Home Blog

Decorează dovleacul de Halloween fără a-l sculpta

0

Pe 31 octombrie e sărbătoarea Halloween. Tot mai des, și-n România alegem să ne decorăm casa cu fantome, tărtăcuțe, dovleci și pânze de paianjeni false.

În copilăria mea nu se organiza nimic de Halloween, deși știam că „în alte tări” se merge din casă în casă după bomboane, toată lumea se costumează și sculptează specificul dovleac, numit și Lanterna lui Jack. Cât mi-aș fi dorit să scupltez și eu un dovleac! Dar era considerată o activitate periculoasă, iar sărbătoarea nu era luată în serios pentru a face o seară în familie de sculplat.

Poate tu ai chef de o activitate interesantă împreună cu copilul de Halloween. Sculptatul este într-adevăr dificil pentru copil și poate crea destul de mult dezastru, semințe împrăștiate peste tot. Dacă totuși vrei să implici decoratul dovleacul în activitățile voastre îți prezit câteva idei extrem de simple, dar de efect!

1. Pictează-l!

Cea mai simplă și la îndemână metodă este aceea de a picta dovleacul! Îți recomand să folosești acrilice. Acestea sunt potrivite pentru diverse tipuri de suprafețe și culorile rezistă. Dacă vrei să schimbi culoarea dovleacului complet poți opta pentru un spray colorat pentru a fi rapid. Dacă nu, ia o pensulă mare și înarmează-te cu răbdare!

Sursa: thehousethatlarsbuilt.com

Nu trebuie să fie totul la fel de ordonat ca-n poza de mai sus. Poți vopsi dovleacul într-o culoare. Lași dovleacul să se usuce complet, apoi cu o pensulă să alegi o altă nuanță pe care o adaugi în diferite zone, ca niște pete. Pensula se poate înmuia în apă și trece peste unele dintre aceste zone. Așa se va crea un efect atipic, ca și când e pictat. În anumite zone va fi colorat intens, în altele culoarea va fi ștearsă. Un efect de acest gen:

Sursă: papernstitchblog.com

Aici poți găsi tutorialul.

O idee chiar mai simplă, potrivită chiar dacă nu ai acrilice ar fi să folosești sclipici. Poți lipi sclipiciul, poți folosi lipici care are deja sclipici sau să folosești acuarele normale, tempera, peste care adaugi sclipici. Foarte simplu e să adaugi acuarelele unde are codița dovleacul, iar ele vor curge creând o astfel de formă:

Sursă: agirlnamedpj.com/

Un model simplu, dar de efect este acesta:

Pas cu pas poți vedea aici cum se realizează. Pe scurt, vopsești dovleacul în nuanța dorită, lași să se usuce, desenezi în creion formele pe care ți se dorești, le dai cu aracet și lipești sclipici negru sau în orice altă nuanță.

Un sfat: dacă îți implici copilul în această activitate, amenajează locul în care pictați cu ziare, poate și folie pentru a fi sigur că parchetul rămâne în culoarea inițială.

2. Lipește pe dovleac ce ai la îndemână!

Dacă ai confetti rămase de la vreo petrecere poate e cazul să nu le arunci, ci să le folosești pentru a crea un dovleac multicolor:

Sursa: cloudydaygray.com

Poți să creezi aceste cercuri colorate și cu un perforator și hârtie în diverse nuanțe.

Poți decupa hârtie de cadou primită sau din cărți de colorat diverse forme. Pentru un decupaj fin e recomandată o forfecuță mică, din aceea de unghii. Acest model e potrivit copiilor mai mari. Se pune cu un burete sau o pensulă aracet pe dovleac, în strat subțire, se lipește forma decupată și se nivelează pentru a nu rămâne bule de aer. După ce s-a uscat, pentru un efect uau se poate da cu lac.

Sursă: goldstandardworkshop.com

Ți-a trecut vreodată prin minte această idee? E pur și simplu haioasă și am impresia că-mi face cu ochiul sau ochii, mai degrabă.

Sursă: Find It, Make It, Love It

Poți lipi chiar și flori uscate sau petale:

Sursă: aliceandlois.com

Dacă reușești să faci rost de câteva petale de la o florărie le poți lipi extrem de ușor cu aracet. Apoi, poți da cu un strat subțire de aracet sau lac și pe deasupra petalelor pentru a fi sigur că nu se desprind.

Dacă ai diverse plante uscate decorative (flori de pampas, de bumbac, lagurus, talaris etc.) le poți pune în orice formă îți dorești pe dovleac folosind un pistol cu silicon.

Sursă: thehousethatlarsbuilt.com

3. Creează animăluțe și fețe!

Aici putem folosi o combinație între pictat și lipit. Un pistol cu silicon ar fi foarte util!

Sursă: simpleasthatblog.com

Pentru modelele de mai sus se pictează dovleacul (pentru vulpe e posibil să nu mai simți nevoia), apoi din fetru sau carton gros se decupează formele dorite (ochii, coada, urechile) și se lipesc cu silicon. Mai multe detalii aici!

Cu același principiu în minte poți crea un unicorn lipind un coif de hârtie colorat sau tăvălit prin aracet și sclipici și fire de bumbac. La final desenezi cu un marker gura și ochii:

Sursa: inesacross.com

Dacă nu vrei să pictezi. Să știi că și din hârtie poți face diverse forme, iar rezultatele să fie extrem de interesante.

Tutorialele și tamplete-urile pentru aceste forme le găsești pe A Small Snippet.

Ai niște ochelari, papion, vreo pălărie sau șapcă pe care nu le mai folosești? Lipște-le cu pistolul de silicon pe un dovleac și rezultatul va fi surprinzător.

Sursă: prettyprovidence.com

4. Folosește ață și sfoară!

Poți folosi sisal pentru a crea aceste spirale pe dovleac:

Sursa: lowes.com

Tai sfoara în dimensiuni diferite, apoi folosești pistolul de lipit pentru a crea spiralele. Începe cu spiralele mari și completează cu cele mici!

Dacă ai câteva ținte (bolturi, cuie) le poți înfige în dovleac, să agăți ață formând o pânză de păianjen falsă.

