Personal

Home Personal Page 2

Luna aceasta am citit piese de teatru (scrise de români)

1

La începutul anului, Diane Elena Gole, bloggeriță pe care eu o apreciez pentru consecvența cu care postează și e prezentă în social media, a propus o provocare pentru cititori. Arată cam așa:

Poate pentru ianuarie e târziu, dar sunt convinsă că dacă îți dorești poți să participi și tu de luna viitoare. Ideea e ca în luna respectivă, să citești o carte din genul sau de felul celei recomandate de Diana.

Eu luna aceasta nu am citit un roman al unui autor contemporan român. Dar am citit mai multe piese de teatru câștigătoare sau nominalizate la premiile UNITER. Pentru că toate sunt scrise de români talentați, iar, adunat, numărul de pagini face cât pentru un roman. Voi considera că am îndeplinit provocarea pe luna ianuarie. Până la urmă, și piesele de teatru fac parte din cărți.

Vreau să-ți scriu câteva impresii despre piesele care m-au impresionat. Dacă vrei și tu să le citești, încă sunt disponibile pe site-ul UNITER.

În trafic de Alina Nelega

Mi-a plăcut enorm. „În trafic” e cea mai bună piesă românească a anului 2013, câștigătoare la UNITER.

E o piesă care prezintă conflicte interioare nerezolvate și fără posibilitatea de a fi rezolvate. Toată lumea e nemulțumită, dar nu e dispusă să acționeze pentru a schimba ceva. E despre viața celor care se complac.

Cincizeci de secunde” de Daniel Oltean

Câștigătoare a concursului UNITER. Cea mai bună piesă românească a anului 2017.

Piesa e încărcată de suspans. La final mi-aș fi dorit să nu se termine. Am simțit că e mai mult despre anchetator decât despre fiul ucigaș. În fine, toate personajele din piesă au probleme psihice, fascinante, dar dureroase.

Voi menționa și două piese care au fost doar în selecții finale, nu câștigătoare.

Zăpada” de Adriana Gurău

Mi se pare că temele sunt: libertatea, corupția, legăturile de familie bolnăvicioase, moștenirea și condiția omului în univers.

Am descoperit multe idei interesante în diagolurile personajelor, cum ar fi:

Tu chiar crezi ce spui? Sigur, nu mai e interzis să călătorim în afara ţării, însă ce se întâmplă acum e mult mai subtil decât ideologia comunistă. În realitate nu suntem liberi. Suntem prizonierii propriilor noastre concepţii despre lume şi viaţă, a minciunilor pe care media ni le serveşte zilnic. Scuze Cristina, tu eşti printre puţinii care spun adevărul. Alergăm înnebuniţi după fericire, uitând să privim în noi înşine. În societăţile dezvoltate, oamenii construiesc graniţe nevăzute în jurul lor fără să-şi dea seama. De exemplu, îţi cunoşti vecinii?” 

Ultima dorință” de Cristina-Cozma

În piesă sunt două personaje. Două femei aparent diferite, dar extrem de asemănătoare de fapt.

Au multe trăsături comune în ciuda diferenței de vârstă. Amândouă sunt îndrăznețe și impertinente. În final, descoperim că amândouă sunt și egoiste.

Totuși, piesa mi se pare despre condiționări. Doamna e mult prea în vârstă, dar cu multe dorințe. Tânăra ar avea timp, dar nu are bani.

Inițial nu mi s-a părut plauzibil (verosimil) dialogul lor. Mult prea sincere, numeroase defecte recunoscute de la prima întâlnire, ceea ce oamenii, în general, nu prea fac. Dar cele două nu-s oameni obișnuiți, ci s-au întâlnit pentru a-și schimba una alteia viața.

Mi-e dor de teatru. De a merge în sală și a sta unul lângă altul, bucurându-ne de munca a zeci de oameni care reușesc să transforme simple dialoguri, în spectacole fascinante. Piesele de teatru sunt făcute pentru a fi jucate, doar așa există! Mi-au plăcut enorm toate cele pe care le-am citit. Îți recomand biblioteca virtuală UNITER, reprezintă din punctul meu de vedere texte contemporane extrem de valoroase. Dar orice piesă de teatru e, din punctul meu de vedere, tristă dacă nu e și montantă, transformată într-un spectacol.

Să construieşti devine din ce în ce mai uşor

2

Mama mi-a povestit că atunci când era copil ajuta la confecţionat cărămizi din argilă printr-un fel de tehnică tradițională. Eu nu am prins astfel de vremuri. Pentru mine e destul de ușor să-mi găsesc toate materiale de construcții online. Ştiu exact și de unde le-aș achiziționa, de la Vindem Ieftinaceștia au un concept unic și diferit în România prin faptul că nu afișează prețurile pe site, acestea variază în funcție de cantitățile comandate și, cu cât cantitățile sunt mai mari, cu atât pot negocia cu furnizorii. Marfa se livrează direct de la producător, fiind ambalată corespunzător pentru a ajunge la noi în cele mai bune condiții. Pentru a fi mai ușor de înțeles conceptul, iată o poză:

sursă: https://vindem-ieftin.ro/concept-vindem-ieftin/

Ar mai fi de știut că Vindem Ieftin se asigură că livrarea e perfectă și rapidă, iar ca garanție au și o secțiune cu recenzii video pe site. Livrează oriunde, chiar şi la mine, în Vâlcea:

Sunt convinsă că dacă bunicii ar fi avut această posibilitate ar fi apelat cu încredere la ei, mai degrabă decât să stea să-și facă singuri cărămizile. Oricum ar fi, este fascinant cum oamenii au simțit nevoia să construiască chiar de acum mii de ani, nu doar case, iar materialele folosite proveneau exclusiv din mediul înconjurător.

Tehnicile de construcţie utilizând pământ și lut sunt cunoscute și atestate cu 9000 de ani în urmă. Marele Zid chinezesc, vechi de 4000 de ani a fost construit iniţial numai din pământ bătătorit, fiind ulterior acoperit cu pietre și cărămizi, ceea ce îi dă aparența unui zid de piatră. În Tibet, s-au construit numeroase clădiri masive, mănăstiri tibetane, din pământ bătătorit, cu până la 7 nivele, în ultimii 500 de ani. În Europa s-a utilizat o tehnică de construire a pereților din lemn, din trunchiuri de copaci, umpluți și sigilați cu pământ și lut. Cel mai vechi exemplu de utilizare a cărămizilor din pământ, este în Heuneburg, Germania, datând din secolul 6 î. H.

Tot în Germania se află cea mai înaltă casă cu pereți din pământ. Construcția acesteia s-a terminat în 1828 și este încă funcțională. Dacă vorbim de construcții din materiale ecologice, avem chiar și în România exemplu prin Castelul de Lut din Valea Zânelor (Porumbacu, Sibiu) care își are începuturile prin martie 2014.

