Personal

Home Personal Page 9

Competiția cea mai dulce e cu tine însuți

0

Acest articol e în mod special dedicat bloggerilor, pentru că vreau să vă spun că e cazul să vă luați inima în dinți, tastatura în brațe, să pregătiți degetele și să învățați unde e F5-ul, căci au început înscrierile pentru SuperBlog! De ce să știi unde e F5 pe tastatură? Afli după ce participi la cel puțin o probă din cadrul competiției SuperBlog.

În fiecare an mi-a plăcut cum a fost prezentată competiția de blogging creativ pe https://super-blog.eu, dar anul acesta mai mult ca oricând pentru că se pune accetul pe competiția cu tine însuți.

Fiecare are propriul drum în această aventură, unii trebuie să participe de 5 ori până ia trofeul, alții nu trebuie să ia trofeul pentru că vor doar să se distreze, iar alții câștigă nenumărate premii, ocolind intenționat locul I pentru a putea participa la nesfârșit. Din ce categorie vei face parte, rămâne să descoperi, nu trebuie să știi de acum, dar ce îți pot garanta este că harta și drumul pe care îl vei urma în această competiție te va schimba. Cum? Depinde de tine!

Cum te înscrii:

  1. Citești regulamentul competiției și pagina Întrebări și răspunsuri
  2. Dacă nu găsești informațiile căutate, poți adresa întrebări prin e-mail (superblog@swissplan.biz) sau pe Facebook
  3. Îți anunți participarea la competiție într-un scurt articol pe blog
  4. Completezi formularul de înscriere
  5. Intri în comunitatea SuperBlog!  
  6. Te antrenezi! La 1 octombrie se lansează prima probă!

Suntem anunțați că vor fi diverse surprize pe parcursul competiției. Sunt super curioasă despre ce e vorba și voi urmări cu interes parcursul concurenților, până atunci le citesc propriile descrieri. Pe site se creează pagini de prezentare pentru fiecare concurent. Mi-ar plăcea să citesc și despre tine!

Vrei trofeul? Citește acest articol în care am expus cele mai importante aspecte de care trebuie să ții cont dacă vrei ca la destinația finală să-și ții numele blogului gravat în brațe. Mult succes!

Andrei Neagu lansează ”Prea Departe”

23

Piesa “Prea Departe” este compusă și interpretată de Andrei Neagu, iar eu o știu pe de rost. Nu doar pentru că rămâne întipărită în mintea și sufletele celor care se deschid să înțeleagă, celor empatici, celor care își doresc să primească emoții, cât și pentru că am plâns de am rupt ascultând-o ore întregi.

Cum simt eu piesa?

Piesa e dulce, ușor tristă, nu neapărat menită “să stoarcă lacrimi”, cât mai degrabă să-ți arate că nu ești singur. Cu toții avem un drum, cu toții avem oameni pe care îi simțim ”prea departe”. Sigur că asta e interpretarea mea asupra piesei.

Cum o să o simți tu?

Dacă aș întreba trei oameni diferiți toți vor avea versiunea lor destul de asemănătoare, dar în același timp diferită. Asta face viața frumoasă! Faptul că atunci când ne uităm în jur nu vedem mii de “noi înșine”. Cineva ar putea înțelege că e vorba despre acea relație în care ai simțit că ai un viitor, în care ai investit, iar celălalt nu a fost pe aceeași lungime de undă. Alții o să creadă că e despre faptul că nu poți uita pe cineva sau că, pur și simplu, te-ai despărțit sau ai fost părăsit de curând. Unii o să simtă că, de fapt, acel cineva nu e ”prea departe” tocmai pentru că e în mintea ta. Unii vor simți că e despre atunci când o relație se răcește, ”singurătate în doi”.  Mii de posibilități de interpretare și toate sunt corecte!

Arta e pentru cei care acceptă să o primească în viața lor și nu există decât prin percepția acestora. Orice act artistic, că e teatru, cântec, dans sau circ conține elementele: interpret (artist), poveste (cadru) și pe tine, pe cel care privește. Fără tine nu există! Iar ea e doar atât cât tu vezi. Acest clip poate fi emoționant și fascinant, plictisitor și static sau dubios în funcție de ce parte din tine lași să se oglindească în el. Așa că, te rog, privește-l și lămurește-te ce înseamnă pentru tine. Nu porni cu așteptări. Lasă-te surprins!

#Oameniicufarmec sunt cei care au grijă

2

În această perioadă am văzut foarte mulți oameni frumoși. Am văzut și poze cu zâmbete largi și ochi pătrunzători, dar frumusețea oamenilor am văzut-o în mesaje, în gândurile de susținere pe care ni le scriem unii altora. Frumusețe am văzut și în mobilizarea anumitor firme pentru a-i ajuta pe cei care sunt în linia I în lupta cu virusul, dar și în cei care susțin diverse ONG-uri. Frumusețe am văzut și în recunoștința față de noi înșine. Învățătoarea mea spunea: ”nu poți respecta pe cineva, dacă nu te respecți pe tine însuți”. Așa și cu grija…

Suntem frumoși când avem grijă de noi atât fizic, cât și sufletește.

Grija pentru fizicul nostru ne-o arătăm prin igiena de care trebuie să ținem cont permanent, dar și prin faptul că nu neglijăm un program de exerciții fizice, chiar și-n casă. O dovadă de grijă pentru corp este și hidratarea pe care trebuie să i-o oferim pielii, mai ales în această perioadă în care ne spălăm pe mâini mult mai des și riscăm să distrugem din bacteriile bune.

Grija pentru suflet ne-o oferim prin recunoștință. Recunoștință că ești sănătos, că ai un acoperiș deasupra capului, că ai mâncare în frigider, că poți să-ți suni prietenii și rudele, că trăiești! Uneori e greu să fii recunoscător. Am văzut o grămadă de postări pe Facebook cu mesajul: ”eram fericiți, dar nu știam”. Încă suntem fericiți, dacă suntem sănătoși, încă avem pentru ce să fim recunoscători, căci, din păcate, întotdeauna e loc de mai rău, dar ca să nu se ajungă acolo, trebuie să fim cu toții eroi, iar eu am respect pentru aceștia.

De aceea, jos pălăria…

Pentru toți cei care ies din casă pentru a se asigura de siguranța noastră: polițiști, jandarmi, armată.

Pentru cei care au dăruire și caută soluții, pentru eroii zilelor noastre, pentru cei care nu sunt înarmați cu pușcă și exploziv, ci cunoștințe, răbdare și dăruire: medicii, personalul medical, farmaciștii.

Pentru cei care ajută la distribuirea materialelor necesare medicilor, dar și oamenilor care nu mai pot ieși din casă: curierii și voluntarii.

Pentru casierii, angajații și firmele care ajută economia.

Pentru artiștii care oferă concerte live, ateliere și melodii pozitive în această perioadă.

Cu totii putem fi eroi, chiar stând acasă, căci așa îi protejăm pe ceilalți, deci jos pălăria și pentru noi, pentru cei care stăm acasă, cei care ne adaptăm cu jobul la distanță, cei care stăm cu copiii și încercăm să le oferim lecții prețioase. Eu, de exemplu, am început să fac tutoriale pentru copii, căci dacă știu să fac ceva, de ce să nu ofer mai departe?

Te gândești, poate, cum ar putea să ajute o firmă de cosmetice în această perioadă? Când am scris ”cu toții”, chiar asta am vrut să scriu. Și o firmă de cosmetice poate, și încă cum! Am exemplu chiar de la cel mai mare producător român de cosmetice, și anume Farmec. Pe lângă faptul că-ți scriam mai sus că e indicat să folosim cremă hidratantă, iar Farmec are câteva foarte faine, aceștia s-au implicat și în producția de noi produse igienizante. Loțiunea cu 70% alcool, având și glicerină pentru protecția mâinilor. Aceasta și gelul cu acțiune rapidă au ajuns deja la cadre medicale, iar compania lucrează încontinuu pentru cercetarea și dezvoltarea producției de biocide.

