Personal

Home Personal Page 7

Gala SuperBlog – timp de reîncarcat bateriile

0

Nu au trecut multe zile de la gala SuperBlog si mi-e deja dor. Deși de câteva ediții sunt blogger partener, ce m-a făcut să mă atașez de comunitatea de bloggeri Super a fost competiția, probele provocatoare și notele surprinzătoare. 

SuperBlog are un farmec aparte pentru participanți, iar o buna parte din acest farmec este chiar gala. Anul acesta s-a desfășurat la Hotel Opal,  dar mai multe despre cum m-am simțit, ce am aflat despre stațiune și cum a fost vremea, voi povesti într-un vlog care v-a apărea în curând pe canalul meu de YouTube.

Până la alte impresii, filmate sau scrise, felicit finaliștii acestei ediții care au găsit determinarea să scrie la toate probele din competiție. 

Câștigătoarele locurilor I, II și III sunt Oana LambracheLady in black, respectiv Ramona spune. Clasamentul poate fi aflat aici.

Pentru mine gala a devenit ca o gură de aer curat, un timp de relaxare printre oameni interesanți, cu care ai ce discuta. Am avut și aparatul de fotografiat la mine, iar pescărușii mi-au devenit modele și m-au lăsat fără pâine.

Mulțumesc organizatorilor Albert și Claudia pentru că reușesc să păstreze comunitatea unită de ani de zile. 

Spring SuperBlog 2019

2

Interesul meu pentru blog a crescut mult de la începutul anului. Deși mi-am cumpărat domeniul demult și am scris câteva rânduri încă de atunci, m-am pus cu degetele pe tastatură ”serios” la schimbarea dintre ani. Știți omul ăla care mereu se apucă de sală la începutul anului? Eu sunt, dar de data asta sunt hotărâtă să trag tare. Scrollând Facebook-ul i-am descoperit pe cei de la SuperBlog, m-am uitat ce fel de activitate au și am descoperit că reprezintă o serie de concursuri pentru bloguri care îți pun mintea la contribuție.

Cei de la SuperBlog au dat startul la înscrieri pentru Spring SuperBlog. Ce mă încântă cel mai tare este comunitatea, faptul că o să descopăr o competiție reală și oameni de calitate. Eu mă înscriu, așa că, dacă ai blog și vrei să afli mai multe, nu ai decât să citești regulamentul.

Nu-ți uita poveștile, oferă-ți amintirile!

1

“Nu ne aducem aminte zilele, ne amintim momentele.” – Cesare Pavere

Tu îți mai amintești ce ai făcut pe 24 iunie 2007? Poate da, dacă a fost data nunții sau botezul copilului. Dar îți amintești unde erai pe 14 februarie 2016? Poate da, dacă atunci ai fost cerută în căsătorie. Dar de data de 22 octombrie 2015? Și aș putea să continui mult așa. Uităm zilele, dar niciodată evenimentele care ne marchează, uneori, datele rămân în mintea noastră legate de momente memorabile, dar uneori uităm chiar și asta. Nu ți s-a întâmplat niciodată să uiți de ziua celui mai bun prieten? Bine că există Facebook-ul în era noastră să ne reamintească. Pentru mine e clar că îmi amintesc momentele, dar, mai ales, cele care mă fac să simt ceva puternic, fie că e o emoție pozitivă sau una negativă.

Chiar acum am în minte un moment. Eram la ziua celui mai bun prieten și i-a venit ideea să desfacă darurile în fața tuturor invitaților. Nimeni nu s-a așteptat la această practică, noi fiind obișnuiți că punga se pune într-un colț, iar sărbătoritul se uită la ele după petrecere. Dar nu și prietenul meu! Acesta, cu energia lui pozitivă, a considerat că noi vom fi prea curioși, așa că a făcut ca în copilărie, a deschis cadourile.

În primul cadou era o sticlă de vin, în cel de-al doilea la fel, în cel de-al treilea tot vin, în al patrulea un lichior și a venit rândul cadoului meu. Deja mulțimea era amuțită, toți arătam ca niște maimuțe uakari, acelea cu fața roșie.

Când a deschis cadoul de la mine și era o altă sticlă de vin, mi-a venit să intru în pământ, fața mea nu doar că era ca sfecla, dar aproape că plângeam. Nu era un alcoolic, nu i se potriveau deloc sticlele de vin, de ce se gandise toată lumea la asta? Pentru că, de fapt, toți am apelat la cea mai impersonală metodă de a scăpa de responsabilitatea de a lua un dar, când, de fapt, ar fi trebuit să fie o bucurie. Să iei un cadou în acord cu firea persoanei căreia i-l oferi, în acord cu relația dintre voi doi devine o bucurie și pentru tine însuți, pentru că cei mai importanți sunt oamenii și nu ar trebui niciodată să uităm asta.

Când cadoul este luat la repezeală, doar ca să fie, când e clasicul deodorant și gel de duș, o ciocolată de la magazinul din colț pe care oricum și-o poate cumpăra singur sau chiar mai rău, banii în plic, se devalorizează și nu-ți aduce nici ție satisfacție, e doar ceva ce trebuie făcut. Mi-am dat seama de asta la ziua prietenului meu care ar fi meritat mai mult. Știu că rușinată, atunci am făcut ce știu și ce-mi place cel mai mult, să scriu.

