Home Blog Page 5

Ține creativitatea aprinsă cu SuperBlog 2020

5

La cea de-a patra ediție de SuperBlog de când am auzit de SuperBlog mă văd nevoită să-mi astâmpăr instinctul ca prima dată când intru pe site să apăs în colțul din dreapta pe „intra in cont”. Simt că particip și acum, dar altfel decât înainte. Sunt alături cu sfaturi pentru bobocii care simt nevoie de ele, dar și de cei experimentați care au întrebări, căci voi fi blogger partener. Apar și-n secțiunea specifică în pe site-ul Superblog.eu, cu o descriere (ușor îmbogățită aici pe blog) cam așa:

Sunt actriță, om de radio, blogger și om extrem de curios, iar atunci când ceva mă atrage și stimulează mă dedic total, așa am ajuns ca la cele trei ediții la care am participat să mă aflu de fiecare dată pe podium. Așa că sfatul pe care-l pot da e ca orice faceți, să faceți cu credință, cu motivație! Acceptați cine sunteți si dați tot ce aveți mai bun. Eu accept că sunt o timidă incurabilă, dar, în același timp, sunt un om care are ceva de spus, în scris sau verbal, iar pentru ideile mele, lupt să fie expuse clar și inedit. Cam așa este și cu fiecare probă SuperBlog: pleci de la tema dată și o faci să fie a ta. Succes tuturor participanților!

Totuși, ce e SuperBlog?

Superblog reprezintă multe: sponsori, jurați, bloggeri parteneri, participanți bloggeri, parteneri media, organizatorii Albert și Claudia, probe, cerințe, note. Dar mai mult de atât, reprezintă tot ce vei investi sau deja investești în el: emoții, solidaritate, conflict, dezamăgiri, bucurii, încredere, prietenie, discuții, sentimente de apartenență sau din contră.

SuperBlog nu e doar un concurs, e un fel de maraton. E un concurs cu multe probe care și ele sunt concursuri de sine stătătoare, de aceea, te poți înscrie și mai târziu în competiție și să participi doar la anumite probe. Oricum, în acest caz nu vei avea șansa la podium. Eu nu am fost în stare să renunț (pe parcurs) la nicio ediție de Superblog pe care am început-o, așa de tare mi-a plăcut. De altfel, dacă analizezi tagurile de pe blogul meu, o să vezi că unul dintre cele mai des folosite este: „SuperBlog”.

Au început înscrierile pentru SuperBlog 2020

Ești blogger și te-a atras ce am scris până acum? Poate că e cazul să-ți depășești fricile și să-ți aprinzi creativitatea, căci au început înscrierile pentru SuperBlog 2020.

Probabil, dacă mi-ai urmărit blogul, știi că pentru mine această competiție e ca un motoraș care îmi pune în funcțiune creativitatea și activează partea aceea din mine atât de perseverentă că scrie odată la două zile pe blog. 

Recunosc că bannerul mi se pare extrem de potrivit mai ales că am auzit cel puțin un superblogger pe care îl respect spunând că noaptea-i vine inspirația. Poate și pentru că atunci își găsește timp pentru scris. Uneori e atât de plăcută senzația că munca ta e apreciată, că ești parte dintr-o mișcare îndrăzneață, că poți să-ți exprimi ideile, încât merită să oferi câteva ore pentru această activitate.

Banner SuperBlog 2020

O noapte albă pentru SuperBlog nu înseamnă să dansezi pe boxe, ci să te lași învăluit de magia cuvintelor. E o noapte obositoare, dar atât de plăcută când culegi roadele a ce semeni. 

Nu e cazul să te sperii, am încercat și eu să fiu poetică. Dacă îți va plăcea, crede-mă că va fi ușor să aloci respectivul timp, care nu trebuie să fie noaptea, ci când vrei tu. Eu știu sigur că mie mi-a plăcut, scriam și în notițe în telefon în autobuz. Scriam în pauzele de la muncă și o făceam ca atunci când intri pe telefon să te joci, adică o făceam cu drag.

Cum alegem cea mai bună cremă pentru coșuri?

3

În ziua de astăzi aspectul fizic contează foarte mult. Acesta este elementul principal ce caracterizează persoana pe care o întâlnim.

Fața este prima privită, deci trebuie să îi acordăm o atenție sporită dacă ne dorim un aspect luminos, sănătos sau lipsit de imperfecțiuni.

În cazul în care ai un ten predispus la acnee trebuie să știi că nu toate cremele pot îndeplini aceste criterii de tratare corectă, deci trebuie să ne informăm despre cea mai bună cremă pentru coșuri care să se potrivească cerințelor noastre.

Ce trebuie să conțină cea mai bună cremă pentru coșuri?

Multe creme antiacneice pot produce pete sau cicatrici, deoarece pot avea o acțiune agresivă asupra pielii.  În acest sens, crema pe care o alegem trebuie să conțină vitamine capabile să ajute epiderma să se refacă. Vitamina A, Retinol, sulf sau aspirina(acidul salicilic) au aceste proprietăți și, este bine ca ele să fie conținute în crema pentru coșuri pe care o folosești dacă vrei să obții rezultatele dorite.

În același timp, peroxidul de benzoil este util în ceea ce privește acneea inflamatorie. Acesta are un efect rapid, astfel că, după primele 2 săptămâni se vor vedea rezultatele. Și spray-urile pe baza de zinc acționează rapid și eficient, însă  acestea agresează pielea. Din această cauza, este recomandat că utilizarea lor să fie pe o perioada limitată.

Dacă susții ingredientele naturale, poți folosi creme din cărbune sau agrilă. Uleiul de cocos, mierea de albine, lămâia, bicarbonatul de sodiu și aloe vera sunt și ele ingrediente naturale, ce au un efect benefic asupra pielii, conținând numeroase minerale, luptând cu acneea și coșurile.

Toate aceste ingrediente naturale, împreună cu cremele care conțin arbore de ceai, lucrează eficient împotriva coșurilor și acneei. 

Cum se folosește o cremă pentru acnee?

Cremele sunt utile în lupta cu acneea, dar o simplă folosire a acesteia nu poate să va scape peste noapte de acnee sau coșuri. O rutină zilnică în schimb vă poate ajută în lupta cu coșurile, deoarece tenul va primi vitaminele de care are nevoie pe o perioada mai lungă și vor fi bine organizate în funcție de momentul zilei. 

La începutul zilei, fața trebuie curățată cu ajutorul unui gel menit să curețe porii încărcați de sebum și impuritățile adunate pe parcursul nopții. Ingredientele pe care aceasta trebuie să le conțină sunt aloe vera, tea tree sau eucalipt citronat, ele fiind utile pentru deblocarea porilor de impurități.