 

Eu de abia aștept ca noile produse să se comercializeze și publicului larg, dar, până atunci, știu că mă pot bucura de celelalte produse dezinfectante pe care le au: săpun antibacterian Gerovital Pure și Nufăr Dezinfectant Universal.

Pentru Farmec am respect de mult timp, căci mi-au câștigat încrederea cu produsele lor, dar și cu campaniile și implicarea în societate, având valori în care cred și eu: grija pentru frumos și sănătate, respectul faţă de mediu și de tradiţie, iar eu iubesc și faptul că nu testează pe animale. Recunoștința pentru campaniile lor vreau să le-o arăt în acest articol, iar pentru produse, le-o arăt cumpărând.

Grija pentru comunitate, Farmec, și-a arătat-o și prin campania Ai grijă de natură așa cum ai grijă de tine, care încurajează clienții să recicleze ambalajele produselor lor.

Mie îmi place și grija pe care o oferă femeilor. La 100 de ani de la Marea Unire, Farmec și-a dorit să ne reamintească faptul că noi ne putem schimba poveștile în bine.

Știu că Farmec pune implicarea în comunitate în centrul activității lor, iar pentru asta le mulțumesc. Deja cred că fac foarte bine ceea ce fac și sper ca produsele lor igienizante să ajungă la cât mai multe spitale.

Ce ar mai putea face? Ar fi fain să folosească materiale reciclate și pentru ambalajele produselor lor.

Cum știu că sunt foarte activi pe YouTube, mi-ar plăcea să văd tutoriale cu tehnicile de spălat pe mâini. Ar putea chiar să facă un tutorial cu măscuțe, deși există deja pe internet, întotdeauna e loc să fie informați mai mulți oameni. Poate și de cum trebuie spălat corect cu produsele lor, cât trebuie lăsat un produs să acționeze, cum îl diluezi și tot felul de idei de acest fel.

Totuși, acum doar sper să primească toate aprobările și să ajungă și la oamenii de acasă noile lor produse igienizante.

Cred că în această perioadă, nu există prea multă grijă, doar prea multe griji, iar cea mai bună modalitate de a scăpa de ele este de a acționa pentru folosul celorlalți. Atunci când te gândești la ceilalți, nu mai ai timp să te concentrezi pe problemele tale și simți satisfacția ajutorului pe care îl oferi. Acest articol este creat din dorința de a-mi arăta recunoștința și grija pentru cei care au grijă.

Hai să fim eroi! Când bateriile unuia sau ale altuia se termina, putem deveni încărcătoare doar cu o vorbă încurajatoare. Hai să fim un cerc de energie pe care o transmitem în lume, una pozitivă, plăcută, cu farmec.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Fotografiile sunt preluate de pe pagina de Facebook a companiei Farmec

Condu prudent, vacanța are prioritate!

1

La 18 ani, cu verva tinerei rebele, nu ascultam sfaturi, nici măcar de viață, darămite de cum să conduc sau cum să-mi întrețin mașina. Am luat carnetul din prima, m-am întrebat ce e în mintea polițistului, dar am ales să-i zâmbesc și să ies din mașină repede până nu se răzgândește și mă trezesc cu dosarul în brațe. Conduceam bine, văzuse asta polițistul, dar îmi lipsea experiența și eram prea încăpățânată să ascult sfaturi, probabil, dacă observase și această îndărătâicire a mea s-a gândit că o să treacă în timp.

Am un prieten care e pasionat de mașini, mereu mă bătea la cap cu ce e de îmbunătățit la mașina mea, cât de des ar trebui să-i fac revizie și ce accesorii i-ar fi necesare în anumite momente. Singura decorațiune pe care i-am pus-o a fost de Crăciun: coarne de ren, sigur că nu la recomandarea acestui prieten, ci la îndemnul spiritului sărbătorii. Acum m-am învățat minte, dar până atunci hai să stabilim cum o să numim mașina mea pe parcursul povestirii. I-am putea spune Furia Albă sau Elf, pentru că ăsta e numele ei, chiar cu ecuson la purtător, iar Furie pentru că, nu știu de ce, așa își numesc oamenii mașinile.

Prietenul de care vă spuneam e genul care are pe mașina lui până și cârlig de remorcare. Îmi amintesc că mă amuzam câteodată și îl întrebam: ”Mișule, pe cine încerci tu să agăți cu ăla? Merge mai bine agățatul cu un trandafir!” sau ”Ești pirat Mișule? Ce e cu cârligul ăla?”. Degeaba încerca el să-mi explice cât îi era de folositor: că putea tracta o rulotă și să meargă în Vama Veche și să râdă de noi, ceilalți, care ne adăposteam în corturi, ținând din toate părțile să nu-l ridice cu totul furtuna, dacă venea. În predicțiile lui Mișu mereu venea furtuna și mereu rulota era varianta ideală. Se lăuda și că, dacă l-aș fi ciocnit cu mașina, acel cârlig i-ar fi putut salva viața, fiind un fel de scut. Îmi înșira o polologhie de motive, dar nu ți le scriu acum pentru că ne vom lovi de avantajele acestui cârlig și un pic mai târziu în povestire.

Am hotărât într-o zi să merg cu iubitul meu (nu e Mișu) la Vârful lui Roman. Un peisaj superb și un drum pe care nu vrei să te încumeți iarna, dar noi am făcut-o, ce e drept, era începutul primăverii, iar pe drum se creaseră niște cratere imense, așa că sfaturile tuturor, inclusiv ale părinților și ale lui Mișu au fost să așteptăm vara, și de ce nu? Mergem atunci mai mulți. Nu ne-a oprit asta din aventură și nici măcar faptul că eu abia luasem carnetul, iar prietenul meu nici nu încercase să se înscrie la școala de șoferi. Diferența dintre bujie și jojă, de exemplu, fiindu-ne imposibil să o explicăm, chiar dacă viața ne-ar fi depins de asta. Noroc că nu a fost cazul, iar dacă va fi vreodată nevoie, există internet, greu cu semnalul la Vârful lui Roman, dar nu o fi nevoie să știm asta tocmai acolo?

Am înghesuit noi în micuțul Elf tot ce ne doream, multe lucruri fiind doar un moft, total inutile. Pe deasupra, ne hotărâserăm să stăm în cort – doar e primăvară – fără să anticipăm că la Vârful lui Roman e mai frig decât în oraș, mai ales seara. Inspirația nu ne-a spus nici că burdușind mașina cu obiecte e o idee proastă și că o cutie de porbagaj ne-ar fi rezolvat măcar problema spațiului. Oricum, traseul propus de noi era imposibil de realizat pentru Elf și pentru mine. Cât ne-am chinuit toți trei (eu, prietenul meu care se ocupa de moral și Elf care tot bufnea și trosnea neabandonând lupta) tot am fost obligați să oprim, deși nu ajunsesem nici la jumătate din cât ne propusesem să urcăm. Am fost nevoiți să ne întoarcem cu coada între picioare la cei de acasă, sfătuitorii supremi cărora trebuia să le dăm dreptate. Prietenul meu le cam dăduse dreptate dinainte de a pleca, de asta m-a determinat să facem un pariu. Dacă nu ajungeam la destinație aveam să port doar costumul de baie pe drumul de întoarcere, iar dacă ajungeam, el trebuia să se ocupe de toate aranjamentele: cort și organizat doar în slip, la vreo 7 grade. În materialul elastic cu buline care nu prea lăsa loc imaginației am început nervoasă să conduc pe drumul de întoarcere. Totul a decurs bine, deja drumul se lățise, ne apropiam de oraș, dar asta făcea ca apariția unei mașini să fie iminentă. M-am speriat atât de tare că un alt conducător auto ar observa ca sunt in costum de baie, încât am virat repede, fără semnalizare și fără ”cap” la dreapta. Am dat în bordura de pe marginea străzii, ceea ce i-a atras atenția șoferului de care mă speriasem și chiar m-a văzut în costum de baie, dar nu-mi mai păsa de asta, Elf era faultat. M-am văzut nevoită să mă îmbrac în haine și să ignor roșeața omului care oprise să ne ajute.