Am scos din geantă pixul, mi-am recuperat punga de cadou pe care am modelat-o într-o bărcuță și i-am scris:

Mulțumesc că exiști în viața mea! Ești cel mai bun prieten! Mai știi când m-ai scos cu barca pentru a mă înveseli când eram foarte supărată? Acum nu sunt tristă, dar tot vreau să repetăm aventura, deci, ce zici de weekendul acesta?

Știu că a rămas câteva clipe nemișcat, apoi m-a luat în brațe și mi-a șoptit: ”Mulțumesc, e cel mai frumos cadou! Mergem sâmbătă și ne și îmbătăm la cât vin avem

Ne dăm cu barca pe un râu de vin” am continuat eu râzând.

Faptul că am putut să-i ofer, chiar și o fărâmă din povestea noastră, pe o hârtie ce fusese creată cu menirea de a fi o pungă de cadou a fost pentru mine un dar interior și ne-a făcut să ne consolidăm relația. Atunci a fost improvizație, venită tocmai din faptul că toți fusesem neglijenți, dar, în mod normal, nu m-aș duce la cineva să-i ofer o bărcuță de hârtie, dar aș opta, mai ales de atunci, pentru un cadou personalizat.

Cel mai frumos cadou pe care i-l poți oferi cuiva este cel pe care nu și l-ar putea cumpăra singur, iar pentru asta trebuie să oferi ceva din ființa ta, trebuie să fii artist, să te conectezi și tu cu respectivul dar.

Eu nu sunt expertă în editare, nu știu procesul prin care se imprimă ceva sau cum iese din tipar, dar iubesc să scriu, așa că pentru mine ar fi perfect dacă aș putea să ofer oamenilor cartea relației noastre sau cartea unui moment sau unor trăiri dintre noi. Așa că atunci când am aflat de Carte cu personalitate am simțit că s-a inventat o modalitate ușoară de a oferi cadouri memorabile.

Ușoară în sensul în care nu trebuie decât să editezi template-ul pus la dispoziție pe site, adăugând poze și text. Poate ție îți plac mai degrabă pozele și nu ai inspirație la scris, template-urile vin cu textele lor pe care le poți șterge sau păsta după preferință. Eu am creat deja o carte personalizată pentru iubitul meu, iar pe una dintre pagini am ales să păstrez textul inițial.

În cartea aceasta am încercat să reproduc într-o manieră inedită povestea noastră, de la începuturi până în prezent. Ne-am cunoscut în spațiul online care în cartea noastră devine ”Ținutul guvernat de tentații ale consumerismului”. Cred că dacă altcineva în afară de noi doi ar citi-o, nu ar înțelege-o pe deplin, iar eu asta mi-am și dorit pentru că așa cum sentimentele dintre noi sunt înțelese total doar de mine și de el, așa și povestea e presărată cu amintiri care vor fi doar ale noastre, amintiri codate.

Mă bucur că ne-am putea păstra pozele într-un altfel de album, unul cu poveste, căci în era modernă, ajungem să facem mii de poze, care se pierd în spațul online, pe care nu mai știi de unde să le iei și în ce folder le-ai pus.

Nu m-aș opri doar la a scrie povestea relației noastre, ci mi-ar plăcea să-i fac mai multe cadouri de acest fel pentru că bucuria și emoția cu care a primit acest dar personal, mă incită, mă face să-mi doresc să repet mișcarea, să ofer și mai mult, și mai inedit, și mai creativ și nu doar iubitului meu, ci aș face o carte pentru mama, una pentru tata, pentru cea mai bună prietenă, pentru sora mea și, de ce nu, una pentru mine însămi. Aș începe cu una, căci în timp, odată cu poveștile care se adună, sunt convinsă că se vor aduna și cărțile.

Deja am în minte următoarele cărți pentru iubitul meu, în una mi-ar plăcea să strâng poeziile pe care mi le-a dedicat de-a lungul timpului, împreună cu bancurile pe care le-am creat eu inspirată din viața noastră de cuplu, cum ar fi:

Ce-și gătește un bărbat cu mâna lui se numește… sandviș

În funcție de motivul pentru care i-aș oferi cartea, mi-aș lăsa și imaginația să zburde nestingherită printre paginile lucioase, calitative. Așa aș proceda cu toți oamenii dragi din viața mea, de exemplu, mă gândesc ca de Crăciun, să le fac tuturor câte o carte din partea lui Moș Crăciun. Acesta le-ar reaminti de toate năzbâtiile făcute în timpul anul, dar mai ales de toate momentele în care au reușit. Le-aș scrie, din perspectiva Moșului, momentele frumoase, căci acestea au menirea de a ne încuraja să mergem mai departe.

În cartea pentru mama aș pune poze cu noi, căci știu cât de fericită ar face-o.

În cartea pentru sora mea aș pomeni de nume date păpușilor, când eram mici, ca să-i reamintesc de ”copiii noștri”, căci, pe rând, eram mame pentru o păpușă sau alta. În cartea pentru tata aș povesti o grămadă de aventuri pe care le-am avut împreună, de la scufundări în mare până la escaladări pe munte.

