Home Blog

Cum aș afla că sunt însărcinată?

72

M-aș trezi cu ochii mici și părul ciufulit ca în oricare altă dimineață. Aș apela cu încredere la șervetelele mele intime cu bicarbonat de sodiu și aș spera că barza drăguță de pe etichetă mă va face să nu le confund cu cele faciale.

Sursă: www.facebook.com/pg/BarzaTest

Atunci, trezită de pasărea aducătoare de copii mi-aș da seama în ce zi suntem. Dată trecută de mult de perioada mea menstruală. Aș încremeni pentru un moment, apoi aș răstălmăci dulăpiorul după testul de sarcină Barza Clasic sau dacă aș vrea l-aș putea folosi pe cel cu determinarea săptămânii. De ce testul Barza? Pe lângă faptul că e recomandat de Societatea de Obstretică și Ginecologie, e și primul test de sarcină din România. Dacă eu aș fi la prima sarcină, de ce să nu folosesc primul test apărut? Doar a avut peste 25 de ani de perfecționare… Mă rog, cu siguranță l-aș folosi și la a doua, și la a treia, și la… Mai bine mă opresc, nu-i așa? Cred că, de fapt, are legătură cu fascinația mea asupra Berzei, această pasăre de poveste despre care am mai scris.

Aș avea o grămadă de produse Barza. Sigur că m-aș enerva groaznic până aș găsi testul în dulapul “minune” și m-aș uita cu jind la multitudinea de plasturi împotriva durerilor menstruale. Entuziasmul m-ar face să vorbesc cu ei: “Sper să vă mai folosesc abia peste cel puțin 9 luni!“.

Și uite că un mesaj simplu, din doar două linii m-ar face să pun muzica asta:

Să mă înfig în borcanul cu cremă de ciocolată și să îmi aștept viitorul soț cu mâna pe laptop pentru ca atunci când intră, să apăs repede pe YouTube pentru piesa asta, exact la secunda 39, ca să audă clar mesajul: Put a ring on it!

Sigur că l-aș pune să-mi maseze tălpile căci mi-aș intra din prima în postura de gravidă. Dar ce? Să fac lucrurile pe jumătate? În metrou m-aș așeza ostentativ cu mâinile pe burtă și oamenii s-ar întreba, probabil, dacă sunt constipată, dar, de fapt, eu aș știi că sunt doar atinsă de barză. Și uite așa, ar începe drumul meu cu multă limonadă în plan, că să reușesc să fac față grețurilor. Cu mult stres pentru ceilalți pentru că vă dați seama că v-aș bombarda cu articole despre picioarele mele umflate sau despre pofta de murături din toiul nopții.

Mai târziu, articolele ar fi despre cumpărături și frustrări: cum să dau aceeași bani pe care îi dau pe o bluza de-a mea, pe una de 5 ori mai mică?

Rezultatul ar fi o mică bilă cu păr negru, cu fața umflată și cu râs cristalin. Dar de unde? Va fi probabil la fel de zgomotos ca un megafon. Până acolo vor trece niște ani, acesta fiind doar un exercițiu de imaginație!

Barza e neobosită și sper să vină atunci când o chemi și îți dorești! Ajutoare pentru când vă răsare gândul frumos și înfricoșător sunt testele de ovulație și cele de fertilitate. Produsele Barza, cu siguranță, vor fi pregătite pentru când te vizitează cea reală!

Am de oferit un set complet de produse Barza. Ce ai de făcut?

  1. Lasă-mi părerea ta în comentariu sau spune-mi cum ai aflat sau cum ar fi să afli că ești însărcinată
  2.  Like pe Pagina de Facebook Cătălina Popa 

Căsuța din poveste

2

Dacă aș fi într-o poveste, casa mea ar fi mică, parchetul din acadea, pereții din bucăți de caramele (una peste alta), acoperișul din vată de zahăr. Aș avea un coș prin care nu ar ieși fum. Nu! Din contră, hornul ar fi din ciocolată, iar în fiecare zi călduroasă, picături dulci ar aluneca direct în șemineu, care nu ar fi un șemineu, ar fi o masă plină cu vase care să colecteze ciocolata. Treaba coșarilor ar fi să construiască de fiecare dată hornul.

V-ați dat seama că nu mă pricep prea mult la construcții, nu-i așa? Oricum, nu-mi place casa asta, îmi amintește prea mult de-a vrăjitoarei din Hansel si Gretel. În plus, aș mânca prea mult și dacă am zis că e mică, ce ar mai rămâne din ea? Că din mine sigur ar rămâne mult, de vreo 5 ori cantitatea actuală.

Revenind la casă, aș putea să mi-o imaginez din gheață. Să alunec pe podeaua sticloasă, să mă arunc în patul îmbrăcat în pătura moale a zăpezii și să răcesc atât de rău că voi cerși după vară. Am o idee mai bună, rămân în realitate și îmi arunc privirea pe osbtego.ro. Ce e drept, nu au ei parchet din acadele, și nici ziduri din caramele, dar au o gamă largă de produse utile pentru recondiționarea casei, și nu numai. De exemplu, eu am descoperit Parchetul laminat Kaindl Easy Touch O580 HG, Stejar Posino 8 mm. Uite cum arată:

sursă: osbtego.ro

Prefer parchetul laminat și pentru că se montează ușor. E important să alegem un parchet de calitate mai ales în zonele expuse la umiditate. Se pare că tehnologia Easy Touch® ”permite realizarea oricărui motiv sau design, iar avantajul este o suprafață caldă la atingere. În funcție de decor finisajul este unul High Gloss sau mat.”, așa cum se găsește în descrierea de pe site.