Degeaba ne-am chinuit cu ajutorul celuilalt șofer să schimbăm roata de rezervă, janta era strâmbă, așa că am apelat la prietenul meu cu cârligul. Nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi fost să se întâmple asta mai aproape de Vârful lui Roman, unde semnalul, poate, se prinde doar dacă te urci pe cea mai înaltă ramură a unui copac. Greu m-am încumetat să apelez la Mișu pentru că știam că urma să-mi toace nervii, dar bine am făcut, căci spărsesem și baia de ulei, așa că remorcarea era soluția. Uite așa, Elf s-a trezit urcat pe platformă, cu vântul ce-i mângâia vopseaua chit că roțile erau nemișcate. Cum? Nu v-am spus că Mișu avea și platformă? Păi da, avea și are! Cu o gaură în buget, am învățat că dacă vreau să mă încumet pe un drum dificil trebuie să fiu pregătită: fizic, psihic și cu lanțuri de zăpadă.

Acum Elf și-a revenit, are și scut auto înnoit, iar eu pun acea întâmplare pe baza tinereții și pe lipsă de experiență. Nu mai râd de cei care se pregătesc înainte de a pleca la drum, cei care fac plinul, își planifică bine bagajele și folosesc cutie de porbagaj, dacă e necesar, cei care își protejează motorul cu scut metalic și cu atât mai puțin, de cei care își montează cârlige de remorcare.

Peripețiile sunt cele care ne fac viața mai frumoasă, chiar dacă, uneori, atunci când se întâmplă, par un calvar. Ce ți-am povestit acum, poate că nu a fost pe un drum de sute de kilometri, poate că nu a fost cel mai greu traseu sau cea mai neobișnuită întâmplare, dar a fost cea care m-a purtat pe drumul maturității, cea care m-a format ca șofer, ulterior. Aș putea spune că a fost parcursul necesar ca din adolescenta nepăsătoare să devin persoana care să se asigure că are tot ce trebuie, iar ce trebuie, nu sunt coarnele de ren, alea nu au prioritate, mai pot aștepta. A fost o peripeție cool, nu doar pentru că am dârdâit în costum de baie, ci pentru că am avut curajul să mă aventurez, să învăț ceva și să-mi dau șansa de a avea alte peripeții cool în următoarele excursii.

Uite așa arată traseul într-o zi frumoasă de vară, iar de aici, mai sunt vreo 4 km de urcat.

Sursă: arhiva personală

Nu e de speriat, dar când riști să fie zăpadă sau gropi e un drum închis. Cu cât urci muntele, cu atât peisajul e mai cuprinzător.

Sursă: arhiva personală

Cum aș proceda acum înainte de a pleca într-o vacanță cu mașina, nu doar după întâmplarea povestită, dar și după îndelungat condus în diverse condiții?

M-aș asigura ca traseul ales să fie realizabil cu mașina. Circulația să nu fie oprită, condițiile meteorologice să fie potrivite. Apoi, mai ales în cazul unui drum lung, aș verifica fiecare aspect al mașinii, de la motor până la faruri. Ideală fiind vizita la un mecanic, menționându-i cât voi conduce și pe ce traseu, ca să-mi spună dacă vehiculul meu e pregătit pentru o astfel de vacanță sau are nevoie de reparații. Vizita e bună chiar și dacă face doar o completare de ulei. În ceea ce privește accesoriile auto, am menționat deja în poveste cât de importate sunt, atât pentru confort, cât și pentru utilitate. Un cârlig de remorcare e necesar și dacă vrei să îți iei bicicleta cu tine, sigur că pentru asta ai nevoie și de suport pentru biciclete. Cutia de porbagaj îți rezolvă problema spațiului, scutul auto îți protejează mașina și mă opresc pentru că ai înțeles, iar eu nu mă transform în Mișu.

Punctul final e cel care ține de organizarea vacanței în sine. Stai la hotel? Dormi în rulotă? Există spațiu amenajat pentru ea? Vrei să iei bicicleta cu tine? Care e bugetul tău? Nu aș uita să-mi fac o listă de activități haioase și obiective turistice pe care să le explorez, să mănânc o masă bună înainte de drum și să-mi fac bagajele cu cel puțin o zi înainte. Evident, mi-aș lua CD-ul cu muzica preferată pentru că nu vreau să aud plângeri de la companionii mei despre reclamele de la radio sau să ne certăm pe frecvența pe care să o ascultăm. Prefer să le plângă urechile de la Christina Aguilera, Beyoncé, Pink, Katy Perry pentru că ce să fac? Îmi plac ”siropoșeniile”.

Cu oferte timpurii prinzi esența verii

3

Eram fericită și indecisă în același timp. Se știe că într-o astfel de situație e de preferat să-ți iei gândul de la motivul care te face nehotărât, așa că m-am apucat de curățenie. Cum ștergeam praful, încercând să-mi păstrez mintea fără niciun fel de gând, ca într-o stare de meditație – despre care eu speram că va fi revelatoare, să mă facă să iau decizia perfectă pentru mine – am descoperit, în spatele televizorului, o mingiuță moale, atât de îmbâcsită de praf că m-am gândit imediat că e cazul să fac curat mai des. Am luat sfera în mână și am încercat să o scutur, dar nu vedeam nici măcar culoarea. Am strănutat, atunci praful s-a ridicat în aer, iar pe minge am distins cuvintele: ”mașina timpului”. Pe ecranul televizorului a apărut o imagine alb-negru cu o plajă aglomerată. Fără să vreau, particulele de praf m-au luat pe sus și m-au aruncat în televizor, la propriu!

Înainte de a continua povestea, am rămas datoare cu a îți spune de ce eram fericită și indecisă. Fiind pasionată de călătorii în orice anotimp, dar mai ales vara când soarele îmi dă o stare de bine și mă îndeamnă la descoperirea lumii, am început să vânez ofertele încă de acum. Am tendința de a îmi căuta destinația online și din timp pentru că nu vreau să cheltuiesc o avere și vreau să fiu organizată, să știu când îmi cer concediu și să găsesc disponibilă cazarea care îmi atrage atenția.  Îmi plac vacanțele în România, dar simt să mă bucur și de străinătate pentru că am o sete de cunoaștere, de a vedea locuri în care nu am fost, despre care doar am citit, mi s-a povestit sau am văzut poze.

Bucuria mea venea din faptul că descoperisem că Christian Tour avea (încă are) oferte Early Booking. Faptul că eram indecisă venea din multitudinea de oferte accesibile și destinații care mi-ar plăcea. Practic, ambele stări i se datorau lui Christian, nu vecinului, ci lui Christian Tour, operatorul de vacanțe ”care oferă un drum spre fiecare vis”. Se pare că mie îmi oferea mai multe ”drumuri” căci tare greu îmi era să mă decid între Antalya care mă ademenea cu relaxarea în stil turcesc la hammam (băile turcești), Tunisia cu orășele și stațiuni liniștite pe malul Mediteranei sau insulele din Grecia cu plajele și apa perfectă pentru înotat.