Eu și tata

Pentru fiecare om aș scrie altceva, pentru că fiecare e unic și m-aș uita în primul rând la el, la cine e el ca individ, la ce i-ar plăcea, apoi m-aș gândi la legătura dintre noi, prin ce am trecut împreună și, la final, aș opta pentru un cadou unic care să ne facă fericiți pe amândoi, atât pe cel care primește, cât și pe mine, cea care oferă.

Alege cu sufletul cadourile pentru sărbători căci timpul trece, iar oamenii îmbătrânesc. Păstrează-i aproape pe cei dragi și arată-le că îi iubești, că prețuiești povestea dintre voi, așa cum simți tu!

Articolul acesta m-a făcut să-mi fie dor de o grămadă de oameni. Înainte de a mă apuca să creez cărțile personalizate de Crăciun, voi da câteva telefoane, și conversația e o formă de cadou. Timpul petrecut împreună e darul cel mai de preț, iar pentru a nu-l uita, poți să ți-l păstrezi mereu, în cartea ta!

Articol scris cu dor de oameni pentru SuperBlog 2019
Fotografiile sunt din sursele sponsorului și din arhiva personală

Școala mea, cu de toate și nimic

2

Acest articol a plecat de la o postare pe Facebook intitulată „Un fragment de realitate”. Prietenii mei mi-au reamintit aspecte pe care le uitasem, așa că mi-am completat povestea și acum se numește „Școala mea, cu de toate și nimic”. 

Un fragment de realitate

Pe vremea când eram eu la școală nu era săpun și hârtie igienică la toaletă. 

Cine se spală pe mâini în 6 ore? Nimeni, nu? Adică nu e ca și când mâncăm în pauze sau avem nevoi primare. Și prin clasa a XI-a când a fost un val de hepatita A erau toți profesorii stupefiați și mirați. Iar doctorița de la școală ne-a spus că hepatita A (boala mâinilor murdare) a fost în fiecare generație, să stăm liniștiți…

De aceea, toată ideea asta cu măști și dezinfectanți în școli sună pentru mine ca un proiect SF. Ca atunci când vezi un film în care mașinile zboară.

Tind să cred că-s destul de călită cu jegul, nu cred că băncile în care am stat 12 ani de zile au fost vreodată șterse. De fapt, sigur au fost, cu toții ștergeam cu guma notițele (fițuicile) celor din anii trecuți. Iar dacă tot am ajuns la gumă, mai e necesar să spun că sub bănci și scaune erau triburi de gume mestecate și pline de scame?

Atenție! Lăbuțe care nu au fost dezinfectate!

Banca aceasta arată extrem de bine, era la liceu. Eram în cea mai bună clasă, îmi pare rău că nu am găsit poză de la gimnaziu. Am făcut un an în laboratorul de biologie, înconjurați de animale împăiate și bănci îmbrăcate într-un fel de faianță, gresie, nu știu exact. Un material rece oricum.

Fumatul în baie, o modă în școală

Acum mi se pare complet deplasată școala în care am învățat. Nu se făcea duș după ora de sport (oricum nu ai fi avut timp). La toaletă nu doar că nu exista niciun produs de curățenie, să spui măcar să dai un „puff” de alcool pe acolo, dar se fuma, uneori îi găseai și pe profesori acolo. Iar dacă nu fumau împreună cu elevii pentru că aveau și ei o prestanță, tind să cred că fumul din cancelarie îl puteai tăia cu un cuțit. S-ar putea să mă înșel, căci locul unde se țineau cataloagele era ca un spațiu abstract, nu vedeai picior de elev pe lângă ușa aia. 

Sigur că fumatul ține de educația elevilor, dar cine e responsabil pentru această educație? Nu adulții? Nu oamenii din jur? Până la urmă, un preadolescent și un adolescent va fi întotdeauna dornic să aparțină unui grup. Dacă toți colegii lui sunt la baie, intoxicându-se, atunci unde să se ducă? Ei bine, clasa mea de liceu a fost printre singurele unde majoritatea nu fumau, dar când te duceai la baie tot dădeai de vecinii de la alte clase la „șuete”. 

Elevul de serviciu

Veneam la școală și când eram răcită pentru că nu voiam să pierd materie, iar eu răceli nașpa nu am avut. Însă, eram obligați să pierdem o zi la nu știu cât timp (poate o lună) ca să stăm 6 ore „portari”.

Se numea „elevul de serviciu” și stăteam la ușa școlii (cea pe care o foloseau profesorii, nu noi) pentru a ne asigura că nu ies elevii din școala. De fapt, oricum nu puteai gestiona nimic. Nu știu exact care era scopul acelor zile. Ori că nu aveau suficienți angajați, ori că voiau să ne pregătească pentru vreun job plictisitor sau să ne călească. Chiar nu-mi dau seama, dar ce știu sigur e că la liceu se întâmpla. Toți elevii, pe rând, pierdeau o zi de școală stând pe hol. Nu mai știu în ce clasă a fost, dar pentru mine, respectivele zile erau horror. Mă plictiseam teribil, simțeam că pierd materie și că nu fac nimic util

Nu știu dacă se practică la alte școli acest „elev de serviciu”, dar pentru o instituție de mărimea celei la care am învățat eu, cu o prestanță totuși pe zonă, această practică mi se pare dubioasă. Un elev e elev, nu angajat al școlii, iar responsabilitatea nu o înveți păzind o ușă (pe care oricum nu o păzești, căci ești prea mic pentru a comenta oricui ar intra). 