După curățare se aplică tratamentul. Cele mai bune creme pentru coșuri conțin ulei de măsline și floarea soarelui, oxid de zinc, extract de hamamelis, acidul oleanolic sau alantoină, nefiind inflamatorii.

Pentru a proteja tenul de radiațiile solare, indiferent dacă vorbim de iarnă sau vară, se va aplica o protecție solară pentru a combate petele pigmentare. Dacă este vară, se aplică o crema ce are protecție solară SPF 50, folosită îndeosebi pentru cremele ce tratează acneea rozacee , iar dacă este iarnă, se aplică  protecție solară SPF 30.

Seara, după ce se curăță tenul, se aplică un ser sau o cremă pentru ochi, urmând ca apoi să aplicăm o cremă hidratantă pe toată suprafață fetei și pe decolteu. Crema hidratantă trebuie să aibă o textura fluidă și să nu încarce tenul pentru că porii vor produce mai mult sebum dacă nu pot „respira” din cauza cremei. Aceasta trebuie să conțină Vitamina E, acid hialuronic, ceramide, ulei de jojoba sau glicerină.

Pentru ca tenul să profite și mai mult de hidratarea de pe timpul nopții, se pot utiliza exfolianți pentru ca pielea să absoarbă mai bine produsele hidratante. Astfel, se elimină un strat mort de celule. Pentru tenul normal sau uscat se folosesc exfolianții AHA, fiind mai slabi, iar pentru tenul gras se folosesc exfolianții BHA.

Chiar dacă avem o rutină de îngrijire a tenului, nu trebuie să uităm și de menținerea unui stil de viață sănătos pentru a genera un aspect ferm, luminos și sănătos al pielii.

Care ten este predispus la apariția acneei?

Întâi de toate, trebuie să stabilim ce tip de ten avem pentru a găsi cea mai bună cremă pentru coșuri.

Dacă avem un tip de ten gras sau care are tendințe de îngrășare, nu trebuie să folosim cosmetice ce au în componentă ulei, indiferent de forma în care acesta se regăsește în conținut, ci trebuie să aibă în componență miere de albine, argilă, acid salicilic sau acid mandelic.

Dacă ai tenul uscat, trebuie să pui accentul pe hidratare. Nu uita de vitamina A, vei conferi pielii tale elasticitate și multă hidratare. Poți folosi exfolianți, dar nu atât de des pe cât se folosesc în cazul tenului gras. Exfolianții AHA sunt cei mai potriviți pentru un ten uscat, având o acțiune mai blândă la nivelul pielii.

Tenul mixt sau normal au nevoie atât de cremă hidratanta, cât și de crema pentru oprirea producției de sebum pe parcursul zilei. 

Articolul este sponsorizat și este scris de Ghidulcumparatorului.ro

Sursele imaginilor: Pixabay și Unplash

Cu picioarele pe bancă

1

O fetita de 7-8 ani care nu astepta autobuzul (probabil n-a prea mers cu el) se plimba cu mama pe stradă. Dintr-o săritură ca de iepurași s-a urcat cu piciorele pe banca pusă în stație și exacalada ba una, ba alta (fiind două apropiate). Mama, fără reacție, a înaintat și doar o aștepta. Mamă aranjată, vopsită, om în regulă care poate face parte și din anturajele noastre. O fi copil, dar nu de 2 ani ca să nu-i poți explica faptul că acolo se așează oamenii. Care uneori pun și palmele. Și chiar dacă nu le-ar pune, nu de Covid, dar tălpile târâte pe jos știți câte bacterii și fungi pot să poarte? Nici eu, dar conform specialiștilor și pe lenjeria de pat sunt bacterii, darămite pe jos. Tot escalada dintr-o parte în alta băncile până m-am apropiat de una dintre ele și i-am zis cu tonul meu drăguțo-autoritar (oamenii care lucrează cu copii și-l descoperă): „drăguțica (maimuțica – așa nu i-am spus) oamenii se așază acolo”. Nu tu scuze, nu tu „n-am știut”, nu tu „nu mi-am dat seama, nu se mai repetă”, doar a fugit la mama care o aștepta liniștită. A fost ca și când n-am zis nimic. Și-au continuat drumul. Ce treabă aveau ele cu muritorii de rând care circulă cu STB?

Nu pare grav, nici nu e, dar vine cineva cu pantaloni scurți, se așează și după nu știe de ce a luat vreo boală de piele. Nu că aș avea impresia că-i curată banca, doar scriu și eu așa, ca să nu mă plictisesc.

Niciodată, dar niciodată nu le-aș spune părinților cum să aibă grijă de copiii lor, dar le-aș reaminti să fie empatici, să se gândească la cei din jur, să-și amintească faptul că nu te naști știind cum să te speli pe cap, că periajul zilnic nu e opțional, că nu sunt singuri pe lume nici ei, nici copiii lor. Nu de alta, dar lumea pe care o construim cu toții acum, e cea în care vor trăi copiii atunci când nu vor mai fi „doar copii”.

Părerea mea despre dezinfectanții Asevi (recenzie)

3

Indiferent de perioadă, anotimp sau unde locuiești e ceva la care cu toții, mai ales cu toatele, ținem extrem de mult. E vorba despre curățenie. Îmi amintesc că în liceu aveam o vorbă: „la mine e dezordine, dar e curat”. Eu văd o diferență enormă între cei doi termeni. Dacă dezordinea era felul meu de a îmi exprima personalitatea și de a îmi exercita rebeliunea specifică vârstei, curățenia era și este în continuare o dovadă de respect de sine. 

Un pas important al curățeniei este dezinfectarea pentru a elimina bacteriile, fungii și virușii de pe suprafețele din casă. Cu asta în minte, când am primit propunerea de a încerca produsele dezinfectante Asevi am acceptat imediat și am luat decizia corectă. 

În colet am primit GERPOSTAR PLUS DEZINFECTANT, după cât se vede în poză în două variante, dar și pliculețe cu soluție de pardoseli (Mio și Portocală). 

Înainte de a-ți povesti experiența mea cu produsele, hai să aflăm cine sunt Asevi. 

De ce aș avea încredere în Asevi?

Brandul ASEVI există încă din 1965, când în Spania, o familie dornică de a descoperi secretul curățeniei perfecte, cu parfumuri persistente și suprafețe strălucitoare a pus bazele acestuia. Numele vine de la inițialele băieților fondatorului firmei Pons Quimicas SL Spania. 

În România, brandul ASEVI e reprezentat de Pons Ro Prodco, companie clasată de Camera de Comerț și Industrie a României pe locul 1 în Topul Național al Firmelor 2019 Întreprinderi Mici la categoria „Fabricarea săpunurilor, detergenților și a produselor de întreținere”. Începând cu anul 2010 aceștia au demarat producția gamelor ASEVI (gama retail) și PONSPRO (profesional) în propria fabrică.