Grosimea pereților este de 40 cm respectiv 60 cm și sunt în totalitate din lut. Fundația de 21 m, este din beton ciclopian peste care s-a venit cu o structură din lemn care a fost îmbrăcată în cob, un amestec de argilă, nisip, balast și paie. Cobul, se poate pune direct în zid atunci când este ud, spre deosebire de chirpici care trebuie să se usuce.

Castelul de lut
Arhivă personală

Dacă acest proiect este mai degrabă turistic și are ca scop să găzduiască curioși din toată lumea, în trecut, oamenii de la sate locuiau în case mici, pe care și le făceau ei înșisi din vălătuci de lut. În funcție de zonă, stilul casei era diferit. În Maramureș erau case din bârne groase, în Munții Apuseni, case cu acoperiș din paie, iar în Câmpia Bărăganului, case cu acoperișuri joase.

Sursă: Pixabay

Dacă ar fi existat și pe vremea lor posibilitățile zilelor noastre, cu siguranță nu ar fi muncit atât de mult fizic, iar rezultatele ar fi fost mai spectaculoase, cam cum arată vilele din jurul nostru astăzi:

sursă: vindem-ieftin.ro

Însă totul are un punct de pornire. Istoria și trecutul sunt cele care au dictat viitorul. Iar dacă stăm să privim o casă foarte veche, de peste sute de ani, ne dăm seama că ce ne fascinează e tocmai truda pe care au depus-o niște oameni, pentru lăcașul lor, pentru a aparține unui loc. Tot aceasta mi se pare și asemănarea: ”truda” de a avea propriul spațiu. Deși în prezent e mai ușor să găsești toate cele necesare într-un sigur loc, să le comanzi și să-ți fie livrate în siguranță, documentarea și opțiunile din care poți să alegi sunt cele care îți îngreunează munca.

De exemplu, mă gândesc la casa bunicilor și sunt convinsă că dacă ar avea acum posibilitatea de a o recondiționa, nu ar face rabat de la calitatea materialelor. Ar studia tipurile de materiale de construcții, calitățile și proprietățile lor.

Să luăm de exemplu acoperișul, bunicii ar ști că acesta e foarte important pentru a asigura termoizolarea şi hiodroizolarea locuinţei atât pe timp de iarnă, cât și pe timp de vară, așa că i-ar acorda o atenție sporită. Un acoperiș uzat, cu găuri sau stricat afectează grav locuința.

Acoperișul are două părți: partea de rezistenţă – structura – acoperişului este şarpanta, iar elementul de protecţie este învelitoarea. Pentru şarpanta ar folosi lemnul. Durata de viaţă a unei şarpante din lemn este de 50 de ani. Pentru învelitoare, ar avea mai multe opțiuni între care ar oscila: țigle metalice, țigle din ceramică şi șindrilă bituminoasă etc.

Țigla metalică:

  • Greutate foarte scăzută
  • Rezistenţă îndelungată
  • Aspect plăcut şi varietate mare de culori
  • Preţ scăzut
  • Uşor de montat
  • greutate mult mai mica decat tigla clasica.

Țiglă metalică Bilka
Sursă: Vindem-Ieftin

Șindrilă bituminoasă:

  • Este mai ieftină decât ţigla metalică
  • Se pliază pe orice tip de acoperiş

Sursă: Vindem-Ieftin

 

Ar putea alege chiar ţigla metalică ALUTYTAN ICE PUR care are un concept revoluţionar de aliaj metalic, format din Aluminiu, Titan la care se adugă metale preţioase: Magneziu, Mangan si Crom.

TIGLA METALICA ALUTYTAN ICE PUR, 0.6mm
Sursă: Vindem-Ieftin

Tigla metalică ALUTYTAN ICE PUR are multe avantaje:

  • extrem de rigid si rezistent
  • usor, nu suprasolicita structura acoprisului
  • nivel foarte redus de atasare a microorganismelor
  • rezistenta chimica ridicata chiar si la temperaturi inalte
  • rezistenta la abraziune
  • stabilitate exceptionala la UV si radiatii
  • proprietati ignifuge intrinseci
  • proprietati anticorozive

Şi cum sunt atât de multe alegeri de făcut, cantităţi diferite de comandat din materiale diferite, bunicii s-ar bucura nespus că cei de la Vindem Ieftin au consilieri cu experienţă care să-i ajute să facă un mix optim între buget și calitatea pe care o va avea casa în final. În plus, vor beneficia direct de diverse promoții în funcţie de cantitatea comandată, bucurându-se de o economie de 10-20% la achiziții ce includ produse din mai multe categorii.
Cum bunica se lua mereu de mine că nu port papuci în casă, sunt convinsă că următorul pas în recondiţionarea casei ar fi izolaţia termică. Nu doar pentru că podeaua era rece mereu, dar şi pentru că ar fi redus costurile de întreţinere pentru încălzire cu până la 40% căci s-ar reduce transferul termic dinspre interior spre exterior.
Un termosistem vată bazaltică e soluția cea mai eficientă energetic și accesibilă. Vata bazaltică este materialul cu cea mai ridicată rezistență termică, iar cu proprietăţi asemănătoare este şi polistirenul expandat. Un termosistem polistiren ar fi chiar mai ieftin, dar vata minerală are o mai bună rezistență la foc. Cu toate acestea, bunica ar alege să păstreze o parte din tradiţia casei prin a fi cât mai prietenoasă cu natura, alegând celuloza, materialul termoizolator ecologic, atât din perspectiva procesului de producție, cât și a impactului asupra mediului la sfârșitul perioadei de viață.

Izolatie din celuloză Isocell
Sursă: Vindem-Ieftin

Atenţie sporită ar acorda bunicii şi ferestrelor pentru că lumina naturală într-o încăpere este esenţială pentru “buna funcţionare a creierului” aşa cum obişnuia să spună bunica. Ar opta pentru o fereastră în care proporția sticlei este mai mare decât cea a cadrelor.

Sursă: Vindem-Ieftin

Sigur, bunicii ar opta şi pentru Rulouri de exterior. Acestea se pot fabrica din foarte multe materiale – lemn, metal, PVC. Rulourile exterioare reglează climatul din încăpere și economisesc totodată și energie, asigură intimitate și siguranță, asigură protecție suplimentară împotriva tentativelor de pătrundere prin efracție.

Din dorinţa de a respecta mediul înconjurător, sigur ar opta şi pentru panouri solare, deşi cu greu i-aş face să înţeleagă conceptul. Nu numai că nu ar trebui să se deplaseze prin depozite ca să facă rost de materiale, dar cu un simplu telefon ar putea să comande tot ce îşi doresc fără costuri suplimentare, ba, din contră, cu reduceri în funcţie de cantităţile comandate. Ar putea să compare ofertele celor de la Vindem Ieftin cu o altă ofertă completând un formular pe site, iar apoi un consultant i-ar contacta.

Cel mai tare i-ar încânta totuşi că ar avea livrarea gratuită şi nu ar plăti nimic în plus pentru manipulări de stoc, depozitare şi comisioanele meşterilor.