Fondul școlii și al clasei

Ce nu am menționat până acum este buretele. Am stabilit deja că nu aveam săpun. În schimb, aveam responsabilitatea de a șterge tabla cu un burete îmbibat în apă jegosă. Burete cumpărat din fondul clasei pe care nu-l schimbam „aproape niciodată”. La finalul anului nu-ți aminteai culoarea inițială, dar măcar știai unde s-au dus banii din fondul clasei. Cât despre fondul școlii care era o sumă mai măricică… Nu știu ce să scriu, căci nu știu la ce-l foloseau. Clar nu să cumpere hârtie igienică.  Înțeleg că, probabil, nu erau bani alocați. Sau școala decidea să îi dea pe concerte în curte (au fost câteva, am frumoase amintiri de acolo). Ce e mai ciudat, e că totul părea normal…

Facultatea

Mi-am dat seama că ceva e în neregulă când am intrat la facultate. Deși există și un cântec despre facultatea pe care am urmat-o:

Când am urmat-o eu, era și hârtie, și săpun, și șervețele pentru mâini, chiar și dozator cu apă. Atunci am rămas surprinsă. În ochii mei, ceva ce era absolut normal, avea aerul a ceva de înaltă educație. M-au intimidat aceste schimbări și am pășit în primul an de facultate indimidată. Simțindu-mă ca „fata de la țară”, deși tot la oraș copilărisem și eu, unul mic ce-i drept.

Liceul mi-e drag, îmi va fi mereu, dar clar ceva era îmbârligat la valorile locului. Îmi amintesc că „cea mai mare problemă” a lor era că nu aveam uniforme. Au încercat de vreo două ori să implementeze uniforma, pe care au plătit-o părinții. Ce e drept, la clasele primare am purtat uniforma aceea standard, albastră. Rochița aceea pe care toți o purtăm cu pantaloni. Adorabil!

Amintirile din liceu îmi sunt mai vii, dar fii sigur că nici în clasele primare nu era vreo altă baie. Șervețelele în buzunar erau sfinte, iar când nu aveai… Noroc cu colegii… împărțeai unul. Oare masca se poate împărți?

SuperBlog, ediţia de toamnă! (2019)

3

Am tot încercat o lună de zile de când s-a dat startul înscrierilor pentru SuperBlog să mă țin pe poziția de a nu participa. Dar am eșuat, iar dovada este acest articol prin care îmi anunț prezența în competiție.

Ce e SuperBlog?

Metaforic vorbind aș spune că e “un drog”, dar unul sănătos care îți dă adrenalină, energie și zvâc, dar îți dezvoltă și imaginația, cunoștințele și încrederea în sine.
Totuși, ca să înțelegi mai bine intră pe site, unde vei găsi regulamentul competiției de blogging creativ.

Cum i-am descoperit?

Am participat și în primăvară, dar am fost “avertizată” că toamna e “the big deal”. Aici îmi anunțam prezența când abia ghioceii începeau să-și facă simțită prezența timid prin zonele verzi din România, dar și pe la colțurile gri ale Bucureștiului în mănunchiuri legate cu elastic cauciucat.

De ce particip din nou?

Mi-am dat seama că pe vară m-am lenevit. Nu am reușit să găsesc determinarea de a scrie, mai ales că am lucrat o vară întreagă la mare (ar fi un subiect despre care aș putea să scriu. Lista cu teme e lungă, doar nu le-am așezat pe blog încă). Prin SuperBlog am găsit o disciplină de a mă determina să-mi pun rotițele minții în funcțiune.

Voi participa la toate probele?

Nu știu! Până ieri când m-am decis, nici nu știam că voi participa. Rămâne să aflăm împreună.

Să ne bucurăm de toamnă şi să ciocnim cu pahare de struguri transformați în lichioarea lui Bachus pentru inspirație și scrieri creative!🍷

Sunt inspirată într-o casă elegantă

5

Cum tocmai m-am mutat în casă nouă, adică veche, dar nouă pentru mine, și cum nu are nimic, în afară de nevoie urgentă de curățenie, renovare și reamenajare, în mintea mea se desfășoară tot felul de planuri, mă gândesc la tot felul de stiluri, combinații care să-mi facă viața inspirată.

Eu sunt o gurmandă, iubitoare de mâncare și îmi place să experimentez din când în când gătind sau să-mi savurez mâncarea comandată în bucătărie, de aici mi-am propus să pornesc cu renovarea. De la cea pe care eu o numesc inima casei, e de multe ori și locul meu de inspirație, de unde scriu pe blog, în miros de pâine caldă pe care ador să o coc într-un cuptor de calitate.