Întorcându-mă de unde am plecat, când am fost aruncată în televizor nu s-a întâmplat ce ar fi fost de așteptat, adică să-l răstorn, ci m-am trezit pe plaja care nu mai era alb-negru, ci colorată și veselă. Grupuri de fete cu părul creț făcut permanent, băieți ce jucau fotbal și artiști care zdrăngăneau chitarele erau în jurul meu. Numai tineri și voie bună. Am vrut să-mi scot smartphone-ul din buzunar și să fac o poză căci mă teleportasem într-un alt univers, dar mi-am dat seama că nu-l aveam în buzunar, acolo unde-l pusesem. Toată lumea avea cearșaf alb. ”Ce s-a întâmplat cu prosoapele în mii de culori cu imprimeuri haioase și surprinzătoare?” m-am întrebat până când am văzut un ziar pe care era trecut: ”anul1988”. Cred că am rămas minute în șir cu privirea ațintită într-acolo căci la un moment dat, un băiat blond m-a observat:

  • Unde te uiți? Nu intri în apă?
  • Ba da, am răspuns absentă și tulburată.
  • Îmbrăcată?

Eram la Costinești, mi-am dat seama după epava pe care am văzut-o în larg. Nu am putut să nu-mi amintesc câte legende sunt în legătură cu aceasta, dar ce e sigur e că nava a aparţinut omului de afaceri grec Aristotel Onassis și a eşuat la 1,5 mile marine în larg de plaja staţiunii Costineşti. Aristotel Onassis este cel care deținea și insula Skorpios, aceasta nu se poate vizita, fiind o insulă privată, dar am avut o revelație. Voi alege din categoria de oferte Early Booking să mă bucur la vară de o vacanță în Insula Lefkada. Încă din fața calculatorului o avusesem ca opțiune, dar  totul devenise și mai clar. Acum eram doar fericită. Deși decisă, se pare că eram pierdută în gânduri căci toți se strânseseră în jurul meu și se uitau ca la un animal de la zoo. Te cred și eu, având în vedere că eram în haine de casă, destul de călduroase pentru toiul verii. Dar în 2019 fusese noiembrie.

  • Ești bine? s-a încumetat să mă întrebe același băiat blond.
  • Foarte! Sunt fericită, doar că trebuie să aflu cum ajung acasă.
  • Stai la căsuțe? a intervenit și o fată.
  • Nu.. De fapt, eu sunt din viitor.

Au început cu toții să râdă, nu mă credeau.

  • Și ce se va întâmpa în viitor? m-a întrebat un băiat tupeist și ușor rotofei.
  • O să luptați în aproximativ un an și o să vă câștigați libertatea. O să gândiți și comunicați liber așa cum mie nu mi-e frică să fac. O să puteți călători oriunde!

Toți se uitau înmărmuriți, am simțit priviri panicate. Cu greu abia, băiatul tupeist a îndrăznit:

  • Unde vom călători?
  • Oriunde! Nu veți mai asculta doar Radio Vacanța, nu veți mai sta câte 5-6 în camere cu 3 paturi. E chiar foarte simplu! Eu sunt adepta agențiilor de turism pentru că îmi fac organizarea unei călătorii mai ușoară. Pentru vară, de exemplu, m-am decis să mă duc în Grecia, în Lefkada.
  • De ce? a continuat curios, iar toți ceilalți ascultau.

Tocmai asta descoperisem eu prin această călătorie în timp, dar cum toți mă priveau ca pe un extraterestu a trebuit să spun ceva și se pare că a ieșit chiar ce cred, motivul real după care mă ghidez când mă decid asupra destinației:

  • Alegi vacanța urmărind multe aspecte. Cele mai importante pentru mine le-am clasificat în cei trei ”Ce” căci sunt trei întrebări pe care mi le pun: ce îmi dorescce îmi aduce în plusce buget am.

Ca să le explic și mai bine, le-am luat pe rând:

Ce îmi doresc?

Eu vara prefer să merg la mare, de aceea Lefkada mi se potrivește căci are nenumărate plaje. Cum mă plictisesc repede, am nevoie și de activități pe care să le pot face, iar pe insulă se practică kitesurf și windsurf, dar și croaziere spre insule apropiate, reușind poate chiar să văd, de la distanță, insula Skorpios. Mi-ar plăcea să încerc ceva nou, cum ar fi parapanta, iar într-o altă zi, să mă bucur de apusul fascinant de lângă Far din Capul Lefkatas.

Poate nu toată lumea e ca mine, poate unii sunt adepții unei destinații exotice sau a unei vieți de noapte cu distracție. Ideea e să știi ce vrei ca să poți să alegi.

 Ce îmi aduce în plus?

Asta nu implică să alegi de fiecare dată o destinație nouă, ci să îți dai șansa să explorezi. Să ai ceva de descoperit, să fie un loc ofertant. Iubesc România și îmi place să o vizitez, dar simt că străinătatea poate să aducă, în plus, și o altă cultură, noi orizonturi, oameni diferiți de descoperit.

Ce buget am?

Când alegi un loc, inevitabil contează și bugetul pe care îl aloci, dar ce e minunat e că există tot felul de oferte, cum sunt și cele de Early Booking. În plus, se pun la dispoziția oamenilor tot felul de variante de a plăti, de a le face procesul de a pleca în vacanță mult mai simplu. De exemplu, Christian Tour, nu știți încă de el, veți afla din 1997, oferă carduri de fidelitate cu tot felul de discounturi și servicii. E foarte simplu să rezervi online, alegând destinația și hotelul care întrunește dorințele tale. Poți să plătești cash sau online, integral sau în rate fără dobândă. Eu, de exemplu, pentru vacanța în Lefkada voi plăti 20% avans, dar aș putea să aleg și o altă valoare pe care vreau să o achit din suma totală.

Tot în funcție de buget și timp poți alege să ai mai multe vacanțe în timpul anului, nu mai e cazul să ai doar una, pentru cei cu servicii bune sau doar pentru studenții eminenți.

Eram înconjurată numai de studenți și ”blatiști”, căci așa era Costineștul atunci, oază de tineret. Toți se uitau la mine fascinați. Vedeam că au o grămadă de întrebări așa că i-am lăsat să le pună.

  • Ai spus ceva de carduri. Nici nu te mai întreb la ce te referi cu online, dar aceste carduri sunt cartelele cu rația de mâncare?

Aceasta a fost cea mai surprinzătoare întrebare și mi-am dat seama că mai au nevoie de câteva lămuriri.

  • Nu, pe card ții bani și poți să-ți cumperi și mâncare, dar poți să optezi să ai la hotel all inclusiv, adică toate mesele asigurate sau doar micul dejun. Aici depinde mult de ce cazare alegi. Eu voi alege oferta care include Vila Nidri Port Studios cu self-catering, având frigider și ustensile de gătit la dispoziție. Dar nu îmi place această variantă pentru că voi găti în fiecare zi, ci pentru că vreau să explorez zona și să descopăr restaurante și preparate specifice grecești cum ar fi măslinele pane și brânza halloumi coaptă pe grătar. Bineînțeles că le voi acompania cu un pahar din renumitele vinuri grecești.

  • Avem și noi vin! Ce? Al nostru nu e renumit?