Mi-e clar că bunicii au trăit altfel, iar casa lor s-a tot schimbat. Fiecare generaţie a adus modificări. Dacă în copilărie stăteau în case ţărăneşti, acum, cu fiecare generaţie care a venit, tradiţionalul s-a schimbat puţin câte puţin în modern. Casa copilăriei bunicilor mei, nu mai arată decât foarte puţin precum casa bătrâneţii lor.

Tocmai mi-am dat seama că ar fi cazul să recondiţionez casa bunicilor căci ştiu sigur că dacă Vindem Ieftin ar fi existat şi în tinereţea lor, la ei ar fi apelat, iar eu mă bucur nespus că pot găsi materiale premium şi o gamă largă care să-mi satisfacă nevoile şi dorinţele.

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

Ce-și dorește mașina ta? Aventură!

1

— Tu ce ai pățit?

— Nimic! Sunt la revizie tehnică. Mă pregătesc de călătoria vieții mele, prin munți, o să iau curbe, o să bârfesc cu rulota, o să…

— Of, of, of…

M-am oprit. El părea cu adevărat supărat.

— Dar tu?

— Eh, neavând scut de motor, o groapă nemiloasă mi-a stricat direcția.

— Oh, îmi pare rău, am bâiguit. Caseta de direcție?

A aprobat din faruri, așa că am continuat:

— Eu cred că am scut metalic. De fapt, sigur am, am auzit-o pe Cătălina spunând că investește într-un scut auto de calitate pentru mine. A luat unul metalic pentru că e mai rezistent decât cel din plastic, iar așa zicea că poate proteja toate componentele interioare de praf, gropi și borduri înalte. În plus, mărește durata de viață a motorului, iar eu sigur am viață lungă. Apropo, eu sunt Jetta!

— Of, of, of. Ia s-o pui pe Cătălina să vorbească și cu omul meu. Eu sunt Opel Corsa și cred că tare mult voi mai sta prin service.

— Eu nu stau mult deloc. Ne pregătim de vacanță. Facem cel puțin una pe an. Sunt echipată cu cârlig de remorcare Volkswagen, căci îi place să călătorească cu rulota. Așa are propria cazare oriunde ar merge și se bucură de confort așa cum vrea, făcând economie. Uneori, când nu stăm mult timp, ia cortul și folosește cârligul pentru suportul de biciclete. Să vezi ce se mai laudă ele că nu poluează și că sunt suple, dar le-am zis într-o zi: ”nici nu prindeți 100 de kilometri! Nici autostrada n-ați văzut-o” ca să le mai liniștesc, dar sunt faine oricum, o fac fericită pe Cătălina.

— Ce fascinant, Jetta! Pe mine nu mă scoate decât de acasă până la serviciu, și chiar și așa a reușit să mă bage în service. Eh, dar lasă astea, zi-mi ceva din drumurile pe care ai reușit tu să le faci. Spune-mi ceva care să mă bucure!

— A, să îmi amintesc… Cătălina a vrut să le facă o surpriză bunicilor ei și să meargă cu toții în excursie. Eu eram spălată, luceam și eram parfumată de parcă urma să-mi întâlnesc prințul pe cai mari, că ăla pe cal nu ține pasul cu mine, sunt prea rapidă. Bunica ei a venit cu o grămadă de bagaje, mă uitam le ele uimită. Hainele ca hainele, a reușit Cătălina să le pună pe toate într-o cutie de portbagaj montată rapid pe bare transversale. La început mi s-a părut tare ciudățică, dar m-am obișnuit imediat. In plus, arată foarte bine! Dar bunica a venit cu un butoi cu brânză. Aș fi râs, dar mi-am dat seama că eu trebuie să-l car. Să nu-ți spun ce miros avea! Cătălina ce să zică? Mi-a șoptit să stau liniștită că s-a pregătit cu tăviță pentru portbagaj tocmai pentru a mă proteja de pete în astfel de momente, pe lângă faptul că mă ajută să am spațiul din portbagaj organizat. Apropo de curățenia mașinii, pe mine mă șterge mereu de praf și am două feluri de covorașe auto, pe care le schimbă în funcție de starea vremii, căci au utilizări diferite. Acum, că vremea e frumoasă, am covorașul de mochetă mult mai frumos, dar iarna le pune pe cele de cauciuc pentru a mă feri de umezeală și urmele lăsate de zăpadă. Întorcându-mă la poveste, să știi că au părut că se bucură tare mult de brânza aia, au mâncat cu toții de parcă s-a terminat mâncarea de pe Pământ! Iar mie mi-a plăcut peisajul și cum se simte drumul sub roți. M-am bucurat de curbele de pe Transfăgărășan. I-am auzit vorbind în mașină câte tone de ciment s-au folosit pentru construcția lui. Tu câte crezi?

Motivul pentru care îmi place să mă plimb este că văd și aflu atâtea. Uneori de la localnicii cu care Cătălina vorbește, alteori prin propriul meu parbriz. De exemplu, când am fost în Bulgaria am văzut Pasul Shipka, unde am urcat până la 1300 de metri pe munții Stara Planina, dar am aflat și despre cele patru lupte care au avut loc aici pentru eliberarea Bulgariei de sub Imperiul Otoman. Apoi, cu parbrizul meu am văzut trandafirii de pe Valea Rozelor. Splendid! Iubesc când vizualul se combină cu informația, de exemplu, acești trandafiri au revoluționat industria cosmetică și pe cea a dulcețurilor fine.

— Ce frumos, Jetta!

— Uite-o pe Cătălina!

— Iar acela e omul meu!

— Liniște! Să-i auzim!

— Toate accesoriile auto le iau de la AutoGedal. Au o gamă variată de produse, sigur vei găsi un scut Opel potrivit. Poți să plătești și cu cardul, iar dacă ai întrebări, li le poți pune, sunt acolo pentru a te ajuta. La iarnă, te așteptăm cu noi în excursii. Noi vrem să ne bucurăm de Bucovina, de peisajele desprinse parcă dintr-un alt timp. Bineînțeles că vom vizita și mânăstiri și vom face poze. Sigur găsim un camping în zonă pentru rulotă.

— Deci ne vom mai vedea, Corsa!

— Ce mă bucur! Zău că AutoGedal mă va salva de plictiseală! De abia aștept să înceapă aventura și pentru mine. Să demonstez că sunt curajoasă!

Acesta a fost un exercițiu de imaginație pentru Spring SuperBlog 2020. Ce ar spune mașina mea Jetta despre aventurile noastre ai aflat, dar tu ești pregătit să-i dai motive mașinii tale de a fi curajoasă? Dacă nu, eu îți recomand să te pregătești cu AutoGedal și să te lași învăluit de peisajele și traseele pe care le are țara noastră, și nu numai, întreaga lume! O mașină pregătită înseamnă o vacanță reușită!

Sursa fotografiei folosite în cadrul întrebării este Pixabay. Sursa celor folosite în slider și în articol (cea nemenționată) este AutoGedal.