Dacă stau să mă gândesc, o căsuță ”din realitate” e mult mai indicată decât una din ”povestea fetei ce a rămas împotmolită în caramel, iar când a vrut să se salveze la duș, în loc de apă, era ciocolată caldă”.

O descoperire super, competiția de blogging

8

Era momentul în care mă uitam la numele: cătălinapopa.com și încercam să mi-l asum. Mă uitam la fetița minusculă pe post de “i” și mi-o voiam dragă. Era momentul în care eram hotărâtă să scriu pe blog, ceva mai des decât o dată la 3 luni. Așa că m-am gândit că e o idee bună să găsesc și niște locuri în care să promovez ce scriu. Jurnal am deja, de ce mi-aș mai face unul online? Voiam ca măcar un om să citească, chiar și doar printre rânduri. Mi-a venit ideea să caut grupuri pe Facebook în care oamenii își distribuie articolele, am dat de SuperBlog și uite cum am ajuns să nu distribui în niciun grup articolele, dar să citesc mai multe despre acest grup care m-a stârnit. Mi-am dat seama încă de la început că e ceva neobișnuit, dar nu știam ce.

Uite așa, cu descoperirea făcută în ordine inversă decât se întâmplă cu majoritatea – în general afli de competiție, apoi de grup – a început o aventură în lumea advertorialelor creative despre care nu știam nimic studiat, doar organic. Reclama fiind atât de agresivă în lumea modernă știm, de fapt, mai multe decât credem.

Ce e SuperBlog?

Am mai scris și în articolul meu de înscriere, e o competiție pe diverse teme oferite de sponsori. La fiecare probă există premii individuale, iar dacă scrii la toate probele și te clasezi pe podium (I,II,III) mai câștigi niște bănuți. Anul acesta s-au primit:

  • locul I – 2000 de lei
  • locul II – 1000 de lei
  • locul III – 500 adică eu, nu euro, tot lei 🦁.
În mijloc e locul I, locul II în dreapta, eu în stânga.

Spring SuperBlog e un fel de Sprint SuperBlog. O cursă de viteză atât prin gestionarea timpului de a scrie la probe în termenul limită, cât și prin rapiditatea cu care apar. Vreo trei pe săptămână. Nu pare mult, dar în contextul în care sunt tot felul de probe, de subiecte, la un moment dat, termenele devin un stres.

Cum sunt probele?

Unele probe îți sunt dragi din prima, pe altele le urăști, pe unele le iubești când le vezi și le detești când apar notele. Cele mai multe te fac la prima impresie să exclami finuț: WTF, dar îți trece. Citești încă o dată enunțul, bagi repede pe google câteva cuvinte care nu aveai habar ce înseamnă, cum ar fi “e-mobility”. Citești și sursele de informare cu un ochi plângând și unul râzând și apoi NU AȘTEPȚI, ci GÂNDEȘTI.

Măcar dacă gândești variante, ai timp să scoți ideile proaste, să scapi de ele și ai o șansă să vină cea bună. Dacă aștepți să te lovească inspirația în timp ce te uiți la Games of Thornes s-ar putea să iasă un articol în care deodorantul să vrea supremația asupra șamponului și să-l provoace la duel. Ceea ce nu e rău, de fapt… hai că m-am răzgândit. Fiecare are dreptul să-și caute, aștepte sau gândească inspirația. Totuși, un rezumat GoT va fi apreciat de un juriu-fan, dar nu cu o notă bună, ci cu un gând compătimitor.

Scrii pentru tine?

Tot aud că important e să scrii pentru tine la SuperBlog. Poate fi, dar pentru tine poți să scrii despre orice altceva, despre subiecte care sunt “ale tale”.

Așa că nu, nu cred că scrii pentru tine, însă cred că trebuie să scrii conform cu principiile tale. De exemplu, eu, vegetariană fiind, nu aș susține niciodată că mănânc cârnați doar pentru că sponsorul e Măcelarul cel “Bun”, cel mult, dacă chiar vreau să rămân în competiție (aici e tricky. Dacă vrei să scrii la toate probele trebuie să faci mici sacrificii. Nu te obligă nimeni, dar dacă ai intrat “în horă” și stai bine cu punctele e greu să renunți, psihologic vorbind) aș face o poveste ficțională despre o fată sau un băiat care s-au întâlnit în magazinul cu cârnați. Mă rog, asta aduce mai mult a film erotic-comedie, dar înțelegeți voi. Nu m-aș raporta la mine. Da, poți să faci și asta. Cerul e limita! Și condițiile tehnice…

De ce să participi la SuperBlog?

  • Pentru a te testa. Să vezi dacă ai disciplina de a respecta niște termene, niște condiții tehnice, niște reguli.
  •  Premii! Poate nu câștigi nimic, însă nu trebuie să pleci cu gândul ăsta. Cum sigur e un câștigător, iar el poate. Tu de ce ai fi mai prejos? Sunt în competiție oameni cu copii, cu joburi full time. Oameni care scriu noaptea, oameni care au toată ziua doar pentru a scrie… Nu ai de unde să știi cine câștigă. Tu scrie ceva ce ție ți-ar plăcea să citești și vei avea, cel puțin note mari, dacă nu măcar vreo mențiune la vreo probă individuală sau poate chiar vei fi in clasamentul final în primii 3.
  •  Să cunoști oameni noi! Pentru asta îți recomand să te înscrii în grupul de pe Facebook. SuperBlog e o comunitate frumoasă cu oameni inteligenți.
  •  Să-ți crești popularitatea blogului, mai ales dacă ești la început.
  • Pentru statutul de finalist la gală!