A intrevenit rotofeiul și toată lumea a râs. Bineînțeles că pentru ei nu reprezenta nimic vinul grecesc căci nu-l cunoșteau. Am ignorat intervenția și mi-am continuat povestirea:

  • În plus, la oferta pentru care voi opta, o să zbor!
  • Cum adică?
  • Cu avionul! Iarăși depinde de destinație și de oferta pe care o alegi. Poți să optezi pentru mașină sau autocar, dar eu, până în Lefkada, voi zbura cu avionul. Ajunsă la destinație mă voi bucura 8 zile (7 nopți) de peisajele și frumoasele ei plaje. Voi merge în locuri precum Porto Katsiki si Plaja Kathisma care nu trebuiesc ratate. Voi savura aerul sărat la malul mării…
  • Păi nu poți să faci asta și acum?
  • Ba da, sigur că mă bucur și de marea noastră, dar mai ales sunt fericită că v-am cunoscut, însă în Lefkada am auzit că apa este de un turcoaz intens și împreună cu zonele stâncoase înverzite creează un peisaj superb, numai bun de surprins în poze.
  • Ehe, oricum fără culoare ies!
  • Nu chiar, sunt color și avem internet la toate variantele de cazare pentru care ați putea opta, deci le puteți arăta tuturor încă de când sunteți în excursie, nu trebuie să developați nimic. Cazările au, în general, aer condiționat, deci nu ați muri de cald așa cum probabil se întâmplă câteodată pentru voi, la căsuțe. De exemplu, unde voi sta eu, voi avea și piscină exterioară cu șezlonguri. De la balcon mă voi bucura de o vedere superbă spre mare și zona muntoasă din apropiere. O mulțime de facilități și variante de camere veți putea alege, dar veți descoperi singuri în viitor. O să vă placă nespus! Tocmai de asta eu vreau să vă mulțumesc tuturor că ați luptat pentru România, pentru că ați făcut posibil ca eu să călătoresc și să mă bucur împreună cu familia mea de tot ce are de oferit lumea, nu doar țara noastră.

Aveam ochii în lacrimi, iar vorbind despre familie, mi-am zărit părinții în depărtare. Un cuplu mai tânăr ca mine. Le-am zâmbit și am văzut că mama avea sfera magică în mână. A aruncat-o ca pe o minge de handbal spre mine de am crezut că zâmbetul meu încleștat va rămâne fără dinți. Dar nu, doar m-am trezit cu cârpa de praf în mână, telefonul în buzunar și nisip pe lângă televizor. Mingiuța era o mașină a timpului, numai că nu mai era de găsit, dar mă făcuse deja să iau două decizii importante: să rezerv online oferta în Lefkada și să îmi iau cu mine părinții, pentru a sărbători împreună 30 de ani de la căderea comunismului, ani de libertate!

La mulți ani, române! Oferă-ți cadou orice te face fericit! Eu am optat pentru o vacanță în Lefkada!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019.
Sursele fotografiilor fac parte din cele oferite de sponsor (Christian Tour) și din arhiva personală.

 

Lista de obiective pentru anul 2021 (Recunoștință pentru anul care a trecut)

2

Din start titlul e greșit pentru că, de data aceasta, nu va fi nicio listă. Dacă anul trecut am avut 5 obiective, aparent ușor de atins și respectat, anul acesta nu mi-am propus decât să fiu autentică. Să am grijă de mine, să mă iubesc, să fiu EU așa cum simt.

Cum arată lista de anul trecut?

  1. Cel puțin o postare pe blog o dată pe lună;
  2. Să postez pe Pulsul Străzii tot anul, indiferent de cum va fi proiectul primit, o dată la două săptămâni;
  3. Să nu mă mai uit la seriale, filme;
  4. Să termin de scris o carte;
  5. Să fac cel puțin o lecție pe lună din cartea mea de engleză.

Câte obiective am respectat?

Eroare! Încercați mai târziu!

Tradus: zero! Niciunul! Nimic! Nada de nada! Dezastru! Ai înțeles tu…

Aș putea da vina pe pandemie, pe lipsă de timp, pe faptul că am reușit să mă ocup de alte proiecte și am descoperit pe parcurs noi pasiuni. Și toate ar fi plauzibile, dar în același timp nu-mi arată decât faptul că pentru mine listele nu funcționează. Am crezut că dacă fac promisiunea publică voi avea șansa să mă țin de ea, dar nu mi-a demonstrat decât că oricum n-ar fi sesizat nimeni că nu mi-am respectat obiectivele. Așa că voi păși în noul an fără gânduri prestabilite. Voi încerca să fiu atentă la ce se petrece în jurul meu și să acumulez experiențe.

A fost un an ratat pentru mine?

Deși greu anul 2020 pentru majoritatea, culmea e că eu am avut activitate. Nu m-am ținut de listă, dar am reușit pe parcursul anului să profit de oportunitățile care au apărut.

Mi-am achiziționat o garsonieră și nu mai am mult până când termin renovarea ei. V-am ținut la curent cu evoluția garsonierei pe YouTube.

Am început un proiect extrem de simpatic la TVR1, unde îmi fac profesia, adică aceea de actor-păpușar. Emisiunea „1,2,3 și afli tot ce vrei” e educativă și a fost primită foarte bine de copii și de părinții acestora.

Am câștigat Spring SuperBlog 2020.

Mi-a fost publicată o povestire în antalogia „Inima nu face riduri”.

Am salvat un motan de pe stradă care acum simt că mă învăluie cu iubirea lui. Am contribuit la salvarea unui alt pui de pisică oferindu-i foster până la adopția responsabilă.

Am învățat câte puțin despre animația digitală. Extrem de puțin, dar ceva nou și distractiv.

În pandemie am făcut pe canalul de YouTube Itsy Bitsy decorațiuni handmade care să-i determine pe copii să creeze lucrușoare simpatice și utile.

Nu a fost un an risipit, pur și simplu un an spontan. Chit că mi-am propus ceva, a ieșit altceva la fel de frumos, dacă nu mai frumos!

Nu am scris ca să mă laud, ci pentru că e minunat să fim recunoscători pentru micile bucurii care se întâmplă în viața noastră. Te îndem să te gândești și tu la reușitele din acest an, chit că e vorba despre reîntâlnirea cu o prietenă pe care nu o văzusei de mult sau faptul că ai avut mai mult timp pentru tine sau că ai ajutat pe cineva.

A, să nu uit! Mi-am învins teama de a cânta „în public”. Vorba vine, tot nu cânt la karaoke, să fie clar!

Îți urez Crăciun fericit și un an nou cu multe surprize plăcute!

Cadoul meu pentru tine e să descoperi lumea

1

Mă uitam la copertă, simțeam greutatea cărții. Ochii mici, cu riduri adânci în jurul lor erau îndreptați spre mine. Îi evitam privirea, dar o simțeam, știam că e acolo și că așteaptă o reacție. Inima îmi bătea cu putere. Aveam 13 ani și în minte mi se derulau neîncetat cuvintele bunicii: “La mulți ani! Ocolul Pamantului in 80 de zile de Jules Verne e cadoul meu pentru tine.” O frază atât de simplă: “cadoul meu pentru tine”, nu doar că m-a făcut să termin cartea în două zile, dar de atunci m-am tot gândit care ar fi cadoul meu pentru ea, pentru bunica mea.

Și ar fi, exact acesta, să mergem împreună în jurul lumii, să descoperim culturi și să ne delectăm cu cele mai dubioase preparate culinare ca să o aud: “Nu-ți făceam eu niște sarmale?”. Eu m-aș vedea nevoită să admit că nimic nu se compară cu mâncarea ei, dar nu e rău, din când în când, să ieși din bula de confort și să încerci și altceva.

Tot ce un om poate imagina, intr-o zi un altul va realiza” e citatul pe care l-am reținut din cartea lui Jules Verne și am decis, că acel “altul” sunt eu cea de acum, iar acel om cu imaginația bogată, fata de 13 ani. Dacă la 13 ani, am putut doar să-mi imaginez că sunt aventurierul Phileas Fogg, acum chiar aș putea să o iau pe bunica și să o port prin meleagurile îndepărtate. Nici nu ar fi complicat căci cei de la Christian Tour au tot felul de destinații care satisfac pofta de călătorie. M-aș putea bucura de oferta de circuite culturale Christian Tour, cum ar fi: Spania – Portugalia – Maroc, Franța – Belgia – Germania sau să optez pentru circuite exotice Christian Tour, ca de exemplu în Cuba, Thailanda, Peru, India, Africa de Sud sau China. Aș putea să fac mai multe circuite, aș putea să o las pe bunica să aleagă sau să-i fac o surpriză.

