, copiii s-ar distra rostogolind ouă cu o lingură imensă, o tradiție de peste 130 de ani. Acum s-a extins și se organizează chiar mai multe concursuri.
Sursă: www.whitehouse.gov Fotografie realizată de Joyce N. Boghosian
Poate mai puțin plăcut pentru copii ar fi în Bulgaria când cea mai în vârstă dintre femei freacă obrajii copiilor cu primul ou înroșit. Oare ce se întâmplă dacă se înroșesc deodată mai multe ouă? Începe, exact ca la noi, lupta dintre ouă. Care ou e mai puternic? Păi… ăla de lemn, eu deja l-am ascuns pe al meu în mânecă. Diferența dintre noi și bulgari ar fi că ei ciocnesc ouăle și de pereții bisericii.
Amatorii de omletă ar trebui să viziteze Franța. În fiecare an se face o omletă din 4500 de ouă in cea de-a doua zi de Paște în Haux. Iar asta e o omletă făcută din 15000 de ouă în Bessières:
Sursă: https://www.nbcnews.com
Dacă te afli în Grecia vei vedea numai ouă colorate roșu, reprezentând sângele lui Isus Hristos. Ai grijă totuși dacă te duci în Corfu. Localnicii aruncă vase pe geam pentru “a sparge ghinionul”.
Indiferent unde petreci Paștele, cât de mult ții la tradiții, e o ocazie minunată de a te înconjura de oamenii dragi. E și un prilej de a căuta liniștea și de a îți umple inima cu lumină și înțelepciune. Paște fericit cu mult parfum oriunde te-ai afla, nu doar în Ardeal!
Pe 10 noiembrie au loc alegerile prezidenţiale. Tu votezi? Dar ştii ce votezi? Oricum eşti norocos. Nu crezi asta? Eşti norocos pentru că poţi să alegi, pentru că trăieşti în democraţie şi asta înseamnă că tu faci parte din conducere. Cuvântul “democraţie” este de origine greacă, vine de la demokratia, prin alăturarea lui demos, „popor” + kratos, „putere”, rezultând astfel „puterea poporului”. Bine, bine, dar îmi vei spune că nu e atât de simplu, nu e ca şi când te urci la volanul unei maşini şi o conduci. Îţi dau dreptate, democraţia nu e simplă, e foarte complicată şi ne implică pe noi toţi, iar noi nu trebuie să ştim totul despre ea, doar nu am dat la facultatea de studii politice, dar trebuie să ştim să o folosim pentru binele nostru, al poporului, trebuie să înțelegem că e un mod de gândire şi acţiune. E important să ne cunoaştem drepturile şi obligaţiile şi să le insuflăm spiritul democratic şi copiilor noşti. Eu cred că educația pentru cetățenie democratică și educația pentru drepturile omului sunt esenţiale încă din copilărie, căci simţul civic se învaţă.
Mai exact, democrația reprezintă una dintre modalitățile posibile de a organiza un grup de oameni. Este o formă de guvernare inspirată din ideile grecilor cu toate că aceştia nu aveau democraţie în sensul pe care îl cunoaștem astăzi (femeile nu votau, existau sclavi care nu aveau drept de vot), însă nu doresc să fac istoria democraţiei, aceasta se găseşte chiar şi pe Wikipedia. Simplificat e cam așa: când un om conduce se numeşte autocraţie (monarhie, despotism, dictatura), atunci când elitele conduc avem aristocraţie, iar când conduce poporul avem democraţie.
În acest articol vreau să mă axez pe cât de importantă e implicarea noastră şi respectarea principiilor drepturilor omului şi democraţiei. Plătește-ți taxele, implică-te în problemele comunității, semnează petiții online în care crezi, participă la referendum și educă-ți copiii! Înainte de a detalia, vreau să ne gândim la România. Ce știm despre ea și ce ar trebui să fie?
E România democratică?
Există mai multe tipuri de democrații și grade diferite de putere ale instituțiilor statului. România este o republică semi-prezidențială, adică ”prim- ministrul și președintele sunt ambii participanți activi în administrația statului”. Diferă de republica parlamentară, așa cum este, de exemplu, Germania, prin faptul că șeful statului este ales prin vot universal, având un rol mai mult decât protocolar (Câți am auzit de Angela Merkel? Dar de Frank-Walter Steinmeier?). Diferența față de republica prezidențială (de exemplu SUA) este aceea că guvernul este desemnat de Președinte, dar votat de Parlament și este responsabil în fața acestuia.