Dacă în trecut bucătăria era reprezentată de un cuptor rudimentar, cu lemne sau cărbuni, iar mirosul se împrăştia în toată curtea, abia în secolul XX arhitecta Margarete Schütte-Lihotzky a pus accent pe bucătărie ca spaţiu de depozitare, folosit eficient. Acum însă, bucătăria e mult mai mult de atât, avem acces la design specializat, electrocasnice şi ustensile. Putem alege dacă o să fie bucătărie închisă sau open space, opţiune tot mai populară în era modernă, când să găteşti, să ştii să o faci, nu îţi mai asigură existenţa, poate doar un loc de onoare într-o inimă de bărbat, doar se zice că dragostea trece prin stomac, nu? Sunt totuşi convinsă că abilităţile practice în “bucătăreală” a bucatelor, nu pot să le egaleze pe cele în “bucătăreală” a gospodăriei. Ne ghidăm în viaţă după simţul estetic. Atunci când eşti înconjurat de frumos, parcă totul e mai bun, mai plăcut, chiar şi cartofii prăjiţi un pic mai mult.

Cu atâtea opţiuni, cred că îmi înţelegi greutatea în a mă decide cum să fie noua mea bucătărie. Atunci când simţi că cerul e limita, iar asta te încurcă, iei o gură de aer şi te gândeşti să porneşti de la elementele cele mai importante: chiuvete de bucătărie, cuptor, frigider, hotă etc.

De ce de la aceste elemente? Pentru că mie mi-e clar cât sunt de necesare, iar în funcţie de asta pot să gestionez şi restul spaţiului, cât va fi spaţiu de depozitare, ce fel de blat folosesc, unde pun hota ca să nu trebuiască după ce spăl legumele să o ocolesc pentru a ajunge la tigaie.

Acum, trăgând aer în piept, am inspirat mirosul proaspăt de pizza comandată, iar asta m-a întristat. Sigur că-mi place pizza comandată, dar deja visez la cea coaptă de mine într-un cuptor Franke pe care mi-l doresc încă de dinainte de a-mi fi cumpărat apartamentul.

Tot de la aerul proaspăt şi apetisant, mi-am dat seama deja că îmi doresc de la bucătărie să fie practică, rezistentă şi elegantă. Vreau să îmi facă plăcere să stau cu prietenii, chiar și în bucătărie, nu doar în living. Îmi doresc o casă care să mă inspire, să-mi vorbească, să mă ghideze, iar limitările ei de spaţiu şi nevoia mea să se întâlnească cu un rezultat surprinzător. Asta se poate întâmpla doar respectând câteva aspecte esenţiale: estetic, practic şi calitativ.

Estetic

Ce multe poate face o gură de aer! Până la urmă, cred că asta e singura modalitate de a fi inspirat, atunci când inspiri cu plăcere, iar pentru asta e nevoie nu doar de miresme îmbietoare, dar şi de un spaţiu pe măsură, care să facă față aburului, fumului sau mirosurilor combinate.

Bucătăria mea va fi clar frecventată de prieteni, voi avea seri ale fetelor în care vom găti paste şi vom bea vin alb. Vom juca jocuri de societate. Va fi o bucătărie cu care să mă mândresc, dar pe care să o pot folosi pentru a găti prăjituri.

Voi opta pentru bucătărie închisă, dar dichisită. Geamurile mari nu sunt niciodată suficiente atunci când îţi propui să găteşti în bucătărie, iar eu cu siguranţă voi alege o hotă Franke cu un design deosebit, care nu doar că va fi eficientă, dar poate fi confundată uşor cu un tablou.

Hota aceasta nu doar că arată foarte bine, dar e și extrem de silențioasă, deci nu ne va deranja în timpul discuțiilor. Poate fi folosită atât în modul de evacuare, cât și în cel de recirculare. Dar deja mi se pare că am trecut la următorul punct, cel practic, când contează ca totul să funcționeze inteligent, pentru a ne face viața ușoară.

Cele două aspecte sunt clar conectate, căci estetic fără practic e inutil, iar practic fără estetic e trist.

În ceea ce privește plita, voi alege cu siguranță modelul care să se potrivească cu hota. Pentru mine e foarte important să fie ușor de curățat, iar faptul că este din sticlă tratată, face ca plita Crystal Steel să fie ideală.

Practic

Dacă și tu ai o bucătărie mică, vei simți că ești limitat, dar mult mai important e cum te organizezi pentru ca nici măcar cerul să nu-ți fie limită, poate tavanul doar, dar hai să ne întoarcem la sfaturi utile. Cu un mobilier compact și multifuncțional nu ai cum să greșești. Spațiile de depozitare trebuie să fie alese inteligent. Mobila masivă se exclude într-o astfel de variantă. O bucătărie mică e ideală în formă de U sau de L. Atunci când reușești să integrezi mobila cu electrocasnicele ai parte de varianta ideală, care va arăta foarte bine.

Și într-o bucătărie mai mare sunt câteva reguli de care trebuie să ții cont dacă vrei să te simți confortabil. Pentru mine, chiuveta este extrem de importantă, căci e cea mai folosită parte a bucătăriei. Voi opta întotdeauna pentru un robinet înalt, de altfel, acestea sunt cele mai comune, pe bună dreptate, căci, în bucătărie, un robinet scurt, te va încurca la spălatul vaselor. Eu voi opta pentru o baterie Franke cu un grad mare al funcționalității.

Mie îmi place chiuveta din fragranite, dintr-un amestec de granit și rășină acrilică, cu o tehnologie inovativă  SANITIZED (ioni de argint), care îmi ușurează viața, căci ajută la menținerea curățeniei chiuvetei. Sigur că tot trebuie curățată, dar testele demonstrează că 99% dintre bacterii nu se vor înmulți.