Ai roți și circuli pe stradă? Învață regulile de circulație!

0

Pe trecerea de pietoni era să dea un băiat cu trotineta electrică peste mine. M-am oprit pentru că l-am văzut. S-a oprit și el surprins parcă. I-am zis, politicos evident, că e roșu la el. Nu știu exact ce a răspuns, dar potriveala surdului, adică a mea, a fost: „vezi-ți de drum”. Tot sper că a spus: „Îmi cer scuze”. Aș fi continuat: „eu n-am o problemă acum, că nu ai dat peste mine, iar șansele să ne reîntâlnim sunt prea scăzute ca să conteze. Dar tu ar trebui să fii preocupat de regulile din trafic, tu răspunzi și dacă mori, și dacă omori”, dar mi-am văzut de drum, pentru că nu mă interesa să dezbat subiectul, dar nici tipul.

Am văzut persoane pe bicicletă trecând pe roșu sau urcați pe bicicletă, traversând pe zebră, enervați că oamenii trec pe acolo și nu pot ei înainta cu bicicleta. Regulile din trafic sunt uneori stupide și enervante, dar sunt necesare.

Nu mă înțelegeți greșit, îmi plac trotinetele electrice, dar dacă e mijloc de transport, păi să fie! Cine nu știe culorile să stea departe de volan, de bicicletă și trotinetă. Să se dea cu drona. Acolo nu-s semafoare.

Tot ce vreau (înainte) de Crăciun sunt… reducerile!

1

Eu fac parte din acea categorie de persoane pe care nu le deranjează deloc că încă din noiembrie orașele se umplu de luminițe colorate pentru Crăciun. Nu am ce face, îmi plac decorațiunile, colindele, mirosul de cozonac proaspăt și mă bucur de asta indiferent cu câte zile înainte de sărbătoarea propriu-zisă. Pentru mine, fiecare zi e un moment de a mă simți bine, așa că imediat după Halloween, eu intru în starea de Crăciun, așa a fost și ieri când ascultam ”All I Want For Christmas Is You”.

Cum tot fredonam și mă mișcam aritmic, dar cu multă trăire interioară: ”All I Want For Christmas Is You, All I Want For Christmas Is You, All I Want For Christmas Is You…” și tot așa, mi-am dat seama că, de fapt, tot ce vreau de Crăciun și în fiecare moment al vieții este fericirea. Aceasta implică atât de multe, inclusiv sănătatea, oamenii dragi de lângă, succesul în carieră, dar, mai ales, înseamnă să te simți bine cu tine însuți, să te gândești la tine, să îți oferi mângâiere și, de ce nu, cadouri.

Așa că m-am decis, înainte de a face lista de cadouri pentru ceilalți, îmi voi face mie însămi cadou ținuta pe care o voi purta la cina de Crăciun. Trebuie să recunosc, nu doar că ascult piesele artistei Mariah Carey, dar o și urmăresc pe toate canalele de socializare posibile. Zilele trecute, mi-a apărut pe Instagram poza aceasta de pe coperta Cosmopolitan și mi-am dat seama că Mariah Carey strălucește atât în rochii glam, cât și în ținute simple, dar de efect, pe care m-aș vedea și eu purtându-le.

Sursă: Contul de Instagram
mariahcarey

Primul instinct a fost să mă gândesc că mai bine economisesc banii pentru cadourile celorlalți, dar revelația asupra faptului că prima dată trebuie să te iubești pe tine, ca să-i poți iubi pe ceilalți a venit la momentul oportun pentru reducerile de pe Answear.ro, magazinul online în care eu am încredere și al cărui sistem îmi place foarte mult, căci odată ajunse acasă produsele, poți să le probezi și păstrezi doar ce ți se potrivește. Cum intenționez să mă încadrez într-un buget total de 999 de lei mă bucură că odată intrată în Answear Club, primesc înapoi 10% din valoarea produselor sub formă de puncte. Punctele se pot folosi pentru a reduce chiar și până la jumătate valoarea comenzilor viitoare, ceea ce înseamnă că mai pot să mai dau o comandă, mai aproape de Crăciun, și să cumpăr cadouri și haine la prețuri avantajoase și pentru membrii familiei. Sigur mă voi uita la sacourile de bărbați pentru că l-am auzit pe tata că-și dorește unul cu carouri.

Dar până la cadourile pentru ceilalți, mi-am scăldat ochii printre sutele de produse la reducere pentru a crea look-ul meu de vedetă. Cum de Black Friday au reduceri de până la 70% nu mi-a fost greu să mă încadrez în suma pe care mi-am propus-o pentru ținuta din seara de Crăciun. A fost totuși dificil să nu-mi alunece mouse-ul pe mai multe produse spectaculoase, dar care încă nu se află pe lista mea de nevoi. De altfel, la un portofoliu atât de vast, de peste 300 de branduri internaționale de top, nici nu mă miră.

Sursă: Answear.ro

Ținuta pe care am ales-o, nu e în totalitate ca a cântăreței Mariah Carey pentru că eu nu sunt ea. Eu sunt eu însămi și am ales hainele care să se potrivească stilului și formei corpului meu. Cum sunt adepta blugilor în orice context, mi-au atras atenția cei din colectia Jacqueline de Yong cu fason skinny și talie înaltă, pe care i-am găsit la o reducere care mi-a făcut inima să tresară de bucurie. Din colecția Only m-am îndrăgostit de un pulover cu decolteu rotund confecționat din tricot subțire. Pentru geacă am optat pentru una din colecția Pepe Jeans. Model confecționat din piele ecologică.

Pentru ca orice ținută să fie completă, trebuie să aibă și accesorii. Știu că Mariah Carey e adepta tocurilor, dar și a botinelor. Eu aleg stilul și confortul în același timp, așa că am optat pentru botine cu toc scurt și gros, dar spectaculos, iar borseta GUESS e perfectă pentru a îmi păstra în siguranță rujul roșu cu care să-l întâmpin pe Moș Crăciun. O brățară finuță pe mână, exact ca artista, nu poate decât să întregească ținuta.

Așadar, uite ce produse am ales pentru a adapta ținuta cântăreței Mariah Carey cu un buget de 999 de lei:

Editare personală cu produse de pe Answear.ro

Mi-am făcut cadou, înainte de sărbători, o ținută care ar fi costat în mod normal 1.459,49 de lei cu doar 989,4 lei, comandând produse de calitate pe care le pot asorta cu multe alte haine din dulapul meu. Diferența, pe care am economisit-o, o pot investi în cadouri, deja am văzut câteva sacouri bărbătești la reduceri care mi-au atras atenția.