Conform Constituției România este ”stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.”
România este un stat democratic întrucât avem drepturi și libertăți de care ne bucurăm, ce aș pune sub semnul întrebării este statutul nostru de ”stat de drept”, acesta se referă la punerea mai presus de orice a legii și respectarea acesteia.
Tot în Constituție aflăm că: ”Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”. Asta înseamnă că poporul este cel care are puterea în stat. Dar cum noi suntem milioane de oameni e greu să ne punem de acord de fiecare dată, așa că pentru a ne fi ușor să luăm decizii alegem reprezentanți prin vot direct: parlamentul și președintele. Lor le încredințăm puterea de a lua decizii pe care trebuie să o foloseacă în numele nostru.
The Economist publică anual indexul democrației de unde aflăm care sunt cele mai democratice țări în funcție de cinci categorii generale; alegeri libere şi corecte, funcţionarea Guvernului, libertăţi civile, participare politică şi cultură politică. România s-a aflat în 2018 pe locul 66, asta însemnând o ”democrație defectuoasă”. Totuși, cum putem noi schimba ceva? Nu gândi că votul tău nu contează! Poate că nu se face cu o floare primăvară, dar începe cu una căreia i se alătură mult mai multe. Tu poți fi schimbarea căci o vorbă din popor sună așa: ”Unde sunt mulți puterea crește”.
Deși în fața statului nu avem decât două îndatoriri: să ne apărăm țara și să contribuim la cheltuielile publice (prin taxe și impozite), eu aș adăuga că față de noi înșine avem responsabilitatea să ne informăm și implicăm căci așa cum îți organizezi gospodăria, ar trebui să faci și cu țara.
Cum ne putem implica civic?
1. Informează-te
Asigură-te că îți iei știrile din surse de încredere, citește legile, află-ți drepturile și împărtășește cunoștințele tale. Eu am descoperit Democracy Mania, o platformă de încredere care promovează valorile democrației și militează pentru o comunitate implicată. Poți să semnezi petiții, să votezi în cadrul referendumurilor sau să dezbați pe forum teme de real interes.
2. Susține o cauză
Dacă crezi în ceva, caută o organizație care luptă pentru asta și implică-te, poți să donezi sau chiar să te oferi voluntar.
3. Petiționează
Semnează petiții în care crezi, iar dacă tu ai o problemă care e și a altora poți să inițiezi tu însuți una.
4. Protestează
Nu haotic, dar ai dreptul să o faci pașnic și creativ. E un mod de a atrage atenția asupra unei probleme care să ajungă pe agenda publică.
5. Participă la ședințele publice
Legea nu lasă statul să ia decizii importante fără să consulte cetățenii, așa că poți participa la ședințele Consiliului General sau la dezbateri publice la minister.
6. Semnalează ilegalitățile
Nicio ilegalitate nu dispare de la sine, primul pas este să fie semnalată, fie că ne referim la șpagă, șantaj, violență etc.
7. Educă-ți copiii
După principiile drepturilor omului și democrației:
Arhivă personală și editare proprie
Democrația nu ține de vârstă, chiar dacă nu pot vota, copiii trebuie să își cunoască drepturile pentru a trăi în demnitate. Când drepturile omului nu sunt respectate, oamenii sunt tratați ca și cum n-ar fi oameni.
Când vârsta o permite, copiii ar trebui să fie încurajați să participe în organizații de tineret și organizații non-guvernamentale (ONG-uri) pentru a învăța că pot să se implice chiar dacă nu votează, de exemplu: pot să participe la activități pentru protejarea mediului sau să ajute bătrânii.
Educația nu se face doar în școală, dar aceasta reprezintă o bună parte din viața unui tânăr, astfel că guvernele și profesorii trebuie să se asigure că principiile democrației se regăsesc în ceea ce copiii învață. Și părinții se pot implica, asociații de părinți și tutori există în toată Europa, dar și elevii au un cuvânt de spus în legătură cu ce învață prin participarea la consiliul elevilor (sau sindicat). Aceasta este o asociație formată numai din elevi sau studenți, prin care își pot face auzite părerile și preocupările privind școala.
Sursă: Pixabay.com
O generație de oameni cărora nu le pasă, care cred că indiferent dacă votează sau dacă se informează nu se schimbă nimic, nu e o generație deșteaptă, ci doar una ignorantă. Nu ne dorim să fim sau să creștem o generație indiferentă. Ești parte din democrație și ar trebui să-ți pese.
