Home Personal Aer, clădiri și portocale de Valencia

Aer, clădiri și portocale de Valencia

4

Probabil prima mea vacanță a fost când aveam un an, părinții fiind mereu echipați cu o imensă umbrelă de soare multicoloră, care ocupa mai mult spațiu decât mine și sora mea, în mașină. Îmi amintesc că în fiecare an ne făceam vacanța în România, devenise rutină, așa că nu-mi pot aminti foarte multe de când eram atât de mică, sigur plângeam mult, eram un stres inutil și deranjam tot hotelul noaptea. De ce nu mă lăsau la bunici? Cred că, asemenea celor de la Christian Tour și ei susțineau Dreptul la vacanță. Cum? Nu știai? Christian Tour susține Dreptul la vacanță! Uite și logo, ca să te convingi!

Prima mea vacanță, pe care mi-o și amintesc cu forța unui uragan încărcat de emoții pozitive, a fost în Spania. Era prima dată când ieșeam din țară, așa că la vestea plecării, am țopăit de fericire câteva săptămâni până s-a concretizat. Până la aeroport, în București, mai aveam de făcut un drum de 4 ore cu mașina. Mai știți umbrela? Ce bine că nu ne lăsau în avion cu ea! Mi-am putut, în sfârșit, întinde picioarele. Îmi amintesc, înainte de a urca în mașină, că bunica stătea cu mâinile strânse ghem la inimă și mi-a zis șoptit:

– Tu, cea mai mică! Ce emoții trebuie să ai!
Eu, cu mândria cuiva care nu se consideră ”mică” la 13 ani, am strigat:
– Hasta la vista, baby!
Am intrat în mașină ignorând bombănelile. Bineînțeles că în avion stătea să-mi sară inima, dar când a venit o domnișoară înaltă și mi-a adus un vas acoperit cu staniol, mi-a trecut toată neliniștea. Dacă te lăsau să mănânci, cât de rău putea să fie? Nu ar fi riscat ei să-și murdărească avionul cu resturi regurgitate.

Ajunsă în Valencia am simțit gustul libertății, chiar dacă eram pe banii părinților, pe cazarea lor și toate cele. Până și lista cu obiective turistice era făcută de mama. M-am benoclat eu mult la listă, dar am înțeles ce era acolo abia când am început să le vizităm rând pe rând.

Îmi amintesc un parc imens, am mers câteva ore bucurându-mă de mirosuri îmbietoare și priveliști fabuloase. Este vorba despre grădinile Turia, ulterior aflând și povestea râului Turia, care în urma unei furtuni a inundat zona, iar după ce au deviat cursul râului, au apărut tot felul de planuri pentru albia rămasă, printre care construirea unei autostrăzi. Oamenii s-au revoltat, așa a apărut acest parc de 9 km.

În Centrul Vechi am fost de mai multe ori și am băut cu toții câte un ceai ca să ne punem pe picioare și să străbatem arhitectura art nouveau a străzilor. Se află multe obiective turistice, inclusiv Catedrala Valenciei și turnul El Miguelete, de unde vezi cea mai reușită panoramă.

Noi am vizitat și Arena Coridelor, care are o arhitectură impresionantă având în vedere că Valencia este al treilea oraș ca vechime din Spania. Mă bucur că nu am văzut nicio luptă cu tauri, nu aș fi suportat un astfel de show, dar face parte din cultura lor, așa că merită să dai un ocol de dragul clădirii superbe.

Părinții mei la Arena Coridelor

În Spania am mâncat cele mai bune portocale!

Tata și portocalul

Sigur că cel mai mult îmi amintesc plaja, iar cu bronzul m-am întors în țară și a ținut până vara urmatoare. Nisipul era fin și alb, apa caldă și plaja imensă. Imediat ce am scăpat de rochiță, cu costumul de baie pe sub, am alergat împleticindu-mă în apă. Alergam, alergam, mult timp, cred că mă umplusem de stropi de sudoare pe frunte până când apa mi-a ajuns la bărbie. Am scăpat repede de ei, intrând cu capul complet sub apă. Enervată că sora mea nu voia să-mi dea salteaua gonflabilă am luat-o singură la picior pe malul mării, plaja din Valencia fiind lungă, lungă. Părea că dacă merg într-o singură direcție, e foarte simplu să mă întorc. Avea logică, dar nu logica naturii, din moment ce nu-mi luasem un punct de reper. Nu am putut să aproximez cât am mers, ca să știu cât să mă întorc. Am început să plâng. Cu lacrimi mari ca atunci când aveam 5 ani și mă rătăcisem pe plajă în Mamaia. Atunci mă salvase cineva. Acum oamenii se uitau la mine, dar vorbeau spaniolă așa că i-am ignorat, prefăcându-mă că nu înțeleg nimic. Am ieșit de pe plajă, pe o străduță cu magazine și nu a durat mult până am simțit o durere ascuțită în călcâi. Călcasem, desculță fiind, pe o sticlă, care deja era crăpată. Neobișnuită prezența ei acolo, având în vedere cât de curată era Valencia. În sticlă era un mesaj: ”Todos los caminos llevan a Roma”, am închis ochii și am repetat: “Toate drumurile duc la Roma”. “Roma” mea nu era locul unde aveam cearșaful pe plajă, ci hotelul unde stăteam. M-am uitat în jur, știam magazinele care mă înconjurau, deci știam unde suntem cazați. Mai mult șchiopătând, decât mergând, am ajuns în cameră, care era deja descuiată de părinții mei ce se așteptaseră să mă găsească acolo când dispărusem de lângă ei. Mai că se urcaseră pe tavan de îngrijorare. Nu au fost prea încântați când au văzut rana, am și acum un mic semn, alb, abia vizibil, dar eu am învățat o lecție foarte importantă: soluția e în fața ta sau în ceea ce mă privește, e sub talpa ta, trebuie doar să te uiți cu atenție în jur.

De ce am povestit asta? Pentru că susțin Dreptul la vacanță! Te invit și pe tine să-ți amintești prima vacanță sau cea mai faină și după ce ai făcut asta, stiu că nostalgia te-a lovit, cum mi s-a întâmplat și mie, așa că îți recomand vacanța cu Christian Tour. Că alegi destinația primei tale călătorii sau o cu totul alta pentru noi provocări, ai ce găsi pe sufletul tău!

Articol ce-și începe călătoria în competiția Spring SuperBlog 2019.

4 COMMENTS

  1. Amintirile care sunt frumoase nu se uita repede! Si eu îmi amintesc îca vacantele petecute la malul Marii Negre sau vacantele în taberele de la munte. Atunci nu era usor sa parasesti Romania.
    Dreptul la vacanta! Ok! Oare cati copii din Romania au acces la acest drept?

    • Probabil atunci și taberele aveau un cu totul alt farmec, o lume a tinerilor, neîntreruptă de virtual.
      Da, e o întrebare bună, din păcate întotdeauna au existat pături sociale. De multe ori nici dreptul la educație nu-l primesc unii copii, dar e bine să fim conștienți de asta și să luptăm cu resursele pe care le avem.

  2. Oricare dintre noi ar fi sarit in sus la vestea ca ca avea parte de o vacanta in Spania. Cred si eu ca acolo ai mancat cele mai bune portocale, direct de la sursa, proaspete, coapte sub soarele iberic… Daca te mai duci, sa imi aduci si mie!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here