Sursa: Find It, Make It, Love It 

Simplu, dar colorat:

Sursa: .goodhousekeeping.com

Lipește primul capăt de ață cu silicon, după care înfășoar-o în jurul dovleacului, lipind și celălalt capăt al aței. Nu-ți rămâne decât să alegi culorile preferate și să repeți procedeul cât de des vrei sau cât îți permite dovleacul.

5. Alege atipic!

Un dovleac mumie? Sigur că se poate! Cu o fașă tifon îți faci de cap pentru a crea capul mumiei. O lipești, apoi atașezi ochi de plastic sau îi poți desena cu un marker ori direct pe dovleac, ori pe o coală de hârtie groasă pe care ulterior o lipești.

Sursă: homedit.com

Un dovleac de sezon care să ne reamintească tuturor să fim responsabili ar putea fi cel cu mască!

Sursă: designimprovised.com/

Prinde masca cu două pioneze, într-un capăt și în altul. Crează fața dovleacului cum îți dorești: cu diverse forme din material textil lipite cu silicon, stickere, ochi din plastic etc. Poți și doar să-l desenezi cu marker sau să-l pictezi. Cheia e să nu uiți masca! Iată și tutorialul!

Ce ai spune ca dovleacul tău, pus în fața casei, să se vadă toată noaptea de Halloween? Pentru asta ai avea nevoie de vopsea flourescenta. Desenezi formele pe care ți le dorești în creion, apoi pictezi cu vopseaua specială, iar rezultatul ar trebui să fie unul luminos.

Sursă: colormadehappy.com

Indiferent de ce faci cu dovleacul, chiar și plăcintă, important e să o faci cu drag. Distrează-te și dă frâu liber imaginației!

„Inima nu face riduri” și „Nuanțe de piper și ciocolată” – SIONO Editura

2

Inima nu face riduriLife happens” și „Nuanțe de piper și ciocolată – It is what it is” sunt două volume, cele mai noi apariții de la editura SIONO, care cuprind în paginile lor povești de iubire scrise de oameni extrem de talentați. Cel puțin așa cred că sunt. N-am apucat încă să le citesc, dar o voi face și voi alege să scriu despre poveștile care mă impresionează. 

Al meu Facebook freamătă de postări despre aceste două cărți. Mulți cunoscuți, bloggeri au povești care au fost alese să facă parte din cele două antologii. Dacă pentru unii scriitori a fost debutul, alții au publicat înainte chiar și romane. 

Pentru mine nu e prima poveste publicată (apar câteva povești de-ale mele și în antologia Ad Infinitum II), dar e una dintre cele foarte dragi mie. Am scris-o înainte de a afla de proiectul SIONO, cu mult înainte chiar, când îmi propusesem să scriu pentru copii. Mi-am dorit ca povestea mea, după ce este citită, să lase senzația pe care o ai când închizi cartea „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry. Sigur că e departe de a fi o capodoperă ca „Micul Prinț”, dar avem tot dreptul să ne alegem modele, nu-i așa? Iar eu, cred că am reușit ca povestea să fie potrivită și copiilor, dar mai ales oamenilor care pot înțelege ce înseamnă dragostea inocentă. Poate mă însel, poate nu e deloc o poveste pentru copii. Mulți autori încep să scrie ceva, cu un anumit gând, ca la finalul scrierii să descopere că rezultatul e unul la care nici nu s-au gândit.

Margaret Atwood spune în al ei MasterClass că datoria scriitorului este de-aș face povestea cât mai verosimilă (adică, cititorul să creadă plauzibil ce se întâmplă, chiar dacă personajele sunt iepuri sau, în cazul meu, personajul principal este o floare), își va da seama mai târziu în ce gen se încadrează. În episodul 17 Margaret Atwood susține că s-ar putea să fie un avantaj în a nu ști în ce gen se va încadra scrierea ta înainte de a o scrie, pentru că atunci, înconștient s-ar putea să combini două genuri și să dai cărții un farmec aparte. Sincer? Iubesc ideea de a scrie „în gol”, căci ideea ca personajele să trăiască, să li se întâmple lucruri care le schimbă, iar eu să descopăr împreună cu ele, îmi dă satisfacția pe care mi-o oferă și cărțile atunci când citesc. Sunt cu siguranță un penser, adică un scriitor care scrie fără să-și facă outline, fără o schemă bine stabilită de dinainte. Stephen King este un astfel de autor.

Povestea mea se numește „Toporașul îndrăgostit”. Am schimbat titlul înainte de a trimite-o editurii. Vreo doi ani a stat în documentul Word cu titlul „Doamna cu Apa”, dar am simțit că cel a cărei viziune o aflăm, cel prin ochii căruia surprindem realitatea din poveste, merită să se afle în titlu. Îndrăgostitul a câștigat pentru mine teren și-n fața muzei (o altă floare), dar și în fața destinului reprezentat prin Doamna cu Apa. De data aceasta nu muza îi dă viață îndrăgostitului, ci ea există pentru că el o vede astfel.

Toporașul îndrăgostit” așteaptă să-i fie citită existența în cartea „Inima nu face riduri” la pagina 142. Cărțile pot fi comandate de pe SIONO Editura, dar și pe Emag. Iar eu mă gândesc ca după ce le citesc să le fac cadou, să organizez un giveaway, dar aștept să-mi spui tu dacă ți se pare o idee bună. 

Pentru încheiere vă las un citat din povestea mea

Doar ca să înțelegeți la ce se rezumă cunoștințele și experiența unui toporaș al cărui nume nu-l aflăm, căci nu e important. Contează mai mult pasiunea lui.

prin grădină umpla o legendă cu un trandafir extrem de frumos care a ajuns celebru într-o reclamă la dulceață

Drumul spre trofeu

4

Am promis de multe ori că voi da sfaturi despre cum să câștigi competiția SuperBlog. Uite, că între timp, n-am mai apucat. În plus, sunt convinsă că nu tot ce funcționează pentru mine va fi cheia succesului pentru altcineva. Totuși, câteva sfaturi sunt general valabile. Am vorbit despre asta și în podcastul SuperBlog:

Iubesc comunicarea în general, verbală sau scrisă, dar recunosc că atunci când Claudia m-a invitat, deși am acceptat cu mare drag, eram destul de obosită, după nopți pierdute cu diverse proiecte. Așa că am reușit să omit câte ceva, destul de multe chiar.