Am tendința să fabulez. Să-mi plece mintea în viitor, să îmi imaginez drone care mută obiectele dintr-o parte în alta a casei sau ecrane ce zboară deasupra patului când m-am trezit ca să aleg opțiunea pe care mi-o doresc la micul dejun. Opțiune care, bineînțeles, s-ar găti singură. Până una, alta, trăiesc în prezent, iar ce-mi pot dori cel mai mult de la casa mea este să fie constituită din produse premium.
Ce înseamnă pentru mine premium?
Auzisem acum câteva zile un prieten lamentându-se că produsele premium nu sunt decât produse normale cu un preț umflat. Nu am putut să nu simt revoltă și să nu mă gândesc oare câți oameni confundă lucrurile?
Poate că există comercianți care folosesc denumirea de “premium” doar în scop comercial pentru a avea adaosuri mai mari, dar în general, un produs de acest fel este cel pentru care au existat costuri mai mari în ceea ce privește producția, folosindu-se materiale de calitate înaltă. De asemenea, performanța respectivului obiect îl poate include în această categorie sau faptul că există metode de producție speciale pentru el.
Eu am descoperit că produsele premium nu sunt neapărat cele scumpe. O gamă largă găsim pe www.vindem-ieftin.ro. Aceștia au un concept ușor de înțeles din următoarea schemă, care se referă la faptul că nu au adaosul din cheltuielile de hypermarket sau depozit.
Partea bună în a comanda totul de la ei e că economisești timp și bani având în vedere că se asigură că transportul ajunge în siguranță. În funcție de cantitatea pe care o cumperi au şi discounturi avantajoase. Au și o secțiune video cu recenzii ale celor care au cumpărat.
De ce m-am interesat?
Pentru că acum stau în București, într-o ”cutie de chibrit”, dar mi-ar plăcea să mă întorc la origini, poate la pensie, poate doar în vacanțe. Ideea e că vreau ca ai mei copii, când vor apărea, să aibă un spațiu imens, în care să se desfășoare, să se simtă bine și în siguranță, iar acesta ar fi în Horezu, orașul meu natal. Terenul de acolo e suficient de mare încât să am și o curte spațioasă, poate și grădină, pe care să o umplu cu meri, cireși, peri și multe flori. Piscina nu mi-ar lipsi, având în vedere că o să fie gândită inițial ca o casă de vacanță, iar fără o bălăceală de pomină , unde ar mai fi distracția? În jurul piscinei aș folosi pavaj Traverstone Star Stonepentru că are o estetică plăcută, foarte potrivită epocii în care trăim. Casa mi-aș înconjura-o cu gard WPC. Spre deosebire de lemn, lemnul compozit nu necesită întreținere, e rezistent la temperaturi, mucegai și insecte. Nu aș vrea să mă trezesc cu gardul crăpat, așa că pentru mine, asta e varianta ideală.
Dacă în curte aș avea viță de vie și fântână care să-mi amintească de bunici, casa aș decora-o cu piatră naturală. Mereu am avut o slăbiciune pentru ea, dar stând la bloc, ce era? Să fiu singura cu balcon îmbrăcat în piatră naturală? Pentru acoperiș aș alege țiglă metalică, care e ușoară deci nu risc să se dărâme casa pe mine de la prea multă greutate, nu se sparge, se poate îndoi, dar greu, nu ia foc și mi-aș putea face mansardă pentru că asigură o ventilație eficientă.
sursă: vindem-ieftin.ro
În casă, având în vedere că îmi imaginez că și copiii mei se vor bucura de construcție, m-aș orienta la var interior Caparol fiind ecologic, cu emisii slabe, fără solvenți și cu miros plăcut. Pe albul imaculat al varului împreună cu copiii mei, aș realiza câteva desene, în camera lor, care să reprezinte perioada în care se află. Nu mi-aș face griji de mâzgăleli, aș zugrăvi din nou, întrucât lavabila Caparol are o putere mare de acoperire.