Eu îmi aștept coletul cu ținuta mea chic, iar pe tine te îndemn să intri pe Answear.ro și să-ți îmbogățești garderoba fără să investești o avere căci Santa Claus nu e încă în ”Town”, dar Black friday, da!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

Dacă aș fi Cătălina Popa de Emil Călinescu

1

Am primit provocarea să scriu, ca la școală (era să zic ca la clasa I, deși, într-un fel, nu e chiar departe de adevăr), un eseu (o compunere) cu tema Dacă aș fi Cătălina Popa… Cum eu sunt băiat ascultător, voi scrie fix despre asta. Mă rog, mai scria ceva după Cătălina Popa, dar cum eu sunt în clasa I și fac școală online zilele astea, mi-a picat netul până să văd continuarea. Atât am văzut, atât scriu. Mă rog, de fapt am deconectat eu netu’ când ne-a zis doamna să scoatem o foaie de hârtie, dar na, să nu mă ziceți … Eu spun aici, pe blogu’ Cătălinei, dar știu sigur că nu citește nimeni ce scriu eu p-aici…

Așadar: 

Dacă aș fi Cătălina Popa … aș avea și io habar cum e să ai sub 1.65 și sub 50 de kg. Uneori, uitându-mă la mine, stau și mă întreb: când am avut eu ultima oară 40 de kile? Fără 1 în față, da? Când sunt într-o stare mai dubioasă, întrebarea devine: oare la naștere am avut sub 50 de kile? Tind să cred că nu!

Dacă aș fi Cătălina Popa … aș avea și eu habar cum e să câștigi Super-Blogu’. Na, nu știu cum e să te simți (super) câștigător (super) blogosferic. Cândva în această viață sper să aflu.

Dacă aș fi Cătălina Popa … aș simți și eu cum e să urășți popii și să te cheme Popa. Mă rog, chestia e pe jumătate în glumă, nu știu dacă i-aș disprețui așa cum o fac acum, habar n-am dacă ea-i urăște, dar știu cazuri de persoane care se comportau fix la fel. Să nu mai zic de persoanele pe care le cheamă Manea și care urăsc manelele din suflet. Nu degeaba mi-am botezat astfel personajul meu.

Dacă aș fi Cătălina Popa … m-aș putea strecura, la propriu, la multe evenimente. Căci marea problema atunci când ești cât mine (lăsăți deoparte kilogramele: și dacă aș fi slab-mort tot aș fi vizibil de la distanță din cauza înălțimii) este că nu te poți face nevăzut. Și sunt momente, credeți-mă, când ți-ai dori asta. Iar dacă e să vorbesc despre trecut, au fost extrem de multe momente când mi-am dorit să mă fac nevăzut. De exemplu, când eram student absența mea era observată din start. Nu era nevoie ca profesorul, ORICARE ar fi fost el, să citească foaia de prezență. În zilele acestea, aș avea curajul să mă strecor mai ușor în locuri interzise (pe stradă ori DOAMNE-FEREȘTE în parc).

Emil Călinescu (stânga) și Cătălina Popa (dreapta)

Dacă aș fi Cătălina Popa…  aș scrie câte un articol guest-post pe fiecare dintre blogurile lui Emil CălinCescu. Mă rog, asta dacă aș fi Cătălina Popa ca trup și Emil Călinescu ca minte. Căci altfel …

Dacă aș fi Cătălina Popa…  nu l-aș primi pe Emil Călinescu la mine în casă. Vorbesc de cea virtuală, acest blog, căci în cea reală nici nu se pune problema.

Dacă aș fi Cătălina Popa …  i-aș răspunde lui Emil Călinescu printr-un vlog. Aș lua fiecare punct al acestui articol și l-aș comenta. Fie aș adaugă clipul la finalul articolului, fie aș scrie un articol distinct pe tema asta.

Dacă aș fi Cătălina Popa…  aș scrie, și aici vorbesc serios, un articol identic pe blogul lui. Să fac și io mișto de el așa cum a făcut el de mine.

Pentru inspirație, atât pentru Cătălina, cât și pentru cititori, recomand melodia următoare:

Eu sunt Emil Călinescu, articolul Dacă aș fi Cătălina Popa  a fost o provocare și, la modul serios, chiar o provoc pe Cătălina să-mi răspundă printr-un vlog. Și să scrie un articol asemănător pe blogul meu. Iar dacă nici acum nu știți cine sunt, vă zic doar atât: minunat e CINEMIL recunoaște. Orice gust ai avea și oriunde te-ai află, citeștE-MI-L sau mori prost

Acest articol este scris, după câte ți-ai dat seama, de Emil Călinescu, iar pentru că am simțit nevoia de a adăuga câte ceva, am acceptat să vin cu un răspuns sub formă de vlog.

Merită să mergi la un târg de haine?

7

Mulțimea de haine împinge cu forță în ușile dulapului și pare că le rupe din balamale? Eșarfele ți-au acaparat cuierul? Curelele par șerpi întinși pe covor? Bijuteriile nu mai au loc nicăieri? Cum faci să scapi de ele și să te alegi cu ceva? Sună a teleshopping, și ar fi, dacă răspunsul meu nu ar fi următorul: Orice! Doar nu-ți bate capul cu un yard sale.

Astăzi am fost la primul ”târg de haine” cu mult entuziasm, haine drăguțe și ieftine și ideea de a scrie o postare despre: ”Ce trebuie să știi despre târgurile de haine”. O astfel de postare ar fi total nepotrivită pentru că ori nu am nimerit eu bine (ceea ce e foarte posibil, având în vedere că nu auzisem niciodată de ei, nu am mers la vreun târg deja consacrat), ori nu am înțeles nimic.

Noi, expozantele, când încă nu știam ce ne așteaptă

A fost ca o întâlnire între o grămadă de fete la o felie de chec și o cafea pe care au dat 90 de lei, dar s-au gândit să scoată la aer și hainele. Sărăcuțele textile, după ce au fost spălate și călcate câteva ore, s-au gândit să facă o plimbare cu Uber-ul, să își etaleze ”formele” pe stander și să se întoarcă acasă… cu toatele. Pentru că, nu-i așa? ”Nu lăsăm pe nimeni în urmă!”.

Totuși, ce ar fi de știut despre târgurile de haine?

  • Există o taxă pentru expozantă. Nu ar trebui să fie mult în condițiile în care vin oameni care să se poată bucura de hainele expuse de tine.
  • Hainele trebuie să fie curate, în stare foarte bună.
  • Poți să te împrietenești cu alte fete.
  • Poți să vinzi și cărți, jucării, haine pentru copii. La târgul la care am nimerit eu, aș putea să spun că au fost mai mulți părinți care căutau pentru copii, deși nu cred că vreo expozantă a adus ceva potrivit. Când scriu ”mai mulți părinți” mă refer la vreo 6, dintre care vreo 10 oameni au fost cu totul.
  • Poți să-ți testezi ”puterea de convingere”. Nu fi prea insistent, dar nici nu te ascunde în spatele mormanului cu haine.

Ce am scris mai sus, vine și din experiența mea de client. Sunt amatoare de astfel de târguri, dar nu participasem până acum la unul cu hainele mele și nici nu o să o mai fac.

sursă: Pixabay

De ce nu merită să participi la un târg de haine?