Ce produse produc Pons Ro Prodco?

Au o gamă largă, clasificată pe două mari categorii de produse: gama retail+casnică Asevi, care cuprinde detergenți și balsamuri de rufe, odorizanți de cameră, degresanți, dezinfectanți și soluții de curățenie pentru toate tipurile de suprafețe – pardoseli, geamuri, obiecte sanitare, mobilier. Cea de-a doua categorie, gama profesională PONSPRO, cuprinde detergenți și soluții de curățenie pentru uz profesional/industrial, cu aplicare manuală sau mecanică pentru toate tipurile de suprafețe, produse ce se adresează în general sectoarelor HORECA, firmelor de curățenie și instituțiilor.

Sursa: Facebook Asevi

Toate pot fi găsite pe site-ul lor. Produsele ASEVI există și în magazinele tradiționale (Kaufland, Metro, Cora, Mega Image etc.), dar și pe emag.ro. 

Care e secretul GERPOSTAR PLUS DEZINFECTANT?

Înainte de a scrie sau a testa ceva îmi place să mă documentez temeinic, probabil dacă ai ajuns pe acest articol și ție. Se pare că s-au lucrat doi ani la acest produs. Din ce am citit, am aflat că are în compoziție săruri cuaternare de amoniu (benzyl-C12-16 alchildimetil clorid) și respectă cele mai stricte cerințe de mediu pentru ecotoxicitate și combină o mare putere de curățare cu maximă eficiență bactericidă, fungicidă și virucidă, eliminând 99.9% din germeni, bacterii și ciuperci. Trebuie să-i cred pe cuvânt căci, din păcate sau mai degrabă din fericire, n-am niciun microscop ca să-mi număr bacteriile, aceste animale de companie neinvitate. 

Dacă dezinfectanții se bază de clor și alcool se evaporă extrem de rapid, adică efectul lor este pe termen scurt, se pare Gerpostar Plus continuă să dezinfecteze suprafața și după aplicare, acționând constant timp de 2 ore și împiedicând înmulțirea agenților patogeni.

Ce pot spune despre biocidul GERPOSTAR PLUS ASEVI DEZINFECTANT MULTISUPRAFEŢE din proprie experiență?

Din câte ai observat se găsește în mai multe ambalaje. Eu am primit sticla de 1L, dar și cea de 750 de ml cu pulverizator. Pe acesta din urmă l-am testat. Am pulverizat pe birou și am șters cu o lavetă umedă exact cum scria în instrucțiuni. L-am folosit și pentru chiuvetă și cadă. Îmi place când un produs este pentru mai multe tipuri de suprafețe, căci nu mai ai zeci de sticle pe care stai să citești: „ăsta e pentru gresie”, „ăsta pentru parchet”, „ăsta pentru marmură” etc. Se pare că dezinfectantul Asevi e potrivit pentru toate acestea. Dacă intenționezi să speli podeaua îl poți dilua într-o găleată cu apă, apoi folosești mopul.

Eu am folosit acest dezinfectant și în spațiul în care își face veacul pisicuța mea, iar aceasta nu a avut niciun fel de problemă, nici cu mirosul, nici cu vreo alergie. E recomandat totuși, dacă îl folosești pentru obiectele animalelor sau ale copiilor să lași produsul să acționeze 5 minute, apoi să le clătești cu apă din abundență.

În entuziasmul de a dezinfecta orice văd în fața ochiilor, am dat cu pulverizatorul și pe oglindă, dar nu s-a curățat cum trebuie. De altfel, nici nu scrie nimic de geamuri sau oglinzi pe ambalaj. Dar am zis să încerc eu ca să nu fii tu nevoit să o faci. Asevi au un alt produs destinat geamului, oglinzii și parbrizului, pe care nu l-am testat până acum, dar, din experiență, dacă o firmă are un produs bun, sigur mai are și altele.

Soluția de pardoseli cu portocală

Soluția Mio încă nu am testat-o, dar cea cu portocală are un miros extrem de intens care într-adevăr rezista. Nu mi-am dat seama dacă chiar miroase a portocală, dar mie mi-a plăcut mireasma.

Sursa: Instagram Asevi

Prețurile mi se par accesibile, iar calitatea există, așa că după ce am testat, recunosc că le-aș mai cumpăra.

Produsele au fost primite pentru testare din partea Asevi Romania și MoreThanPub, dar părerea este a mea, sinceră, scrisă așa cum am simțit, oferind informații pe care le-am aflat pentru tine despre aceste produse.

Mi-a fost spart Instagramul (Reclamă Ray-Ban)

1

De dimineață, am intrat liniștită pe aplicația de Instagram. Așa cum mi-e rutina nesănătoasă. Postasem patru poze cu ochelarii Ray-Ban care anunțau o reducere de 90% pe un site dubios. Numai că eu nu postasem așa ceva. Atunci am știut că mi-a fost spart Instagramul. 

Cineva făcea spam pe spinarea Instagramului meu și așa cu nu prea mulți urmăritori. Știi când spui: „nu o să mi se întâmple mie”? Nici eu nu mă așteptam, așa că e mai bine să fii prevăzător, dar despre ce măsuri cred eu că e bine să luăm vă scriu un pic mai jos. Acum hai să aflăm cum procedăm dacă ne trezim cu postări pe care nu le-am planificat.

Ce faci dacă și la tine s-au postat poze fără știrea ta?

Primul meu instinct a fost să le șterg, ca să le vadă cât mai puțină lume și să nu fie păcăliți. Dar pașii cu adevărat importanți sunt:

  1. Verifică-ți activitatea de la Activity Log și șterge sesiunile pe care nu le folosești. În cazul meu, cu siguranță nici dacă eram somnambulă nu aveam cum să ajung la Caraș-Severin ca să postez poze cu Ray-Ban;
  2. Schimbă parola cu una pe care nu o folosești la alt cont;
  3. Setează-ți two factor authentication.
  4. Dacă ai aceeași parolă la alte conturi, schimb-o!

Nu e deloc comod să știi că ți-a fost invadat spațiul pe care îl consideri personal, chit că-i virtual. 

Ce vor acești scammeri?

Evident, acces la contul tău. Așa pot să facă tot ce faci tu, nu doar să posteze. Pot să vadă informațiile private. Pot ajunge să trimită mailuri și mesaje în care îți șantajează rudele de pe adresa de mail. I s-a întâmplat și Simonei Halep. Apropiații acesteia s-au trezit cu mesaje de pe contul ei că Simona are nevoie de bani și să-i pună o sumă într-un cont (care nu era al Simonei, evident). 

Lucrurile se complică dacă au căpătat acces, așa că ideal e să nu ajungi în această situație. 

Cum te poți proteja?

