Home Blog

La cinci paşi de tine – recenzie

0

Te-ai gândit vreodată cum ar fi să nu poţi să-ţi treci mâna prin părul persoanei iubite? Să nu poţi să-i simţi respiraţia pe umăr într-o zi de vară când te ţine strâns la piept? Dacă nu, când vei citi “La cinci paşi de tine” o vei face. Şi dacă a fost vreun moment în care ai vrut să iei mâna cuiva în a ta, să-i trasezi conturul şi să-i spui ce simţi, dar nu ai făcut-o, te vei gândi că ar fi trebui să o faci, să profiţi de avantajul că poţi, spre deosebire de Stella şi Will, doi adolescenţi cu fibroză chistică, boală care le afectează viaţa atât de mult, încât se văd nevoiţi să renunţe în anumite distracţii tipice celor de vârsta lor, şi să-şi petreacă timpul între pereţii albi ai spitalelor cu vesta Afflo care să-i ajute la “desprinderea mucusului”.

Persoanele cu fibroză chistică pot avea relaţii cu cei care nu sunt bolnavi, dar între ei, trebuie să păstreze regula “celor 6 paşi”. Dar ce faci când o fată organizată şi un băiat rebel cu fibroză chistică se îndrăgostesc? Mai mult decât atât, Will are B. cepacia, o bacterie care nimiceşte şansele la transplant de plămâni pentru oricine cu fibroză chistică, deci, inclusiv speranţa la viaţă, căci, până la urmă, pe funcţionarea deficitară a plămânilor se bazează această boală.

Cartea nu e o pledoarie asupra bolii, nu e un manual, deşi a fost scrisă cu gândul la cei care se confruntă cu fibroză chistică, boală despre care încă nu se ştiu suficiente şi care nu are tratament. În centru e povestea de iubire imposibilă dintre Stella şi Will, iar în jurul acesteia guvernează relaţiile de prietenie, poveştile de familie ale fiecăruia şi instinctul de supravieţuire, care există chiar şi în viaţa celor care se nasc pregătiţi să moară.

Editura Litera
Anul publicării în limba română: 2019
Număr de pagini: 288
Titlul original: Five Feet Apart (2018)
Traducere: Adriana Bădescu

Scriitorii

Rachael Lippincott a scris cartea după scenariul lui Mikki Daughtry şi Tobias Iaconis, consultându-se permanent cu aceştia. Am înţeles că filmul transmite emoţie, dar eu nu l-am văzut, însă din trailer pare promiţător şi în concordanţă cu acţiunea cărţii.

Rachael Lippincott a început să reprezinte interes ca autoare datorită acestui bestseller. În paralel cu cariera de scriitoare, se ocupă de un food truck împreună cu iubitul ei.

E o poveste adevărată?

“La cinci paşi de tine” o are ca inspiraţie pe Claire Wineland, vloggeriţă şi speaker motivaţional, care a înfinţat o fundație pentru sprijinirea celor cu fibroză chistică şi familiile acestora. Claire a murit din cauza complicațiilor unui accident vascular în septembrie 2019, la scurt timp după o operaţie de transplant de plămâni. Personajul Stella are canal de YouTube, la fel ca Claire, dar este evident că în carte nu este viaţa lui Claire, în schimb, pare mult mai apropiată de povestea cuplului Katie şi Dalton Prager. Claire cunoştea povestea celor doi când a discutat cu autorii scenariului. De altfel, povestea lui Katie şi Dalton a fost intens mediatizată în presa străină, în 2015.

Asemănări există între povestea cuplului din carte şi cel al lui Katie şi Dalton, cea mai evidentă fiind că ambii aveau fibroză chistică, iar Dalton era infectat şi cu Burkholderia cepacia. Există şi multe diferenţe, cuplul real s-a întâlnit pe internet şi au ales să se vadă faţă în faţă şi să aibă o relaţie, în ciuda faptului că medicii interzic apropierea între pacienţii cu fibroză chistică. Stella şi Will se întâlnesc în spital, şi, pare iniţial, că nu vor găsi niciun numitor comun. Ajung, cumva, fără voia lor, să se îndrăgostească.

Deznodământul cărţii şi cel a poveştii de iubire dintre Katie şi Dalton este complet diferit. Dacă voi alege să nu-ţi spun finalul cărţii pentru a îţi oferi ţie plăcerea de a-l descoperi, în povestea reală, tulburător, dar previzibil, cei doi nu au supravieţuit, chiar dacă ambii au primit plămâni noi.

Stella şi Will

Dacă ar fi să definesc printr-o frază ce cred despre povestea celor doi adolescenţi fictivi, Stella şi Will, ar fi: iubirea nu te întreabă când să vină sau pe cine să aleagă, pur şi simplu, se întâmplă.

Stella vine din copilărie la acelaşi spital şi se simte ca acasă. Optimistă şi luptătoare, ea îşi organizează medicamentele în ordine alfabetică, creează o aplicaţie care să le reamintească celor bolnavi când şi ce tratament urmează să facă, are un canal de YouTube despre fibroză chistică. Stella se gândeşte permanent la oamenii din jurul ei, mai ales la părinţi, iar pentru aceştia îşi doreşte să supravieţuiască.

Will e rebel şi, încercând o mulţime de tratamente experimentale pentru B.cepacia, se simte fără speranţă. Tot ce îşi doreşte e să vadă lumea, să iasă dintre pereţii albi ai spitalelor şi să călătorească.

Cei doi protagonişti ajung să se schimbe unul pe altul, experimenteză prima iubire din viaţa lor, iar distanţa obligatorie devine un chin: “Pentru prima dată simt întreaga povară a fiecărui centimentru, a fiecărui milimetru din cei şase paşi dintre noi. Îmi strâng pulovărul mai aproape de corp şi întorc privirea spre teancul de saltele de yoga din colţ, încercând să nu dau atenţie faptului că distanţa aceasta va exista întotdeauna.

Titlul cărţii

Vine de la regula enunţată de Cystic Fibrosis Foundation (Fundația Fibrozei Chistice) asupra faptului că pacienţii cu fibroză chistică trebuie să păstreze o distanţă de cel puţin 6 paşi între ei. De ce totuşi în titlu sunt 5? Afli citind cartea!

Citatul preferat

Dintre atâtea citate minunate am ales să notez unul în telefon, care mi se pare că e fraza care ascunde întregul curs al vieţii, indiferent dacă suferi sau nu de vreo boală incurabilă.

O să mor eu sau o să moară ei, iar rutina asta în care unii mor şi alţii îi plâng o să continue la nesfârşit

Singura destinaţie precisă a vieţii, indiferent de cine eşti, este moartea. Dacă e ceva ce toate generaţiile lumii, indiferent de condiţii, au în comun, este ciclicitatea vieţii: pierzi oameni dragi, iar oamenii cărora le eşti drag te vor pierde pe tine.

Concluzii

S-ar putea să fie momente în care plângi, momente în care râzi, dar ce e cert e că e acel gen de carte care te face să-ţi aminteşti că eşti un norocos. Exişti, trăieşti, iar asta e tot ce contează, şi e suficient pentru a te bucura de clipa prezentă.

O recomand oamenilor cărora le place să plângă. E potrivită tinerilor şi e o lectură uşor de parcurs. Dacă totuşi te aştepţi la inedit, s-ar putea să fii dezamăgit. “La cinci paşi de tine” nu e mai mult decât promite. E o carte despre adolescenţi şi iubire imposibilă.

Mie, povestea celor doi adolescenţi care nu se pot atinge, dar îşi doresc, mi-a reamintit cât de norocoasă sunt, dar şi că e cazul să apreciez orice în viaţă, chiar şi o atingere, căci alţii nu o pot avea.

5 canale de YouTube pe care merită să le urmărești

6

Youtube-ul este al doilea cel mai vizitat site după Google. Și nu e de mirare, având în vedere că poți găsi orice, ca pe Google, doar că într-un mod vizual.

Spre deosebire de televiziune, YouTube-ul îți dă impresia de apropiere față de omul din spatele ecranului. Sunt atâția youtuberi care doar vorbesc despre viața lor, care răspund la întrebări și fac provocări propuse de cei care îi urmăresc, încât, nu e deloc greu de înțeles de ce tinerii își creează comunități, au favoriți și ”tabere” în diverse ”războaie pe subscriberi”.

Youtube-ul pe lângă faptul că încearcă să conecteze oameni, are menirea de a te ține cât mai mult timp în fața ecranului. Dacă ai vrea să vezi toate clipurile încărcate nu ți-ar ajunge o viață. Probabil, dacă ai contoriza câte minute petreci în fața oamenilor pe care îi urmărești pe parcursul unui an, ai fi șocat.

Sursă: Pixabay

Eu am stabilit pentru anul 2020 să mă uit cât mai puțin la clipuri pentru că nu vreau ca viața mea să fie absorbită de ecrane, ci să-mi păstrez mintea în prezent, conectată cu ce e în jurul meu. Cu toate acestea, sunt câțiva oameni pe care îi urmăresc, iar când îmi apare notificarea nu mă pot opri să dau click. Încerc să o fac când sunt în mijloacele de transport, folosindu-mă de căști sau atunci când mănânc singură (deși se spune că nu e indicat pentru că ajungi să mănânci mai mult decât ai avea nevoie).

Despre această imensă platformă unde poți asculta muzică pe gratis, poți afla povești personale ale diferiților oameni și să râzi la farse sau emisiuni care mai de care mai fascinante sunt multe de spus. O grămadă de curiozități interesante, dar astăzi mi-am propus să fac un top 5 al canalelor de Youtube românești pe care eu le apreciez.

Top 5 canale de YouTube pe care le urmăresc:

#5 George Buhnici

Este jurnalist, probabil l-ai văzut și pe Pro TV, chiar dacă doar întâmplător, căci a prezentat „iLikeIT”, emisiune despre tehnologie. Deși nu mai colaborează cu Pro TV, își continuă activitatea pe vlog, care, bineînțeles, abordează subiecte de tehnologie, dar are și interviuri interesante cu tot felul de personalități și specialiști. Mai multe interviuri, găsești la soția lui, Lorena Buhnici.

George Buhnici nu se ocupă doar de Youtube, ci are și revista digitală cavaleria.ro

#4 Zaiafet

E profesorul ce știe ”de toate”, haios, dar viguros, care indiferent de temă reușește să prezinte substanța, exact ce te-ar putea interesa. Abordează subiecte diverse. E interesant cum poate fi educativ, interesant și amuzant în același timp. Dar, ca să înțelegi, trebuie să te convingi singur, are chiar și un playlist dedicat liceenilor care urmează să dea bacalaureatul.

#3 La povesti cu Jimmy

Jimmy e ”ușor neortodox”. Descrierea canalului său fiind: ”Bere, mici, pepeni… gagicuțe frumoase… în fiecare vineri… sau sâmbătă..😅 Cheers!”. De altfel, foarte potrivită (mi s-a făcut și poftă de pepene, fir-ar!)

Poți avea impresia că are apucături de ghelban, dar e mai degrabă tipul pe care îl întâlnești la bar, la o bere, și te fascinează cu simțul umorului și povestirile despre copilăria petrecută la țară.

Jimmy e inteligent și a reușit să își atragă un anumit fel de public, care știe să aprecieze ”caterinca”. Publicul care își dă seama ce e în glumă și ce nu.

E canalul meu preferat de comedie. Cred că m-aș putea uita la un lung metraj făcut de Jimmy și nu m-am plictisi.

Mai are un canal, pe care nu-l urmăresc cu atâta interes, dar care nu e deloc de neglijat, despre tot felul de curiozități, acesta se numește
Jimmy Hex.

#2 CINEPUB

Se află pe lista mea pentru că sunt sau, mai degrabă, eram amatoare de filme (căci mi-am propus ca anul acesta să nu mă mai uit).

CINEPUB-ul nu e modalitatea prin care să sistezi abonamentul la Netflix sau HBO Go, ci aceea care te conectează cu ce se mai întâmplă la noi în țară în indistria cinematografică.

Unele filme sunt plictisitoare, altele au finaluri care îți dau lumea peste cap, câteva te vor face să regăsești atmosfera din România în totalitate. Te vei descoperi pe tine însuți în unele sau vei identifica tipologii de oameni specifice nouă, așa cum nu se întâmplă cu filmele hollywoodiene. Vei îndrăgi o parte, iar pe unele nu ți le vei scoate din minte.

Poți să vizionezi nu doar lungi metraje, dar și scurt metraje, ba am observat că au încărcat și un proiect al unei trupe de improvizație.

Îl menționez și se plasează pe locul al II-lea pentru că încurajează filmul românesc. Multe industrii în România au nevoie de niște urale, o mamă care să le împingă de la spate, câteva bătăi pe urmăr și multă încurajare, iar cea a filmului nu e o excepție.

#1 Recorder

Jurnalism independent făcut nu doar cu cap, dar și cu coadă.

Reușesc să surprindă imagini incredibile despre lume. Interviurile sunt realizate foarte bine, câștigă încrederea intervievatului care dă declarații la care nici nu te-ai aștepta. Dacă vrei să descoperi România, cu bunele și relele ei, Recorder e locul!

Hocus Pocus uite-un Bonus…

Pentru că lumea YouTube e extrem de prezentă de viața mea, nu am putut să nu simt nevoia de a îmi pune ideile și în format video. Așa s-a născut ”Pulsul Străzii” pe care îl cresc împreună cu Andrei Neagu.

Andrei Neagu are propriul canal de YouTube cu piese muzicale, producții proprii sau cover-uri. Eu zic că dacă ești suprasaturat de ce oferă producția muzicală românească în acest moment, piesele lui Andrei, chiar dacă majoritatea în română, sunt ca o gură de aer curat și muzical!

Cum îți organizezi lista de dorințe pentru noul an

3

De obicei,  sărbătorile sunt dedicate familiei. Sigur că mulți aleg să se bucure de zăpadă la munte sau să profite de zilele libere pentru a călători. Dar cum o demonstrează și următorul clip, ideea e să fie implicați oamenii dragi din viața ta, familia:

Am petrecut, am mâncat, unii ne-am uitat la televizor, am jucat board games și am băut un pic cam mulți, alții am băut chiar mult și am dansat până dimineața în cluburile cu oferte seducătoare și menite să golească buzunarele, dar să încurajeze râsetele. 

Eu nu am făcut bilanțul anului care a trecut. Nici măcar mintal nu mi-am aranjat în ordine întâmplările și evenimentele. La mine timpul curge continuu fără prea multă analiză asupra momentelor care trec, doar bucurându-mă de ele sau învățând ce am de îndreptat sau îmbunătățit. 

Nu am de gând să scriu retrospectiva anului 2019 nici acum, dar dacă tu ai nevoie să analizezi anumite situații sau să îți mulțumești pentru anumite reușite, fă-o. Scrie pentru tine, pune pe Facebook sau lasă comentariu aici. Fă cum simți! Căci așa cum începe și serialul “Pablo Escobar, The Drug Lord (Pablo Escobar – Baronul Răului)”: “Aquel que no conoce su historia está condenado a repetirla”. Adică, cine nu-și cunoaște istoria, e condamnat la a o repeta, deci învață din tot ce nu a funcționat și sărbătorește orice reușită!

De ce am scris despre serial? Pentru că mi-am terminat anul cu el. Nu l-am vizionat pe tot, doar părți, pentru că prietenul meu l-a văzut. Despre Escobar am mai citit și am mai văzut filme, dar am înțeles că această versiune –  ”Pablo Escobar, Baronul Răului” – respectă destul de îndeaproape biografia marelui traficant de droguri. Mi-ar plăcea să spun că mi l-am notat pe lista cu lucruri de îndeplinit pentru anul 2020, însă pe lista mea se află, din contră, urmăroarea: “să nu mai vizionez seriale sau filme”. Sigur că o să existe excepții când ne referim la anumite capodopere sau o ieșire cu gașca la cinema. Am un motiv întemeiat pentru care nu îmi doresc să mai fac asta (ți-l voi împărtăși mai târziu). Sunt mare iubitoare de filme, dar mai ales de seriale, dar acestea sunt și mari consumatori de timp, de multe ori, fără beneficii contrete în afara divertismentului. 

Am stabilit ca în acest articol să scriu despre lista clasică (scrisă sau doar gândită) pe care ne-o facem cu toții când începe un nou an. 

Sursă: Pixabay

Știu că există variante în care scrii 100 de activități și experiențe pe care vrei să le încerci, dar eu mi-am propus să fiu practică, așa că mi-am făcut un set scurt de reguli înainte de a mă apuca de listă pentru a nu mă lua valul să scriu doar: “să beau ciocolată caldă cu multă frișcă”, “să îmi cumpăr pijamale cu ninja” sau “să lipesc stickere pe husa telefonului”. E ceva greșit la acestea? Nu, dacă sunt cu adevărat importante pentru tine. Experiențele sunt minunate, doar că acestea sunt activități mărunte care doar aglomerează o listă. 

Așadar, regulile după care mi-am organizat eu dorințele sunt: 

  1. nu aglomera lista, notează ce e cu adevărat important pentru tine; 
  2. gândește măreț, obiectivele trebuie să fie cele pe care ți le dorești real. Poate te lași purtat de imaginație și scrii că vrei un tatuaj cu unicorni sau cu o ancoră doar pentru că sună interesant, te tentează, dar nu ești convins că vrei pentru anul acesta. Eu nu aș nota asta pentru că lista își va pierde din credibilitate. În plus, spre finalul anului s-ar putea să simți responsabilitatea să faci asta, iar unele decizii nu trebuie grăbite;
  3. măreț, dar realist. Când recitești lista, nu ar trebui să ai impresia că citești un roman de ficțiune imposibil de realizat căci nu va mai însemna nimic pentru tine. Fii rezonabil cu tine;
  4. să fii asumat. Să muncești pentru obiectivele sau activitățile pe care le scrii. Dacă notezi: “să câștig la Lotto”, poate e cazul să și joci, nu? Dacă scrii: ”sa tricotez trei pulovere” poate e cazul să începi să o faci, să iei andrelele și să-ți miști mâinile;
  5. fii blând cu tine! Ai dreptul să-ți schimbi lista pe parcursul anului. Așa cum noi ne schimbăm, și interesele evoluează. La finalul anului, chiar dacă nu ai reușit să îndeplinești totul, menajează-te. Nu te frustra. Analizează ce ai bifat, ce nu. De ce s-a întâmplat ceva anume și ce urmează să faci de aici înainte.

Cel mai neproductiv gând e: “încep de mâine”, așa că  începe de azi! Dacă nu ți-ai organizat lista, e cazul acum! Nu aștepta să treacă zile până lucrezi pentru obiectivele tale. Puțin în fiecare zi. Chiar dacă nu-ți iese totul, exercițiul tot e mai bun decât stagnarea, decât statul degeaba sau lamentarea că nu faci ce îți dorești cu viața ta.

Lista mea cu obiective o găsești aici, iar pentru că ți-am promis că-ți voi spune de ce nu mă mai uit la seriale, trebuie să dezvălui un alt număr de pe listă, și anume: ”vreau să scriu o carte”. Dacă o voi publica sau va ajunge în coșul de gunoi, nu știu, dar am ambiția de a o termina măcar. Întotdeauna am scris începuturi, însă niciodată nu am fost în stare să termin ceva ce aș putea numi măcar nuvelă, dacă nu roman.  Ficțiune am mai scris, dar doar povești, atât pe blog, cât și pe alte site-uri.

Am intrat într-o nouă decadă! La mulți ani! Fie ca tot ce treceți pe liste să se îndeplinească, dar și mai mult de atât! Viața să vă surpindă plăcut, iar anul să fie spumant ca șampania agitată de la cumpăna dintre ani!

Lista de dorințe și obiective pentru noul an

6

Avem tendința de a pune în noul an multă speranță, să ne imaginăm că tot ce nu am reușit în anul trecut se va întâmpla acum. Sperăm cu tot dinadinsul că toate neajunsurile, tot ce nu am reușit să facem anul trecut, se va realiza acum. Gândul e reconfortant, dar pentru asta e nevoie de muncă, determinare și dorință.

Înainte de toate însă, trebuie să stabilești foarte clar ce îți dorești de la viața ta. Chiar dacă ai tendința despre a crede despre tine că doar trăiești în momentul prezent și te ghidezi după expresia ”go with the flow”, e imposibil să nu ai dorințe, iar eu sunt destul de convinsă că pentru a se îndeplini nu e suficient doar să le știi, ci să-ți pui un plan în aplicare. Eu mi-am organizat chiar și dorințele, căci multe și abstracte, nu m-ar fi determinat să le bifez. Așa că, deși am ales ca obiective doar 5, acestea sunt destul de dificile și importante pentru mine. Am încercat să-mi pun și o limită minimă de câte ori am de gând să fac acea activitate până să ajung la rezultatul final.

Lista mea de dorințe pentru 2020:

  1. Cel puțin o postare pe blog o dată pe lună. Poate părea puțin, dar pașii mici sunt indicați decât deloc. 
  2. Să postez pe Pulsul Străzii tot anul, indiferent de cum va fi proiectul primit, o dată la două săptămâni.
  3. Să nu mă mai uit la seriale, filme (excepții pot exista când vorbim de mersul la cinema sau anumite filme care îmi trebuiesc pentru o postare pe blog, de exemplu)
  4. Să termin de scris o carte.
  5. Să fac cel puțin o lecție pe lună din cartea mea de engleză.

Când alegi să publici lista în așa fel încât o vede oricine, e o promisiune pe care nu ți-o faci doar ție însuți, ci tuturor celor care o citesc și ajung să te cunoască, destul de bine, aș crede, având în vedere că nu-ți află doar părerile, ci și dorințele.

Lista mea nu e lungă, iar faptul că am ales durate lungi de timp în afară de punctul 4, unde am preferat să nu fiu în niciun fel restrictivă, nici măcar cu timpul, mă încurajează că aș putea să fac asta, că aș găsi cumva timp. Nu am vrut să-mi stabilesc obiective mai mari (de exemplu, 5 articole pe săptămână pe blog) căci m-aș fi simțit debusolată dacă nu aș fi reușit să îndeplinesc obiectivul, însă totul e cu minimum, deci maximum cât mă ”ține cheful”.

Pentru a fi mai organizat cu lista ta, îți dau un sfat:

Organizează-te pe fiecare lună din an. Trece toate cele 12 luni, obiectivele tale și de câte ori vrei să lucrezi minimum pentru ele pe câte o coală sau într-o agentă, apoi bifează-le după ce ai îndeplinit minimum. De exemplu, pentru o carte poți să încerci să scrii zilnic cel puțin 1000 de cuvinte sau cel puțin o oră pe zi.

Când vei bifa minimum stabilit, te vei simți eliberat, ca o răsplată pentru munca depusă.

Sursele fotografiilor: Pixabay, Unsplash

5 modalități eco de a ambala cadourile de Crăciun

0

Mai e atât de puțin până când ”Moșul” ajunge pe sub brăduți și fură fursecurile. Pardon, pune darurile. Cu furatul era simplu, marea provocare e la adus darurile căci brusc mall-urile se aglomerează, buzunarele se golesc și consumul de plastic sau ambalaje imposibil de reciclat se mărește.

De cele mai multe ori, hârtia de ambalat cadourile nu e chiar hârtie, ci o combinație de materiale ce nu se pot recila.

Crăciunul e un simbol. Pentru mine reprezintă bunătate, uniunea familiei, timpul petrecut cu cei dragi, mesele împreună, colindele și celebrarea vieții, dar s-a transformat și într-o fugă, uneori superficială, după mâncare prea multă, cadouri inutile sau decorațiuni care se aruncă de la un an la altul. În acest articol nu mi-am propus totuși să scriu despre cum ne păstrăm cumpătul în această perioadă, ci despre cum putem să fim spectaculoși cu mai puțin.

Mă voi axa pe cum putem să împachetăm cadourile pentru cei dragi fără să cumpărăm pungă sau hârtie specială, imposibil de reciclat. Voi face și o destăinuire, voi împărtăși un secret… nu știu ce veți crede despre mine, dar, eu zic că am multe motive pentru care procedez cum procedez. Vi-l destănui la finalul articolului, acum hai să vă spun ce idei mi se par mie inedite pentru a împacheta într-un mod sustenabil cadourile de Crăciun.

 1.Tehnica Furoshiki

E o tehnică tradițională japoneză în care folosești material textil pentru ambalarea cadourilor. Poți chiar ”să îmbraci” și sticlele. Cadoul e și ușor de transportat așa:

Uite și mai multe modalități în care poți să o folosești:

Nu trebuie neapărat să alegi varianta clasică care poate ți se pare fancy și complicată, dar poți să alegi orice fel de material textil și să fii oricât de creativ simți atunci când ambalezi cadoul. Poate vrei să faci un fel de coșuleț sau poți chiar să folosești un tricou pe post de ambalaj, îți recomand următorul tutorial.

2. Desenele copiiilor

Cum tot hârtia rămâne varianta preferată pentru a ambala un cadou, ne putem folosi de ce avem în jurul nostru.

Unde sunt copii, sunt și desene, unele mai reușite, altele pe care nu intenționezi să le păstrezi, dar sunt colorate și făcute cu drag, așa că le poți folosi pentru a ajuta mediu. În plus, spre deosebire de ambalajele clasice de cadouri, hârtia desenată se poate recicla.

Poți folosi și pagini din cărți de colorat ”uitate” în vreun dulap sau chiar din desenele tale. Știm cu toții cât de ”la modă” sunt cărțile de colorat pentru adulți. Ai șansa de a face cadoul și personal folosind unul dintre desenele tale.

3. Ziare și reviste

Nu prea cumpăr ziare, dar, câteodată, îmi mai alunecă mâna pe câte o revistă.

Dacă tu ai o cutie plină cu ziare, te poți folosi de ele pentru a crea ambalaje spectaculoase. Hârtia de ziar e ușor de manevrat și reciclabilă. Cea de revistă, dacă e lucioasă nu se poate recicla, dar decât să o arunci mai bine o refolosești.

4. Frunze și elemente din natură

O metodă inedită, pe care nu am folosit-o și nici nu cred că o voi face, dar care îmi place enorm este ideea de a ne folosi de natură. Frunzele proaspete sunt flexibile. E suficient să fie fie prinse cu sfoară.

Chiar dacă nu optezi să le folosești ca ambalaj, le poți folosi în locul decorațiunilor de pe ambalaj, în locul fundiței sau a panglicii. Poți să te folosești de conul de brad, de frunzele de pin, cedru etc.

5. Ambalaj de  la chipsuri

Nu e cea mai eco metodă, dar e extrem de ieftină și inventivă. Întorci o pungă de chipsuri, o speli foarte bine și o folosești pentru a ambala un cadou, nu foarte voluminos.

Deși ambalajul de la chipsuri nu e un material reciclabil și nici conținutul nu e tocmai sănătos, cu toții mâncăm din când în când și aruncăm punga imediat. Merită să-i dăm o nouă întrebuințare.

Ți-am promis o destăinuire, un secret. Iată-l:

Sărbători fericite!

Sursele fotografiilor: www.sharingdepot.ca, www.flickr.com, www.buzzfeed.com

SuperBlog fără “super”, e doar un “drob”, pardon, “blog”

8

SuperBlog…

Am tot amânat scrierea acestui articol. Nu pentru că nu am nimic de zis despre această competiție, ci pentru că a fost copleșitoare. Cred că dacă e ceva ce majoritatea simt, în momentul în care participă, sunt stările contradictorii. De la bucurie la tristețe e un pas extrem de mic, probabil, în orice competiție, iar aceasta nu face excepție. Trebuie să știi să-ți dozezi eforturile. Să intuiești pe ce pulsezi, cam ce ar vrea diferiți sponsori. Să știi la ce lucrezi, care sunt punctele tale slabe. Să găsești în tine tot ce nu credeai că ai. Sfaturi utile, zic eu că am dat și în discursul de la gală (plin de emoţii şi improvizaţie, dar o viaţă avem, nu?):

Mai multe nu voi scrie acum despre cum să ai punctaje mari, cred că e suficient. Nu am avut strategie. Pur și simplu, m-am lămurit pe parcurs. Eu cred că fiecare are un drum diferit în SuperBlog, realizări diferite și tehnici care funcționează pentru el, dar pentru altcineva nu. Există și generalităţi, iar cea pe care aș miza eu este: să-ți pese. Dacă îți pasă de probe și de competiție, nu ai cum să nu ai reușite. Nu neapărat să iei trofelul, dar, poate, să câștigi o probă individuală. 

Bănuiesc că majoritatea care vor citi articolul sunt din cei implicaţi sau care îşi doresc să participe într-un fel sau altul. Totuşi, pentru cei care aţi aterizat ca un avion pe un câmp străin, vă voi descrie foarte pe scurt despre ce e vorba, pentru mai multe detalii simte-te încurajat să citeşti totul pe SuperBlog.

Avem:

  • organizatori (mediaza totul, se asigură că regulamentul competiţiei e respectat);
  • sponsori (cei care propun temele şi dau premiile);
  • bloggeri parteneri (nu participă, dar sustin competiţia);
  • juraţi (pot fi din sponsori, din bloggeri parteneri sau alţi reprezentanţi);
  • participanţi (deţinători de bloguri în anumite condiţii, uşor de îndeplinit, pe care le găseţi în regulament).

Toţi de mai sus sunt interconectaţi. Nu e o categorie mai importantă decât alta, toate trebuie să funcţioneze “brici”. Cele mai multe tensiuni sunt, evident, între concurenţi şi juraţi, dar tot acolo sunt şi cele mai mari legături pentru că şi unii, şi ceilalţi analizează acelaşi articol, spre deosebire de organizatori sau ceilalţi participanţi, juraţii citesc toate articolele scrise la proba pe care o au ca responsabilitate. Sunt conectaţi mai mult decât ar crede-o şi ce bine se simte când rezonează unii cu ceilalţi!

Există ediţia din toamnă cu mai multe probe şi ediţia din primăvară cu aproximativ 18 probe. Ca să înţelegi în continuare articolul şi pentru că nu mi-am propus să devin dicţionarul SuperBlog, mai precizez doar că fiecare probă îşi are propriul regulament (temă, cerinţe tehnice)

Surprize, surprize, nu cu Andreea Marin, ci cu SuperBlog 2019

Pe parcursul celor 28 de probe – multe, dar interesante – nu aveam cum să nu rămân surprinsă de anumite decizii ale juraților, de anumite reacții ale concurenților sau de gânduri pe care le-am pus în articole. Uneori, inspirația îl surprinde și pe cel care o caută, iar alte ori nu mai iese din ascunzătoare nici când îi strigi că s-a terminat jocul de-a “fața ascunselea”.

Ca orice surprize, unele sunt plăcute, altele sunt dezamăgitoare.

Surprize plăcute:

Marea mea surpriză, articolul care a declanșat în mine dorința de a nu renunța la competiție, de a scrie cât mai bine, a fost cel pentru sponsorul Experimentează. Deși luasem 100 de puncte și până atunci, nu am simțit-o ca pe o reușită extraordinară pentru că fuseseră mai mulţi cu punctajul maximum.

În primăvară, deși m-am clasat pe locul al III-lea în clasamentul final, nota maximă obținută fusese 99. Așadar, prima notă pe care am simțit-o real ca un 100 a fost la Experimentează, o surpriză pentru că îmi pierdusem speranța că pot găsi “acel ceva” într-o temă, că pot să fac ca sponsorii să rezoneze total cu mine. Știam deja că scriu binișor pentru că aveam numai note mari, dar credeam și că-mi lipsește ceva ca să câștig probe individuale. În momentul în care am aflat că mă înșel, că nu-mi lipsește nimic, s-a născut în mine un altceva, o speranță care m-a determinat să caut mijloace de a fi din ce în ce mai creativă, amplă în abordare, dar nu plictisitoare. Surprize plăcute au mai fost și la alte probe, dar nu revelatoare, ca la aceasta. 

Gala a fost iarăși minunată, la fel ca surpriza de a doua zi, când superbloggerii au fost “sechestrați” în Games of Thrones pentru că după ce s-au luptat toată toamna pentru un trofeu, de ce să nu o facă și pe câmplul de luptă? Dar cum nu suntem neanderthali, s-a ales să facem echipe (fiecare cu regatul lui, nu?) și să doborâm recordul de a evada dintr-o cameră. Lecța învățată la PuzzlePunks Escape Room din Brașov este că degeaba ai armata cea mai numeroasă (noi am fost 7, deși numărul maximum era de 6, dar au fost gazdele drăguțe), determinarea și perspicacitatea sunt cele mai importante. 

Surprize neplăcute:

  • Anumite enunțuri neclare sau în care nici jurații nu cred;
  • Cea mai mare dezamăgire pentru mine a fost o rejurizare cu același juriu, căruia i s-a adăugat un membru. Rejurizare tocmai pentru că jurații nu au ținut cont de cerințele tehnice enunțate. Mă dezamăgeşte atitudinea de nepăsare, am luat notă mare. Dacă din prima mi-ar fi dat 95 de puncte, nu ar fi fost nicio problemă, aş fi crezut că atât au considerat, dar să-mi furi un punct (iniţial am avut 96) pe motiv că am depăşit limita de cuvinte (1200) cu 8, deşi nu e aşa, mi se pare lipsă de respect, motiv pentru care, după ce trece un an de la publicarea articolului le voi şterge numele din articol, pentru că nu-l merită. Articolul e informativ, prea drăguț pentru maniera în care s-au purtat. Nu doar cu mine, dar unui alt superblogger i-au spus că are aproximativ 1775 de cuvinte, deşi articolul avea doar 950. Pentru mine este o dovadă clară de neatenţie. Deşi ei consideră că articolul meu are 1208 de cuvinte, eu, şi după contestaţie, ştiu că nu are şi nu au cum să mă convingă decât dacă mă spală pe creier şi mă reprogramează cu un sistem de operare nou, dar defectuos. Dar dacă-i defectul pe plus, să fie primit, nu? În general, platforme diferite de numărare a cuvintelor pot arăta cu câteva în plus sau în minus, dar eu, chiar şi aşa, cred că, la aceşti juraţi, a fost lipsă de atenţie (exemplu îmi stă articolul notat cu 1775 de cuvinte în loc de 950), dezinteres (erau trei juraţi, nu era just să verifice toţi cerinţa în propriul Word?) şi dezinformare (la contestaţie i-am anunţat că platforme diferite pot arăta un pic altfel, iar o diferenţă de plus, minus zece cuvinte trebuie oferită mai ales când nu ai anunţat în ce platformă vei verifica articolul. Cu nonşalanţă am fost anunţată că nu-mi înapoiază punctul pentru că ei nici măcar nu ştiau informaţia asta. Bine, bine. Nu ştiai, dar ai aflat! Alegi să rămâi încuiat sau te foloseşti de informaţie? E o alegere personală, iar, din punctul meu de vedere, ei au ales dezavantajos, iar respectul meu l-au pierdut. Ca să înţelegeţi cum au gândit, fără să-i citez că nu are sens, m-am gândit la un exemplu pueril, dar exact: pe principiul dacă eu nu știam că 2+2 fac 4, eu am crezut că fac 3, așa am văzut eu într-o carte redactată greșit, înseamnă că așa e, ce contează că mi se și spune că nu e chiar așa. Eu nu știam și basta. E mai important că nu știam, de ce să-mi corectez calculul când am aflat adevărul? Uite, la mine în manualul defect scrie 2+2=3, asta e dovadă, clar?).
  • Am plâns. Am avut câteva nopți în care nu am dormit. Ideile nu mă lăsau în pace în unele. În altele, nervii mă zgândăreau. Fiind despre mine, asta a fost surpriza cea mai mare. Să constat că părerea altora e atât de importantă pentru mine. Că nedreptatea, care nu s-a vrut îndreptată nici după ce l-ai anunțat și lămurit pe om, e ca un pumnal, și pentru ce? Pentru ceva care nu schimbă cu nimic cursul vieții mele;
  • În unele articole m-a surprins ce fel de structurare am avut pe domenii la care nu mă pricep deloc. La altele, câteva glume pe care nu le stabilisem, pur și simplu, s-au scris singure. Uneori m-a uimit ușurința cu care am scris, alteori tocmai faptul că am tras de mine. 

Cum am procedat eu?

  1. Am intrat în competiție fără așteptări, așa cum am scris și în articolul de înscriere. Nici măcar nu intenționam să scriu la toate probele. 
  2. Mi-am dat seama după vreo 6 probe la care veniseră notele că sunt plasată bine în clasament, deși nu-mi propusesem asta, așa că am început să simt o responsabilitate pentru a scrie cât mai bine. 
  3. Am experimentat ce înseamnă 100 la o probă “clasică”, care are doar 3 câștigători. 
  4. La următoarea probă am trăit o dezamăgire cu o probă pe care am urât-o de la început. Nu am înțeles de ce e necesar ce fac acei sponsori. Nu-i voi menționa. Problema nu e la ei, ci la mine că am ales să scriu despre ceva în care eu însămi nu credeam. 
  5. Nu am citit niciodată probele când apăreau pentru că aș fi fost toate zilele concentrată pe ce să scriu. Le-am citit doar când intenționam să mă apuc de tastat. În general, cu o zi înainte de termen. 
  6. La un moment dat, era un ritm natural. Probele şi deadline-urile făceau parte din viața mea. Știam deja când o să scriu, anticipam cât timp aș avea înainte.
  7. La ultimele probe am muncit extraordinar de mult, cu atenție sporită pe detalii și elemente surpriză pentru că am început să simt presiune. 

Ar trebui să faci ca mine? În niciun caz! Tu fă-i ca tine, dar cu credință. Descoperă ce funcționează pentru tine. 

Voi mai participa?

Ca și data trecută, nu am nicio idee. Probabil.

În primăvară am luat locul al III-lea, acum locul al II-lea, urmează locul I? Nu există nicio garanţie, frumuseţea acestui concurs e că e imprevizibil, oamenii te uimesc. Dar și dacă aș fi pe 15 sau pe 30, ce e important pentru mine e să simt că eu am învățat și descoperit ceva la mine. 

Așadar, ce am descoperit?

  • că nu poți rezona cu toți;
  • dacă îți pasă, lucrurile se întâmplă;
  • deși pe parcursul competiției ai tendința de a îți fi mai simpatici anumiți concurenți, iar alții antipatici, de fapt, toți suntem asemănători. În primul rând, ne leaga pasiunea pentru scris, apoi blogging, faptul că toți trăim cu emoții zilele de notare etc. 

Început de mulțumiri pentru final de SuperBlog 2019

Mulți oameni m-au surprins plăcut la gală. Dintre concurenți, îi mulțumesc lui Emil pentru cuvintele frumoase pe care le-a scris pe Facebook despre mine. Danei pentru că m-a menționat pe blogul ei, pe care o și felicit pentru câștigarea trofeului. Oanei pentru discuţiile noastre de pe parcursul competiției. Mădălinei pentru susţinerea pe care am simţit-o din partea ei încă din primăvară. Tuturor celor care au acceptat provocarea de a răspunde la câteva întrebări pentru proiectul meu și al lui Andrei, Pulsul Străzii. 

Andrei e o altă persoană pe care simt să o menționez, la fel ca mama mea care citea fiecare articol înainte de înscrierea în platformă. Culmea e că printre bloggeri, circula o glumă cum că podiumul e rezervat Danelor. Ei bine, locul al II-lea nu a fost câștigat de o Dană, dar am putea spune că a fost câștigat pentru una, căci acesta e și numele mamei mele. 

Albert și Claudia, organizatorii, m-au surprins plăcut cu firea lor prietenosă, dar fermă. Le mulțumesc pentru dorința de a ajuta, chiar și când a venit vorba de a ajunge din Brașov în București.

Nu în ultimul rând, îți mulțumesc ție, că ai ajuns până la finalul polologhiei și că ai citit, poate, și câteva dintre articolele cu care am participat.

 

7 ținute, alese cu dexteritate, ce denotă personalitate!

6

Mă numesc “specialista în organizări”, dar și specialistele au nevoie de alte specialiste uneori. Așa că iată-mă în frig, cu fularul acoperindu-mi toată fața, cu doar o mică crăpătură pentru ochi, așteptând-o pe Anika, noua mea colegă din Africa, responsabilă cu organizarea celui mai spectaculos festival cu specific african. Ai ghicit! Lucrez la o firmă de organizare și interacționez mereu cu oameni din alte culturi, pentru a ne duce sarcinile la bun sfârșit.

Am văzut-o! Ca o floricică, cu trăsături exotice și codițe împletite, dar nu asta m-a făcut să o asemăn cu o floare, ci rochia multicoloră atât de subțire că aproape am simțit un fior rece pe șira spinării. În picioare avea sandale cu zorzoane, iar în brațe ținea o gentuță mică. Am sperat ca măcar acolo să aibă un pulover mai gros. Nu părea că ar fi încăput o geacă.

Am fugit spre ea ca să o acopăr cu fularul meu, dar s-a uitat la mine indignată și a pronunțat cu accent: ”No, no”. Inițial m-am gândit că i se pare prea puțin, așa că mi-am dat paltonul jos, însă, încruntată, mi-a spus aceleași două cuvinte: ”No, no”. M-am îmbrăcat rapid și am lăsat-o să dârdâie până a venit taxiul. Îmi era milă de ea, dar tot speram ca la hotel să descopăr că are haine groase, mai ales că în majoritatea zilelor aveam să stăm afară, analizând spațiul unde se va desfășura festivalul.

La hotel, deloc surprinzător, am observat că gentuța era plină cu tricouri și rochii subțiri specifice țărilor cu climă prietenoasă. I-am propus colegei să îi împrumut câteva haine de-ale mele pe perioada cât stă, dar s-a uitat la mine și mi-a spus (conversațiile au fost în engleză, dar le-am tradus pentru ușurința acestui text):

– Pe mine bunica m-a învățat așa: ”Niciodată nu-ți da haina de pe tine!”.

I-aș fi spus că pe mine bunica m-a învățat că ”frigul te ia de la șale” și ”pune fesul odată!”, cu toate că îmi era mare și îmi aluneca mereu pe ochi. Chiar zilele trecute scrisesem câteva versuri, gândindu-mă la bunica și învățămintele ei despre frig:

Vine iarna pe-a mea stradă
Cu fulgi mari și bucurii,
Dar când mergi iar prin zăpadă
Două lucruri vreau să știi:
Grijă mare la ținută, în sezonul cu ghețar,
Căci iar vei avea probleme cu sistemu-imunitar.”

Anika și-a argumentat atât de bine declarația, încât nu am reușit decât să-i dau dreptate:

– Fiecare om poartă o haină, iar haina poartă omul prin energia pe care i-o dă. E haina ta, cu energia ta, cu stilul tău, cu esența ta. Face parte din tine, din cine ești, așa că nu, nu voi purta hainele altcuiva, însă te voi lăsa să mă ajuți și să mă ghidezi în alegerea celor mai potrivite ținute. Schimb pe schimb. Eu te învăț tot ce e de știut despre Africa, iar tu mă ajuți ca în fiecare zi să-mi dezvălui o altă latură a personalității prin haine.

Mi s-a părut inedită propunerea, încât i-am făcut rost, de la firmă, de buget, pentru a o îmbrăca. Șefa a fost de acord să ne ofere 2000 de lei.

Imediat am intrat pe site-ul care are produse calitative, originale și variate (peste 300 de branduri internaționale de top), Answear, pentru a găsi absolut totul într-un singur loc, de la accesorii, la încălțăminte și haine. În plus, la comenzi de peste 200 de lei, transportul e gratuit, iar noi aveam de gând să luăm de această sumă înmulțită cu zece.

Anika avea deja câteva tricouri și rochii cărora le puteam adăuga elemente potrivite anotimpului rece. Pentru alte ținute, am optat să le creăm total. Cum tot bunica zicea că ”frigul te ia de la picioare și de la cap”, ne-am gândit să începem căutările cu categoria cizme de iarnă. Ne trebuia ceva simplu și calitativ, ca să meargă la fiecare ocazie. Am optat pentru două modele pe care să le alternăm în funcție de ținută.

1. ANSWEAR – BOTINE COWBOY (139.90)
2. ANSWEAR – CIZME GIVANA (119,90)

 

În ceea ce privește ”capul” ne trebuia ceva de pus la gât și de acoperit creștetul. Am fost curajoase și pentru că vremea din România o permite am optat la anumite ținute pentru pălărie. Dar cel mai bine îți arăt ținutele și ce am considerat, amândouă, că exprimă.

A început provocarea de a-i scoate laturile personalității în evidență Anikăi, prin hainele groase. Misiune acceptată!

LUNI – ȚINUTA 1

Prima zi ar fi cea în care face cunoștință cu cei mai mulți oameni, așa că am fost amândouă de acord că e necesară o ținută confortabilă. Iată pentru ce am optat și ce spune despre Anika:

Geaca ar fi perfectă pentru ieșirea afară din clădire și pentru drumurile pe care Anika le-ar avea de făcut, pentru a dicuta cu diverși colaboratori.

Cămașă Answear – 159,90 LEi
Pantaloni Answear – 119,90 LEI
Geacă Jacqueline De Yong – 139,90 LEI

MARȚI – ȚINUTA 2

Deja a doua zi ne-am gândit să fim îndrăznețe și am spus ”da” culorii.

Căciulă Mango – 69,90 LEI
Palton Answear – 139,90 LEI

MIERCURI – ȚINUTA 3

Cum a fost ziua cu petrecere la firmă, a trebuit să găsim o variantă de rochie pentru a fi purtată pe sub hainele groase. Ceva cu mânecă lungă pe sub care să fie un body ne-a încântat și am ales:

 

Rochie Ready To Party Medicine – 96,90 LEI
Palton Answear – 299,90 LEI
Poșetă Ready To Party Medicine – 66,90 LEI

Femei fiind, nu aveam cum să nu fim atrase de genți, așa că, deși prioritate aveau hainele groase nu ne-am abținut și ne-am delectat privirile și cu gențile casual. Având în vedere că am găsit poșeta la o reducere semnificativă, am profitat și am întregit ținuta de cocktail a Anikăi pe care de-abia așteptam să o introduc în lumea deserturilor românești, să-i arăt ce înseamnă o plăcintă cu mere gustoase, mâncată într-o rochie strălucitoare. Un deliciu!

JOI – ȚINUTA 4

După petrecere întotdeauna e o aventură să lucrezi, așa că Anika a propus ceva cu totul nou pentru ea:

Pulover Answear – 149,90 LEI
Jeans Answear – 119,90 LEI

VINERI – ȚINUTA 5

Ca înainte de weekend, cu starea de zi care anunță zilele libere, dar în cazul nostru nu, căci mai erau doar două zile și festivalul trebuia să fie organizat. Am considerat că e momentul ca Anika să fie ușor vulnerabilă:

Pălărie Medicine – 89,90 LEI
Șal Pepe Jeans – 139,90 LEI

SÂMBĂTĂ – ȚINUTA 6

Nu contează cât de mult lucrezi, seara de sâmbătă e dedicată ieșitului în centru pentru că Anika merită să descopere orașul cu tot ce implică el. Ținuta potrivită, am considerat că este:

DUMINICĂ – ȚINUTA 7

În ultima ei zi de stat în România, pentru acest proiect, eu de abia aștept să ne reîntâlnim la un altul, Anika a învățat ce înseamnă o ținută de iarnă tipică, perfectă pentru a explora, în aer liber, orașul:

Pulover Vero Moda – 119,90 LEI

Misiune finalizată. Dacă cu bine sau nu, o să te rog pe tine să-mi spui, dar ce știu sigur e că m-am distrat, m-am jucat și am reușit să mă încadrez în buget. Cu cei aproximativ 27 de lei rămași, am luat șosete tot de pe Answear pentru că pe sub cizme nu poți sta cu picioarele goale, nu-i așa?

De la Anika am învățat că hainele și felul în care le alegem sunt o modalitate de exprimare artistică, a creativității. Poți să alegi să-și dezvălui personalitatea oricând! Sunt atâtea modalități, iar Anika a avut ambiția de a-și crea (împreună cu mine), pentru fiecare zi, o ținută care să spună altceva despre ea cu toate că are mereu și rafinament, și capacitate de joacă, și eleganță, și spirit de aventură, și romantism, și independență, și simplitate. Numai că în unele zile simte să-i lase pe ceilalți să descopere un pic mai mult dintr-o anumită latură, avându-le pe toate celelalte cu ea și în interiorul ei.

Acum ca ai intors toate cartonașele și ai aflat ce spune fiecare ținută în parte, tu te-ai gândit ce vrei să spună hainele și stilul vestimentar despre tine? Știi ce latură a personalității vrei să scoți în evidență? Iarna nu e doar un prilej de a pune “orice” pe tine ca să nu-ți fie frig, ci e o altă ocazie minunată de a fi tu însăți indiferent de vreme. Dacă încă ai nevoie de inspirație, intră pe Answear, sunt convinsă că o să găsești cel puțin câteva haine care ”parcă au fost create special pentru tine”. Trebuie să menționez că multe dintre prețurile de mai sus sunt reduse, iar până pe 3 decembrie poți să profiți și tu, încă, de reducerile de ”Back to Black Friday”.

Îți las și eu aici toate cele 7 ținute create împreună cu Anika, poate, dacă le vezi mai de aproape, îți vin idei pentru propriile tale ținute:

Vreau să-ți împărtășesc un secret. Anika e un personaj și-l reprezintă pe SuperBlog 2019. Acest articol a fost ultimul din ediția de toamnă și pentru că SuperBlog va păși singur în iarnă, fără concurenți, fără note, fără jurii, doar cu o ultimă petrecere, la gală, m-am gândit să-l îmbrac, să nu-i fie frig până ne reîntâlnim, la primăvară.

 

Cu oferte timpurii prinzi esența verii

3

Eram fericită și indecisă în același timp. Se știe că într-o astfel de situație e de preferat să-ți iei gândul de la motivul care te face nehotărât, așa că m-am apucat de curățenie. Cum ștergeam praful, încercând să-mi păstrez mintea fără niciun fel de gând, ca într-o stare de meditație – despre care eu speram că va fi revelatoare, să mă facă să iau decizia perfectă pentru mine – am descoperit, în spatele televizorului, o mingiuță moale, atât de îmbâcsită de praf că m-am gândit imediat că e cazul să fac curat mai des. Am luat sfera în mână și am încercat să o scutur, dar nu vedeam nici măcar culoarea. Am strănutat, atunci praful s-a ridicat în aer, iar pe minge am distins cuvintele: ”mașina timpului”. Pe ecranul televizorului a apărut o imagine alb-negru cu o plajă aglomerată. Fără să vreau, particulele de praf m-au luat pe sus și m-au aruncat în televizor, la propriu!

Înainte de a continua povestea, am rămas datoare cu a îți spune de ce eram fericită și indecisă. Fiind pasionată de călătorii în orice anotimp, dar mai ales vara când soarele îmi dă o stare de bine și mă îndeamnă la descoperirea lumii, am început să vânez ofertele încă de acum. Am tendința de a îmi căuta destinația online și din timp pentru că nu vreau să cheltuiesc o avere și vreau să fiu organizată, să știu când îmi cer concediu și să găsesc disponibilă cazarea care îmi atrage atenția.  Îmi plac vacanțele în România, dar simt să mă bucur și de străinătate pentru că am o sete de cunoaștere, de a vedea locuri în care nu am fost, despre care doar am citit, mi s-a povestit sau am văzut poze.

Bucuria mea venea din faptul că descoperisem că Christian Tour avea (încă are) oferte Early Booking. Faptul că eram indecisă venea din multitudinea de oferte accesibile și destinații care mi-ar plăcea. Practic, ambele stări i se datorau lui Christian, nu vecinului, ci lui Christian Tour, operatorul de vacanțe ”care oferă un drum spre fiecare vis”. Se pare că mie îmi oferea mai multe ”drumuri” căci tare greu îmi era să mă decid între Antalya care mă ademenea cu relaxarea în stil turcesc la hammam (băile turcești), Tunisia cu orășele și stațiuni liniștite pe malul Mediteranei sau insulele din Grecia cu plajele și apa perfectă pentru înotat.

Întorcându-mă de unde am plecat, când am fost aruncată în televizor nu s-a întâmplat ce ar fi fost de așteptat, adică să-l răstorn, ci m-am trezit pe plaja care nu mai era alb-negru, ci colorată și veselă. Grupuri de fete cu părul creț făcut permanent, băieți ce jucau fotbal și artiști care zdrăngăneau chitarele erau în jurul meu. Numai tineri și voie bună. Am vrut să-mi scot smartphone-ul din buzunar și să fac o poză căci mă teleportasem într-un alt univers, dar mi-am dat seama că nu-l aveam în buzunar, acolo unde-l pusesem. Toată lumea avea cearșaf alb. ”Ce s-a întâmplat cu prosoapele în mii de culori cu imprimeuri haioase și surprinzătoare?” m-am întrebat până când am văzut un ziar pe care era trecut: ”anul1988”. Cred că am rămas minute în șir cu privirea ațintită într-acolo căci la un moment dat, un băiat blond m-a observat:

  • Unde te uiți? Nu intri în apă?
  • Ba da, am răspuns absentă și tulburată.
  • Îmbrăcată?

Eram la Costinești, mi-am dat seama după epava pe care am văzut-o în larg. Nu am putut să nu-mi amintesc câte legende sunt în legătură cu aceasta, dar ce e sigur e că nava a aparţinut omului de afaceri grec Aristotel Onassis și a eşuat la 1,5 mile marine în larg de plaja staţiunii Costineşti. Aristotel Onassis este cel care deținea și insula Skorpios, aceasta nu se poate vizita, fiind o insulă privată, dar am avut o revelație. Voi alege din categoria de oferte Early Booking să mă bucur la vară de o vacanță în Insula Lefkada. Încă din fața calculatorului o avusesem ca opțiune, dar  totul devenise și mai clar. Acum eram doar fericită. Deși decisă, se pare că eram pierdută în gânduri căci toți se strânseseră în jurul meu și se uitau ca la un animal de la zoo. Te cred și eu, având în vedere că eram în haine de casă, destul de călduroase pentru toiul verii. Dar în 2019 fusese noiembrie.

  • Ești bine? s-a încumetat să mă întrebe același băiat blond.
  • Foarte! Sunt fericită, doar că trebuie să aflu cum ajung acasă.
  • Stai la căsuțe? a intervenit și o fată.
  • Nu.. De fapt, eu sunt din viitor.

Au început cu toții să râdă, nu mă credeau.

  • Și ce se va întâmpa în viitor? m-a întrebat un băiat tupeist și ușor rotofei.
  • O să luptați în aproximativ un an și o să vă câștigați libertatea. O să gândiți și comunicați liber așa cum mie nu mi-e frică să fac. O să puteți călători oriunde!

Toți se uitau înmărmuriți, am simțit priviri panicate. Cu greu abia, băiatul tupeist a îndrăznit:

  • Unde vom călători?
  • Oriunde! Nu veți mai asculta doar Radio Vacanța, nu veți mai sta câte 5-6 în camere cu 3 paturi. E chiar foarte simplu! Eu sunt adepta agențiilor de turism pentru că îmi fac organizarea unei călătorii mai ușoară. Pentru vară, de exemplu, m-am decis să mă duc în Grecia, în Lefkada.
  • De ce? a continuat curios, iar toți ceilalți ascultau.

Tocmai asta descoperisem eu prin această călătorie în timp, dar cum toți mă priveau ca pe un extraterestu a trebuit să spun ceva și se pare că a ieșit chiar ce cred, motivul real după care mă ghidez când mă decid asupra destinației:

  • Alegi vacanța urmărind multe aspecte. Cele mai importante pentru mine le-am clasificat în cei trei ”Ce” căci sunt trei întrebări pe care mi le pun: ce îmi dorescce îmi aduce în plusce buget am.

Ca să le explic și mai bine, le-am luat pe rând:

Ce îmi doresc?

Eu vara prefer să merg la mare, de aceea Lefkada mi se potrivește căci are nenumărate plaje. Cum mă plictisesc repede, am nevoie și de activități pe care să le pot face, iar pe insulă se practică kitesurf și windsurf, dar și croaziere spre insule apropiate, reușind poate chiar să văd, de la distanță, insula Skorpios. Mi-ar plăcea să încerc ceva nou, cum ar fi parapanta, iar într-o altă zi, să mă bucur de apusul fascinant de lângă Far din Capul Lefkatas.

Poate nu toată lumea e ca mine, poate unii sunt adepții unei destinații exotice sau a unei vieți de noapte cu distracție. Ideea e să știi ce vrei ca să poți să alegi.

 Ce îmi aduce în plus?

Asta nu implică să alegi de fiecare dată o destinație nouă, ci să îți dai șansa să explorezi. Să ai ceva de descoperit, să fie un loc ofertant. Iubesc România și îmi place să o vizitez, dar simt că străinătatea poate să aducă, în plus, și o altă cultură, noi orizonturi, oameni diferiți de descoperit.

Ce buget am?

Când alegi un loc, inevitabil contează și bugetul pe care îl aloci, dar ce e minunat e că există tot felul de oferte, cum sunt și cele de Early Booking. În plus, se pun la dispoziția oamenilor tot felul de variante de a plăti, de a le face procesul de a pleca în vacanță mult mai simplu. De exemplu, Christian Tour, nu știți încă de el, veți afla din 1997, oferă carduri de fidelitate cu tot felul de discounturi și servicii. E foarte simplu să rezervi online, alegând destinația și hotelul care întrunește dorințele tale. Poți să plătești cash sau online, integral sau în rate fără dobândă. Eu, de exemplu, pentru vacanța în Lefkada voi plăti 20% avans, dar aș putea să aleg și o altă valoare pe care vreau să o achit din suma totală.

Tot în funcție de buget și timp poți alege să ai mai multe vacanțe în timpul anului, nu mai e cazul să ai doar una, pentru cei cu servicii bune sau doar pentru studenții eminenți.

Eram înconjurată numai de studenți și ”blatiști”, căci așa era Costineștul atunci, oază de tineret. Toți se uitau la mine fascinați. Vedeam că au o grămadă de întrebări așa că i-am lăsat să le pună.

  • Ai spus ceva de carduri. Nici nu te mai întreb la ce te referi cu online, dar aceste carduri sunt cartelele cu rația de mâncare?

Aceasta a fost cea mai surprinzătoare întrebare și mi-am dat seama că mai au nevoie de câteva lămuriri.

  • Nu, pe card ții bani și poți să-ți cumperi și mâncare, dar poți să optezi să ai la hotel all inclusiv, adică toate mesele asigurate sau doar micul dejun. Aici depinde mult de ce cazare alegi. Eu voi alege oferta care include Vila Nidri Port Studios cu self-catering, având frigider și ustensile de gătit la dispoziție. Dar nu îmi place această variantă pentru că voi găti în fiecare zi, ci pentru că vreau să explorez zona și să descopăr restaurante și preparate specifice grecești cum ar fi măslinele pane și brânza halloumi coaptă pe grătar. Bineînțeles că le voi acompania cu un pahar din renumitele vinuri grecești.