  • Foarte multă muncă: sortează hainele, spală-le, calcă-le, fă-i rost de etichete pentru preț.
  • O zi întreagă irosită. Ar merita dacă ar fi un câștig financiar enorm, în general nu e…
  • Căratul și împachetatul hainelor.
  • Cu toții am vrea să vindem toată marfa. Asta nu se întâmplă niciodată, ne întoarcem cu bună parte din ea.

Cum am putea să scăpăm de hainele vechi?

  • Pe site-uri: OLX, Okazii, Publi24. Cel mai popular e primul, bineînțeles. Și aici e un efort și un risc, dar tot mi se pare o variantă mai simplă.
  • Pe grupurile de pe Facebook. Există mai multe cu reputație bună:  Talcioc 2.0, Schimb garderoba!, Dulapul meu e plin
  • Facebook-ul are propriul Marketplace
  • Dacă vrei totuși să încerci să fii expozant la un târg de haine îți recomand să alegi unul care are pe pagina de Facebook multe reacții, like-uri, vizibilitate. Cel la care am fost eu avea doar 714 like-uri… Trebuia să mă gândesc… Cineva care nu investește în promovarea evenimentului în online, o să ia banii expozantelor și îi va băga pe toți în buzunar, fără să conteze dacă ceilalți ies pe plus sau pe minus. Așa că, mare atenție la organizatori și la detalii.
  • Dacă doar vrei să dai hainele, o variantă e donatul.
  • Dacă ai haine nepurtate, le poți face cadou prietenelor sau le poți invita la o ”sesiune de scotocit” pentru a-și alege ce le place.

sursă: Unsplash

Nu încerc să te fac să nu participi la un yard sale doar pentru că nu a funcționat pentru mine. Te sfătuiesc doar să fii atentă la care participi. În plus, nu mă voi opri din a cumpăra, așa că, vă rog fetelor, continuați să duceți produse faine!

 

Cum îți organizezi lista de dorințe pentru noul an

3

De obicei,  sărbătorile sunt dedicate familiei. Sigur că mulți aleg să se bucure de zăpadă la munte sau să profite de zilele libere pentru a călători. Dar cum o demonstrează și următorul clip, ideea e să fie implicați oamenii dragi din viața ta, familia:

Am petrecut, am mâncat, unii ne-am uitat la televizor, am jucat board games și am băut un pic cam mulți, alții am băut chiar mult și am dansat până dimineața în cluburile cu oferte seducătoare și menite să golească buzunarele, dar să încurajeze râsetele. 

Eu nu am făcut bilanțul anului care a trecut. Nici măcar mintal nu mi-am aranjat în ordine întâmplările și evenimentele. La mine timpul curge continuu fără prea multă analiză asupra momentelor care trec, doar bucurându-mă de ele sau învățând ce am de îndreptat sau îmbunătățit. 

Nu am de gând să scriu retrospectiva anului 2019 nici acum, dar dacă tu ai nevoie să analizezi anumite situații sau să îți mulțumești pentru anumite reușite, fă-o. Scrie pentru tine, pune pe Facebook sau lasă comentariu aici. Fă cum simți! Căci așa cum începe și serialul “Pablo Escobar, The Drug Lord (Pablo Escobar – Baronul Răului)”: “Aquel que no conoce su historia está condenado a repetirla”. Adică, cine nu-și cunoaște istoria, e condamnat la a o repeta, deci învață din tot ce nu a funcționat și sărbătorește orice reușită!

De ce am scris despre serial? Pentru că mi-am terminat anul cu el. Nu l-am vizionat pe tot, doar părți, pentru că prietenul meu l-a văzut. Despre Escobar am mai citit și am mai văzut filme, dar am înțeles că această versiune –  ”Pablo Escobar, Baronul Răului” – respectă destul de îndeaproape biografia marelui traficant de droguri. Mi-ar plăcea să spun că mi l-am notat pe lista cu lucruri de îndeplinit pentru anul 2020, însă pe lista mea se află, din contră, urmăroarea: “să nu mai vizionez seriale sau filme”. Sigur că o să existe excepții când ne referim la anumite capodopere sau o ieșire cu gașca la cinema. Am un motiv întemeiat pentru care nu îmi doresc să mai fac asta (ți-l voi împărtăși mai târziu). Sunt mare iubitoare de filme, dar mai ales de seriale, dar acestea sunt și mari consumatori de timp, de multe ori, fără beneficii contrete în afara divertismentului. 

Am stabilit ca în acest articol să scriu despre lista clasică (scrisă sau doar gândită) pe care ne-o facem cu toții când începe un nou an. 

Sursă: Pixabay

Știu că există variante în care scrii 100 de activități și experiențe pe care vrei să le încerci, dar eu mi-am propus să fiu practică, așa că mi-am făcut un set scurt de reguli înainte de a mă apuca de listă pentru a nu mă lua valul să scriu doar: “să beau ciocolată caldă cu multă frișcă”, “să îmi cumpăr pijamale cu ninja” sau “să lipesc stickere pe husa telefonului”. E ceva greșit la acestea? Nu, dacă sunt cu adevărat importante pentru tine. Experiențele sunt minunate, doar că acestea sunt activități mărunte care doar aglomerează o listă. 

Așadar, regulile după care mi-am organizat eu dorințele sunt: 

  1. nu aglomera lista, notează ce e cu adevărat important pentru tine; 
  2. gândește măreț, obiectivele trebuie să fie cele pe care ți le dorești real. Poate te lași purtat de imaginație și scrii că vrei un tatuaj cu unicorni sau cu o ancoră doar pentru că sună interesant, te tentează, dar nu ești convins că vrei pentru anul acesta. Eu nu aș nota asta pentru că lista își va pierde din credibilitate. În plus, spre finalul anului s-ar putea să simți responsabilitatea să faci asta, iar unele decizii nu trebuie grăbite;
  3. măreț, dar realist. Când recitești lista, nu ar trebui să ai impresia că citești un roman de ficțiune imposibil de realizat căci nu va mai însemna nimic pentru tine. Fii rezonabil cu tine;
  4. să fii asumat. Să muncești pentru obiectivele sau activitățile pe care le scrii. Dacă notezi: “să câștig la Lotto”, poate e cazul să și joci, nu? Dacă scrii: ”sa tricotez trei pulovere” poate e cazul să începi să o faci, să iei andrelele și să-ți miști mâinile;
  5. fii blând cu tine! Ai dreptul să-ți schimbi lista pe parcursul anului. Așa cum noi ne schimbăm, și interesele evoluează. La finalul anului, chiar dacă nu ai reușit să îndeplinești totul, menajează-te. Nu te frustra. Analizează ce ai bifat, ce nu. De ce s-a întâmplat ceva anume și ce urmează să faci de aici înainte.

Cel mai neproductiv gând e: “încep de mâine”, așa că  începe de azi! Dacă nu ți-ai organizat lista, e cazul acum! Nu aștepta să treacă zile până lucrezi pentru obiectivele tale. Puțin în fiecare zi. Chiar dacă nu-ți iese totul, exercițiul tot e mai bun decât stagnarea, decât statul degeaba sau lamentarea că nu faci ce îți dorești cu viața ta.