Poate pentru ce îți imaginezi tu se potrivește altceva, poate o chiuvetă din inox sau fraceram. E foarte posibil să nu fie la fel pentru toată lumea când vorbim de gusturi, dar sunt câteva reguli universal valabile, iar una dintre ele este calitatea.

Calitatea

Dacă este ceva de la care nu voi face rabat este ca tot ce folosesc pentru amenajare să fie calitativ, de la mobilă, la electrocasnice și ustensile.

Un produs calitativ nu doar că arată mai bine și e mai performant, dar în timp, reprezintă economie, căci ține mai mult.

Eu, după cum ai observat deja, mă tot uit pe site-ul celor de la Franke, și o fac pentru că am încredere în produsele lor. Nu doar pentru că e cel mai mare producător de chiuvete pentru bucătărie din lume, dar este și lider în cercetarea şi dezvoltarea unor materiale şi a unor produse noi pentru bucătărie. În plus, îi recomandă și experiența, primele chiuvete fiind comercializate în 1925. În România au peste 20 de ani experiență.

Pizza mea s-a răcit deja, căci sunt absorbită de multitudinea de opțiuni pe care o am pentru reamenajare. Cred că singura soluție este să abandonez mâncarea și să mă urc în mașină pentru a merge la  showrooom-ul Franke România unde nu doar că pot să văd tot ce mi-a plăcut de pe site, dar am șansa să mi se răspundă la toate întrebările.

Ți-au plăcut alegerile mele?

Mi se pare că locul în care trăiește un om spune foarte multe despre el. Numai din acest articol sunt convinsă că deja ți-ai dat seama că îmi place stilul modern, că iubesc să fiu inspirată de tot ce mă înconjoară, inclusiv bucătăria. Nu poți găti cu dragoste, decât dacă o simți.

Pentru că toți suntem diferiți, eu sunt foarte curioasă, care e preferata ta dintre următoarele?

Te-am nimerit? Bineînțeles că acesta a fost un joc. Probabil, la fel ca mie, îţi plac toate, aşa că dacă ai putea, ai avea casa numai din bucătării. Ce cred că e important totuși de reținut este să alegi cu inima și cu capul atunci când renovezi.

Indiferent pe care ai ales-o, ești special, așa cum ar trebui să fie și casa, așa că profită de primăvară și fă schimbarea pe care ți-o doreai de mult sau repară ce ai tot amânat. Fii propriul home decor, fii inspirat! Simte-te bine în pielea și în căminul tău, iar dacă vrei o baterie cu design deosebit, ca o acadea împletită de Crăciun, go for it! Deocamdată, eu ”go” la showroom!

Sursele fotografiilor:

  • www.frankemagazinonline.ro
  • https://www.facebook.com/FrankeKitchen.Romania/

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020!

Activități pentru familiile cu copii, perfecte pentru Paște

3

Paștele e un prilej minunat de a petrece timpul cu cei dragi. Îți sugerez opt activități pe care să le faci cu copiii, dar care te vor bucura și pe tine, ca adult.

Gătiți împreună preparate specifice Paștelui

Încă de Sâmbătă puteți să vă implicați cu toții în pregătirea preparatelor. Puteți alege rețete de pe internet sau să gătiți rețetele bine știute. Înroșitul ouălor e extrem de simplu și impresionează copiii.

Puteți încerca să faceți împreună și un desert foarte simplu, poate ceva cu biscuiți, frișcă și căpșune. Puteți pune un blat de biscuiți, unul de căpșune și apoi unul de frișcă.

În ziua de Paște puteți să-i lăsați pe cei mici să aranjeze șervețelele sau platourile. Mie îmi plăcea foarte mult să decorez salata de beouf.

Organizați o cursa cu ouă și linguri

Un joc bine cunoscut și tare distractiv este cel în care fiecare primește câte un ou și o lingură pentru a ajunge dintr-un punct considerat start, la altul considerat finish.

Cursa poate fi complicată. Patricipanții pot fi provocați să treacă și peste obstacole, cum ar fi o sfoară legată de doi copaci. O altă variantă si fi să țină lingura în gură. Pot primi pedepse cei care scapă ouăle.

Pentru a se evita o dezordine prea mare poți folosi ouă fierte, de lemn sau mingiuțe.

Ghicește numărul de ouă din ciocolată

Un alt joc foarte distractiv este cel al ghicitului. Pune într-un bol multe ouă de ciocolată, iar fiecare membru al familiei trebuie să estimeze câte ouă sunt în bol. Numărați-le împreună. Cel care a spus numărul cel mai apropiat este câștigătorul. La final, le puteți mânca împreună.

Lucrul manual nu se va demoda niciodată

Acum îi spunem în multe feluri: art&craft, DYI, handmade, dar este tot lucrul manual bine cunoscut și din copilăria noastră. Doar că acum găsim o mulțime de idei și tutoriale. În funcție de vârsta copilului poți opta pentru coșulețe, ghirlande cu ouă sau pur și simplu desene de pictat și colorat.