  1. Folosește parole distincte și complexe pentru fiecare cont pe care îl ai (Facebook, Instagram, mailuri etc.);
  2. Nu da click pe linkuri dubioase, cu litere care nu formează cuvinte cu sens, lungi sau de la firme de care nu ai auzit niciodată. Nu contează cine ți-l trimite, dacă nu ești sigur pe link, mai bine pune câteva întrebări înainte de a accesa site-ul;
  3. Folosește aplicații oficiale de pe Google Play și App Store. Încearcă să le faci update-ul la timp pentru că nu se știe cine găsește vulnerabilități în codul vechi;
  4. Ideal e să nu te conectezi cu contul de Facebook pe diverse alte site-uri. Cu toate că majoritatea facem așa. Preferăm să nu ne facem cont nou, dar comoditatea poate costa. 

Ai grijă de datele tale! Internetul e incă un loc nou și neînțeles chit că nu-l simțim așa.

De ce mi-e milă de vloggerul Colo?

2

Trebuie să recunosc că până acum două zile nu auzisem niciodată de Colo, pe numele lui real Alexandru Bălan. Cu toate că are peste 800 de mii de urmăritori e clar că nu fac parte din publicul lui. Neavând nicio statistică, dar urmărind puțin canalul lui zilele acestea, am ajuns la concluzia că publicul lui sunt puștii, în principal băieții.

Discuțiile între băieți și pe vremea când eram eu adolescentă excaladau în tot felul de dubioșenii și scârboșenii. Iar fetelor le-au plăcut întotdeauna bad guys, deci cred că de fapt, Colo reprezintă o mentalitate bine înrădăcinată în cultura noastră, a românilor, așa cum americanii, oricât de liberi și de cool ar părea pentru noi, au avut dintotdeauna probleme rasiale.

Ce a spus Colo de a stârnit ura tuturor?

Sursa: Casa FILIA

Am văzut o petiție care a adunat la momentul actual în jur de 40.000 de semnănuri pentru ca vloggerul Colo să fie „interzis de pe internet”. Mie mi-e milă de el…

Mi-e milă de Colo pentru că…

Are nevoie de validare în fiecare moment. Are nevoie să folosească în povești violența verbală și înjurături pentru a fi „interesant”.

Trăiește cu frica faptului că își va pierde în orice moment faima, de aceea încearcă să fie din ce în ce scandalos. Să fie inedit, dar șocant ceea ce spune.

Nu mai e un puști. Are 27 de ani. Să nu știi că nu tot ce gândești se vorbește, ține deja de „prostie”, nu de experiență. Iar dacă filmuletul era de acum un an, tot peste 25 de ani avea.

Trăiește în minciună pentru „faimă”. A recunoscut în filmulețul în care își cerea scuze că story-urile lui sunt înflorite și inventate. Dar și iubita lui a recunoscut în încercarea de a-i lua apărarea.

Cu adevărat un cuplu solid. Îmi amintește un pic de cuplul Ceaușescu. Se iubesc, dar fac rahatul praf până la capat împreună. Nu de alta, dar se pare că nu o deranjează să fie material de circ:

Mi-e milă că nu reușește să aibă fraze coerente, fără dezacorduri.

Că nu a știut să se înconjoare de femei excepționale pentru că a ales să nu le vadă așa. El a ales să-și vadă colegele ca niște „moarte” așa cum a declarat.

Nici după scandal nu a realizat că ce a făcut nu e o glumă, ci o greșeală. Iar de asta îți poți da seama tot în clipul cu scuze. Unde, în loc să-și ceară scuze femeilor pe care le-a jignit, alege să se adreseze brandurilor și influencerilor.

Mi-e milă de noi

Dar mai tare mi-e milă de noi. Mi-e milă că imediat a fost ajutat să-și repare mașina din donații. Mi-e milă că firmele îl sponsorizează fără să știe ce fel de conținut face, doar urmărind cifrele. Dacă l-ar fi și urmărit pe „ambasador”, ar fi știut că filmulețul în care se ia de minore e foarte vechi, de vreun an. Mi-e milă că deși ne oripilăm în fața declarațiilor lui Colo, știm și noi vreo 5 persoane care au aceeași gândire. Mi-e milă că noi, părinții, nu reușim să îi învățam pe tineri ce e just și ce nu. Mi-e milă că suntem oi. Mi-e milă că nu înțelegem că un astfel de om are nevoie de îndrumare, nu de și mai multă ură. Mi-e milă că deși clipurile cum e cel de mai jos se află pe internet de mult, abia acum ne oripilăm:

Mi-e milă că am contribuit la a-l face și mai faimos. Mă bucur totuși că e un exemplu de „așa nu”.

Nu cred că Alexandru Bălan e un om rău. Cred doar că e o dovadă a ceea ce face dorința de faimă din unii oameni. Pentru că, din păcate, orice am susține, ne place scandalul. Nu doar nouă, oamenilor moderni, ci dintotdeauna. Desenele animate au violență pentru că încă din copilărie asta ne face atenți și conectați, trezește ceva în noi. În trecut, existau gladiatori, războaie, violuri, crime, se ardeau „vrăjitoare”, erau sclavi. Iubim filmele sângeroase. Citim cărți despre care auzim că au fost interzise în anumite perioade cu interes. Ne atrage orice e inedit și ușor „interzis”.

Școala mea, cu de toate și nimic

2

Acest articol a plecat de la o postare pe Facebook intitulată „Un fragment de realitate”. Prietenii mei mi-au reamintit aspecte pe care le uitasem, așa că mi-am completat povestea și acum se numește „Școala mea, cu de toate și nimic”. 

Un fragment de realitate

Pe vremea când eram eu la școală nu era săpun și hârtie igienică la toaletă. 

Cine se spală pe mâini în 6 ore? Nimeni, nu? Adică nu e ca și când mâncăm în pauze sau avem nevoi primare. Și prin clasa a XI-a când a fost un val de hepatita A erau toți profesorii stupefiați și mirați. Iar doctorița de la școală ne-a spus că hepatita A (boala mâinilor murdare) a fost în fiecare generație, să stăm liniștiți…

De aceea, toată ideea asta cu măști și dezinfectanți în școli sună pentru mine ca un proiect SF. Ca atunci când vezi un film în care mașinile zboară.

Tind să cred că-s destul de călită cu jegul, nu cred că băncile în care am stat 12 ani de zile au fost vreodată șterse. De fapt, sigur au fost, cu toții ștergeam cu guma notițele (fițuicile) celor din anii trecuți. Iar dacă tot am ajuns la gumă, mai e necesar să spun că sub bănci și scaune erau triburi de gume mestecate și pline de scame?

Atenție! Lăbuțe care nu au fost dezinfectate!