Ce gală? Unde? Cum?

Fiecare maraton de SuperBlog se finalizează cu o petrecere/excursie prin țară. Există unul primăvara și unul toamna (și noi ca școlarii, nu degeaba sunt bloggeri care au comparat competiția cu o școală).

Anul acesta am fost cazați la sponsorul Hotel Miorița din Neptun, iar a doua zi, după ce am chefuit până la 2:00, am mers la Paradis Land care m-a inspirat pentru un viitor articol despre parcurile de aventură. Când scriu ora 2:00 mă refer la colegii mei. Eu la 22:50 sforăiam în ritmurile în care se cânta lângă tort la petrecere, însă l-am admirat din poze și pare delicios).

Cum am fost eu înainte și după gală? Cam așa

Sursă: Facebook

Fericirea e o alegere și vine în funcție de scopul pe care ți-l stabilești. Abia pe la jumătatea competiției mi-am dat seama că scopul meu este să mă aflu pe una dintre cele trei poziții. Pornisem cu cel de a câștiga ceva măcar la una dintre probe și s-a schimbat pe parcurs.

Nu e nicio problemă dacă din a fi în primii 10 se schimbă în a îți face măcar trei prieteni sau în a termina competiția. Sigur că premiile sunt motorașul acestui concurs, de aceea consider că niște cadouri valoroase sunt binevenite. Poate m-ai judecat acum, dar caută în tine însuți și răspunde-ți la întrebarea: aș scrie pentru o companie de calorifere pe ochi călduroși? Poate… dacă e compania vecinei preferate, aia care mă împrumută cu zahăr și strânge după câine.

În loc de încheiere, un pic din atmosfera și fâstâceala (a mea) de la gală:

E ca atunci când…

1

Am cautat în dicționar să văd ce înseamnă viață și e definită ca timpul, șirul de evenimente cuprins între naștere și moarte. M-am gândit la viata mea, la definiție și am concluzionat că nu este o definiție corectă. Pentru că viața nu se traduce în evenimente, ea curge mai lin sau mai abrupt în fiecare secunda și evenimentele doar ne marchează pe noi oamenii într-un mod sau altul.

Să mănânci o înghețată cu iubitul în parc nu este un eveniment și totuși este viață, dar să te îneci cu inelul de logodnă în timp ce savurezi cu nesaț înghețata, sigur este un eveniment important. Și cumva te marchează nu pentru ideea de a fi cerută de nevastă, cât prin modul și mai ales emoțiile pe care ți le-a trezit.

Viața curge lin, e ca atunci când ești copil și mănânci, alergi în curte la bunici și te joci cu toate vietățile, dormi și razi și apoi o iei de la capăt. E ca atunci când doi oameni se îndrăgostesc și lumea capătă culoarea curcubeului și pare mai buna. E ca atunci când ei înșiși o transformă prin veselia, dragostea și inimile roșii din pluș, încărcate cu speranța pe care o răspândesc.

sursă: Pixabay

Viața curge și abrupt, e ca atunci când cineva drag îți face cu mâna și se duce mai aproape de Dumnezeu și te veghează de acolo. E ca atunci când viata ta sau a celor dragi atârnă de un fir de ață și Dumnezeu îți scoate în cale un doctor minune, un om cu suflet de aur și ești salvat în cele din urmă.

Viața curge și se scurge printr-un tăvălug de emoții, de oameni, de culori, de fapte și mai ales de cuvinte spuse și nespuse. Viața se ascunde și în cele mai mici încăperi, o găsești și în inima unei furnici si în agilitatea unui purice, asa cum o găsești și în decadența unui om rău sau speranța unuia bun.

Viața este un soi de academie de muzică, e ca atunci când asculți Beethoven și deodată te învăluie Aretha Franklin, ca apoi sa te înviorezi pe ritmuri de Beatles și să intri în agonie cu Avicii. Dar e și o academie de jocuri. E ca atunci cand ii bați pe toți la remi, faci cubul Rubik și te împotmolești la o ghicitoare.

Sursă: Pixabay

Și mai e și o cafenea. E ca atunci când bei o cafea buna și citești o carte și deodată cineva îți toarnă venin pe bluză, în suflet și în condei și îți spune: Eu plec, tu ramai sa plătești. Și plătești in ani cu stres, cu munca, cu ambiții deșarte sau împlinite, iar când nu îi mai ai, îi cauți în amintiri, în vorbe bune, în dulcegării mai dulci ca mierea și ai fi în stare sa dai toți banii pe ele. Și viata e clipa și tu o fracțiune de secunda, e ca atunci când ești, respiri și dintr-o dată nu mai ești, ai dispărut și lumea a devenit un loc mai tăcut.

E ca atunci când arunci o privire înapoi și îți zici zambind: Ce călătorie frumoasă am avut, ce bine ar fi sa o pot lua de la început!

Sursă Pixabay

Pentru această scriere emoționanță îi mulțumesc Oanei, de la HR Passion. Deși marea ei pasiune rămâne domeniul resurselor umane, Oana poate scrie despre orice și a dovedit-o prin acest text, dar și prin cele pe care le găsești pe noul ei blog InimaDinCuvinte.

Lumea e un loc straniu, chiar și de Paște

3

“Mergem în Tunisia, mergem în Tunisia!”. Pardon, nu mergem în Tunisia, așa cântam eu și prietenul meu când încă speram să câștigăm o excursie. Nu s-a întâmplat, însă: “Mergem în Sibiu! Mergem la Valea Zânelor!”. Avem un itinerariu pentru acest Paște, de aceea, m-am scos și nu am stat în bucătărie nici măcar 15 minute. Mă rog, am stat de dimineață să fac un sandwich. Nu se pune, nu?

Nu despre ce fac Paștele acesta vreau să scriu. Nu încă, ci mi-am dat seama că indiferent dacă petreci Paștele pe drumuri, acasă așteptând musafirii sau pe la rude, profitând de cozonacii făcuți de cei mai harnici, ești norocos că nu îl petreci în anumite zone din lume.

Avem și în România o grămadă de obiceiuri, mai stranii sau mai banale, dar nu pe asta mă voi axa. Dacă în zona Brașovului se aruncă buzduganul, nu au decât! Mie oricum mi se pare simpatic cum, oameni în toată firea, ne entuziasmăm la ouăle vopsite și atunci când învingem la spartul lor. Sigur că e o tradiție mult mai profundă de atât, dar privită din afară, dacă aș fi un observator care nu știe nimic despre Paște, mi s-ar părea hilar, așa cum mi se pare biciuirea fetelor în Cehia. Chit că se face cu nuiele create manual din salcie și decorate cu panglici, nu aș vrea să mă nimeresc pe acolo. Poate doar dacă aș crede cu adevărat că salcia îmi va transfera vitalitate și fertilitate, așa cum spune tradiția. Cu același scop, în Slovacia se aruncă apă pe femei.

Sursă: www.welcometobratislava.eu

Ramurile de salcie sunt decorate și în Finlanda de copii cu o săptămână înainte de Paște. Salcia fiind primul copac care anunță venirea primăverii. A doua zi, copiii merg costumați, un fel de Halloween am putea zice, și primesc dulciuri și bani. Mie îmi amintește un pic și de colindețe. Așa că Finlanda ar fi foarte distractivă pentru copii și o risipă de iepurași de ciocolată pentru noi.

Ceva mai departe, în S.U.A, la Casa Albă, copiii s-ar distra rostogolind ouă cu o lingură imensă, o tradiție de peste 130 de ani. Acum s-a extins și se organizează chiar mai multe concursuri.

Sursă: www.whitehouse.gov
Fotografie realizată de Joyce N. Boghosian

Poate mai puțin plăcut pentru copii ar fi în Bulgaria când cea mai în vârstă dintre femei freacă obrajii copiilor cu primul ou înroșit. Oare ce se întâmplă dacă se înroșesc deodată mai multe ouă? Începe, exact ca la noi, lupta dintre ouă. Care ou e mai puternic? Păi… ăla de lemn, eu deja l-am ascuns pe al meu în mânecă. Diferența dintre noi și bulgari ar fi că ei ciocnesc ouăle și de pereții bisericii.

Amatorii de omletă ar trebui să viziteze Franța. În fiecare an se face o omletă din 4500 de ouă in cea de-a doua zi de Paște în Haux. Iar asta e o omletă făcută din 15000 de ouă în Bessières:

Sursă: https://www.nbcnews.com

Dacă te afli în Grecia vei vedea numai ouă colorate roșu, reprezentând sângele lui Isus Hristos. Ai grijă totuși dacă te duci în Corfu. Localnicii aruncă vase pe geam pentru “a sparge ghinionul”.

Indiferent unde petreci Paștele, cât de mult ții la tradiții, e o ocazie minunată de a te înconjura de oamenii dragi. E și un prilej de a căuta liniștea și de a îți umple inima cu lumină și înțelepciune. Paște fericit cu mult parfum oriunde te-ai afla, nu doar în Ardeal!

Cum sărbătoreşti Ziua Cărţii?

0

Astăzi e Ziua internaţională a cărţii şi a drepturilor de autor. M-am gândit cum ar fi de sărbătorit astăzi şi nu numai:

  • Citeşte cel puţin o pagină astăzi indiferent de cât timp ai. Sigur că dacă reuşeşti mai mult, e cu atât mai bine. Alege o carte preferată sau încearcă ceva nou. Poţi să citeşti înainte să adormi sau pe drum spre casă sau spre job.
  • Fă-ţi plăcerea şi achiziţionează cărţile la care visai de mult. Multe site-uri de cărţi au oferte avantajoase astăzi.
  • Fă-i cadou o carte cuiva drag! Trebuie să ştii că persoanei îi place să citească şi să alegi un titlu mai necunoscut pentru că cel mai mare inconvenient este că s-ar putea să o fi citit deja. Gestul contează oricum. Alege o carte care ţie ţi-a fost dragă sau care crezi că e potrivită pentru persoana căreia i-o faci cadou. Cărţile sunt întotdeauna cadouri cool.
  • Cere câteva recomandări de cărţi de la prietene. Că te întâlneşti la cafea şi deschizi subiectul sau că faci o conferinţă pe Skype, Facebook sau WhatsApp, cărţile conectează oameni.
  • Scrie tu! Poate ţi-ai dorit întotdeauna să scrii o carte. Poţi să te gândeşti la un subiect şi să faci începutul. Poate nu e cazul să te avânţi din prima la un roman, scrie o povestire scurtă.
  • Dacă ai copil citeşte împreună cu el. Poate chiar faceţi un desert împreună şi cântaţi “La mulţi ani” pentru cărţi. Nu sună rău să înţeleagă de mic că o carte e valoroasă, au lucrat mulţi oameni la ea şi are propria ei Zi.
  • Dacă ai mai mult timp, du-te şi citeşte la bibliotecă sau împrumută o carte. Astăzi e şi Ziua bibliotecarului în România.
sursă: Pixabay
În cărți există mai multe comori decât în toate cufărele piraților de pe Insula Comorii – Walt Disney

Merită să mergi la un târg de haine?

7

Mulțimea de haine împinge cu forță în ușile dulapului și pare că le rupe din balamale? Eșarfele ți-au acaparat cuierul? Curelele par șerpi întinși pe covor? Bijuteriile nu mai au loc nicăieri? Cum faci să scapi de ele și să te alegi cu ceva? Sună a teleshopping, și ar fi, dacă răspunsul meu nu ar fi următorul: Orice! Doar nu-ți bate capul cu un yard sale.

Astăzi am fost la primul ”târg de haine” cu mult entuziasm, haine drăguțe și ieftine și ideea de a scrie o postare despre: ”Ce trebuie să știi despre târgurile de haine”. O astfel de postare ar fi total nepotrivită pentru că ori nu am nimerit eu bine (ceea ce e foarte posibil, având în vedere că nu auzisem niciodată de ei, nu am mers la vreun târg deja consacrat), ori nu am înțeles nimic.

Noi, expozantele, când încă nu știam ce ne așteaptă

A fost ca o întâlnire între o grămadă de fete la o felie de chec și o cafea pe care au dat 90 de lei, dar s-au gândit să scoată la aer și hainele. Sărăcuțele textile, după ce au fost spălate și călcate câteva ore, s-au gândit să facă o plimbare cu Uber-ul, să își etaleze ”formele” pe stander și să se întoarcă acasă… cu toatele. Pentru că, nu-i așa? ”Nu lăsăm pe nimeni în urmă!”.

Totuși, ce ar fi de știut despre târgurile de haine?

  • Există o taxă pentru expozantă. Nu ar trebui să fie mult în condițiile în care vin oameni care să se poată bucura de hainele expuse de tine.
  • Hainele trebuie să fie curate, în stare foarte bună.
  • Poți să te împrietenești cu alte fete.
  • Poți să vinzi și cărți, jucării, haine pentru copii. La târgul la care am nimerit eu, aș putea să spun că au fost mai mulți părinți care căutau pentru copii, deși nu cred că vreo expozantă a adus ceva potrivit. Când scriu ”mai mulți părinți” mă refer la vreo 6, dintre care vreo 10 oameni au fost cu totul.
  • Poți să-ți testezi ”puterea de convingere”. Nu fi prea insistent, dar nici nu te ascunde în spatele mormanului cu haine.

Ce am scris mai sus, vine și din experiența mea de client. Sunt amatoare de astfel de târguri, dar nu participasem până acum la unul cu hainele mele și nici nu o să o mai fac.

sursă: Pixabay

De ce nu merită să participi la un târg de haine?

  • Foarte multă muncă: sortează hainele, spală-le, calcă-le, fă-i rost de etichete pentru preț.
  • O zi întreagă irosită. Ar merita dacă ar fi un câștig financiar enorm, în general nu e…
  • Căratul și împachetatul hainelor.
  • Cu toții am vrea să vindem toată marfa. Asta nu se întâmplă niciodată, ne întoarcem cu bună parte din ea.

Cum am putea să scăpăm de hainele vechi?

  • Pe site-uri: OLX, Okazii, Publi24. Cel mai popular e primul, bineînțeles. Și aici e un efort și un risc, dar tot mi se pare o variantă mai simplă.
  • Pe grupurile de pe Facebook. Există mai multe cu reputație bună:  Talcioc 2.0, Schimb garderoba!, Dulapul meu e plin
  • Facebook-ul are propriul Marketplace
  • Dacă vrei totuși să încerci să fii expozant la un târg de haine îți recomand să alegi unul care are pe pagina de Facebook multe reacții, like-uri, vizibilitate. Cel la care am fost eu avea doar 714 like-uri… Trebuia să mă gândesc… Cineva care nu investește în promovarea evenimentului în online, o să ia banii expozantelor și îi va băga pe toți în buzunar, fără să conteze dacă ceilalți ies pe plus sau pe minus. Așa că, mare atenție la organizatori și la detalii.
  • Dacă doar vrei să dai hainele, o variantă e donatul.
  • Dacă ai haine nepurtate, le poți face cadou prietenelor sau le poți invita la o ”sesiune de scotocit” pentru a-și alege ce le place.
sursă: Unsplash

Nu încerc să te fac să nu participi la un yard sale doar pentru că nu a funcționat pentru mine. Te sfătuiesc doar să fii atentă la care participi. În plus, nu mă voi opri din a cumpăra, așa că, vă rog fetelor, continuați să duceți produse faine!

 

Provocări deslușite cu Pizzeria Neobișnuită

3

Se ia telefonul. Se tasteaza *3636. Se stă la pândă lângă interfon. Se scoate aparatul de fotografiat din dotare. Se pregătește zâmbetul. Se surprinde pizza și se mănâncă omul. Pardon, se fotografiază omul și se înfulecă pizza din aluatul proaspăt, necongelat, așa cum e cel de la Dodo Pizza, pizzeria neobișnuită, care e o companie IT.

Arhivă personală

Unul dintre hobby-urile mele este să privesc oamenii în mijlocul propriilor provocări. L-am fotografiat pe domnul rapid, curier. Mă uit, în general, și pe camerele web la bucătarii ce frământă aluatul de zici că o ”să se rupă”. Pot să fac asta datorită Pizzeriei Dodo care are ca obiective: livrarea rapidă și transparența prin cifrele de afaceri care sunt publice. Un alt exemplu de “transparență absolută” este și noul lor blog Dodo Pizza, creat pentu a fi mai aproape de clienți.