Ce aș mai adăuga?

Răspunsul meu la veșnica întrebare: „Ce vor sponsorii?”

Cred că la această întrebare majoritatea câstigătorilor îți vom da raspunsuri destul de asemanatoare cu mici diferente. Ce știu sigur e că un articol câștigător trebuie să aibă „acel ceva”. Pe care eu l-am descoperit doar lucrand. 

Care ar fi „acele câteva ceva-uri” de care trebuie să ții cont pentru a fi câștigător?

1. Să-ți pese.

Nu e suficient să-ți placă. Sigur, poți participa la probe doar din plăcere și să nu ții cont de brief, dar atunci nu poți avea pretenția de a te afla pe podium. Uneori e suficient să faci ceva care te face să te simți viu, dar alteori ce-ți dă această senzație e tocmai cursa pentru trofeu și competivitatea. Să-ți pese de articole, să le scrii fiind implicat și pornind de la cine ești tu, să respecți condițiile tehnice îți vor garanta note mari.

Grijă mare la umor

Umorul e extraordinar, dar spre deosebire de emoție (care se poate duce și ea în patetic) în anumite contexte, umorul ajunge ușor penibil dacă e exagerat.

Intuiția

Să anticipezi ce vrea juriul. Cum faci asta? Citind cu atenție cerințele. Uneori ajută dacă analizezi ce a apreciat același juriu în anii trecuți (dacă au fost prezenți). De exemplu, pentru mine, pentru a câștiga proba sponsorilor de la Vindem-Ieftin, așa cum am spus și-n podcast, a fost tare greu. Simțeam că articolele mele nu le atrag atenția juraților, nu se diferențiază. Îmi lipsea ceva, am descoperit că era joaca și visarea. Eu cream articole studiate și concise, iar acestora ar fi fost suficient să le adaug puțin suflu creativ pentru a fi printre cele mai bine punctate. Am avut nevoie să studiez ce au apreciat în anii trecuți, așa am constatat ce-mi lipsea pentru acest sponsor, deși știam deja că scriu bine. Câștigasem multe alte probe, la alți sponsori.

Documentarea

În primul rând din sursele lor (o greșeală a primei mele ediții a fost faptul că nu mi făceam documentarea din sursele cerute, ci căutăm eu pe alte site-uri). De fapt, de la brief trebuie să pleci și să cauți să fii creativ pe subiect. Apoi, poți să apelezi la cărți sau alte site-uri în care ai încredere, dar eu cred cu tărie că articolul câștigător se știe dinainte de a fi scris, se află în brief și în linkurile de documentare din probă. Totul este ca acele informații să fie supuse primului punct din articol: „să-ți pese”.

Citește articolele cu sfaturi ale celor care au câștigat

Acesta e un sfat extrem de valoros. Pe mine m-a ajutat enorm încă de la prima ediție. Câștigătorii nu mai au nimic de pierdut, îți vor împărtăși secretele fără niciun fel de strângere de inimă, ba, din contră, o vor face din toată inima. De exemplu, un sfat care mi-a fost util pe care l-am aflat atât de la Mădălina, cât și de la Alina, a fost faptul că articolul trebuie să iasă cumva în evidență. Sunt în jur de 100 de participanți la o probă, pune-ți întrebarea când ai terminat articolul: „de ce l-ar ține minte pe al meu?”

Poate pentru că ai o organizare foarte bună a acestuia, extrem de detaliat și bine documentat. Poate ai emoție. Poate elementele vizuale sunt cele care cresc articolul cu câteva puncte față de un altul, iar tu vei fi câștigătorul. E important să combini conținutul bun cu vizualul spectaculos. Să ai emoție și fraze care au capacitatea de a rămâne în mintea cititorului.

Folosește contestațiile cu cap

Contestația pentru mine nu a fost o prietenă . N-aș ști să dau sfaturi despre cum să faci contestații. Dar ce știu sigur este că e bine să îți argumentezi punctul de vedere. Să fii respectos, dar și încrezător în faptul că articolul tău merita o altă notă. Poate chiar să ai în minte cât merita.

Uneori o contestație poate fi la fel de solicitantă ca scrierea articolului în sine, plus că vine de obicei cu un consum emoțional. Încearcă să nu te lași afectat prea tare chiar dacă jurul nu-ți argumentează pe măsura efortului tău. În general, oamenii n-au intenții rele.

În loc de final

Nu te compară cu alții! Să știi că secretele unui articol de succes sunt cele standard în viață : puțin curaj, dar și cumpăt ,atenție la detalii, un strop de visare, și mai ales seriozitate.

Ține creativitatea aprinsă cu SuperBlog 2020

3

La cea de-a patra ediție de SuperBlog de când am auzit de SuperBlog mă văd nevoită să-mi astâmpăr instinctul ca prima dată când intru pe site să apăs în colțul din dreapta pe „intra in cont”. Simt că particip și acum, dar altfel decât înainte. Sunt alături cu sfaturi pentru bobocii care simt nevoie de ele, dar și de cei experimentați care au întrebări, căci voi fi blogger partener. Apar și-n secțiunea specifică în pe site-ul Superblog.eu, cu o descriere (ușor îmbogățită aici pe blog) cam așa:

Sunt actriță, om de radio, blogger și om extrem de curios, iar atunci când ceva mă atrage și stimulează mă dedic total, așa am ajuns ca la cele trei ediții la care am participat să mă aflu de fiecare dată pe podium. Așa că sfatul pe care-l pot da e ca orice faceți, să faceți cu credință, cu motivație! Acceptați cine sunteți si dați tot ce aveți mai bun. Eu accept că sunt o timidă incurabilă, dar, în același timp, sunt un om care are ceva de spus, în scris sau verbal, iar pentru ideile mele, lupt să fie expuse clar și inedit. Cam așa este și cu fiecare probă SuperBlog: pleci de la tema dată și o faci să fie a ta. Succes tuturor participanților!