Banca aceasta arată extrem de bine, era la liceu. Eram în cea mai bună clasă, îmi pare rău că nu am găsit poză de la gimnaziu. Am făcut un an în laboratorul de biologie, înconjurați de animale împăiate și bănci îmbrăcate într-un fel de faianță, gresie, nu știu exact. Un material rece oricum.

Fumatul în baie, o modă în școală

Acum mi se pare complet deplasată școala în care am învățat. Nu se făcea duș după ora de sport (oricum nu ai fi avut timp). La toaletă nu doar că nu exista niciun produs de curățenie, să spui măcar să dai un „puff” de alcool pe acolo, dar se fuma, uneori îi găseai și pe profesori acolo. Iar dacă nu fumau împreună cu elevii pentru că aveau și ei o prestanță, tind să cred că fumul din cancelarie îl puteai tăia cu un cuțit. S-ar putea să mă înșel, căci locul unde se țineau cataloagele era ca un spațiu abstract, nu vedeai picior de elev pe lângă ușa aia. 

Sigur că fumatul ține de educația elevilor, dar cine e responsabil pentru această educație? Nu adulții? Nu oamenii din jur? Până la urmă, un preadolescent și un adolescent va fi întotdeauna dornic să aparțină unui grup. Dacă toți colegii lui sunt la baie, intoxicându-se, atunci unde să se ducă? Ei bine, clasa mea de liceu a fost printre singurele unde majoritatea nu fumau, dar când te duceai la baie tot dădeai de vecinii de la alte clase la „șuete”. 

Elevul de serviciu

Veneam la școală și când eram răcită pentru că nu voiam să pierd materie, iar eu răceli nașpa nu am avut. Însă, eram obligați să pierdem o zi la nu știu cât timp (poate o lună) ca să stăm 6 ore „portari”.

Se numea „elevul de serviciu” și stăteam la ușa școlii (cea pe care o foloseau profesorii, nu noi) pentru a ne asigura că nu ies elevii din școala. De fapt, oricum nu puteai gestiona nimic. Nu știu exact care era scopul acelor zile. Ori că nu aveau suficienți angajați, ori că voiau să ne pregătească pentru vreun job plictisitor sau să ne călească. Chiar nu-mi dau seama, dar ce știu sigur e că la liceu se întâmpla. Toți elevii, pe rând, pierdeau o zi de școală stând pe hol. Nu mai știu în ce clasă a fost, dar pentru mine, respectivele zile erau horror. Mă plictiseam teribil, simțeam că pierd materie și că nu fac nimic util

Nu știu dacă se practică la alte școli acest „elev de serviciu”, dar pentru o instituție de mărimea celei la care am învățat eu, cu o prestanță totuși pe zonă, această practică mi se pare dubioasă. Un elev e elev, nu angajat al școlii, iar responsabilitatea nu o înveți păzind o ușă (pe care oricum nu o păzești, căci ești prea mic pentru a comenta oricui ar intra). 

Fondul școlii și al clasei

Ce nu am menționat până acum este buretele. Am stabilit deja că nu aveam săpun. În schimb, aveam responsabilitatea de a șterge tabla cu un burete îmbibat în apă jegosă. Burete cumpărat din fondul clasei pe care nu-l schimbam „aproape niciodată”. La finalul anului nu-ți aminteai culoarea inițială, dar măcar știai unde s-au dus banii din fondul clasei. Cât despre fondul școlii care era o sumă mai măricică… Nu știu ce să scriu, căci nu știu la ce-l foloseau. Clar nu să cumpere hârtie igienică.  Înțeleg că, probabil, nu erau bani alocați. Sau școala decidea să îi dea pe concerte în curte (au fost câteva, am frumoase amintiri de acolo). Ce e mai ciudat, e că totul părea normal…

Facultatea

Mi-am dat seama că ceva e în neregulă când am intrat la facultate. Deși există și un cântec despre facultatea pe care am urmat-o:

Când am urmat-o eu, era și hârtie, și săpun, și șervețele pentru mâini, chiar și dozator cu apă. Atunci am rămas surprinsă. În ochii mei, ceva ce era absolut normal, avea aerul a ceva de înaltă educație. M-au intimidat aceste schimbări și am pășit în primul an de facultate indimidată. Simțindu-mă ca „fata de la țară”, deși tot la oraș copilărisem și eu, unul mic ce-i drept.

Liceul mi-e drag, îmi va fi mereu, dar clar ceva era îmbârligat la valorile locului. Îmi amintesc că „cea mai mare problemă” a lor era că nu aveam uniforme. Au încercat de vreo două ori să implementeze uniforma, pe care au plătit-o părinții. Ce e drept, la clasele primare am purtat uniforma aceea standard, albastră. Rochița aceea pe care toți o purtăm cu pantaloni. Adorabil!

Amintirile din liceu îmi sunt mai vii, dar fii sigur că nici în clasele primare nu era vreo altă baie. Șervețelele în buzunar erau sfinte, iar când nu aveai… Noroc cu colegii… împărțeai unul. Oare masca se poate împărți?

Produsele vegane Aivia – părere

Fiind vegetariană de vreo 5 ani, la un moment dat îți creezi un stil de a mânca. Ai anumite preparate pe care le pregătești extrem de rapid și știi sigur că nu ai cum să dai greș. Alteori experimentezi cu condimente ciudate și ingrediente de care ai auzit pe vreun grup de vegani.

Așa începe povestea mea cu Aivia, brand românesc cu produse vegane, din dorința de a experimenta și altceva. Mi-am dorit de mult să mă bucur de câteva „plăceri vinovate” cum ar fi produse care „imită” carnea, dar sunt vegane. În ultimul timp chiar e posibil. Tot mai multe produse ajung pe piața românească cu tot felul de variante care mai de care mai interesante. Culmea e că Aivia e prezent în România încă din 2007, dar eu abia de curând l-am descoperit și nu regret deloc.

Cât de sănătoase sunt mezelurile vegane (de post)?

Una dintre marile probleme când te gândești la astfel de produse este: „Cât de sănătoase sunt? Ce se pune în ele ca să aibă consistența care trebuie? Dacă nu au carne, atunci ce conțin?”.

Adevărul este că multe produse de post din comerț conțin tot felul de aditivi, de E-uri, de ingrediente pe care nu le cunoaștem, dar despre care știm că ar trebui evitate. Dacă e ceva ce mama mi-a tot repetat în copilărie este: „dulciurile prea colorate, margarina și mezelurile de post sunt tâmpenii, să te ferești mereu de ele!”. Nu că mezelurile clasice ar fi mai sănătoase. Circula un filmuleț care a îngrozit o lume întreagă acum câțiva ani pe net. În video se arăta cum se fac crenvuştii. Nu cum îi fierbi, ci ce fel de carne conțin, dacă putem susține că grăsimea și unghiile sunt carne.