Blogul neobișnuit e intitulat grăitor: Pizzeria Neobișnuită și de aici vom afla “secrete” ale afacerii Dodo Pizza. “Secrete” e impropriu zis, nu am stabilit deja că nu au? Vom afla dacă hoții au dat iama la pizza sau dacă cei mai pricepuți bucătari sunt copiii.

Se pare că multitudinea de categorii de pe blog e pentru toată lumea. Eu de abia aștept conținut “pentru hateri”. Până atunci, mă întreb dacă nu Dodonel e cel care le scrie?

sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/

De ce îmi place Dodo Pizza?

Pe lângă pizza cu crusta de culoare aurie și promoțiile gândite inteligent ar fi și provocările pe care le acceptă. Dodo Pizza a pornit de la un mic restaurant în Syktyvkar și a ajuns să aibă în prezent peste 450 într-o mulțime de țări. Cum se realizează o astfel de performanță dacă nu având niște principii puternice? Sigur că sistemul Dodo IS și cum funcționează ca franciză influențează. Însuși sistemul este o provocare, dar una absolut necesară. Deocamdată, provocările mele nu au legătură cu crearea unei companii IT, însă au cu următoarele valori pe care le-am identificat și la Dodo Pizza:

Provocarea 1 – Cum faci să ”pariezi” pe tine însuți?

Nu există o rețetă pentru a reuși, s-au scris sute de cărți despre asta. Dar niciuna nu-i a ta. Povestea ta doar tu o vei descoperi. Trebuie să îți iei inima în dinți și să încerci, doar așa vei căpăta încredere în tine. Să pariezi pe tine e cea mai bună soluție, dacă nu pe tine? Atunci pe cine să pariezi? Cine te cunoaște mai bine? Cine știe care sunt calitățile și defectele tale? Ce poți și ce nu poți să faci?

Să crezi în visele tale e cheia spre mai puține regrete. Vor mai exista, e imposibil să nu te întrebi uneori: ”cum ar fi fost să aleg altfel?”. Pun pariu că și cei de la Dodo Pizza s-au ofticat când s-au întârziat 3,4% din comenzile de pizza ce trebuiau livrate în 45 de minute în 2018. Au existat și consecințe, atât în ceea ce privește imaginea lor, cât și financiar. E normal, dar atitudinea trebuie să fie de speranță că se poate mai bine, de stăpânire de sine și de dorință spre performanță.

sursă: www.pixabay.com

Regula celor 45 de minute de livrare a pizzei va fi implementată cât timp Dodo Pizza va exista. Sper eu că sute de ani! Asta înseamnă să pariezi pe tine! Simplificat, înseamnă să ai incredere în tine. Să spui lucrurilor pe nume, să nu pleci cu ”nu în brațe”, dar nici să accepți să faci ceva ce nu îți place.

În ceea ce mă privește, eu pariez pe mine cu ceea ce scriu, și sper ca acest articol să-ți placă și să-ți fie util. Conținutul de calitate e una dintre dorințele mele și cred că o pot face. Dacă nu aș crede-o eu? Atunci există altcineva care să mă cunoască mai bine?

Devenim ceea ce gândim cel mai mult, însă şi atragem ceea ce gândim cel mai mult.” – Ronda Byrne, Secretul

Provocarea 2 – Cum faci să îți asumi greșelile?

Amintindu-ți că încercarea de mușamalizare a greșelii va conduce spre un alt șir lung. Eu văd încercarea de a ascunde o greșeală ca un labirint, din care nu poți ieși decât dacă zidurile se dărâmă. Cum se dărâmă? Recunoscându-ți vina.

Cum ar fi fost, de exemplu, ca Dodo Pizza să nu-și asume următoarea situație pe care am citit-o pe dodopizzastory.com? Un curier a ajuns unde trebuia să livreze pizza, dar uitase POS-ul. Curierul s-a întors cu pizza și a lăsat clienții să aștepte flămânzi. Gândirea curierului a fost: dacă nu se plătește, atunci nu se primește pizza. Cei de la Dodo Pizza au fost fairplay, nu au dat vina nici pe client, nici pe curier. Și-au dat seama că trebuie să-și instruiască angajații mai bine și au făcut asta public. Dacă nimeni nu recunoștea respectiva greșeală, nu s-ar fi luat măsuri, nu s-ar fi putut evolua, nu s-ar fi schimbat nimic. Toți pretindem că vrem o schimbare, cum altfel, dacă nu pornește de la noi?

Ca să mă eschivez de asumarea vreunei greșeli de-ale mele, îți scriu următorul citat: “Un om trebuie sa fie îndeajuns de matur să își admită greșelile, destul de inteligent să profite de pe urma lor și destul de puternic să le corecteze.” (John C Maxwel).

O altă metodă ar fi să îți imaginezi că cei dragi te vor ierta dacă îți recunoști greșeala și îți vor da o îmbrățișare atât de dulce:

sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/

Provocarea 3 – Cum faci să te ții de ce îți propui?

Făcând promisiunea publică! În momentul în care discuți cu oamenii despre planurile tale, ele capătă consistență, capătă ”formă”. Dodo Pizza își face promisiunile publice, până la urmă, așa cum am mai scris, are puternica dorință de sinceritate și transparență.

Blogul meu e o promisiune pe care am făcut-o publică prin simpla lui prezență în spațiul virtual și asocierea cu persoana mea (prin numele blogului și postările de pe Facebook).