O casă extraordinară, din România, care a primit titulatura, foarte greu de obținut, de “casă pasivă premium”, e a jurnalistului Buhnici. Aici nu doar calitatea materialelor de construcție este extraordinară, dar și conceptul casei smart, care poate fi controlată de la distanță, are inovații de ultimă oră, este sigură și cu facturi lunare aproape nule. Până la o casă atât de inteligentă, am dat acest exemplu pentru că am certitudinea că asta e direcția în care trebuie să mergem, e relevant să ne preocupe o casă aleasă înțelept cu materiale rezistente, care să împlinească nevoi estetice, practice și calitative. Un prim pas pentru casa mea și pentru dorința de a avea grijă de mediu ar fi achiziționarea de panouri solare, care transformă energia solară în cea termică.
”Povestea celor trei purceluși” ne învață încă din anul 1843, când a fost prima variantă scrisă de James Orchard Halliwell Phillips, ulterior fiind preluată de Frații Grimm, că o casă bună se cunoaște încă din temelie. Cu atât mai mult noi, la ani distanță, ar trebui să ne preocupăm constant ca locuința, lăcașul în care omul modern petrece peste 50% din timp, să aibă materiale de calitate, care să reziste în timp, să aibă aspectul pe care ni-l dorim și să ne ofere confort în ceea ce privește sănătatea noastră. Astfel că produsele premium merită investite într-un spațiu care nu doar că reprezită locul în care dormi, dar te reprezintă pe tine însuți. Cât de bine te vei simți când știi că ai investit în tine? Când știi că nu-i nevoie de o avere pentru o astfel de casă, ci doar un plan bine pus la punct, alegeri înțelepte și de ce nu? Să achiziționezi toate materialele de la același magazin, recomandarea mea fiind:
Eu acum îmi sun părinții care știu cei mai buni constructori din Horezu și pot să facă o manoperă exact cum mi-o doresc.
Am scos de curând un video despre care v-am mai povestit. În clip am ales să folosesc Animoji. Și m-am trezit întrebată de prieteni: “de ce?”. Răspunsul e mai simplu decât pare, pentru că e haios, pentru că m-am distrat. Pentru că nu am vrut să adun o “brigadă”, o “gașcă” de fete care să dea din posterior sau mulți tineri care să sară lângă o mașină scumpă. Pentru că am vrut să fie o glumă, un pamflet, și mă bucur că mulți oameni au văzut-o așa.
Animoji-urile funcționează pe Iphone și Ipad și sunt fețe imense care preiau expresiile tale faciale și poți crea filmulețe haioase sau poze simpatice cu ele. Evident că animoji e descedentul emoji-urilor, așa că nu am putut să nu mă întreb: “Care e faza cu ele? Cine a dat tonul la folosirea lor? Puștii? Generația actuală de tineri prea plină “de laude” din partea altor generații?”. Nu mi-a fost deloc mare mirarea când am aflat că emoji-urile sunt mult mai bătrâne decât am crede. Înaintea lor, au fost emoticoanele, cei care foloseam Yahoo Messenger încă avem tendința de a scrie cu diverse semne de punctuație: “:P – fața care scotea limba”, “:D – fața zâmbitoare” și, desigur, binecunoscutul “:)))))”.
În 1881, în revista de satiră Puck au fost publicate următoarele emoticoane, adică fețe care folosesc semne de punctuație. Au fost numite: “artă tipografică”:
Sursa: www.kidscodecs.com
Se pare că primul care a folosit emoticoane într-un email este profesorul Scott Fahman de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, SUA care a propus ca “:-)” să marcheze mesajele haioase, iar cele serioase să aibă semnul: “:-(“, asta în anul 1982. Soluția profesorului a venit pentru că oamenilor le era greu să-și dea seama de postarile în glumă și cele serioase de pe o platformă online a Universității Carnegie Mellon. Emoji-urile sunt acele imagini mici cu care suntem atât de obijnuiți acum și poți crea aproape orice cu ele.
De curând am văzut că pe pagina de facebook de la HBO GO au postat poze cu emoji și ne-au provocat să ne dăm seama ce personaj din “Games of Thrones” reprezintă. La poza de mai jos, de exemplu, eu cred că este Bran, căci el este supranumit: Three Eyed Raven.
Sursa: www.facebook.com/HBO.Romania
Emoji-urile au fost create în 1998 de Shigetaka Kurita, inginer la compania de telefonie NTT Docomo. Numele combină două cuvinte japoneze: “e” (imagine) și “moji” (caracter).
Și uite că de la o joacă, un clip, am ajuns să studiez istoria emoticoanelor și pot să zic că și astăzi am învățat ceva. M-am distrat și am încercat să fac o poveste simplă care să ilustreze cursul vieții, folosindu-mă doar de emoji:
