Piesa “Prea Departe” este compusă și interpretată de Andrei Neagu, iar eu o știu pe de rost. Nu doar pentru că rămâne întipărită în mintea și sufletele celor care se deschid să înțeleagă, celor empatici, celor care își doresc să primească emoții, cât și pentru că am plâns de am rupt ascultând-o ore întregi.
Cum simt eu piesa?
Piesa e dulce, ușor tristă, nu neapărat menită “să stoarcă lacrimi”, cât mai degrabă să-ți arate că nu ești singur. Cu toții avem un drum, cu toții avem oameni pe care îi simțim ”prea departe”. Sigur că asta e interpretarea mea asupra piesei.
Cum o să o simți tu?
Dacă aș întreba trei oameni diferiți toți vor avea versiunea lor destul de asemănătoare, dar în același timp diferită. Asta face viața frumoasă! Faptul că atunci când ne uităm în jur nu vedem mii de “noi înșine”. Cineva ar putea înțelege că e vorba despre acea relație în care ai simțit că ai un viitor, în care ai investit, iar celălalt nu a fost pe aceeași lungime de undă. Alții o să creadă că e despre faptul că nu poți uita pe cineva sau că, pur și simplu, te-ai despărțit sau ai fost părăsit de curând. Unii o să simtă că, de fapt, acel cineva nu e ”prea departe” tocmai pentru că e în mintea ta. Unii vor simți că e despre atunci când o relație se răcește, ”singurătate în doi”. Mii de posibilități de interpretare și toate sunt corecte!
Arta e pentru cei care acceptă să o primească în viața lor și nu există decât prin percepția acestora. Orice act artistic, că e teatru, cântec, dans sau circ conține elementele: interpret (artist), poveste (cadru) și pe tine, pe cel care privește. Fără tine nu există! Iar ea e doar atât cât tu vezi. Acest clip poate fi emoționant și fascinant, plictisitor și static sau dubios în funcție de ce parte din tine lași să se oglindească în el. Așa că, te rog, privește-l și lămurește-te ce înseamnă pentru tine. Nu porni cu așteptări. Lasă-te surprins!
”Poate că vor uita ce ai spus, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” – Carl W. Buechner
Cadourile se devalorizează, își pierd din importanță în momentul în care uităm să investim în relațiile cu cei din jur. Suntem atât de obișnuiți cu clasica sticlă de vin, setul cu gel de duș și deodorant care mai că ne jignește decât măgulește, cu ciocolata simplă pe care o găsim la orice chioșc de cartier sau, mai rău, cu banii în plic că am ajuns să uităm că cel mai frumos cadou pe care poți să-l oferi cuiva sunt experiențele, mai ales, petrecute împreună.
Fiecare om este unic, la fel ar trebui să fie și cadoul pentru el. ”Gestul contează” doar atunci când el există. Aceasta e replica cu care ne mințim că e în regulă dacă nu ne-am strofocat prea tare. Dar chiar e în regulă? Nu dacă duci în dar rama veche din casa ta cu o poză dintr-un album uitat de vreme pentru că ți-a fost prea lene să te gândești ce i-ar plăcea cu adevărat persoanei dragi. Hai să-ți spun un secret, nici nu e cazul să te agiți prea tare, căci Experimenteaza.ro îți face munca mult mai ușoară și îți oferă experiențe de vis potrivite pentru toate ocaziile și tipurile de oameni pe care îi cunoști. Chiar și corporațiile pot găsi opțiuni pentru a înlocui clasicele cadouri.
În viața mea sunt câțiva oameni cu adevărat dragi și nu am putut să nu-mi imaginez cum ar fi să-i surprind cu experiențe potrivite personalității fiecăruia.
Pentru iubitul meu
Cu prietenul meu aș vrea să trăiesc, bineînțeles, experiențe cu romantism. Într-o dimineață l-aș trezi cu zâmbetul pe buze și, fără să înțeleagă prea multe, l-aș scoate din casă la o plimbare, dar nu orice fel de ieșire, ci una cu elicopterul. Plimbându-ne deasupra Bucureștiului, mi-aș pune mâna în mâna lui, am face poze la panoramă, iar apoi, elementul de rezistență ar fi când ar apărea, în fața lui, ca prin minune: ”o verighetă”, apoi șampanie scumpă, ciocolată, zâmbete și lacrimi.
Sursă: Experimenteaza.ro
Totuși, nu mă simt pregătită să cer eu în căsătorie, dar cum știu că îmi citește blogul, am vaga impresie că va lua el inițiativa, dar rămâne secretul nostru că vreau să mă plimb cu elicopterul, da? Bineînțeles că mi-ar plăcea să-i ofer posibilitatea să aibă și o petrecere a burlacilor, iar ca orice femeie care se respectă, m-aș asigura de toate detaliile. Nu mai bine îi fac eu cadou ceva decât să-și facă de cap printr-un club obscur? Bine, glumesc, încrederea e cea mai importantă și nici nu am ajunge la pasul cel mare dacă nu ar exista.
Mi-ar plăcea să-i fac cadou un voucher electronic pentru a se bucura de petrecerea burlacilor la bordul unui yacht, nu de alta, dar să-l pregătesc de ”chinurile căsniciei”, nu? Aș însoți voucher-ul de un mesaj personalizat: ”experimentează viața de burlac cât încă mai poți 😈”. Sigur l-ar amuza, apoi ar strânge brigada de prieteni pentru călătoria în largul mării. Probabil ar ascunde mult timp pozele de pe yacht, dar nici nu ar conta căci și-ar aminti mereu că eu i-am oferit acest cadou pentru că înțeleg că fiecare are nevoie și de timpul cu sine însuși.
Sursă: Experimenteaza.ro
Cred că e inedit ca viitoarea mireasă să știe de petrecerea burlacilor, și, în paralel, să aibă propria petrecere. Când oferi, primești și tu la rându-ți, prin satisfacția interioară, dar când îți oferi și o experiență memorabilă e și mai satisfăcător, iar eu m-aș trimite pe mine însămi la un spa de lux, să mă bucur de piscină, saună, masaj și vin.
Sursă: Experimenteaza.ro
Și ca să-mi iasă ideea cu nunta din minte, trebuie să recunosc că nu am avea cum să nu ne lăsăm spiritul creator să zburde nestingherit și aș opta pentru o caricatură de grup, adică noi și domnișoarele de onoare într-o ipostază hilară. Am păstra-o pe perete pentru mult, mult timp, iar când vom avea nepoți, vom fi întrebați: ”Dar voi chiar arătați așa atunci? Cu nasurile astea mari?”.
Sursă: Experimenteaza.ro
Deja am ajuns cu imaginația mult prea departe, așa că mă voi întoarce în prezent.
De ce ne-ar plăcea aceste experiențe?
Pentru că sunt despre noi, pentru că ar rămâne mereu prezente în relația noastră, ar fi pietre de temelie. O relație se construiește, cu investiție sentimentală, cu momente în doi, cu surprize, cu amintiri și iubire împărtășită, mai ales, sub forma experiențelor.
De ce i s-ar potrivi?
Pentru că e un explorator. Orașul văzut de sus i-ar aminti de toate călătăriile noastre, mai ales cele cu avionul. Iar plimbarea cu yacht-ul ar însemna libertatea pe care și-o va avea mereu, indiferent că se înhamă la un drum ”în doi”, prietenii vor face întotdeauna parte din viața lui, și a mea.
Mie relaxarea la spa mi s-ar potrivi pentru că sunt femeie! Glumesc! Are legătură mai degrabă cu starea mea de relaxare, cu faptul că atunci când stau la masaj mă simt ca o pisică ce nu se poate abține să toarcă. Iar caricatura împreună ne-ar aminti mereu să nu luăm viața ”prea în serios”, să ne bucurăm de fiecare clipă.
Pentru tatăl meu
Cu tata mereu m-am aventurat în necunoscut. Când eram mică înotam până la geamandură doar pentru că știam că el e lângă, mă cățăram în copaci pentru că avea cine să mă prindă și urcam până pe vârful munților doar pentru a ține pasul cu el, cu tata. Oricând m-aș încumeta la experiențe cu adrenalină alături de tata.
Fie că aș alege să-i ofer un salt cu parașuta, o cursa de raliu sau l-aș provoca să ne aventurăm la o experiența de tir în poligon, reacția tatălui meu ar fi să facă o glumă fără sens, dar eu aș ști că, întoarsă cu spatele, și-ar permite să aibă lacrimi în ochi.
Mi-ar plăcea mai ales să facem scuba diving împreună, mi-ar aminti de experiența pe care am avut-o cu el când eram mai mică și ne-am luat ochelari de scafandru de pe faleză, așa am reușit să vedem nisipul și meduzele din apa mării.
Eu și tata (arhivă personală)
Sigur că experiența e diferită, mult amplificată la scuba diving căci am face noi înșine parte din lumea subacvatică, poate chiar am reuși să găsim peștișorul de aur care să ne îndeplinească trei dorințe. Care ar fi acele trei dorințe? Vă spun la finalul articolului. Nu trișați, nu vă uitați!
Sursă: Experimenteaza.ro
De ce ne-ar plăcea aceste experiențe?
Pentru că ar fi un timp tată-fiică petrecut în stil sportiv, în felul acela în care nu e nevoie nici măcar să ai o poză că tot o să-ți amintești toată viața.
De ce i s-ar potrivi?
Indiferent de anii care au trecut, tata are o fire sportivă, nonconformistă și cu atât de multă energie că ar putea muta munții din loc.
Pentru mama
”Dacă tu m-ai făcut sa văd cerul, eu vreau sa te duc mai aproape de el” e ce i-aș spune în timp ce o aș convinge-o cu greu să lase supa necondimentată căci e cazul să condimentăm viața printr-un zbor cu balonul. Ne-am pune pe noi o gecuță subțire căci aparatul care încălzeste aerul din balon ne va încalzi și pe noi. Ne-am simți ca păsările cerului, iar zborul ar fi lin, cu senzații de furnicături în stomac și priveliști demne de a fi surprinse în fotografii.
Sursă: Experimenteaza.ro
De ce ne-ar plăcea această experiență?
Ne-ar scoate din zona de confort, ne-ar crea cadrul perfect de a sta o oră la discuții interminabile despre lume chiar deasupra ei.
De ce i s-ar potrivi?
Mama plutește. Când merge, pare deasupra asfaltului cu câțiva centimetri. Poate sună prea metaforic ce am scris, dar aș vedea-o bucurându-se de experiența cu balonul pentru imaginea pe care o am eu despre ea. O văd zburând, iar parașuta sau parapanta par mai degraba pentru energicul meu tată decât pentru liniștitoarea mea mamă.
Sunt multe persoane cărora le-aș face cadou experiențe, surorii mele sigur i-aș alege ceva din categoria de dezvoltare personală, iar prietenilor ceva din categoria de food & drinks, cum ar fi: ”sesiune de degustare completă în Băcănia Veche” care sună gustos și numai după denumire, darămite să te afli acolo. Dar am vrut să exemplific în detaliu experiențele pe care nu doar că le-aș oferi, dar aș participa și eu alături de cel care le primește.
Nu am uitat că ți-am promis să-ți dezvălui cele trei dorințe pe care mi le-aș pune dacă m-aș întâlni cu peștișorul de aur. Acestea sunt:
să îi ofer prietenului meu un zbor cu elicopterul;
să-l surprind pe tata cu un costum de baie nou perfect pentru o experiență senzațională de scuba diving;
să o provoc pe mama să zboare într-o experiență memorabilă cu balonul.
Hocus Pocus, pestișorul a apărut, dar nu din apa, ci din spațiul online, și nu-l cheamă ”De aur”, ci ”Experimentează.ro”, supranumit și ”furnizorul tău de experiențe”.
E o diferență enormă între ”a trăi” și ”a exista”, iar eu îmi doresc să trăiesc alături de oamenii dragi. Până la urmă, asta înseamnă viața: oameni și experiențe.
Pentru experiența de redactare a acestui articol i se mulțumește lui SuperBlog 2019.
Astăzi m-a prins ploaia. Văzusem că e înnorat, dar nu mi-a păsat, am ieșit încântată ca într-o zi de vară. Nu a durat mai mult de 20 de minute până când picături rapide și mari au început să pice pe hainele mele subțiri. Să mă întorc acasă nu mai era o variantă, așa că m-am uitat în jur. Niciun balcon, nicio streașină sub care să mă adăpostesc, dar nu foarte departe, am văzut un ecran luminos pe care scria: ”Autoservire”, imediat mi-am spus: ”Ce bine! Nu aș fi reușit niciodată să o văd fără acest panou inspirat!”. Oricum îmi era și foame, așa că am alergat într-acolo și am descoperit un loc nou din București, iar stomacul meu a fost mulțumit.