Sursa: Pixabay

Aş alege să o surprind pe bunica. Aş trezi-o în mijlocul nopţii cu blândeţe, nu vreau să o sperii, i-aş spune să-şi împacheteze strictul necesar şi să pornim căci am ales o mulţime de circuite culturale Christian Tour de care ne putem bucura împreună. Nu aş vrea să ne pregătim prea mult pentru că mi-ar plăcea să cumpărăm din fiecare ţară câte ceva, mai ales cele necesare ca să simţim experienţa călătoriei pe deplin. Sunt convinsă că bunica ar prefera să aleg doar circuitele cu autocarul, dar eu aş vrea să o conving să-şi învingă şi teama de zbor. Sigur că aş pune în bagaj periuţele de dinţi, o perie de păr, orice medicament de care are bunica nevoie, plus câteva pastile de dureri, aş lua câte un hanorac, dar şi haine mai subţiri, dar mai ales nu aş uita aparatul de fotografiat, căci aş vrea ca atunci când ne întoarcem în România să umplem cel puţin un album cu toate experienţele noastre, ca să nu mai vorbesc că în timp real, folosindu-mă de telefon, mi-aş bombarda prietenii virtuali cu poze pe reţelele de socializare.

Primul circuit pentru care aş opta, ar fi unul scurt, de 4 nopţi, de acomodare, şi anume : “Serbia – un adevarat festin cultural 2020″. Aşa ne-am bucura (puţin) şi de frumuseţea propriei noastre tări căci traseul ar fi: Drobeta Turnu Severin Porţile de FierCetatea GolubățBelgradSremki KarlovciNovisadNis.

Am pleca foarte devreme cu autocarul pe ruta Craiova – Drobeta Turnu Severin. Sigur că am avea covrigi şi cafea în termos, dar tot am fi înfometate şi entuziasmate când autocarul ar opri la Taverna Sârbului, unde bunica ar opta pentru biftek, iar eu, vegetariană fiind, aş alege o iahnie sârbească, servită încă pe teritoriul românesc.

La Cetatea Golubăţ, situată la patru kilometri de oraşul cu acelaşi nume, în apropiere de Porţile de Fier, aş face o mulţime de poze şi mi-aş nota istoria ei, nu de alta, dar să v-o povestesc şi vouă. De exemplu, în acest moment ştiu că a fost construită în veacul al XIV-lea şi este înscrisă în lista monumentelor culturale de importanţă excepţională a Republicii Serbia.

Cetatea Golubăţ, Sursă: Pixabay

În Belgrad am avea multe de văzut, voi menţiona acum doar o mică parte din ce am vizita, doar ce îmi doresc eu cu ardoare. Mi-ar plăcea foarte mult să mă plimb pe artera pietonală Kneaz Mihajlov, faimoasă pentru cafenelele si magazinele en vogue. Sigur că am face şi cumpărături. De stat la o cafea mi-ar plăcea să fie în Skadarlija, cartierul boem al Belgradului, corespondent al celebrului Montmartre din Paris,unde odinoară îşi făceau veacul scriitori, artisti si actori la sfârşitul secolului al XIX-lea. M-aş bucura cu siguranţă de veselia localurilor unde muzica ne inspiră atmosfera secolului al XX-lea, cu chansonete sau folk si jazz autohton.

Neapărat aş vrea să vizităm Catedrala Sf. Sava, cea mai impunătoare catedrală ortodoxă din Balcani incendiată de către turci în 1595 si reconstruită în secolul XIX.

Catedrala Sf. Sava
Sursă: christiantour.ro

În Belgrad-ul nou am simţi că ne-am întors în timp, vizitând Mausoleul lui Tito în care este înmormantat si care se află în Casa Florilor. Am vedea chiar şi un Rolls Royce Phantom V din 1960, pe lângă decoraţiile lui Tito.

Nu sunt eu mare băutoare de alcool, iar bunica nici atât, dar cu siguranţă la finalul zilei am ciocni paharele cu pacatoasa medovaca (bautura ursului), o variatiune a rachiului în care mierea este vedeta.

În Karlovci, am fi din nou tentate să consumăm alcool, de data asta sub formă de vin Bermet, iar apoi ne-am îndulci cu prajiturile Kuglof, specialităţi ale zonei. Apoi am ajunge în Novisad, unde am trece pe lista obiectivelor vizitate: Palatul Episcopal Ortodox, Catedrala Romano-Catolică, Catedrala Ortodoxă Sf. Gheorghe, Teatrul Naţional şi Sinagoga.

În ultima zi am porni spre Nis, oraşul creat în jurul vechii cetăţi Nais, care a fost locul de naştere al primului împarat creştin roman – Constantin cel Mare. Eu mi-am dorit dintotdeauna să văd turnul de cranii umane, reprezentând ramaşiţele luptătorilor sârbi cazuţi în lupta împotriva otomanilor. Pe cât de infiorător mi se pare, pe atât de remarcabil este.

Sursă: christiantour.ro

Următoarea zi ne-am întoarce în Bucureşti, dar nu ne-ar lua mult să plecăm în următoarea aventură, căci ne-am propus să facem “ocolul Pământului”, poate că nu tot, dar măcar o parte care să ne fie favorabilă.

AustriaGermaniaCehia ar fi următorul circuit pe care mi l-aş propune.

În Austria am avea ocazia să descoperim: ReigersburgHerbersteinGrazDrumul VinuluiKlagenfurtLacul OsiacherVillach WortherseeKlagenfurtHellbrunn SalzburgVienaBudapesta.

Zona de sud-est a Austriei este una dintre regiunile lumii în care se găsesc cele mai multe castele şi cetăţi, iar legendele despre vrăjitori, magie şi cavaleri sunt prezente peste tot. Una dintre acestea este Cetatea Reigersburg care găzduieşte în prezent un muzeu al vrăjitoriei. Castel Herberstein este fascinant prin faptul că găzduieşte o grădină zoologica cu animale de pe cinci continente.

La Salzburg mi-aş dori neapărat să vizitez Palatul Hellbrunn care ascunde un labirint de fântâni arteziene baroce ingenioase, lacuri si pesteri. O altă capodoperă în stil baroc cu grădini superbe este Palatul Mirabell. Bunica sigur se va bucura că restaurantele din Salzburg servesc schnitzel şi wurst.

Palatul Mirabell
Sursă: Pixabay

Toată aventura aceasta numită Austria s-ar concretiza la Viena unde am admira arhitectura moştenită de la Imperiul Habsburgic. Ar fi neapărat trecute pe lista mea de obiective de vizitat muzeele vieneze. Cafeaua ar fi de încercat în Viena, mai ales că prima cafenea s-a deschis chiar din 1685. “Kapuziner”- Cafea Mocca cu putin lapte ; “Maria Theresia”- Cafea Mocca cu lichior de portocale sau “Wiener Eiskaffe”- înghetata de vanilie cu cafea Mocca şi multă friscă sunt doar câteva dintre specialităţile lor, iar eu aş opta, bineînţeles, pentru cea cu îngheţată.

Prin circuitul “Germania Romantică 2020″ aş bifa şi Cehia vizitând frumoasa Praga care poate fi comparată cu elegantul Paris, dar şi Germania prin itinerariul nostru: NurnbergRothenburgWurzburgFrankfurtHeidelbergMannheimFreiburg Titisee NeustadtLindauNeuschwastein Munchen PassauLinzMelkKrems.

În Praga am vizita castelul cu acelaşi nume, fiind cel mai mare castel medieval din lume, având 570 de metri lungime şi aproximativ 128 lățime. Cum berea cea mai bună e cea din Praga, ne-am opri la Vytopna Railaway Restaurant, situat în piață Wenceslas, unde am putea alege din zeci de sortimente de bere şi ne-am  delecta cu atracția localului, 900 m de cale ferată în miniatură.