Decorați-vă casa și împrejurimile

Puteți decora casa cu ouă de polistiren vopsite, cu panglici sau hârtie creponată. Pentru și mai multă distracție puteți umple un copac din curte sau din fața blocului cu ouă de plastic. Puteți picta pietre cât mai apropiate ca formă de ouă și să le lăsați la vedere pentru a fi descoperite de vecini.

Căutare de comori

Ascunde prin casă sau prin grădină dulciurile în formă de ouă sau iepurași, șosete, mici simboluri pe care copiii trebuie să le găsească. Fiecare păstrează ce găsește.

O altă variantă ar fi să creezi indicii. De exemplu, începeți într-o încăpere în care puneți săgeți desenate care să-i conducă pe participanți la televizor, în spatele televizorului puteți pune un bilețel cu o ghicitoare. Acea ghicitoare îi va conduce într-un alt loc, și tot așa până când, în final, vor descoperi comoara.

Citiți povești de Paște

Nu există perioadă mai bună pentru ca cei mici să facă cunoștință cu tot felul de iepurași interesanți din povești și mai interesante.

Povestiți-le celor mici semnificația Paștelui

Paștele nu este doar despre distracție, mâncare și iepurașul care aduce daruri. Povestiți copiilor despre Învierea lui Isus Hristos. Puteți integra informații „serioase” într-un joc de tip Trivia. Pregătiți mai multe întrebari. Le puneți pe rând, iar cine ridică cel mai repede mâna trebuie să spună despre ce crede că e vorba. Pot fi întrebări de genul: „Ce fel de mâncăruri se prepară de Paște?”, „Care e semnificația reală a Paștelui?”, „De ce se înroșesc ouăle?”.

Cel mai important, nu uitați să fiți unul pentru celălalt nu doar de Paște. Sărbători frumoase!

Cu mai multe fete minunate am colaborat ca să aducem gândurile noastre de Paște în spațiul virtual. Află ce s-au gândit și celelalte fete să posteze de Paște accesând linkurile lor.


Talpos Romina -https://www.instagram.com/rominat/ , https://sparkleandlove.ro Balaban Violeta – https://www.instagram.com/vyo_b/
Oana Alexandru – https://oanaalex.ro/
Gabriela Bratu – https://paginidezisinoapte.ro https://instagram.com/pagini_de_zi_si_noapte
Simona Diaconu – https://www.instagram.com/simona.diaconu_blog/
Stefaroi Bianca – https://instagram.com/biancamake_up
Kovacs Eniko- https://www.instagram.com/kovacs.eni/, https://www.kovacseni.eu
Catalina Popa – www.catalinapopa.com
Lili Toma – https://www.facebook.com/CuLiliinbucatarie, https://www.instagram.com/cu_lili_in_bucatarie

Viitorul afacerilor sunt reclamele luminoase

1

Astăzi m-a prins ploaia. Văzusem că e înnorat, dar nu mi-a păsat, am ieșit încântată ca într-o zi de vară. Nu a durat mai mult de 20 de minute până când picături rapide și mari au început să pice pe hainele mele subțiri. Să mă întorc acasă nu mai era o variantă, așa că m-am uitat în jur. Niciun balcon, nicio streașină sub care să mă adăpostesc, dar nu foarte departe, am văzut un ecran luminos pe care scria: ”Autoservire”, imediat mi-am spus: ”Ce bine! Nu aș fi reușit niciodată să o văd fără acest panou inspirat!”. Oricum îmi era și foame, așa că am alergat într-acolo și am descoperit un loc nou din București, iar stomacul meu a fost mulțumit.

Întâmplarea mi-a amintit de timpul petrecut în SUA, dar, mai ales, de zona mea favorită din New York City, adică Times Square, zonă atât de vizitată tocmai pentru panourile publicitare. Știu că era toamnă și noapte când m-am lăsat purtată prin poveștile ecranelor luminoase ale ”orașului care nu doarme niciodată”. Reclamele spun ceva, întotdeauna au făcut-o, mereu au avut un scop, indiferent că au fost online, pe pliante, sub formă de anunțuri sau pe ecrane luminoase.

În Times Square am simțit cum ar putea să arate viitorul, iar în plimbarea de astăzi, pe străzile Bucureștiului, mi-am dat seama cât de util poate să fie să-ți apară luminos exact serviciul de care ai nevoie, ca de exemplu: un ceas electronic cu LED-uri exact când ai telefonul într-un buzunar greu de accesat din geantă (și te mai și grăbești), o cruce de farmacie pe care o căutai oricum căci aveai o durere de cap imposibilă sau, ca în cazul meu, un afișaj electronic care anunță un restaurant când te prinde o ploaie torențială.

Mâncând supă de găluște și cu afișajul în minte derulându-se: ”autoservire, pizza, grătar”, nu am putut să nu mă gândesc că o afacere de succes e una promovată inteligent. În funcție de ce vrei să spui, alegi în ce fel de publicitate investești, iar impactul reclamei ține de două componente esențiale: vizibilitate și calitate.

Vizibilitate

Simțul vizual joaca un rol major in viața oamenilor, de aceea un ”mesaj văzut” e mai ușor de reținut. Promovarea outdoor capătă amploare și cred eu că reprezintă viitorul afacerilor de succes.