Întâmplarea mi-a amintit de timpul petrecut în SUA, dar, mai ales, de zona mea favorită din New York City, adică Times Square, zonă atât de vizitată tocmai pentru panourile publicitare. Știu că era toamnă și noapte când m-am lăsat purtată prin poveștile ecranelor luminoase ale ”orașului care nu doarme niciodată”. Reclamele spun ceva, întotdeauna au făcut-o, mereu au avut un scop, indiferent că au fost online, pe pliante, sub formă de anunțuri sau pe ecrane luminoase.
În Times Square am simțit cum ar putea să arate viitorul, iar în plimbarea de astăzi, pe străzile Bucureștiului, mi-am dat seama cât de util poate să fie să-ți apară luminos exact serviciul de care ai nevoie, ca de exemplu: un ceas electronic cu LED-uri exact când ai telefonul într-un buzunar greu de accesat din geantă (și te mai și grăbești), o cruce de farmacie pe care o căutai oricum căci aveai o durere de cap imposibilă sau, ca în cazul meu, un afișaj electronic care anunță un restaurant când te prinde o ploaie torențială.
Mâncând supă de găluște și cu afișajul în minte derulându-se: ”autoservire, pizza, grătar”, nu am putut să nu mă gândesc că o afacere de succes e una promovată inteligent. În funcție de ce vrei să spui, alegi în ce fel de publicitate investești, iar impactul reclamei ține de două componente esențiale: vizibilitate și calitate.
Vizibilitate
Simțul vizual joaca un rol major in viața oamenilor, de aceea un ”mesaj văzut” e mai ușor de reținut. Promovarea outdoor capătă amploare și cred eu că reprezintă viitorul afacerilor de succes.
Atunci când vrei să comunici un mesaj mai multor oameni, o idee foarte bună sunt afișajele LED căci spre deosebire de panourile clasice, se văd din depărtare chiar și noaptea. Acesta nu trebuie să se afle neapărat în fața localului, așa cum a fost la autoservirea care m-a salvat de ploaie sau la farmaciile cu care suntem obișnuiți, chiar și cele veterinare, ci poate să se afle pe autostradă, în parcuri, benzinării, centre comerciale și oricare alt loc pe care îl ai în minte, în funcție de grupul țintă și mesajul pe care vrei să-l transmiți.
Ce îmi place foarte mult e că poți să fii creativ, să transmiți mesaje atractive, să alegi dimensiunea și forma panoului și chiar să discuți soluții de afișaj personalizate. Pentru un produs nu e suficient să-i scoți în evidență calitatea lui de bază, ci să-i subliniezi personalitatea, iar pentru asta trebuie să fii creativ și să ai uneltele necesare. Poate te interesează o reclamă verticală, un ceas rotund sau o cruce pentru farmacie, opțiuni sunt pentru ca reclama ta să arate așa cum îți dorești, dar e indicat să colaborezi cu firme de încredere căci la fel ca în orice domeniu, întotdeauna vor exista ”chinezării”. Eu pot să-ți recomand Smarsoft care au produse premium în acord cu ultimele inovații tehnologice din industria LED. Cei care pun ”inovația tehnologică” ca element central al afacerii lor, nu au cum să nu înțeleagă nevoile afacerii tale.
Sursă: Smarsoft
Calitate
O organizație, companie, firmă care se respectă nu ar trebui să se mulțumească cu puțin nici în ceea ce privește promovarea, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că reclamele luminoasear trebui să fie de calitate, dacă nu, LED-urile își pierd din intensitatea luminii și se vor arde foarte repede. Învestiția inițială într-un produs premium înseamnă, în timp, economie.
Care sunt avantajele unui produs premium?
Claritate și culori vii;
Extrem de fiabil și durabil (peste 12 ani);
Opțiuni textuale și grafice personalizate;
Un software personalizat, ușor de folosit;
Protecție la umezeală, la radiații UV și la diferențe de temperatură.