  • Avem și noi vin! Ce? Al nostru nu e renumit?

A intrevenit rotofeiul și toată lumea a râs. Bineînțeles că pentru ei nu reprezenta nimic vinul grecesc căci nu-l cunoșteau. Am ignorat intervenția și mi-am continuat povestirea:

  • În plus, la oferta pentru care voi opta, o să zbor!
  • Cum adică?
  • Cu avionul! Iarăși depinde de destinație și de oferta pe care o alegi. Poți să optezi pentru mașină sau autocar, dar eu, până în Lefkada, voi zbura cu avionul. Ajunsă la destinație mă voi bucura 8 zile (7 nopți) de peisajele și frumoasele ei plaje. Voi merge în locuri precum Porto Katsiki si Plaja Kathisma care nu trebuiesc ratate. Voi savura aerul sărat la malul mării…
  • Păi nu poți să faci asta și acum?
  • Ba da, sigur că mă bucur și de marea noastră, dar mai ales sunt fericită că v-am cunoscut, însă în Lefkada am auzit că apa este de un turcoaz intens și împreună cu zonele stâncoase înverzite creează un peisaj superb, numai bun de surprins în poze.
  • Ehe, oricum fără culoare ies!
  • Nu chiar, sunt color și avem internet la toate variantele de cazare pentru care ați putea opta, deci le puteți arăta tuturor încă de când sunteți în excursie, nu trebuie să developați nimic. Cazările au, în general, aer condiționat, deci nu ați muri de cald așa cum probabil se întâmplă câteodată pentru voi, la căsuțe. De exemplu, unde voi sta eu, voi avea și piscină exterioară cu șezlonguri. De la balcon mă voi bucura de o vedere superbă spre mare și zona muntoasă din apropiere. O mulțime de facilități și variante de camere veți putea alege, dar veți descoperi singuri în viitor. O să vă placă nespus! Tocmai de asta eu vreau să vă mulțumesc tuturor că ați luptat pentru România, pentru că ați făcut posibil ca eu să călătoresc și să mă bucur împreună cu familia mea de tot ce are de oferit lumea, nu doar țara noastră.

Aveam ochii în lacrimi, iar vorbind despre familie, mi-am zărit părinții în depărtare. Un cuplu mai tânăr ca mine. Le-am zâmbit și am văzut că mama avea sfera magică în mână. A aruncat-o ca pe o minge de handbal spre mine de am crezut că zâmbetul meu încleștat va rămâne fără dinți. Dar nu, doar m-am trezit cu cârpa de praf în mână, telefonul în buzunar și nisip pe lângă televizor. Mingiuța era o mașină a timpului, numai că nu mai era de găsit, dar mă făcuse deja să iau două decizii importante: să rezerv online oferta în Lefkada și să îmi iau cu mine părinții, pentru a sărbători împreună 30 de ani de la căderea comunismului, ani de libertate!

La mulți ani, române! Oferă-ți cadou orice te face fericit! Eu am optat pentru o vacanță în Lefkada!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019.
Sursele fotografiilor fac parte din cele oferite de sponsor (Christian Tour) și din arhiva personală.

 

O mașină faină se cunoaște de la mama ei (iar aceasta e Mama Honda)

1

– Iubitule, duci tu copiii?

Am întrebat somnoroasă cu alarma încă țiuindu-mi în urechi.

– Iubitule, ai promis aseară, am șoptit, încercât să deschid ochii, dar fără succes. Am întins mâna ca să-l zgâlțâi, dar lângă mine nu era nimeni. ”Ce drăguț, mi-a luat-o înainte și o fi făcut și micul dejun pentru cei mici” aș fi gândit în mod normal, dar eram convinsă că se dăduse dispărut când a auzit, încă de cu o seară înainte, că trebuie iarăși să se urce în mașina noastră micuță, cu două uși, una blocată, cu radioul stricat și scaunul pentru cel mic care ocupă prea mult spațiu.

M-am ridicat, am hrănit bebelușul, am făcut micul dejun pentru Andrei (7 ani) și Maria (5 ani). M-am grăbit cu copilul în marsupiu, cu ghiozdanele într-o mână, cu cheia și biberonul în cealaltă, încercând din răsputeri să deschid portbagajul cu bărbia. Nu mă întreba cum, uneori mă simt ca o contorsionistă. Câinele fugea după Andrei și Maria care deja se certau care să stea pe scaunul din față. Mă uitam la ei cum s-au decis, într-un sfârșit, să joace piatră, hârtie, foarfecă pentru a stabili cine stă în dreapa (nimeni nu voia să stea lângă bebeluș) și mă gândeam că nici măcar nu e legal să meargă în față copiii până în 12 ani, dar să-i înghesui ca pe niște sardine, pe toți trei în spate, suna, pur și simplu, a tortură.

Mi-am dat seama că, de fapt, mă torturam pe mine. Să conduc în aglomerația de dimineață, din București, într-o cutie de conservă, cu un consum mare și fără nicio satisfacție era chinuitor. Unde pierdusem plăcerea cu care fugeam cu soțul la mare în mijlocul nopții și conduceam cu aplomb pe autostradă? Sau când mergeam în parcări și îmi arăta cum lua curbele? Nu se mai putea așa, era necesară o mașină nouă, calitativă și cu un consum mic, astfel încât să scoatem investiția în timp. O mașină care nu doar să întrunească niște nevoi esențiale, dar pe care să o conducem cu plăcere. O mașină modernă cu care mi-aș lăsa bărbatul să mă înșele, în fiecare dimineață, făcând drumul până la grădinița fetei și școala băiatului. O mașină H, nu de la Doza H, de la hilară sau haioasă, ci de la Honda CR-V Hybrid.

Întotdeauna am apreciat valorile Honda, adică mobilitate și confort, dar și pasiunea pentru competiție. De altfel, Soichiro Honda spunea: “If Honda does not race, there is no Honda”. Iar eu m-am ghidat în viață mult timp după asta, după a fi tu însuți indiferent de context, căci fără esența ta, tu nu exiști. Când apar copiii, ai momente în care uiți să te pui pe primul loc, iar marea mea greșeală a fost că am crezut că trebuie să le dau totul lor, când, de fapt, acest ”tot” trebuie acordat armoniei în familie, iar asta implică atât fericirea copiilor, cât și a părinților.

Din multitudinea de modele Honda pe care le ador, am simțit imediat că pentru noi este potrivit modelul CR-V care a fost rafinat, imaginat și reproiectat cu tehnologia Honda Hybrid și un design care pe mine m-a curcerit. Uite:

Deja am apelat la Honda România pentru achiziționarea mașinii și mi-am dat seama că ne-a făcut tuturor viața mai ușoară. Nu mă pot abține să nu-ți povestesc mai multe despre mașină!

Înainte să ne achiziționăm noul CR-V Hybrid, mi-am pus niște întrebări pentru a mă asigura că întrunește toate nevoile de autonomie, economie, tehnologie și confort pe care le-ar putea avea o familie cu trei copii, dornică să mai călătorească, deși 90 la sută din timp va folosi mașina pe asfalt, într-un oraș aglomerat. O familie care râvnește din când în când și pentru condus sport căci ”o viață avem”, dar știe importanța siguranței pe care pune mare accent.  Așa cum oamenii au calități, și mașinile au, numai că acestea sunt create de om și pot fi alese de om. Există patru aspecte esențiale, pentru mine, unde mașina trebuie să aibă performanță, te invit să dai click pe fiecare ca să afli ce gândesc eu despre:

 

Noi am plecat deja în excursie. Am deschis mașina cu sistemul foarte simplu Keyless go & entry, adică fără a folosi cheia propriu-zis, ci doar având-o în apropiere. Extrem de comod! Acum stau pe locul din dreapta din piele perforată cu încălzire, cu laptopul în brațe și trag cu ochiul la trapa panoramică, simțindu-mă norocoasă. Cu familia mea trăznită și iubitoare, cu mașina visurilor mele, cu toate facilitățile pe care mi le pot imagina necesare în anul 2019. Sigur că aici e și o opțiune personală, în funcție de ce variantă de echipare și dotări alegi. Noi am ales Executive, dar e o opțiune personală, în funcție de nevoile tale.

Dacă te interesează, poți să intri pe site și să afli mai multe detalii, eu acum doar mă bucur de mașina care accelerează rapid. Bebelușul doarme, copiii fac liniște și îi urmăresc, din când în când, folosind oglinda inteligentă cu unghi larg, care este așezată pe capacul suportului pentru ochelarii de soare. Ce bine se simte!

Am vrut să împărtășesc aceste detalii ca mama care își laudă puii pentru că, fără să vreau, m-am atașat de Hibri, așa cum am ajuns să îi spun. A devenit ca un pui al meu pentru că mă ajută să-i fac fericiți pe ceilalți pui ai mei, adică familia, nu cutia mare cu crispy strips. La cât de dragă îmi e Hibri aş putea spune chiar că sunt Mama Honda. Bărbatul meu râde și-mi spune că mașina nu-i o ciupercă pentru a o numi așa. Dar ce știe el? Ciupercile se numesc ”hribi”, dacă eu am reușit de dragul mașinii să învăț ce înseamnă AWD, adică un sistem de tracţiune integrală conceput pentru a se activa automat în momentul detectării unei pierderi a tracţiunii și gardă la sol, cred că trebuie să-l fac să se îndrăgostească de o ciulama ca să învețe denumirea corectă a ciupercilor. Aș găti acum, dar parcă și mai bine e în excursie cu familia.

Ce frumos dorm ei toți! Cum? Dorm toți? Nici nu am avut eu timp să acționez sau să gândesc, scriu aceste rânduri după ce am tras sperietura, că sistemul revoluționar Honda SENSING a intrat în funcțiune. Acesta este unul dintre cele mai avansate ansambluri de tehnologii de siguranţă și bine că există!

Acum, printre cuvintele pe care le scriu, mă strâmb la soțul meu! S-o fi întâmplat pățania tocmai pentru că nu scrisesem și de acest sistem încă? Atunci să trec repede câteva trăsături de-ale lui și apoi îmi dau bărbatul jos din mașină, e timpul să conducă profesionista (în ciulama, dar și în ciuda lui). Bine, nu-l dau jos, îi dau locul privilegiat din dreapta.

Honda SENSING este un ansamblu tehnologic care ajută pentru un condus mult mai ușor, în siguranță și intervine în momentele de neatenție prin:

 

Mai e un pic până la destinanţie, trebuie să mă grăbesc dacă vreau să reușesc să conduc și eu. Nici nu mă gândesc cum va fi când vom ajunge la pensiune. Există ”un mare dezavantaj” al mașinii. Portbagajul imens care ne-a făcut să ne luăm toată casa. Va trebui să le și cărăm până în camere, iar Andrei și Maria vor fugi pe scări de parcă acasă nu au început să plângă cu lacrimi mari și reci de ți se rupea sufletul că vor și ”dinozaurul de pluș” și ”paletele de tenis”, ”mingea de volei” și tot ce vă puteți imagina inutil! Poate reușesc să-i păcălesc și să lăsăm jucăriile în mașină.

Am ales să îți povestesc un pic despre cum îmi face mie viața mai ușoară, pentru că sunt câteva avantaje pe care le ador. Printre care și faptul că e hibrid, chiar sunt curioasă dacă ai înțeles și intuiești de ce ar trebui să optăm pentru această opțiune:

 

Mai sunt multe de descoperit la această mașină care e potrivită, prin multitudinea de facilități și posibilități de echipare, pentru o familie năstrușnică prin spațiul flexibil și practic, dar și pentru gașca de prieteni pusă pe distracție prin garda la sol foarte mare, deci o masină bună atât pe drum, cât și în afara lui. Sigur că scopul în care folosești mașina te va face să alegi dotările și opțiunile care ți se potrivesc. Poți să optezi pentru tracțiune față sau integrală. E o mașină ușor de folosit căci pe lângă faptul că e automată, schimbătorul nu mai există deloc fiind înlocuit de butoane. E potrivită și doar pentru tine, pentru a îți începe ziua perfect, cu un drum spre serviciu într-o mașină ce oferă: confort, spațiu, ergonomie și tehnologie. E potrivită pentru oricine care se respectă și vrea să-și facă viața mai ușoară.

Oamenii fericiți sunt cei care funcționează pe toate planurile (familial, profesional și personal), iar tot ce e în jurul nostru are menirea de a ne menține echilibrul. Mașina nu mai e de mult timp un moft, e o necesitate, una pe care merită să o iubești. De ce ți-ai face viața grea când poți să o faci performantă?

Aceasta a fost perspectiva Cătălinei din concediu de maternitate cu trei copii la purtător, fascinată de Honda și inventivă pentru SuperBlog 2019, pe parcursul unei excursii imaginare cu Honda CR-V Hybrid pe care nu o deține, dar tare i-ar plăcea.

Sursele fotografiilor fac parte din cele oferite de sponsor.

Farmecul se găsește în natură

2

Vine iarna pe-a mea stradă
Cu fulgi mari și bucurii
Dar când mergi iar prin zăpadă
Două lucruri vreau să știi
Grijă mare la ținută, în sezonul cu ghețar
Căci iar vei avea probleme cu sistemu-imunitar

Dacă totuși uiți căciula
Și fularul când e rece
Dai cu Farmec, ierburi zece
Gălbenele, grija trece

Hai române, bea un ceai
Cu ghimbir sau cu ce ai,
Recomand și usturoi
Pentru tusea de strigoi

Să scapi de niște toxine
Nu-i mare filozofie
Folosești un leac baban
Cu semințe de castan

Ăsta-i sfatul digital
Venit din occipital.
Folosești Gerovital
Ca să mergi liniștit la bal.

Pielea este imporantă
Dă-i cu cremă hidratantă
Vitamine dintr-o plantă
Să nu fie așa uscată

Ho-ho-ho invoc natura
Pe finalul de catren
Te invit să-i simți căldura
Te-am pupat, mă sui in tren

M-am urcat, într-adevăr, în tren, mă duc la bunica. Cum vântul aproape că mă sufla departe de peron, nu am putut să nu mă gândesc la învățămintele bunicii. Despre cât de important e ”să pui geaca pe tine, maică, te ia de la șale”, ”o pereche de șosete în plus nu a făcut niciun rău” sau ”ceaiul neîndulcit, virusul l-a nimicit”, iar eu continuam, strâmbându-mă: ”dar gustul l-a scofâlcit”. Oricât de tare mă deranjau afirmațiile acestea când eram mică, am ajuns să-mi dau seama că sfaturile ei sunt cele care au păstrat-o, în ciuda anilor, tânără și sănătoasă. Când o privesc, nu-mi vine să cred că are aproape 70 de ani.

Sursă: Pixabay

Bunica, pe lângă insistențele pentru haine groase în sezonul rece, este persoana care pentru orice fel de problemă de sănătate invocă puterea naturii, plantele care au efecte pozitive și nu implică niciun fel de risc. Încă din copilărie, mi-a spus că îngrijirea de sine e absolut necesară și vine din iubirea de sine. Pentru a mă face să înțeleg, a abordat două aspecte: sănătatea interioară și sănătatea exterioară.

Sănătatea interioară

Nu am fost niciodată un copil bolnăvicios. S-ar putea să mă fi ajutat și imunitatea înnăscută, dar sunt convinsă că are legătură și cu faptul că la mine în familie s-a pus întotdeauna accent pe alimentația sănătoasă, bogată în legume, fructe și cereale.

Știu că bunica mereu spunea că ”usturoiul este antibiotic natural”. Ceaiul de ghimbir era prezent de la primele semne de răceală, ba chiar ardeiul iute avea un loc de cinste pentru că ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor. Sigur că și somnul adecvat, și activitatea fizică erau încurajate tocmai pentru a îmi întări imunitatea. Hrana influențează nu doar sănătatea, dar și frumusețea.

Sănătatea exterioară

Îmi amintesc că eram în vizită pe la bunica și aveam de gând să dorm la ea. Eram deja adolescentă și mă machiam, dar ”uitam” să mă demachiez. Bunica m-a lăsat să dorm, dar dimineța m-am trezit cu sticla de ulei de măsline lângă. Nu își propusese să mă învețe să fac gogoși sau salată cu ulei extravirgin, ci etapele esențiale ale unui ten îngrijit:

  • demachiere;
  • exfoliere;
  • hidratare.

Abia după respectarea acestora, trebuie să te preocupe machiajul, ascunderea imperfecțiunilor. Tot bunica mi-a spus că orice pui pe față își va spune cuvântul, își va lăsa amprenta pe chip ca o ștampilă într-o carte, de aceea ingredientele sunt importante. Tot ea mi-a explicat că tipurile de ten sunt de mai multe feluri și necesită îngrijire diferită. Când mi-a povestit despre microbiomul pielii, am făcut ochii mari. Mi-a explicat că reprezintă totalitatea bacteriilor de pe piele, unele bune, altele rele. Știu că mi-am imaginat că niște soldăței minusculi se luptă pe chipul meu, iar de fiecare dată când aplic cremă mă gândesc că le vin ajutoare soldățeilor cu care țin, nicio surpriză, cei buni.

Dacă, la început, pentru mine era suficient uleiul de măsline combinat cu apă ca să mă demachiez, odată cu vârsta și cu creșterea cantității de machiaj, mi-am dat seama că am nevoie de produse complexe, în care să am încredere. Nu mi-a luat mult să descopăr Gerovital – Doctor în frumusețe și să mă îndrăgostesc.

Acum, când trenul aproape a ajuns, mă mai uit o dată în punga de lângă mine și mă bucur că s-au decis să lanseze o gamă cu ingrediente de origine naturalăGerovital Plantcăci nu-mi imaginez cum ar fi să mă duc cu mâna goală, iar bunica prețuiește produsele naturale și românești. În plus, dacă ea m-a învățat importanța îngrijirii tenului prin natură, cu asta aș vrea și eu să o impresionez. Mai ales că noua gamă aduce inovație prin complexul Poliplant Microbiom Protect, format din Equibiome și plante din flora locală, complex ce ajută la restabilirea și menținerea echilibrului microbiomului pielii. Vă spuneam de războiul bacteriilor? Așa nici nu trebuie să existe căci în echilibru domnește farmecul.

Sursă: Farmec

Gama asigură un program complet de îngrijire prin:

  • Apă micelară;
  • Fluid demachiant;
  • Cremă hidratantă;
  • Cremă antirid SPF 15;
  • Cremă antirid nutritivă;
  • Cremă CC Matifiantă;
  • Cremă anticearcăn antirid;
  • Booster vitalitate și strălucire.

Eu vreau să încerc crema CC Mediu Matifiantă Microbiom Protect pentru că, de mult, caut o modalitate naturală de a înlocui clasicul fond de ten, iar aceasta conferă tenului un aspect natural, estompează imprefecțiunile, netezește textura tenului și protejează împotriva agresiunii factorilor externi.

Sursă: Farmec

Pe bunica sunt convinsă că cel mai tare o să o încânte crema Antirid Microbiom Protect SPF 15 căci ”soarele poate fi dușmanul tenului” este o altă vorbă de-a ei, iar crema are factor de protecție solară, dar și alte ingrediente naturale pe care știu că bunica le apreciază, de exemplu, vitamina A cu acțiune împotriva stresului oxidativ.

Crema anticearcăn antirid va fi un aliat minunat pentru diminuarea ridurilor. Uleiul de măsline, ceara de albine și Aquaxylul refac funcția de barieră a pielii și asigură un nivel optim de hidratare al acesteia.

Noua gamă Gerovital Plant mi se potrivește, dar mai ales bunicii, de aceea se află în punga de lângă mine pentru persoana care m-a învățat cum să am farmec și să nu mi-l pierd, având grijă de mine. O văd pe peron! De data aceasta, chiar te pup, cobor din tren!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019