Atunci când vrei să comunici un mesaj mai multor oameni, o idee foarte bună sunt afișajele LED căci spre deosebire de panourile clasice, se văd din depărtare chiar și noaptea. Acesta nu trebuie să se afle neapărat în fața localului, așa cum a fost la autoservirea care m-a salvat de ploaie sau la farmaciile cu care suntem obișnuiți, chiar și cele veterinare, ci poate să se afle pe autostradă, în parcuri, benzinării, centre comerciale și oricare alt loc pe care îl ai în minte, în funcție de grupul țintă și mesajul pe care vrei să-l transmiți.

Ce îmi place foarte mult e că poți să fii creativ, să transmiți mesaje atractive, să alegi dimensiunea și forma panoului și chiar să discuți soluții de afișaj personalizate. Pentru un produs nu e suficient să-i scoți în evidență calitatea lui de bază, ci să-i subliniezi personalitatea, iar pentru asta trebuie să fii creativ și să ai uneltele necesare. Poate te interesează o reclamă verticală, un ceas rotund sau o cruce pentru farmacie, opțiuni sunt pentru ca reclama ta să arate așa cum îți dorești, dar e indicat să colaborezi cu firme de încredere căci la fel ca în orice domeniu, întotdeauna vor exista ”chinezării”. Eu pot să-ți recomand Smarsoft care au produse premium în acord cu ultimele inovații tehnologice din industria LED. Cei care pun ”inovația tehnologică” ca element central al afacerii lor, nu au cum să nu înțeleagă nevoile afacerii tale.

Sursă: Smarsoft

Calitate

O organizație, companie, firmă care se respectă nu ar trebui să se mulțumească cu puțin nici în ceea ce privește promovarea, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că reclamele luminoase ar trebui să fie de calitate, dacă nu, LED-urile își pierd din intensitatea luminii și se vor arde foarte repede. Învestiția inițială într-un produs premium înseamnă, în timp, economie.

Care sunt avantajele unui produs premium?

  • Claritate și culori vii;
  • Extrem de fiabil și durabil (peste 12 ani);
  • Opțiuni textuale și grafice personalizate;
  • Un software personalizat, ușor de folosit;
  • Protecție la umezeală, la radiații UV și la diferențe de temperatură.

Smarsoft oferă toate acestea și încă multe altele despre care poți citi pe site-ul lor. Aș apela cu încredere la ei mai ales că au dezvoltat soluții de afișare după o arhitectură proprie. Întotdeauna au pus accent pe inovație și pe oferirea ultimelor tehnologii descoperite, iar cea mai importantă componentă a unui afișaj luminos este LED-ul. Ei folosesc doar OSRAM și BROADCOM, cele mai puternice LED-uri de pe piață cu tehnologia HIGH POWER care le conferă vizibilitate crescută de la distanță și, în același timp, le protejează termic.

Dacă viața mea ar fi un drum șerpuit și amenajat cu panouri, dimineața m-aș trezi în fața unui panou luminos cu o ceașcă de cafea care mă îndeamnă: ”încarcă-ți bateriile!”. După-amiază aș conduce printre panouri electronice cu informații despre trafic când eu le-aș căuta mai ales pe cele care semnalează parcările, iar seara textul: ”sunt moale și pregătită” mi-ar atrage atenția din reclama cu o pernă albă și imaculată căci publicitatea face parte din viața noastră și o va tot face, evoluând odată cu noi. Cum? Imaginația e limita, dar eu îmi amintesc că în Grecia, pe autostradă, erau deja panouri care anunțau accidente rutiere sau mesaje de interes pentru conducătorii auto, iar textul se schimba în funcție de necesitate. Când am trecut eu pe acolo atrăgeau atenția că s-a pierdut o fetiță, anunțând și zona, iar asta mi s-a părut deja că aparține futurismului.

Cred că LED-urile se vor perfecționa continuu, la fel și software-urile folosite, în funcție de nevoile pieței, iar ce îmi imaginez că o să capete amploare vor fi hologramele 3D create cu lumină LED. Oricum ar fi, nu doar afacerile se pot bucura de afișajele LED, însă, cu siguranță, acestea reprezintă viitorul firmelor căci, de multe ori, scopul reclamei nu e produsul sau afacerea, ci locul câștigat în mintea consumatorului.

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

Primul tur în noua mea casă!

5

După câteva luni de așteptare, multă birocrație și ceva pandemie, am reușit să intru în posesia cheilor noii mele case. Am foarte multe idei despre cum voi transforma casa, așa că promit să te țin la curent cu evoluția construcției și a designului interior.

Până atunci, pentru a marca primul “unboxing“/tur virtual, am făcut acest vlog pentru a împărtăși și cu tine această nouă experiență:

Tu cum ai transforma garsoniera? Ai opta pentru o două camere sau ai păstra aceeași împărțire?

Am fost în Cap Aurora, cea mai mică stațiune de pe litoralul românesc

0

Am fost în Cap Aurora, cea mai mică stațiune de pe litoralul românesc și nu regret deloc. Deși mică, stațiunea e aerisită și liniștită.

Totuși, am găsit greu un market, așa că am cumpărat apă la suprapreț. N-am prins neapărat cea mai bună vreme, dar am profitat de ocazie pentru a face un vlog pentru voi.