Totuși, ce e SuperBlog?

Superblog reprezintă multe: sponsori, jurați, bloggeri parteneri, participanți bloggeri, parteneri media, organizatorii Albert și Claudia, probe, cerințe, note. Dar mai mult de atât, reprezintă tot ce vei investi sau deja investești în el: emoții, solidaritate, conflict, dezamăgiri, bucurii, încredere, prietenie, discuții, sentimente de apartenență sau din contră.

SuperBlog nu e doar un concurs, e un fel de maraton. E un concurs cu multe probe care și ele sunt concursuri de sine stătătoare, de aceea, te poți înscrie și mai târziu în competiție și să participi doar la anumite probe. Oricum, în acest caz nu vei avea șansa la podium. Eu nu am fost în stare să renunț (pe parcurs) la nicio ediție de Superblog pe care am început-o, așa de tare mi-a plăcut. De altfel, dacă analizezi tagurile de pe blogul meu, o să vezi că unul dintre cele mai des folosite este: „SuperBlog”.

Au început înscrierile pentru SuperBlog 2020

Ești blogger și te-a atras ce am scris până acum? Poate că e cazul să-ți depășești fricile și să-ți aprinzi creativitatea, căci au început înscrierile pentru SuperBlog 2020.

Probabil, dacă mi-ai urmărit blogul, știi că pentru mine această competiție e ca un motoraș care îmi pune în funcțiune creativitatea și activează partea aceea din mine atât de perseverentă că scrie odată la două zile pe blog. 

Recunosc că bannerul mi se pare extrem de potrivit mai ales că am auzit cel puțin un superblogger pe care îl respect spunând că noaptea-i vine inspirația. Poate și pentru că atunci își găsește timp pentru scris. Uneori e atât de plăcută senzația că munca ta e apreciată, că ești parte dintr-o mișcare îndrăzneață, că poți să-ți exprimi ideile, încât merită să oferi câteva ore pentru această activitate.

Banner SuperBlog 2020

O noapte albă pentru SuperBlog nu înseamnă să dansezi pe boxe, ci să te lași învăluit de magia cuvintelor. E o noapte obositoare, dar atât de plăcută când culegi roadele a ce semeni. 

Nu e cazul să te sperii, am încercat și eu să fiu poetică. Dacă îți va plăcea, crede-mă că va fi ușor să aloci respectivul timp, care nu trebuie să fie noaptea, ci când vrei tu. Eu știu sigur că mie mi-a plăcut, scriam și în notițe în telefon în autobuz. Scriam în pauzele de la muncă și o făceam ca atunci când intri pe telefon să te joci, adică o făceam cu drag.

Cum alegem cea mai bună cremă pentru coșuri?

2

În ziua de astăzi aspectul fizic contează foarte mult. Acesta este elementul principal ce caracterizează persoana pe care o întâlnim.

Fața este prima privită, deci trebuie să îi acordăm o atenție sporită dacă ne dorim un aspect luminos, sănătos sau lipsit de imperfecțiuni.

În cazul în care ai un ten predispus la acnee trebuie să știi că nu toate cremele pot îndeplini aceste criterii de tratare corectă, deci trebuie să ne informăm despre cea mai bună cremă pentru coșuri care să se potrivească cerințelor noastre.

Ce trebuie să conțină cea mai bună cremă pentru coșuri?

Multe creme antiacneice pot produce pete sau cicatrici, deoarece pot avea o acțiune agresivă asupra pielii.  În acest sens, crema pe care o alegem trebuie să conțină vitamine capabile să ajute epiderma să se refacă. Vitamina A, Retinol, sulf sau aspirina(acidul salicilic) au aceste proprietăți și, este bine ca ele să fie conținute în crema pentru coșuri pe care o folosești dacă vrei să obții rezultatele dorite.

În același timp, peroxidul de benzoil este util în ceea ce privește acneea inflamatorie. Acesta are un efect rapid, astfel că, după primele 2 săptămâni se vor vedea rezultatele. Și spray-urile pe baza de zinc acționează rapid și eficient, însă  acestea agresează pielea. Din această cauza, este recomandat că utilizarea lor să fie pe o perioada limitată.

Dacă susții ingredientele naturale, poți folosi creme din cărbune sau agrilă. Uleiul de cocos, mierea de albine, lămâia, bicarbonatul de sodiu și aloe vera sunt și ele ingrediente naturale, ce au un efect benefic asupra pielii, conținând numeroase minerale, luptând cu acneea și coșurile.

Toate aceste ingrediente naturale, împreună cu cremele care conțin arbore de ceai, lucrează eficient împotriva coșurilor și acneei. 

Cum se folosește o cremă pentru acnee?

Cremele sunt utile în lupta cu acneea, dar o simplă folosire a acesteia nu poate să va scape peste noapte de acnee sau coșuri. O rutină zilnică în schimb vă poate ajută în lupta cu coșurile, deoarece tenul va primi vitaminele de care are nevoie pe o perioada mai lungă și vor fi bine organizate în funcție de momentul zilei. 

La începutul zilei, fața trebuie curățată cu ajutorul unui gel menit să curețe porii încărcați de sebum și impuritățile adunate pe parcursul nopții. Ingredientele pe care aceasta trebuie să le conțină sunt aloe vera, tea tree sau eucalipt citronat, ele fiind utile pentru deblocarea porilor de impurități.

După curățare se aplică tratamentul. Cele mai bune creme pentru coșuri conțin ulei de măsline și floarea soarelui, oxid de zinc, extract de hamamelis, acidul oleanolic sau alantoină, nefiind inflamatorii.

Pentru a proteja tenul de radiațiile solare, indiferent dacă vorbim de iarnă sau vară, se va aplica o protecție solară pentru a combate petele pigmentare. Dacă este vară, se aplică o crema ce are protecție solară SPF 50, folosită îndeosebi pentru cremele ce tratează acneea rozacee , iar dacă este iarnă, se aplică  protecție solară SPF 30.

Seara, după ce se curăță tenul, se aplică un ser sau o cremă pentru ochi, urmând ca apoi să aplicăm o cremă hidratantă pe toată suprafață fetei și pe decolteu. Crema hidratantă trebuie să aibă o textura fluidă și să nu încarce tenul pentru că porii vor produce mai mult sebum dacă nu pot „respira” din cauza cremei. Aceasta trebuie să conțină Vitamina E, acid hialuronic, ceramide, ulei de jojoba sau glicerină.

Pentru ca tenul să profite și mai mult de hidratarea de pe timpul nopții, se pot utiliza exfolianți pentru ca pielea să absoarbă mai bine produsele hidratante. Astfel, se elimină un strat mort de celule. Pentru tenul normal sau uscat se folosesc exfolianții AHA, fiind mai slabi, iar pentru tenul gras se folosesc exfolianții BHA.

Chiar dacă avem o rutină de îngrijire a tenului, nu trebuie să uităm și de menținerea unui stil de viață sănătos pentru a genera un aspect ferm, luminos și sănătos al pielii.

Care ten este predispus la apariția acneei?

Întâi de toate, trebuie să stabilim ce tip de ten avem pentru a găsi cea mai bună cremă pentru coșuri.

Dacă avem un tip de ten gras sau care are tendințe de îngrășare, nu trebuie să folosim cosmetice ce au în componentă ulei, indiferent de forma în care acesta se regăsește în conținut, ci trebuie să aibă în componență miere de albine, argilă, acid salicilic sau acid mandelic.

Dacă ai tenul uscat, trebuie să pui accentul pe hidratare. Nu uita de vitamina A, vei conferi pielii tale elasticitate și multă hidratare. Poți folosi exfolianți, dar nu atât de des pe cât se folosesc în cazul tenului gras. Exfolianții AHA sunt cei mai potriviți pentru un ten uscat, având o acțiune mai blândă la nivelul pielii.

Tenul mixt sau normal au nevoie atât de cremă hidratanta, cât și de crema pentru oprirea producției de sebum pe parcursul zilei. 

Articolul este sponsorizat și este scris de Ghidulcumparatorului.ro

Sursele imaginilor: Pixabay și Unplash

Cu picioarele pe bancă

1

O fetita de 7-8 ani care nu astepta autobuzul (probabil n-a prea mers cu el) se plimba cu mama pe stradă. Dintr-o săritură ca de iepurași s-a urcat cu piciorele pe banca pusă în stație și exacalada ba una, ba alta (fiind două apropiate). Mama, fără reacție, a înaintat și doar o aștepta. Mamă aranjată, vopsită, om în regulă care poate face parte și din anturajele noastre. O fi copil, dar nu de 2 ani ca să nu-i poți explica faptul că acolo se așează oamenii. Care uneori pun și palmele. Și chiar dacă nu le-ar pune, nu de Covid, dar tălpile târâte pe jos știți câte bacterii și fungi pot să poarte? Nici eu, dar conform specialiștilor și pe lenjeria de pat sunt bacterii, darămite pe jos. Tot escalada dintr-o parte în alta băncile până m-am apropiat de una dintre ele și i-am zis cu tonul meu drăguțo-autoritar (oamenii care lucrează cu copii și-l descoperă): „drăguțica (maimuțica – așa nu i-am spus) oamenii se așază acolo”. Nu tu scuze, nu tu „n-am știut”, nu tu „nu mi-am dat seama, nu se mai repetă”, doar a fugit la mama care o aștepta liniștită. A fost ca și când n-am zis nimic. Și-au continuat drumul. Ce treabă aveau ele cu muritorii de rând care circulă cu STB?

Nu pare grav, nici nu e, dar vine cineva cu pantaloni scurți, se așează și după nu știe de ce a luat vreo boală de piele. Nu că aș avea impresia că-i curată banca, doar scriu și eu așa, ca să nu mă plictisesc.

Niciodată, dar niciodată nu le-aș spune părinților cum să aibă grijă de copiii lor, dar le-aș reaminti să fie empatici, să se gândească la cei din jur, să-și amintească faptul că nu te naști știind cum să te speli pe cap, că periajul zilnic nu e opțional, că nu sunt singuri pe lume nici ei, nici copiii lor. Nu de alta, dar lumea pe care o construim cu toții acum, e cea în care vor trăi copiii atunci când nu vor mai fi „doar copii”.

Părerea mea despre dezinfectanții Asevi (recenzie)

3

Indiferent de perioadă, anotimp sau unde locuiești e ceva la care cu toții, mai ales cu toatele, ținem extrem de mult. E vorba despre curățenie. Îmi amintesc că în liceu aveam o vorbă: „la mine e dezordine, dar e curat”. Eu văd o diferență enormă între cei doi termeni. Dacă dezordinea era felul meu de a îmi exprima personalitatea și de a îmi exercita rebeliunea specifică vârstei, curățenia era și este în continuare o dovadă de respect de sine. 

Un pas important al curățeniei este dezinfectarea pentru a elimina bacteriile, fungii și virușii de pe suprafețele din casă. Cu asta în minte, când am primit propunerea de a încerca produsele dezinfectante Asevi am acceptat imediat și am luat decizia corectă. 

În colet am primit GERPOSTAR PLUS DEZINFECTANT, după cât se vede în poză în două variante, dar și pliculețe cu soluție de pardoseli (Mio și Portocală). 

Înainte de a-ți povesti experiența mea cu produsele, hai să aflăm cine sunt Asevi. 

De ce aș avea încredere în Asevi?

Brandul ASEVI există încă din 1965, când în Spania, o familie dornică de a descoperi secretul curățeniei perfecte, cu parfumuri persistente și suprafețe strălucitoare a pus bazele acestuia. Numele vine de la inițialele băieților fondatorului firmei Pons Quimicas SL Spania. 

În România, brandul ASEVI e reprezentat de Pons Ro Prodco, companie clasată de Camera de Comerț și Industrie a României pe locul 1 în Topul Național al Firmelor 2019 Întreprinderi Mici la categoria „Fabricarea săpunurilor, detergenților și a produselor de întreținere”. Începând cu anul 2010 aceștia au demarat producția gamelor ASEVI (gama retail) și PONSPRO (profesional) în propria fabrică.

Ce produse produc Pons Ro Prodco?

Au o gamă largă, clasificată pe două mari categorii de produse: gama retail+casnică Asevi, care cuprinde detergenți și balsamuri de rufe, odorizanți de cameră, degresanți, dezinfectanți și soluții de curățenie pentru toate tipurile de suprafețe – pardoseli, geamuri, obiecte sanitare, mobilier. Cea de-a doua categorie, gama profesională PONSPRO, cuprinde detergenți și soluții de curățenie pentru uz profesional/industrial, cu aplicare manuală sau mecanică pentru toate tipurile de suprafețe, produse ce se adresează în general sectoarelor HORECA, firmelor de curățenie și instituțiilor.

Sursa: Facebook Asevi

Toate pot fi găsite pe site-ul lor. Produsele ASEVI există și în magazinele tradiționale (Kaufland, Metro, Cora, Mega Image etc.), dar și pe emag.ro. 

Care e secretul GERPOSTAR PLUS DEZINFECTANT?

Înainte de a scrie sau a testa ceva îmi place să mă documentez temeinic, probabil dacă ai ajuns pe acest articol și ție. Se pare că s-au lucrat doi ani la acest produs. Din ce am citit, am aflat că are în compoziție săruri cuaternare de amoniu (benzyl-C12-16 alchildimetil clorid) și respectă cele mai stricte cerințe de mediu pentru ecotoxicitate și combină o mare putere de curățare cu maximă eficiență bactericidă, fungicidă și virucidă, eliminând 99.9% din germeni, bacterii și ciuperci. Trebuie să-i cred pe cuvânt căci, din păcate sau mai degrabă din fericire, n-am niciun microscop ca să-mi număr bacteriile, aceste animale de companie neinvitate. 

Dacă dezinfectanții se bază de clor și alcool se evaporă extrem de rapid, adică efectul lor este pe termen scurt, se pare Gerpostar Plus continuă să dezinfecteze suprafața și după aplicare, acționând constant timp de 2 ore și împiedicând înmulțirea agenților patogeni.

Ce pot spune despre biocidul GERPOSTAR PLUS ASEVI DEZINFECTANT MULTISUPRAFEŢE din proprie experiență?

Din câte ai observat se găsește în mai multe ambalaje. Eu am primit sticla de 1L, dar și cea de 750 de ml cu pulverizator. Pe acesta din urmă l-am testat. Am pulverizat pe birou și am șters cu o lavetă umedă exact cum scria în instrucțiuni. L-am folosit și pentru chiuvetă și cadă. Îmi place când un produs este pentru mai multe tipuri de suprafețe, căci nu mai ai zeci de sticle pe care stai să citești: „ăsta e pentru gresie”, „ăsta pentru parchet”, „ăsta pentru marmură” etc. Se pare că dezinfectantul Asevi e potrivit pentru toate acestea. Dacă intenționezi să speli podeaua îl poți dilua într-o găleată cu apă, apoi folosești mopul.

Eu am folosit acest dezinfectant și în spațiul în care își face veacul pisicuța mea, iar aceasta nu a avut niciun fel de problemă, nici cu mirosul, nici cu vreo alergie. E recomandat totuși, dacă îl folosești pentru obiectele animalelor sau ale copiilor să lași produsul să acționeze 5 minute, apoi să le clătești cu apă din abundență.

În entuziasmul de a dezinfecta orice văd în fața ochiilor, am dat cu pulverizatorul și pe oglindă, dar nu s-a curățat cum trebuie. De altfel, nici nu scrie nimic de geamuri sau oglinzi pe ambalaj. Dar am zis să încerc eu ca să nu fii tu nevoit să o faci. Asevi au un alt produs destinat geamului, oglinzii și parbrizului, pe care nu l-am testat până acum, dar, din experiență, dacă o firmă are un produs bun, sigur mai are și altele.

Soluția de pardoseli cu portocală

Soluția Mio încă nu am testat-o, dar cea cu portocală are un miros extrem de intens care într-adevăr rezista. Nu mi-am dat seama dacă chiar miroase a portocală, dar mie mi-a plăcut mireasma.

Sursa: Instagram Asevi

Prețurile mi se par accesibile, iar calitatea există, așa că după ce am testat, recunosc că le-aș mai cumpăra.

Produsele au fost primite pentru testare din partea Asevi Romania și MoreThanPub, dar părerea este a mea, sinceră, scrisă așa cum am simțit, oferind informații pe care le-am aflat pentru tine despre aceste produse.

Mi-a fost spart Instagramul (Reclamă Ray-Ban)

1

De dimineață, am intrat liniștită pe aplicația de Instagram. Așa cum mi-e rutina nesănătoasă. Postasem patru poze cu ochelarii Ray-Ban care anunțau o reducere de 90% pe un site dubios. Numai că eu nu postasem așa ceva. Atunci am știut că mi-a fost spart Instagramul. 

Cineva făcea spam pe spinarea Instagramului meu și așa cu nu prea mulți urmăritori. Știi când spui: „nu o să mi se întâmple mie”? Nici eu nu mă așteptam, așa că e mai bine să fii prevăzător, dar despre ce măsuri cred eu că e bine să luăm vă scriu un pic mai jos. Acum hai să aflăm cum procedăm dacă ne trezim cu postări pe care nu le-am planificat.

Ce faci dacă și la tine s-au postat poze fără știrea ta?

Primul meu instinct a fost să le șterg, ca să le vadă cât mai puțină lume și să nu fie păcăliți. Dar pașii cu adevărat importanți sunt:

  1. Verifică-ți activitatea de la Activity Log și șterge sesiunile pe care nu le folosești. În cazul meu, cu siguranță nici dacă eram somnambulă nu aveam cum să ajung la Caraș-Severin ca să postez poze cu Ray-Ban;
  2. Schimbă parola cu una pe care nu o folosești la alt cont;
  3. Setează-ți two factor authentication.
  4. Dacă ai aceeași parolă la alte conturi, schimb-o!

Nu e deloc comod să știi că ți-a fost invadat spațiul pe care îl consideri personal, chit că-i virtual. 

Ce vor acești scammeri?

Evident, acces la contul tău. Așa pot să facă tot ce faci tu, nu doar să posteze. Pot să vadă informațiile private. Pot ajunge să trimită mailuri și mesaje în care îți șantajează rudele de pe adresa de mail. I s-a întâmplat și Simonei Halep. Apropiații acesteia s-au trezit cu mesaje de pe contul ei că Simona are nevoie de bani și să-i pună o sumă într-un cont (care nu era al Simonei, evident). 

Lucrurile se complică dacă au căpătat acces, așa că ideal e să nu ajungi în această situație. 

Cum te poți proteja?

  1. Folosește parole distincte și complexe pentru fiecare cont pe care îl ai (Facebook, Instagram, mailuri etc.);
  2. Nu da click pe linkuri dubioase, cu litere care nu formează cuvinte cu sens, lungi sau de la firme de care nu ai auzit niciodată. Nu contează cine ți-l trimite, dacă nu ești sigur pe link, mai bine pune câteva întrebări înainte de a accesa site-ul;
  3. Folosește aplicații oficiale de pe Google Play și App Store. Încearcă să le faci update-ul la timp pentru că nu se știe cine găsește vulnerabilități în codul vechi;
  4. Ideal e să nu te conectezi cu contul de Facebook pe diverse alte site-uri. Cu toate că majoritatea facem așa. Preferăm să nu ne facem cont nou, dar comoditatea poate costa. 

Ai grijă de datele tale! Internetul e incă un loc nou și neînțeles chit că nu-l simțim așa.

De ce mi-e milă de vloggerul Colo?

1

Trebuie să recunosc că până acum două zile nu auzisem niciodată de Colo, pe numele lui real Alexandru Bălan. Cu toate că are peste 800 de mii de urmăritori e clar că nu fac parte din publicul lui. Neavând nicio statistică, dar urmărind puțin canalul lui zilele acestea, am ajuns la concluzia că publicul lui sunt puștii, în principal băieții.

Discuțiile între băieți și pe vremea când eram eu adolescentă excaladau în tot felul de dubioșenii și scârboșenii. Iar fetelor le-au plăcut întotdeauna bad guys, deci cred că de fapt, Colo reprezintă o mentalitate bine înrădăcinată în cultura noastră, a românilor, așa cum americanii, oricât de liberi și de cool ar părea pentru noi, au avut dintotdeauna probleme rasiale.

Ce a spus Colo de a stârnit ura tuturor?

Sursa: Casa FILIA

Am văzut o petiție care a adunat la momentul actual în jur de 40.000 de semnănuri pentru ca vloggerul Colo să fie „interzis de pe internet”. Mie mi-e milă de el…

Mi-e milă de Colo pentru că…

Are nevoie de validare în fiecare moment. Are nevoie să folosească în povești violența verbală și înjurături pentru a fi „interesant”.

Trăiește cu frica faptului că își va pierde în orice moment faima, de aceea încearcă să fie din ce în ce scandalos. Să fie inedit, dar șocant ceea ce spune.

Nu mai e un puști. Are 27 de ani. Să nu știi că nu tot ce gândești se vorbește, ține deja de „prostie”, nu de experiență. Iar dacă filmuletul era de acum un an, tot peste 25 de ani avea.

Trăiește în minciună pentru „faimă”. A recunoscut în filmulețul în care își cerea scuze că story-urile lui sunt înflorite și inventate. Dar și iubita lui a recunoscut în încercarea de a-i lua apărarea.

Cu adevărat un cuplu solid. Îmi amintește un pic de cuplul Ceaușescu. Se iubesc, dar fac rahatul praf până la capat împreună. Nu de alta, dar se pare că nu o deranjează să fie material de circ:

Mi-e milă că nu reușește să aibă fraze coerente, fără dezacorduri.

Că nu a știut să se înconjoare de femei excepționale pentru că a ales să nu le vadă așa. El a ales să-și vadă colegele ca niște „moarte” așa cum a declarat.

Nici după scandal nu a realizat că ce a făcut nu e o glumă, ci o greșeală. Iar de asta îți poți da seama tot în clipul cu scuze. Unde, în loc să-și ceară scuze femeilor pe care le-a jignit, alege să se adreseze brandurilor și influencerilor.

Mi-e milă de noi

Dar mai tare mi-e milă de noi. Mi-e milă că imediat a fost ajutat să-și repare mașina din donații. Mi-e milă că firmele îl sponsorizează fără să știe ce fel de conținut face, doar urmărind cifrele. Dacă l-ar fi și urmărit pe „ambasador”, ar fi știut că filmulețul în care se ia de minore e foarte vechi, de vreun an. Mi-e milă că deși ne oripilăm în fața declarațiilor lui Colo, știm și noi vreo 5 persoane care au aceeași gândire. Mi-e milă că noi, părinții, nu reușim să îi învățam pe tineri ce e just și ce nu. Mi-e milă că suntem oi. Mi-e milă că nu înțelegem că un astfel de om are nevoie de îndrumare, nu de și mai multă ură. Mi-e milă că deși clipurile cum e cel de mai jos se află pe internet de mult, abia acum ne oripilăm:

Mi-e milă că am contribuit la a-l face și mai faimos. Mă bucur totuși că e un exemplu de „așa nu”.

Nu cred că Alexandru Bălan e un om rău. Cred doar că e o dovadă a ceea ce face dorința de faimă din unii oameni. Pentru că, din păcate, orice am susține, ne place scandalul. Nu doar nouă, oamenilor moderni, ci dintotdeauna. Desenele animate au violență pentru că încă din copilărie asta ne face atenți și conectați, trezește ceva în noi. În trecut, existau gladiatori, războaie, violuri, crime, se ardeau „vrăjitoare”, erau sclavi. Iubim filmele sângeroase. Citim cărți despre care auzim că au fost interzise în anumite perioade cu interes. Ne atrage orice e inedit și ușor „interzis”.

Școala mea, cu de toate și nimic

1

Acest articol a plecat de la o postare pe Facebook intitulată „Un fragment de realitate”. Prietenii mei mi-au reamintit aspecte pe care le uitasem, așa că mi-am completat povestea și acum se numește „Școala mea, cu de toate și nimic”. 

Un fragment de realitate

Pe vremea când eram eu la școală nu era săpun și hârtie igienică la toaletă. 

Cine se spală pe mâini în 6 ore? Nimeni, nu? Adică nu e ca și când mâncăm în pauze sau avem nevoi primare. Și prin clasa a XI-a când a fost un val de hepatita A erau toți profesorii stupefiați și mirați. Iar doctorița de la școală ne-a spus că hepatita A (boala mâinilor murdare) a fost în fiecare generație, să stăm liniștiți…

De aceea, toată ideea asta cu măști și dezinfectanți în școli sună pentru mine ca un proiect SF. Ca atunci când vezi un film în care mașinile zboară.

Tind să cred că-s destul de călită cu jegul, nu cred că băncile în care am stat 12 ani de zile au fost vreodată șterse. De fapt, sigur au fost, cu toții ștergeam cu guma notițele (fițuicile) celor din anii trecuți. Iar dacă tot am ajuns la gumă, mai e necesar să spun că sub bănci și scaune erau triburi de gume mestecate și pline de scame?

Atenție! Lăbuțe care nu au fost dezinfectate!

Banca aceasta arată extrem de bine, era la liceu. Eram în cea mai bună clasă, îmi pare rău că nu am găsit poză de la gimnaziu. Am făcut un an în laboratorul de biologie, înconjurați de animale împăiate și bănci îmbrăcate într-un fel de faianță, gresie, nu știu exact. Un material rece oricum.

Fumatul în baie, o modă în școală

Acum mi se pare complet deplasată școala în care am învățat. Nu se făcea duș după ora de sport (oricum nu ai fi avut timp). La toaletă nu doar că nu exista niciun produs de curățenie, să spui măcar să dai un „puff” de alcool pe acolo, dar se fuma, uneori îi găseai și pe profesori acolo. Iar dacă nu fumau împreună cu elevii pentru că aveau și ei o prestanță, tind să cred că fumul din cancelarie îl puteai tăia cu un cuțit. S-ar putea să mă înșel, căci locul unde se țineau cataloagele era ca un spațiu abstract, nu vedeai picior de elev pe lângă ușa aia. 

Sigur că fumatul ține de educația elevilor, dar cine e responsabil pentru această educație? Nu adulții? Nu oamenii din jur? Până la urmă, un preadolescent și un adolescent va fi întotdeauna dornic să aparțină unui grup. Dacă toți colegii lui sunt la baie, intoxicându-se, atunci unde să se ducă? Ei bine, clasa mea de liceu a fost printre singurele unde majoritatea nu fumau, dar când te duceai la baie tot dădeai de vecinii de la alte clase la „șuete”. 

Elevul de serviciu

Veneam la școală și când eram răcită pentru că nu voiam să pierd materie, iar eu răceli nașpa nu am avut. Însă, eram obligați să pierdem o zi la nu știu cât timp (poate o lună) ca să stăm 6 ore „portari”.

Se numea „elevul de serviciu” și stăteam la ușa școlii (cea pe care o foloseau profesorii, nu noi) pentru a ne asigura că nu ies elevii din școala. De fapt, oricum nu puteai gestiona nimic. Nu știu exact care era scopul acelor zile. Ori că nu aveau suficienți angajați, ori că voiau să ne pregătească pentru vreun job plictisitor sau să ne călească. Chiar nu-mi dau seama, dar ce știu sigur e că la liceu se întâmpla. Toți elevii, pe rând, pierdeau o zi de școală stând pe hol. Nu mai știu în ce clasă a fost, dar pentru mine, respectivele zile erau horror. Mă plictiseam teribil, simțeam că pierd materie și că nu fac nimic util

Nu știu dacă se practică la alte școli acest „elev de serviciu”, dar pentru o instituție de mărimea celei la care am învățat eu, cu o prestanță totuși pe zonă, această practică mi se pare dubioasă. Un elev e elev, nu angajat al școlii, iar responsabilitatea nu o înveți păzind o ușă (pe care oricum nu o păzești, căci ești prea mic pentru a comenta oricui ar intra). 

Fondul școlii și al clasei

Ce nu am menționat până acum este buretele. Am stabilit deja că nu aveam săpun. În schimb, aveam responsabilitatea de a șterge tabla cu un burete îmbibat în apă jegosă. Burete cumpărat din fondul clasei pe care nu-l schimbam „aproape niciodată”. La finalul anului nu-ți aminteai culoarea inițială, dar măcar știai unde s-au dus banii din fondul clasei. Cât despre fondul școlii care era o sumă mai măricică… Nu știu ce să scriu, căci nu știu la ce-l foloseau. Clar nu să cumpere hârtie igienică.  Înțeleg că, probabil, nu erau bani alocați. Sau școala decidea să îi dea pe concerte în curte (au fost câteva, am frumoase amintiri de acolo). Ce e mai ciudat, e că totul părea normal…

Facultatea

Mi-am dat seama că ceva e în neregulă când am intrat la facultate. Deși există și un cântec despre facultatea pe care am urmat-o:

Când am urmat-o eu, era și hârtie, și săpun, și șervețele pentru mâini, chiar și dozator cu apă. Atunci am rămas surprinsă. În ochii mei, ceva ce era absolut normal, avea aerul a ceva de înaltă educație. M-au intimidat aceste schimbări și am pășit în primul an de facultate indimidată. Simțindu-mă ca „fata de la țară”, deși tot la oraș copilărisem și eu, unul mic ce-i drept.

Liceul mi-e drag, îmi va fi mereu, dar clar ceva era îmbârligat la valorile locului. Îmi amintesc că „cea mai mare problemă” a lor era că nu aveam uniforme. Au încercat de vreo două ori să implementeze uniforma, pe care au plătit-o părinții. Ce e drept, la clasele primare am purtat uniforma aceea standard, albastră. Rochița aceea pe care toți o purtăm cu pantaloni. Adorabil!

Amintirile din liceu îmi sunt mai vii, dar fii sigur că nici în clasele primare nu era vreo altă baie. Șervețelele în buzunar erau sfinte, iar când nu aveai… Noroc cu colegii… împărțeai unul. Oare masca se poate împărți?