Culmea e că față de salamuri, pateuri și mezeluri (în general) am avut mereu repulsie. Singurii care îmi plăceau înainte de a lua decizia de a fi vegetariană erau tocmai controversații crenvuşti. Astfel că, această recenzie va fi sinceră, dar limitată în ceea ce privește, asemănarea produselor vegane Aivia cu cele clasice. Șnițelul fiind singurul pe care îl consumam constant, in rest, produsele din carne erau pentru mine un univers neexplorat.

Aivia e pe lista de produse interzise a mamei?

Ce mi-a atras atenția din prima și m-a determinat să comand a fost faptul că nu folosesc aditivi și nici soia modificată genetic.

Având în vedere că au două game principale de produse: cele pe bază de cereale și cele pe bază de izolat proteic de soia, pentru mine era foarte important ca aceasta să nu fie din culturi modificate genetic. Soia e o plantă controversată și aș consuma-o cu precauție, dar tot cred că e mult mai bună decât orice unghie.

Ingredientele arată bine, lista nu e kilometrică și aproape fiecare denumire sună cunoscut. Deci, tind eu să cred că produsele Aivia pot fi plăceri nevinovate. Le poți consuma cu conștiința liniștită și știind că mănânci un produs fără E-uri, conservanți, coloranți sintetici, aromă de fum și altele.

Cum am comandat de pe Aivia?

Am comandat online și am fost surprinsă plăcut de prețuri care sunt rezonabile. La peste 40 de lei livrarea e gratuită, cel puțin când am comandat eu așa era, iar la peste 70 de lei am primit cadou și un pateu vegan și o mască.

Produsele mele au venit destul de târziu din cauza curierului, dar m-au sunat de la site încă de dinainte și mi-au trimis un nou colet cu produsele proaspete, deci colaborarea a decurs foarte bine.

La întrebările mele de cum se gătesc anumite produse au răspuns promt și extrem de serios.

Prețuri extraterestre sau terestre?

Cel mai ieftin produs de pe site este 5 lei, pateul în diferite variante, eu l-am încercat pe cel simplu și trebuie să recunosc că îmi place. Nu aș putea descrie gustul, nu mi se pare că seamăna cu cele din carne, dar are o aromă neutră extrem de plăcută. Prietenului meu nu i-a plăcut, dar el are oricum reticență asupra pateurilor.

Cele mai scumpe produse costă 17 lei, din păcate erau toate pe stoc epuizat când am dat comanda. Îmi doream să încerc una dintre șunci, și anume: șunca ardelenească, șunca gyros sau șunca chili. Pe un grup de vegani cineva o lăuda foarte tare pe cea cu chili. Sigur la următoarea se va afla în coșul meu de cumpărături.

Am testat totuși șunca simplă și a avut o aromă intensă foarte interesantă.

Despre produse

Când am avut produsele în față, tăiate feliuțe, am avut un șoc legat de asemănarea cu produsele clasice, până și mirosul mi s-a părut extrem de apropiat. Nu am avut cum să fac testul cu un consumator de carne, să văd dacă observă diferența, dar prietenul meu care e vegetarian de mai puțin timp, mi-a spus că salamul picant sigur l-ar păcăli la gust. Singurul lui neajuns fiind că este puțin sfărâmicios, în rest, din punctul lui de vedere, este identic cu cel din carne la gust.

Salam picant
Salam picant

Salamul unguresc nu a trecut testul „asemănării” dat de prietenul meu. Cum eu nu am mâncat niciodată un astfel de salam, nu aș știi să spun. Dar pot garanta că în două zile nu a mai rămas nici frimitură de el care să fie supusă testului.

Salam unguresc

În principiu, produsele sunt extrem de gustoase, iar faptul că știi că sunt sănătoase te face să le mănânci de drag.

Nouă ne-au plăcut așa de mult că nu am gătit nimic, ci le-am consumat ca atare. Am fiert doar crenvuștii după care am dat jos membrana necomestibilă, iar cârnații i-am pus puțin pe grill pentru că îi voiam calzi. Sunt convinsă că dacă vrei, poți să faci diverse rețete, au și pe site câteva.

Acest articol nu e sponsorizat, l-am scris din proprie inițiativă pentru că mă bucur că există branduri care promovează produsele vegane sănătoase.

Am câștigat cea mai atipică ediție de SuperBlog?

7

Îmi vine greu să scriu acest articol, deși ar trebui să fie acela pe care îl scriu cu cel mai mare drag despre SuperBlog, fiind ediția pe care am câștigat-o. Până acum, scriam după gală, încărcată de emoții, de plimbările de a doua zi, de convorbirile cu colegii „de suferință”, dar mai ales colegii de distracție. Acum însă, mă aflu cu trofeul într-o cutie extrem de simpatică și cu diploma pe mail.

O competiție provocatoare

Cred că am câștigat cea mai atipică ediție de SuperBlog. O scriu nu doar pentru că nu a fost gală și nici nu pare că nu o să fie, dar și senzația cu care scriam articolele a fost diferită față de celelalte două ediții la care am participat.

S-au anulat probe și au apărut altele „de sezon”. Marea provocare pentru mine, în ce privește ultimele articole a fost să găsesc la fiecare altceva de spus despre statul în casă, despre aprecierea pentru cei din linia I, dar și despre speranța că „totul va fi bine”. Unele probe, de la final, deși promovau produse diferite, modul în care era scris brieftul încuraja să dăm soluții la produsele respective folosindu-le în casă sau cu un optimism uneori greu de obținut.

Fiecare ediție de Superblog este diferită. Apar oameni noi în peisaj. ”Cei vechi” te surprind, sponsorii vin cu provocări la care nici nu te-ai fi gândit, iar dinamica se schimbă constant.

Parcursul meu în cele trei ediții

O să sune contradictoriu, dar pentru mine, cea mai ușoară ediție a fost aceasta, cea pe care am câștigat-o.

Celelalte două au fost dificile pentru că încă nu înțelegeam competiția, cu toate că m-am aflat pe podium de fiecare dată.

Prima ediție mi-a lăsat impresia că să câștigi o probă individuală este extrem de dificil, având în vedere că articolul tău concurează cu alte zeci, de obicei peste 50 de articole. Nu am luat nicio notă de 100, dar am avut note mari, un locul al II-lea la o probă individuală și o mențiune (oferită primelor 10 articole), ceea ce m-a ajutat să mă clasez pe locul al treilea în clasamentul final.

Ca să înțelegi explicațiile mele trebuie să cunoști un pic conceptul SuperBlog și te invit să citești pe pagina lor oficială toate detaliile. Pe scurt, există mai multe probe cu câștigători unici, iar dacă participi la toate, ai șansa să te afli și în câștigătorii finali (podiumul din trei persoane) ai competiției, care, în funcție de ediția de toamnă sau cea de primăvară câștigă o sumă de bani. Anul acesta, fiind ediția scurtă, premiile au fost acestea:

  • Locul 1 – 2000 lei
  • Locul 2 – 1000 lei
  • Locul 3 – 500 lei

Toamna, de obicei, sumele sunt mai mari.