Emisiunea pe care am propus-o la Radio Itsy Bitsy a fost o promisiune publică. În momentul în care am mers cu un concept la angajatori, m-am înhămat la munca pe care am ”pariat” că pot să o fac. Așa s-a născut Before & After, ”puiul meu” – cum îl numesc. În fiecare ediție am provocarea de a oferi informații despre un cântăreț și să aleg cele mai relevante piese ale lui. În fiecare ediție simt că vibrez în FM și mă regăsec în toată emisiunea. În fiecare ediție am emoții de îmi vine să fug departe de microfon, dar când am ridicat calea, îmi reamintesc de ce am ales încă de la început să fac asta.

Acestea sunt ”mici promisiuni” pentru mine, combustibilul pentru toate este ”promisiunea mea supremă și eternă”. Aceea de a da tot ce pot, de a mă documenta, de a încerca să fiu cea mai bună variantă a mea în orice proiect întreprind.

Reușim mereu să ne ținem promisiunile? Nu! Suntem oameni, cu toții greșim, cu toții avem limite, dar ce poate fi mai frumos decât să încercăm?

Cele trei provocări mi se par neobișnuite pentru că au puterea de a mă dezvolta personal, iar asta e cu adevărat minunat.

Cât mai puține pariuri pierdute să avem! Dacă credem în noi, provocările vor fi ”poduri” la capătul cărora ne așteaptă o pizza caldă cu multă mozzarella:

www.flickr.com/photos/dodopizzamedia/albums

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Pământul e ”cartea” ce merită explorată!

7

Vacanţă vară 2019” sunt cuvintele care îmi răsună în minte. Să te hotărăşti unde pleci e dificil. Scriam într-o altă postare că vreau să călătoresc mai mult prin România, apoi m-am simţit nostalgică pentru căldura din Grecia, marea din Bulgaria sau portocalele din Spania. Am luat un burete imaginar şi am şters aceste destinații din minte, nu pentru că nu m-ar atrage, ci pentru că m-am hotărât ca în acest sejur 2019 să vizitez o ţară necunoscută mie, ce e drept, m-am lăsat inspirată de Dalai Lama: „O dată pe an, du-te undeva unde nu ai mai fost înainte”. Așa că am apelat la doi specialişti, chiar reprezentanţii oficiali ai tărilor respective. Cei doi au primit un dosar detaliat despre mine, despre hobby-urile mele, unde am fost în ultimii ani, ce caut să descopăr în vacanță și le-am spus cele trei motive pentru care călătoresc:

Acum îi am în faţa mea: o doamnă şi un domn. Pe ea am confundat-o cu mama, în primă instanţă, mai ales că a venit cu poza asta imprimată pe tricou:

Egipt – Luxor, pe malul Nilului

Ştiu cât de mult iubeşte mama Egiptul pentru multitudinea de obiective turistice şi misterele pe care acestea le ascund. Cred că s-a aliat cu doamna din faţa mea, i-a făcut machiajul, a coafat-o la fel ca pe ea însăşi ca să acceseze latura mea emoţională. Domnul e înalt, cu o figură serioasă şi sper ca din mapă să nu scoată un bisturiu. E în regulă, a scos o serie de documente despre Tunisia, printre care şi poza asta:

Tunisia – Zidurile și minaretul Marii Moschei din Sousse

Deşi figuri demne, le simt încordarea, fiecare aşteaptă să fie primul care să mă convingă să vizitez ţara pe care el o reprezintă. Femeia i-a luat-o înainte. Vocea guturală mi-a reamintit că nu e mama, ci o doamnă foarte documentată despre Egipt.

– Conform dosarului tău, pe care l-am studiat, consider că destinaţia ideală este Egipt, mai exact Hurghada, pentru peisajele impresionante, fauna subacvatică şi amplasarea avantajoasă pe Malul Mării Roşii. Este o destinaţie modernă, viaţa de noapte este cea mai ofertantă din Egipt. Clima este prielnică în orice moment, apa este caldă şi clară! Sigur că poți să optezi şi pentru o excursie în Luxor și să te bucuri de o corazieră pe Nil. Dar le voi lua pe rând..

– Nu te grăbi! E cazul să-mi spun eu părerea – a întrerupt-o domnul înalt – ar trebui să alegi Tunisia, şi aici te bucuri de vreme călduroasă, plaja din Sousse fiind o alegere minunată. În Tunisia vei găsi oameni prietenoşi, ospitalitatea face parte din tradiţia lor. Hainele colorate ale localnicilor, marea de un albastru cristalin și urmele civilizaţiilor antice te vor face să simţi că eşti într-un alt univers.

– Te asigur că şi în Egipt pare că păşeşti într-o lume cu totul nouă. Ai impresia că piramidele ”cresc” în Europa?​ Indiferent de cât de multe muzee care provin din Egiptul antic ai admira în Europa, ele au un alt farmec atunci când sunt ”acasă”.

Sunt deja impresionată de argumentele celor doi, însă mă văd nevoită să impun reguli, altfel se vor întrerupe la fiecare frază. Pe rând, îi voi lăsa pe amândoi, să-mi dea câte 3 motive pentru care să vizitez destinaţiile propuse de ei și să-mi spună cum pot ajunge să călătoresc acolo.

3 motive pentru a vizita Hurghada:

1. Croazieră pe Marea Roșie

Marea Roșie e unul dintre puținele locuri în care există recife de corali nealterate, așa că o croazieră combinată cu scufundări o să îți ofere amintiri de neuitat.

sursă: pixabay.com

2. Ideal pentru aventură

Poți să faci snorkel pentru a înota cu peșii și să admiri coralii sau să optezi pentru scuba diving și să vezi țestoase marine sau poate vreun rechin. Dacă îți place mai degrabă să fii la înălțime, atunci optează pentru Kitesurf și zboară cu ajutorul vântului deasupra mării calde.