Praga
Sursă: Pixabay

În Germania sunt atâtea de văzut şi de vizitat că aş putea scrie un roman, dar foarte pe scurt te anunţ ce mă încântă pe mine foarte tare, cum ar fi faptul că voi vedea cel mai vechi și faimos oraș universitar al Germaniei, Heidelberg, unde vom vizita Castelul Heidelberg, cu impresionanta sa arhitectură renascentistă. În sud-vestul Germaniei voi vedea Castelul Neuschwanstein din care s-au inspirat cei de la Disney pentru filmul “Frumoasa din Padurea Adormita”. În Munchen am vizita celebra galerie Neue Pinakothek, ce a fost inaugurată în secolul al XIX-leafiind considerată prima galerie de artă contemporană din Europa, Muzeul Național Bavarez, găzduit de un palat neoclasic superb, precum și Schatzkammer der Residenz, un muzeu uluitor al bijuteriilor și obiectelor miniaturale.

Sunt atât de multe circuite culturale pe care bunica ar şti să le aprecieze încât aş vrea să le facem pe toate, să vedem şi Turcia, şi Muntenegru, şi Slovenia, şi Veneţia, dar există un alt circuit, de data aceasta încadrat la circuite exotice Christian Tour, pe care mi-aş dori neapărat să-l alegem. E vorba despre Japonia căci nu pot să nu-mi amintesc de fiecare dată citatul japonez pe care îl ştiu chiar de la bunica: “Nimeni nu se împiedică stând întins în pat“. Aşa că ne-am lua bocceluța în spinare (ca să nu credeţi că nu ştiu şi vorbe româneşti) şi am porni să ne “împiedicăm” pe misteriorul tărâm, având următorul itinerariu: TokyoNikkoHakoneKyotoNaraOsaka.

Tokyo
Sursă: christiantour.ro

În capitala Japoniei am vizita Templul Asakusa Kannon (numit și Senso-ji), cel mai vechi templu budist din Tokyo. Ne-am adăposti de aglomeratul Tokyo la o plimbare prin grădina Palatului Imperial, locul perfect pentru relaxare.
Aş tânji să urcăm la ultimul etaj al clădirii Tokyo Metropolitan Government, nu ştiu dacă o voi convinge pe bunica, dar eu cu siguranţă aş fi la etajul 41, de unde aş admira panorama, ştiind de ce mi-am luat camera de fotografiat la mine.

În Nikko am vizita Complexul Toshogu unde se află mausoleul Shogunului Tokugawa, un important personaj din istoria tării. Shogunatul familei Tokugawa a durat mai bine de două secole şi jumătate.

Nikko
Sursă: Pixabay

În Parcul Naţional Fuji – Hakone -Izu mi-aş dori neapărat să urcăm cu telecabina în vârful muntelui Komagatake şi să vedem Muntele Fuji și lanțul munților Hakone pe partea stânga, Odawara, Yokohama și Insula Ohshimape pe dreapta, cu Lacul Ashinoko în spate.

În oraşul Nara am vizita Todai-ji (Marele Templu Răsăritean) ca să vedem cea mai mare statuie a lui Buddha Vairocana din lume. Sigur că nici nu m-aş gândi cum ar fi să o ridic. Cântăreşte doar vreo 400 de tone şi are doar 15 metri înălţime. Eu zic că dacă ne ambiţionăm o luăm cu noi în bagaj, dar sub formă de poză.

În ceea ce priveşte bucătăria japoneză, cu siguranţă bunica ar mânca peşte, iar eu cred că m-aş încumeta să încerc wasabi, deşi ultima mea experienţă cu această plantă am crezut că mă va băga în spital.

Poate că nu am inclus tot Pământul, poate că nu vom vedea sau nu vom face tot ce ne propunem, dar important va fi timpul de calitate petrecut împreună şi faptul că pot să-mi împlinesc un vis, acela de a spune: “cadoul meu pentru tine”. Se pare că nu mă diferenţiez foarte tare de Christian Tour căci de peste 22 de ani “creează câte un drum spre fiecare vis și peste 1 milion si jumătate de români s-au bucurat de vacanțe perfecte în tot acest timp.”

Articol scris pentru SuperBlog 2019

 

Gătitul e joacă, dacă ai accesoriile potrivite

1

Mama e pasionată de gătit, are și blog culinar, așa că încă din copilărie am petrecut mult timp în bucătărie, înțelegând cât de important este să ai toate ustensilele necesare pentru a te bucura de o mâncare gustoasă și sănătoasă (nu e o condiție obligatorie să fie sănătoasă, micile plăceri sunt permise, îți voi arăta că și eu am, și încă multe).

Mama făcea o pizza ușor rumenită, extraordinară. După ce a schimbat tava, nu i-a mai ieșit la fel, pentru că totul contează în bucătărie. De la ingrediente, rețetă, îndemânare, la accesoriile pe care le folosești. Tind să cred că din accesoriile și ustensilele de bucătărie vine acel ingredient secret, cu care ne tot amăgesc bucătarii profesioniști atunci când mâncarea nu ne iese la fel, chiar dacă am respectat fiecare instrucțiune din rețetă.

— Ți-a lipsit ingredientul secret!

— De ce nu mi l-ai dat?

— Este dragostea!

Sunt destul de convinsă că dragostea înseamnă să faci cu drag un fel de mâncare, iar una dintre condițiile esențiale pentru ca ceva să fie făcut cu drag este să fie făcut simplu, ușor, fără să te chinui să cureți cartofii cu un cuțit neascuțit sau un curățător care nu funcționează. De aceea, calitatea e esențială în bucătărie.

Pentru mine, chiar dacă pot să înlocuiesc anumite ustensile cu altele, nu vreau să trebuiască să o fac, de aceea încerc să am bucătăria utilată complet. Adevărul e că sunt câteva accesorii de care nu m-aș putea lipsi, iar dispariția lor ar însemna că voi mânca toată viața la restaurante, ceea ce nu sună rău, dar nici bine pentru portofelul meu. Nu sună bine nici pentru hobby-ul meu, pentru faptul că îmi place să încerc lucruri noi în bucătărie. Să gătești e relaxant, dacă ai tot ce-ți trebuie. Am făcut o listă cu accesoriile mele esențiale:

O bucătărie fără instrumentele de gătit nu mai e bucătărie, ci spațiu de depozitare. Dacă răzătoarea te gândești că o poți înlocui cu un cuțit bine ascuțit, pentru mine ar fi un chin. Eu sunt mare iubitoare de mâncare italienească, iar fără răzătoare pe care să dau cașcavalul sau mozzarella m-aș simți pierdută. Paste fără parmezan ras? Sună foarte trist pentru mine.

Strecurătoarea o folosesc cel mai des tot la aceste feluri de mâncare. Dublă, poate chiar triplă utilizare are în bucătăria mea: cern făina pentru blatul de pizza și scurg pastele. Am mai multe feluri de strecurători, dar dacă ar trebui să aleg una singură, ar fi strecurătoarea din colecția Ivy.

Pizza e cea care m-a inspirat să-i fac și poezie, atât de tare o iubesc. Era și felul de mâncare pe care îl primeam foarte rar în copilărie, la vreo zi onomastică sau când luam o notă bună.

Astăzi pe la ora zece,

Ce să vezi, foamea mă trece!

Și fix din Bucătărie,

Am făcut inginerie

Din Legume, cașcaval,

Porumb ca la festival,

Sos de roșii, condimente,

Mirodenii inocente.

 

Cuptoru-i preîncălzit

Grijă deci la pipăit,

Să scot tava cu mănușa

Cum m-a învățat mătușa.

 

Este mică și plăpândă,

Făinoasă, dar profundă.

Perfectă când ești flămândă

Este pizza cea rotundă!

Despre oale, cratițe, tigăi, tăvi, forme de prăjituri nu am ce să spun decât că aleg întotdeauna calitatea, până la urmă mâncarea stă cel mai mult în ele, astfel că materialul din care sunt făcute nu e important doar pentru rezistența în timp, cât și pentru calitatea preparatelor.