Revenind, prima ediție a fost o enigmă pentru mine, iar greutatea a fost din a descoperi sponsori și produse de care nu auzisem niciodată. Cea de-a doua ediție, fiind și cea din toamnă, a venit cu un consum de energie și emoțional extrem de puternic, dar a fost și ediția care „m-a călit”, atunci cred că am înțeles „secretele” SuperBlogului, căci sunt mai multe.

Ce vor sponsorii?

Cineva întreba ce vor sponsorii, răspunsul standard este: „nu există doi sponsori la fel, au așteptări diferite”. Este și nu este așa, întrucât mulți sponsori participă la mai multe ediții. Acestora le poți „intui” stilul la un moment dat. Apoi, sunt câteva elemente pe care și le doresc cu toții. Iar alteori, nici ei nu știu ce vor, ci se lasă surprinși. Uneori, nici măcar nu jurizează sponsorii, ci alți jurați desemnați, aici, din experiența mea, accentul trebuie pus în mod special pe creativitate pentru că acești jurați vor ține cont și de prezentarea produsului, dar mai ales de cum l-ai inclus în conceptul articolului tău.

Voi reveni cât de curând cu un articol doar cu sfaturi și ce am descoperit eu despre jurați, care sunt elementele comune care te pot ajuta să câștigi probe individuale, nu doar note mari cum mi se întâmpla mie.

Mituri ale competiției SuperBlog

Din articolele altor participanți, discuții cu aceștia și după o oarecare experiență, mi-am dat seama că există câteva păreri pe care eu nu le-am găsit justificabile, cum ar fi:

Ediția din primăvară e mai simplă

E mai scurtă și sunt mai puține probe, dar asta nu o face mai ușoară. Provocările stau în probele individuale, iar acestea au același format indiferent de ediție.

Unii ar spune chiar că dacă lupți pentru podium, s-ar putea să fie mai greu pentru că nu renunță atâța pe parcurs. Fiind mai puține probe, se ambiționează mai mulți să termine ediția ceea ce face să ai concurență mai mare și la probele individuale, dar și în clasament.

În orice caz, după două ediții de primăvară și una de toamnă, simt că gradul de dificultate e același și depinde de timpul, inspirația și temele date, nicidecum de numărul probelor. Uneori depinde și de obiectivele pe care ți le setezi. Dacă țintești foarte sus s-ar putea să te demoralizezi repede. Dacă dai tot ce ai mai bun, dar iei situațiile așa cum vin, expunându-ți punctele de vedere, dar fără să jignești, vei fi mai câștigat. Chit că la finalul ediției te alegi doar cu prieteni noi.

Sponsorii vor doar reclamă

Dacă voiau doar asta, plăteau pe Facebook o postare sau pe Google sau la televiziune. Vor ca accentul să fie pe produsele lor, dar, în același timp, își doresc și conținut care să fie relevant.

Nimeni nu-și dorește să se facă de râs. Nici ei și sper că nici tu. Doar să scrii că produsele nu știu care te scapă de coșuri (ceea ce scrie și-n descrierea lor oficială), nu cred că e suficient. Dacă oferi pe lângă faptul că amintești de produse și sfaturi de cum să ai grijă de fața ta, curățând-o, hidratând-o sau dacă povestești despre cum îți afectează coșurile viața socială nu ai cum să nu ai succes, căci deja te-ai dus și într-o altă direcție decât cea „oficială”. Am mai zis-o, poate nu câștigi proba, dar sigur vei avea notă mare.

Fetele sunt avantajate

La un moment dat, în ediția de toamnă, am simțit și eu asta, căci erau extrem de mult probe despre bijuterii, produse cosmetice și altele de acest fel. Mi-am dat seama destul de repede că există foarte multe probe și despre mașini, construcții și tehnologie.

Nu există subiecte de fete sau de băieți, poți adapta totul, chiar și băieții pot aborda o temă despre parfumuri, în care observi că sponsorul pune accent pe un produs de damă. De exemplu, în cazul parfumului poți să pornești de la ce simți când sesizezi parfumul potrivit la o femeie.

Sigur că e extrem de importantă și tema, dar de cele mai multe ori, crede-mă, poți să respecți tema și să te duci în multe direcții.

Bilanțul acestei ediții

Nu mi-am pus încă „pe foaie” câștigurile din această ediție, o fac acum, cu voi.

Primul pas pentru un bilanț corect este să fiu transparentă cu clasamentul. Acesta este topul 5:

Aceasta a fost ediția cu cele mai puține dezamăgiri din partea juraților pentru mine, cu toate că au existat probe unde nu s-au făcut departajări, dar la una am înțeles în totalitate ideea, care a venit în ajutorul tuturor participanților la probă, aceștia primind un voucher de 100 de lei pe site-ul Driedfruits. Eu fiind câștigătoare a probei (locul al II-lea), în ceea ce privește clasamentul final nu a fost avantajos pentru mine.

Contestații

O astfel de situație a mai fost la o probă a unui sponsor care a avut două probe. La prima probă câștigasem locul al III-lea, iar a 2-a fiind o probă atipică s-a decis departajarea doar a câștigătorilor, ceea ce nu mi s-ar fi părut problematic dacă nu ar fi fost lipsită de echilibru. Câștigătorii au luat 100, iar toți ceilalți 95 de puncte. O diferență de 5 puncte în clasamentul final e enormă, iar când atât de multe articole iau această notă e clar că nu e meritată. Eu oricum nu mai aveam cum să câștig pentru că eram câștigătoare la cealaltă a lor. Teoretic ai cum să câștigi, practic ar fi fost aiurea.

Mă bucur și am imens respect pentru aceștia că și-au recunoscut, la contestație, greșeala și au făcut ce le-a stat în putință să o rezolve, așa că eu le-am dat înapoi like-ul pe Facebook, ca să înțelegeți până unde merge supărarea mea când mă simt neîndreptățită. Au fost și foarte drăguți în răspuns spunându-mi că departajarea a fost foarte grea și, într-adevăr, îmi meritam locul printre câștigătorii probei.

Dacă tot am ajuns la contestații, am mai făcut la o probă la care am luat 93. Surprize, surprize pentru sponsorii care nu se așteptau, dar dacă e ceva ce am învățat de la câștigătoarea ediției din toamnă este: atunci când lupți pentru podium, să îți calculezi opțiunile și să-ți încerci norocul.

Premii

O mare curiozitate a celor care aud de o competiție de bloggind este: ce câștigi?