3. Accesibilitate

Din Hurghada e simplu să optezi pentru excursii, cum ar fi la Cairo și să admiri Marea Piramidă din Giza sau poți să mergi la Luxor pentru a ajunge la Valea Regilor, valea cu morminte în care se odihnesc regi și faraoni. În plus, din țară până la Hurghada se fac cu avionul doar 3 ore.

Colossi lui Memnon, Valea Regilor, Luxor, Egipt
Sursă: https://christiantour.ro/blog/

3 motive pentru a vizita Sousse:

1. Plimbare în largul mării

Din Portul El Kantaoui se pot închiria yachturi pentru croaziere relaxante pe Mediterană, iar orașul va căpăta un alt aer privit de la distanță, așa că poți să surprinzi în câteva poze clădirile deosebite sau să te bucuri de fructe de mare sau pește, acestea făcând parte din bucătăria tunisiană.

2. Relaxare la Hammam

Hammam sunt băile turcești, o modalitate excelentă de a te relaxa după ce ai vizitat toate obiectivele trecute pe listă, neapărat și Colosseumul Roman El Jem, un amfiteatru impresionant ridicat în anul 238.

3. Bazarul ”Souq Er Ribba”

Aici a fost suficient să-mi arate poza ca să-mi dau seama că nu o să mă abțin și o să mă întorc în țară cu câteva accesorii neobișnuite, achiziționate de la vechiul bazar al orașului, ce redă atmosfera medievală.

Cum ajungi în Hurghada? Dar în Sousse?

La această întrebare ambii reprezentanți s-au pus de acord și au strigat: ”vacanță cu Christian Tour”. Nu s-au putut abține să nu-mi spună că ”de 22 de ani, Christian Tour creează câte un drum spre fiecare vis și peste 1 milion si jumătate de români s-au bucurat de vacanțe perfecte în tot acest timp.”

Iar eu le-am dat dreptate și m-am uitat pe câteva opțiuni pe care mi le-au arătat. M-au îndrumat să intru pe site pentru a afla mai multe detalii.

Trebuiau să-mi facă alegerea ușoară, dar au complicat-o pentru că acum vreau să merg și în Tunisia, și în Egipt. Voi alege pentru anul acesta Egiptul, prea semăna doamna cu mama, iar la anul, Tunisia. Deocamdată, am dat o fugă la Zilele Christian Tour ca să caut oferte, a avut loc în București Mall în weekendul 13-14 aprilie, dar și în alte orașe.

Arhivă personală

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019
Sursa fotografiilor (la care nu s-a precizat deja): christiantour.ro

Cum alegi cartea potrivită?

2

Nu știu de ce mi-a plăcut întotdeauna să citesc. E o magie și un entuziasm care mă cuprinde atunci când intru în lumea personajelor. Mi se întâmplă asta și cu filmele, și cu serialele, dar marea mea iubire vor rămâne cărțile pe care le alegeam cu instinctul inteligent al copilului. Acum nu mai e așa, timpul meu e prețios, iar alegerea unei cărți cântărește mult.

Editare personală

Ce m-a determinat cu adevărat să scriu articolul acesta a fost faptul că am auzit un prieten zicând: ”Nu îmi place să citesc, dă-mi tu ceva la care să nu mă plictisesc”, așa că m-am gândit. Cum găsești cartea potrivită pentru tine? De existat, sigur există, și nu doar una.

  • Trebuie să identifici genul de cărți care îți plac: de ficțiune, romantice, despre călătorii, poate de poezii? Din păcate, aici exercițul e cheia și trebuie să ai răbdare. Mie nu îmi plac cărțile “în general”, îmi plac anumite subiecte, genuri. Îmi plac cărțile care îmi spun ceva, în care mă identific sau în care descopăr un univers pe care eu nici nu mi l-aș fi putut imagina. Poate e mai ușor de identificat dacă te gândești la cum ești tu. Te emoționezi la un film de dragoste? Atunci, poate e o idee bună să alegi o carte din această categorie, ca după ce ai prins gustul să mărești ”raza de căutare”.
  • Află părerile celorlalți. Dacă toți oamenii din jurul tău îți recomandă o carte, e foarte posibil să-ți placă.
  • Încearcă să intri în lumea cărților citind ceva foarte cunoscut. Toți am auzit de anumite titluri și autori, cum ar fi Harry Potter si piatra filosofala – Volumul I, chit că e pentru copii. S-ar putea să te surprindă.
  • Citește descrierea cărții! Dacă ceva nu îți place, nu te apuca de ea, nu atunci când abia începi să-ți cultivi gustul, după aceea, s-ar putea să fie chiar interesant să te lași impresionat de cărți care nu sunt în zona de confort.
  • Citește recenzii online înainte de a achiziționa o carte.
  • Citește în funcție de moment. Dacă ești pe plajă, de exemplu, nu îți lua la tine o carte filozofică sau foarte complicată. Ceva simplu, care să te relaxeze e mai indicat, la fel cum cred că ar trebui să fie și lectura de: metrou sau autobuz. Nu e chiar mediul în care să înveți despre Einstein, nu? Poate doar dacă ești student la fizică.

Tot ce mai ai de făcut e să intri pe site-ul tău preferat de cărți online și să o cauți pe cea care te va face, după ce ai închis ultima pagină, să simți că ai pierdut un prieten.