Lista mea cu obiective o găsești aici, iar pentru că ți-am promis că-ți voi spune de ce nu mă mai uit la seriale, trebuie să dezvălui un alt număr de pe listă, și anume: ”vreau să scriu o carte”. Dacă o voi publica sau va ajunge în coșul de gunoi, nu știu, dar am ambiția de a o termina măcar. Întotdeauna am scris începuturi, însă niciodată nu am fost în stare să termin ceva ce aș putea numi măcar nuvelă, dacă nu roman.  Ficțiune am mai scris, dar doar povești, atât pe blog, cât și pe alte site-uri.

Am intrat într-o nouă decadă! La mulți ani! Fie ca tot ce treceți pe liste să se îndeplinească, dar și mai mult de atât! Viața să vă surpindă plăcut, iar anul să fie spumant ca șampania agitată de la cumpăna dintre ani!

Cum fac să-mi placă sportul?

1

Am crezut toată viața că nu-mi place sportul. La școală, în orele de sport se juca fotbal (băieții), iar noi, fetele, stăteam pe margine și ne cățăram pe paliere sau, uneori, băteam o minge de baschet. Mai târziu, când am încercat să merg la sală, îmi era greu să mă concentrez pe exerciții cu oameni în jur. Multe aparate nu știam cum funcționează. Să pierd timp pe drum nu mă încuraja să continui deloc. Îmi era tare incomod. La orele de aerobic îmi plăcea, dar nu suficient de mult încât să merite să plătesc și să merg 20 de minute până la sală (ajungeam deja obosită), așa că nu a funcționat pentru mine. Sunt convinsă că nici nu mi-am dorit suficient. Aș fi putut să-mi iau antrenoare sau să aleg o sală de top, una din cele cu reputație extrem de bună.

Ei bine, ajunsesem la concluzia că mie nu-mi place sportul. Până anul acesta, când, după revelion, am zis că poate n-ar fi rău să fac ceva mișcare. Ca tot omul care se respectă, în echipament, adică pijamale pufoase, am intrat pe YouTube și am scris: „exercises for beginners”. Iată primele clipuri care apar. Pe care crezi că am dat click?

Evident pe cel unde scrie Lazy Girl, doar 7 minute. Părea ideal. Și a și fost. Căci mi-am dat seama că sportul trebuie să fie în primul rând plăcere. Poate sunt zile în care ai chef de exerciții relaxante, altele în care ai simți nevoia ca toți mușchii să ți se încordeze. E perfect să ai din ce alege.

Așa am descoperit-o pe Vicky Justiz care are și o comunitate numai cu fete pe Facebook, unde ne susținem una pe alta atât în obiectivele sportive cât și cu tot felul de alte sfaturi.

Pamela Reif e cea de a doua opțiune care îmi apăruse. Am încercat și exercițiile ei. Îmi place, e puternică și foarte frumoasă. E foarte populară în România, aproape toate prietenele despre care știu că fac sport, fac cu Pamela.

Deci, dacă nu gătești motivație pentru a include sportul în viața ta, eu te sfătuiesc să deschizi un astfel de clip, de câte minute simți că ai la dispoziție. Sau în funcție de zonele pe care îți dorești să le lucrezi, și fă-o. Doar gândindu-te la sport, neacționând, e greu „să-ți placă”. Culmea e că după antrenament, te vei simți puternică, pentru că ai reușit. Poate nu toate exercițiile, nu în același ritm, dar în timp, putem fi și noi ca ele. Sau, mă rog, mai puternice decât suntem acum.

Cred că nu ar trebui să te focusezi doar pe o persoană cu care să faci sport acasă. E bine să schimbi stilurile pentru ca al tău corp să iasă mereu din zona de confort. De aceea, îți mai dau câteva exemple cu exerciții pe care le poți încerca, să vezi dacă funcționează pentru tine.

Dacă îți place dansul 305 Fitness e canalul perfect.

Eu nu simt că Yoga e pentru mine, dar dacă ar fi, clipurile Adrienei ar fi cele pe care le-aș urmări:

Pentru exerciții intense, dar scurte, așa cum îmi plac mie, o recomand, pe lângă Vicky de care m-am îndrăgostit de curând pe Holly Dolke:

Bineînțeles că avem și românce cu care ne putem antrena cum ar fi Kristina Zavarski.

Daca tu urmărești pe altcineva pe YouTube cu care faci sport, sunt tare curioasă să aflu cine e. Poate se potrivește și cu stilul meu de leneșă dornică de a-și încorda mușchii câteva minute pe zi.

Pentru un corp ideal nu e suficient doar sportul. Contează să mănânci cât mai variat, sănătos, fără să excluzi carbohidrații și proteinele. Să dormi suficient pentru a avea forță să faci exercițiile. Să ai grijă și de sufletul tău, cu un gând bun, motivator, cu o plimbare în aer liber sau orice altă activitate care să nu te încarce negativ.

Poate ție îți place să mergi la sală sau preferi să faci sport în aer liber, alergând sau făcând stretching lângă un lac. E de încercat și de experimentat. Eu am aflat că îmi place extrem de mult să fac sport singură, fără oameni în jur, în confortul propriei case.

Bijuteriile vorbesc, trebuie doar să le asculți

3

Dacă aș fi din metale prețioase, aș fi din cap pănă-n picioare îmbrăcată în argint, aș avea armură și chip ce-ar luci în soare. În plus, pietre semiprețioase mi-ar invada trupul. Aș fi eu însămi o bijuterie și în același timp mai multe. Căci nu aș fi doar o bijuterie, aș fi multitudinea de voci ale tuturor bijuteriilor din cutiuța mea de bijuterii. Eu cred că fiecare bijuterie își are propria voce, ne transmite o energie în funcție de ce exprimă, dar și cu povestea cu care apare în viața noastră. Brățara cu mesaj inspirational primită înainte de bacalaureat de la mama mi-ar șopti vorbe dulci de încurajare, cerceii handmade primiți de ziua mea de la cea mai bună prietenă mi-ar spune că sunt înconjurată de oameni minunați pe care nu trebuie să uit să-i apreciez ca entități unice. Colierul din argint cu pandantiv în formă de inimă primit de la iubit, mi-ar aminti mereu că am un loc special în sufletul cuiva. Cerceii lungi din argint, pe care îi cumpăr în neștire mi-ar spune că e cazul să mai încerc și altceva, prea mi-am umplut cutia de bijuterii cu ei pentru că mi se pare mie că-mi alungesc fața. Eu i-aș aproba, iar următoarea pereche ar arăta tot cam la fel, pentru că ce să fac? Aceștia îmi plac și punct!