Pe lângă satisfacțiile intrinseci, cum ar fi: încredere, organizare, descoperire de sine, te poți alege cu cele mai diverse premii și cadouri.

În această ediție, de exemplu, am câștigat la probe individuale și bani. La cea din toamnă, la cele individuale, am câștigat doar produse, dar atât de faine și de utile încât m-au bucurat nespus. La prima ediție am câștigat un abonament de 10 pizza și două pachete cu mâncare pentru o săptămână.

În general, premiile se anunță înainte de începerea competiției, dar e recomandat să nu te concentrezi pe ele pentru că nu se știe niciodată la cine ajung. În această ediție, cum scriam, am câștigat și bani, și vouchere de diverse valori, dar și obiecte cum ar fi o boxă pe roți (sunt tare curioasă, apoi vă invit la party, imediat ce se dă drumul la distracție).

Am câștigat și suma care revine celui care se clasează pe locul I, deci pot să mă declar mulțumită și să închei participările ca finalist în cadrul acestui concurs împăcată și fericită.

Mulțumiri

Sunt mulți oameni cărora ar trebui să le mulțumesc. Mama, prietenul meu și cei care mă susțin și mă citesc sunt nelipsiți de pe această listă.

Sponsorii și jurații care au văzut potențial în scrierile mele și le-au notat corespunzător.

Participanților care mi-au spus vorbe încurajatoare când a fost cazul.

Simt o apreciere imensă pentru anumiți participanți care au câștigat în trecut și au venit cu sfaturi pentru noi, ceilalți, căci au fost sursa mea de inspirație. Îi voi menționa în articolul care urmează, cred că unii dintre ei nici nu s-ar fi așteptat că au avut un astfel de impact asupra parcursului meu.

Iar, la final, dar nu cei din urmă, i-am lăsat pe organizatori, Claudia și Albert pe care îi felicit pentru tot ce reușesc să facă și le urez multă răbdare.

Andrei Neagu lansează piesa „Vrăjitoarea” + o informație în excusivitate

Întotdeauna în spatele unei producții video și audio există o echipa de oameni mai mare sau mai mică în funcție de resurse. Atunci când ești independent, echipa e mai mică, uneori atât de mică încât îi poți număra pe degete.

Chiar și cei mai cunoscuți pe YouTube care fac sketchuri au oameni care se ocupă de promovare, uneori și de regie, scenografie, relația cu publicul etc.

Cel mai la îndemână îmi e să fac comparația cu teatrul. Atunci când ești angajat ca actor la un teatru de stat ai doar această responsabilitate, de a juca, să-ți înveți replicile, să asculți indicațiile regizorului și să fii prezent la repetiții și spectacol. Când joci în teatru independent, actorul nu mai e doar actor, ci se ocupă și de decoruri, de muzică, de promovare, uneori și de regie. Sigur că nu e de generalizat, însă această introducere destul de lungă vine în anunțarea unei piese și clip de care eu sunt tare mândră. Mă bucur că am făcut parte din echipa care și-a adus aportul asupra clipului de mai jos:

Cât de provocator a fost un astfel de proiect?

Deși în clip sunt 26 de persoane, fără de care nimic nu ar fi fost posibil și merită toată mulțumirea, nu se vede cât timp au durat discuțiile cu toți aceștia, vizionarea fiecărui clip primit și montajul acestora, multe venind cu setări diferite de filmat sau fără melodie pe fundal, așa că sincronizarea a trebuit făcută manual.

Era normal să existe multe provocări într-un astfel de proiect atât pentru Andrei Neagu, cât și pentru toți cei care care și-au adus contribuția creatoare în clip. Mă bucur că toți cei implicați au venit cu idei și se simte că s-au dedicat așa cum s-au priceput.

Introducerea mea, legată de faptul că atunci când ești independent nu mai ești doar actor se leagă de faptul că pentru realizarea piesei „Vrăjitoarea”, Andrei nu a fost doar cântăreț, dar și compozitor. În ceea ce privește clipul, s-a ocupat de montaj, de comunicarea cu oamenii (aici trebuie să recunosc că și eu mi-am adus contribuția), dar și de a ține legătura cu presa.

Ce spune Andrei Neagu despre piesa „Vrăjitoarea”?

În perioada de izolare s-au făcut multe glume despre viitoare divorțuri, dar mie îmi place să cred că, din contră, aceasta a fost o perioadă minunată de a ne aprecia familia și oamenii de lângă noi. De aceea, eu și iubita mea ne-am bucurat de timpul petrecut împreună, pe care l-am privit ca pe un cadou, și am ales să muncim cot la cot la clipul noii mele piese”

Mulți l-au întrebat cine este vrăjitoarea lui? Dacă citești acest articol se prea poate să știi deja. Nu par modestă? Ei bine, nici nu încerc, doar e dreptul meu de femeie să mă simt măgulită.

Dacă te simți trist, deschide clipul, dansează, filmează-te, postează cu hashtagurile #VrajitoareaDance sau #VrajitoareaChallenge, căci dansul este o strategie recomandată de a te binedispune” ne îndeamnă Andrei, iar eu am ascultat recomandarea și sunt pe TikTok.

Andrei Neagu consideră că ar putea să vorbească despre piesă și clip cel puțin perioda a încă două stări de urgență, dar, în final, totul se rezumă la faptul că între două persoane compatibile care abia se cunosc, se creează o energie ce se simte precum o vrajă, de unde și expresia: „a fi vrăjit”. Piesa ne reamintește încă odată că tot ce contează este să nu uităm să ne bucurăm de tot ce ne oferă în viața noastră omul iubit.

Cine e Andrei Neagu?

Se poate să auzi pentru prima dată de el, dar sper eu că nu pentru ultima dată, de aceea, dacă îți plac piesele lui, te îndem să rămân conectat pe YouTube prin subscribe.

Eu am mai scris despre Andrei Neagu, ba i-am luat și interviuri, așa că dacă vrei să-l descoperi chiar mai mult, te îndem să intrii aici.

Un mic secret…

Am tot promis că în articolul pe care îl voi scrie voi destăinui un secret din procesul de creație al piesei. Ei bine, eu am fost mai degrabă implicată în acela al clipului decât al piesei, aceasta fiind rezultatul uneor băieți foarte talentați:

Muzică și versuri: Andrei Neagu
Orchestrație: Andrei Neagu, Radu Burcea, Alexei Nichiforof, Norbet Tobias Mix: Andrei Neagu, Silviu Paraschiv Master: Silviu Paraschiv (Grand Way Studio)

În încheiere, ce să spun? Dacă te-ai uitat la secret înainte de a citi articolul, să ai gâdilici în năsuc! Atenție că e mai grav decât pare, mai ales în vremurile acestea când orice stănut e o bombă minată.

Sper că v-a plăcut piesa pe care v-am recomandat-o!