Dacă tot am ajuns la calitate, trebuie să recunosc că toate produsele de mai sus sunt de la Dajar, de fapt cam toată bucătăria mea e utilată cu produsele lor, pe care le-am achiziționat în timp de pe rafturile magazinelor partenere: Carrefour, Kaufland, Penny, Cora, Mega Image, Metro, Auchan. De curând am descoperit și site-ul online www.dajarmagazin.ro, iar asta mă bucură, căci știu că produsele pot ajunge direct la mine, oricând am nevoie.

De ce asociez Dajar cu calitatea? Pentru că au peste 30 de ani de existență și sunt cea mai mare companie de pe piața produselor pentru casă și bucătărie, fiind axați pe inovație și tehnologie. Au lansat cu ambiție propriul brand: Ambition.

Îmi place pâinea proaspătă, așa că sunt adepta unei cutii pentru pâine care să-i păstreze savoarea. Dacă are și un tocător inclus, și mai bine! Întotdeauna am apreciat accesoriile cu mai multe funcții, căci ajută și la economisirea spațiului. Caserola pentru mâncăre mă ajută să iau la muncă mâncare gătită, sănătoasă, iar cana termică are un rol important în viața mea, deși nu beau cafea, căci de ea mă leagă o poveste din liceu, dar până să o scriu, voi merge înainte de asta, în copilărie.

Îmi amintesc că, atunci când eram mică, mama mă învăța cum faci forma gogoșilor cu un pahar, apoi îmi arăta cum se umflă în uleiul încins.

Știu că i-am zis:

— Țigaia asta îmi va aminti mereu de tine!

— De ce tigaia? De ce nu gogoșile?

M-a întrebat, abținându-se cu greu din râs.

— Pentru că gogoșile se termină, dar tigaia niciodată.

Astfel că, mereu când gătesc ceva în tigaie mă gândesc la mama. Aproape mereu mă gândesc la ea pentru că mai toate rețetele pe care le știu sunt ale mamei. Sigur, internetul abundă de rețete, dar tot cel mai la îndemână îmi e să fac varză călită, piure sau supe creme.

Numai cele trei feluri de mâncare pe care le-am enumerat necesită tot felul de accesorii și ustensile. Pentru toate ai nevoie de cuțite, tacâmuri ca să mănânci, oale, tel. Apoi, mâncarea fără condimente nu are farmec, iar eu prefer râșnița întrucât condimentele proaspăt râșnite schimbă gustul mâncării. Nu am mai cumpărat de mult piper măcinat, căci am o râșniță pentru piper care mă mulțumește.

O să sune ciudat, dar dacă mă gândesc la tata și la bucătărie, am în minte cuțitul, căci el era responsabil cu ascuțirea lor. De altfel, el este cel care m-a învățat cum se folosește cuțitul, mama fiind prea speriată pentru asta. Când am tăiat prima dată pâine, părea mai degrabă ruptă, decât tăiată, dar omul cât trăiește învață, iar fără eșec, nu există reușită!

Știu că bunica pune accent pe ordinea în bucătărie, deci orice accesoriu care să o păstreze e preferatul ei. Nu știu cât de des te-ai gândit la suportul de tacâmuri, dar, acum, tot scriind despre elementele esențiale în bucătărie, mi-am dat seama că fără suport m-aș simți pierdută. Unde să pun tacâmurile abia spălate? Direct în sertare? Să-mi umplu casa de folii? Nu sună deloc bine. Mă gândesc chiar să-mi cumpăr un suport mai încăpător, poate unul cu etaj, ușor de curățat, din plastic.

Tot la bunica mă gândesc și când văd tava de tartă, căci la fiecare sărbătoare când ne întâlneam în familie, tarta cu piersici a bunicii stătea (încă stă) la loc de cinste lângă cozonacul mamei.

Mai târziu, în adolescență, am descoperit farmecul ceaiului. Dacă savoarea i-o știam de când eram copil, în liceu, mi-am făcut un obicei de a mă întâlni cu fetele la mine pentru a bea ceai. Fiecare avea propria cană pe care o folosea de fiecare dată, nu aveai voie sa bei cu alta. Dacă una dintre noi lipsea, cana stătea pur și simplu pe masă, goală.

Atunci am început să învăț despre ceaiuri, despre multitudinea de sortimente, așa că rafturile din bucătăria mamei erau pline cu borcănașe în care găseai mentă, șofrănel, rooibos, hibiscus măcinate și uscate. În acea perioadă, ceainicul avea un loc de cinste în ritualul meu, așa că, dacă aș mai avea 15 ani, probabil pe lista mea de elemente esențiale în bucătărie s-ar afla și acesta.

De atunci, deși întâlnirile nu s-au mai ținut — ne-am făcut noi prieteni și noi ritualuri când am venit la facultate —, eu am păstrat obiceiul de a bea ceai, de aceea, mai ales când plec în drumeții, am în rucsac o cană termică indiferent de câte grade sunt afară.

Nici nu-mi pot imagina viața fără o bucătărie utilată complet, totuși, dacă mâine ar fi apocalipsa și aș putea lua doar câteva accesorii cu mine pentru a ne adăposti în buncăre, acestea ar fi cele enumerate în acest articol. Unele pentru utilitatea lor esențială, altele, cum ar fi ceainicul, pentru cât de dragi îmi sunt ca obiecte, pentru amintirile care mă leagă de ele. Până la urmă, așa am descoperit această listă, prin sentimente, prin oamenii care mi le-au prezentat și satisfacția papilelor mele gustative. Exagerez, nu se pune problema de apocalipsă, dar chiar mi-e dragă bucătăria cu tot ce e în ea.

Mama, bunica, tata, mătușa sunt toți oameni care au contribuit la evoluția mea în bucătărie. Ei, împreună cu experiența proprie sunt cei care m-au făcut să-mi dau seama de ce am nevoie pentru ca mâncarea să iasă de fiecare dată perfectă.

Trebuie să recunosc că tot scriind despre mâncare și accesorii specifice unei bucătării moderne mi s-a făcut poftă să gătesc. Voi pregăti o cină specială pe care prietenul meu să și-o amintească mult timp de acum înainte! De fapt, parcă “prea se-nvârte-n” jurul meu sucitorul ce are chef să întindă un aluat! Pizza să fie atunci!

Arhivă personală

Sursele fotografiilor care nu au fost menționate în articol fac parte din cele oferite de sponsor:

  • www.facebook.com/dajarmagazin.ro/
  • www.facebook.com/romania.ambition/

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2020.

Fotografia, tot mai prezentă în viața mea!

0

Mi-a plăcut întotdeauna să mi se facă poze. Mi-a plăcut și să fac poze. Cel mai mult mi-a plăcut să fotografiez oameni. Poate părea lipsit de imaginație uneori, să faci un simplu portret, o simplă poză. Dar, indiferent de stilul fotografic, că e fotografie de eveniment (nunți, botezuri), fotografie de natură sau de portrete, farmecul stă în a te provoca pe tine însuți de fiecare dată. De aceea, nu faci o simplă poză, ci te gândești la un concept, analizezi lumina și te asiguri că ai culorile pe care ți le dorești în poze.

Îmi doresc ca pe canalul meu de YouTube să postez mai mult despre această pasiune. Poate să filmez sesiuni de portrete pe care le realizez sau să fac filmulețe despre cum editez în Lightroom și Photoshop.

Ce îmi propun pe viitor în legătură cu fotografia?

  • Să-mi iau atestatul;
  • Să postez și mai multe clipuri pe YouTube;
  • Să-mi împărtășesc iubirea pentru fotografie cu toți din jurul meu.

Pentru a vedea portofoliul meu poți să mă urmărești pe Instagram: www.instagram.com/catalinap.photo.