Sursă: www.vendajewelry.com

Pe lângă faptul că bijuteriile apar în viața noastră cu o poveste pentru a ne transmite ceva și noi le spunem lor ceva când le alegem și împreună pășim spre un nou drum, ne creăm propriile povești, iar, în general, bijuteriile ne însoțesc atât la evenimente elegante, cât și când ieșim la un suc cu colegii sau când butonăm laptopul. Trebuie să recunosc că verigheta mi se pare că e cea mai privilegiată, căci ea chiar e bijuteria care îl însoțește pe om permanent, dar până acolo, eu pot doar să o strig: ”Put a ring on it”!

Garance Doré spunea “Bijuteriile sunt un lucru foarte personal, ar trebui să spună o poveste despre persoana care le poartă”, așa că m-am uitat cu mai multă atenție la bijuteriile mele. Când eram copil cream dintr-o pastă polimerică bijuterii pe care le făceam cadou și le purtam și eu (chiar am și vândut), atunci mă reprezentau, spuneau despre mine că sunt veselă, că îmi plac desenele animate și zânele, atunci mă reprezentau nu doar pentru că erau create de mine, ci pentru că se potriveau cu hainele mele și cu firea mea.

Bijuterii handmade create de mine în 2010

Odată cu vârsta, am început să încerc stiluri noi, atât vestimentare, cât și în ceea ce privește accesoriile. Nu mai simțeam să port cercei lungi la pantaloni de trening sau talisman, brățări, cercei și inele cu pietre mari în același timp. Așa că în funcție de ocazie am început să port bijuterii diverse și am ajuns să am o colecție destul de mare. Mi-am dat seama că ce au acestea în comun, atunci când mă uit la ele, este finețea căci odată cu mine, s-au maturizat și ele. E clar că îmi plac bijuteriile elegante, fine care să iasă în evidență atât cât trebuie. Majoritatea sunt din argint, nu m-am gândit niciodată până acum de ce am ales așa. Argintul e superb și oferă posibilități enorme artizanilor de a-l folosi în tot felul de combinații și să creeze felurite bijuterii.

Argintul e vechi de peste 5 milenii, iar de-a lungul timpului s-au creat diverse legende în jurul lui și i s-au atribuit puteri vindecătoare. Ca simbol, reprezintă puritate și lux, sigur, referindu-mă la simbolul mistic. Cel chimic, este simplu ”Ag”. Nu ruginește, nu oxidează și e rezistent în timp, dar pe lângă toate acestea, pe mine mă leagă de argint și bijuteria mea preferată, pe care nu o mai am astăzi și vei înțelege imediat de ce. Cumva, cred că argintul m-a ales pe mine.

Din câte observi, argintul e iubirea mea, iar de el mă leagă o poveste foarte dragă mie. Aveam 10 ani, primisem de la părinți de ziua mea cercei din aur. Născută vara fiind, a doua zi am mers pe plajă și am salutat agitata mare. Atât de agitată că a simțit nevoia de ofrandă.

Marea e magică, uneori îți fură câte ceva, își cere drepturile, ofrandele, alteori îți oferă și nu mă refer doar la prezența ei, deși e suficient chiar și atât. În ziua respectivă, am ales să mă dau cu banana gonflabilă care te duce în larg și te răstoarnă. Atunci, la impactul cu apa, cercelul meu mic cu pietricele și-a luat la revedere și a ales să înoate spre lumea delfinilor.

Sursă: Pixabay

Eram foarte supărată, mi s-a părut nedrept. Îmi amintesc că ajunsă la mal, am lovit marea cu piciorul și stropii au intrat în ochii unui om gârbovit și cărunt care m-a certat. M-am simțit ca lovită de val, aș fi strigat în gura mare că e vina mării, că e vina vântului, că e vina vieții și că îmi vreau cercelul înapoi. În schimb, am ales să mă duc la cazare și să desenez. Am desenat-o pe ea, albastră, cu nisipul precum particulele de aur, am pus chiar și sclipici, iar la final, desenul a devenit o bărcuță. Nu se mai vedea povestea, nu se mai vedea banana galbenă, desenată cu colți mari și înfricoșători, în mijlocul mării cu valuri. Acum bărcuța avea mii de culori, cred că pe pânzele din hârtie se distingea soarele, în rest, părea o bărcuță ca toate celelalte. Dar nu era, căci pasagerul din ea era cercelușul abandonat, cel părăsit, cel fără de pereche. Seara, m-am strecurat din cameră. Plaja era doar la câteva minute de cazare, am alergat pe nisip și am dat drumul bărcuței în apă, dar nu se ducea în larg, valurile o tot aduceau la mal. Am strigat:

– Comandat de vas Cerceluș, ai drumul liber!

Ori cercelul nu voia să se despartă de mine, ori nu era un marinar prea priceput. Mi-am dat seama că îi era frică, așa că, precum o ”mamă responsabilă”, m-am urcat pe dig și i-am dat drumul bărcuței ce era deja îmbibată în apă, iar culorile curgeau de pe ea ca dintr-o rezervă cu cerneală spartă. Bărcuța s-a ciocnit de stânci și a dipărut destul de repede. Am impresia că cercelul mi-a făcut cu mâna căci ultima imagine pe care o am este cu un punct luminos. Poate a fost doar o stea ce se oglindea în mare, dar eu nu cred asta nici acum.

Sursă: Pixabay

A doua zi, mă simțeam liberă, eram convinsă că cerceii s-au regăsit și, poate, pur și simplu, nu m-au vrut pe mine de au simțit nevoia să plece doar după o zi. Mă împăcasem cu marea, ea mă lăsa să înot, iar eu îi oferisem un cadou.

Atât de fericită, am vrut să-i construiesc mării și un castel, dar nu l-am terminat niciodată, căci căutând după scoici care să împodobească palatul din nisip, am dat peste o brățară simplă din argint. Încuietoarea nu-i mergea, dar nici nu a contat căci am alergat fericită la mama să-i arăt. I-am făcut cu ochiul mării pentru că în mintea mea de copil, acela a fost un semn de prietenie.

Părinții m-au ajutat să repar brățara pe care am purtat-o de atunci mulți ani… până într-o zi când am decorat-o cu pastă polimerică. Am încununat-o cu peștișori exact ca în poza de mai sus (nu e aceea brățara, din păcate nu am poze) și cu stele, aceasta fiind forma pe care o aveau cerceii. Am pus-o în pălăria unei fetițe de 10 ani ce cânta pe stradă, iar eu treceam mereu pe lângă ea în drum spre facultate.

Dar din dar se face rai, iar eu sper că așa cum pentru mine brățara a fost un semn, poate va fi un tovaraș în momentele cruciale și pentru altcineva. Altcineva care are nevoie măcar să zâmbească din când în când. Cineva care poate nu a văzut niciodată marea, dar poate că tare i-ar plăcea să știe că brățara ei a srăbătut multe țări până când marea a adus-o la mine, iar apoi la ea, sub o altă formă. Ideea e că aceasta e povestea mea cu brățara care m-a făcut să iubesc marea și argintul. Povestea fetei cu voce de privighetoare și-o trăiește și scrie ea însăși.

Articol redactat pentru SuperBlog 2019