Smarsoft oferă toate acestea și încă multe altele despre care poți citi pe site-ul lor. Aș apela cu încredere la ei mai ales că au dezvoltat soluții de afișare după o arhitectură proprie. Întotdeauna au pus accent pe inovație și pe oferirea ultimelor tehnologii descoperite, iar cea mai importantă componentă a unui afișaj luminos este LED-ul. Ei folosesc doar OSRAM și BROADCOM, cele mai puternice LED-uri de pe piață cu tehnologia HIGH POWER care le conferă vizibilitate crescută de la distanță și, în același timp, le protejează termic.
Dacă viața mea ar fi un drum șerpuit și amenajat cu panouri, dimineața m-aș trezi în fața unui panou luminos cu o ceașcă de cafea care mă îndeamnă: ”încarcă-ți bateriile!”. După-amiază aș conduce printre panouri electronice cu informații despre trafic când eu le-aș căuta mai ales pe cele care semnalează parcările, iar seara textul: ”sunt moale și pregătită” mi-ar atrage atenția din reclama cu o pernă albă și imaculată căci publicitatea face parte din viața noastră și o va tot face, evoluând odată cu noi. Cum? Imaginația e limita, dar eu îmi amintesc că în Grecia, pe autostradă, erau deja panouri care anunțau accidente rutiere sau mesaje de interes pentru conducătorii auto, iar textul se schimba în funcție de necesitate. Când am trecut eu pe acolo atrăgeau atenția că s-a pierdut o fetiță, anunțând și zona, iar asta mi s-a părut deja că aparține futurismului.
Cred că LED-urile se vor perfecționa continuu, la fel și software-urile folosite, în funcție de nevoile pieței, iar ce îmi imaginez că o să capete amploare vor fi hologramele 3D create cu lumină LED. Oricum ar fi, nu doar afacerile se pot bucura de afișajele LED, însă, cu siguranță, acestea reprezintă viitorul firmelor căci, de multe ori, scopul reclamei nu e produsul sau afacerea, ci locul câștigat în mintea consumatorului.
Mi-aș dori să fiu un părinte ca cei pe care îi am eu: muncitori, iubitori, atenți la detalii și la siguranță, dar mai ales cu chef de călătorii. Sunt oamenii de la care am învățat că atunci când e de muncit te implici total, iar atunci când e de descoperit și de distrat, te implici chiar mai mult. Sunt oamenii cu care am mers în fiecare an în vacanță, de fiecare dată cu mașina. Târziu în viață am descoperit avionul, iar prima mea iubire, din motive evidente de confort și economie a fost mașina.
Să călătorești în lung și-n lat, cu zâmbetul pe buze și eliberat de grijile bagajelor de cală, de stresul că trebuie să respecți dimensiunile standard ale bagajului de mână sau că trebuie să fii cu 3 ore înainte de decolare, înseamnă să alegi mașina.
Sursă: Pixabay
Am fost în multe vacanțe cu părinții mei cu autoturismul. Deși să călătorim în țară a avut întotdeauna un farmec aparte pentru noi, am optat să ne aventurăm să cunoaștem și țările vecine: Serbia, Bulgaria, Moldova. Pe vremea aceea, ar fi corect să spun că părinții au optat, iar de la ei am învățat să mă descurc în tot felul de situații neprevăzute, dar, mai ales, am învățat că prevenirea și accentul pus pe siguranță sunt esențiale.
Dacă ar fi să scriu despre ce am învățat de la părinții mei nu m-aș mai opri, dar există, în ceea ce privește vacanțele, o schemă formată din trei elemente esențiale: siguranță, explorare și simț practic.
Siguranță
Așa cum te echipezi cand pleci în excursie cu haine potrivite în raport cu vremea, cu piepten, cu bani și acte, cu pelerină de ploaie sau cremă de protecție solară, așa trebuie să ai grijă și de mașină. Nu să-i pui un pulover imens, însă ai putea opta pentru un scut auto de calitate care să protejeze componentele de eventuale lovituri și de pătrunderea impurităților. Poate părea că scutul de motor e necesar doar pentru mașinile care participă la curse de off-road, însă e important și atunci când îl folosești în interiorul orașului sau la drum lung căci protejează mașina de efectele nefaste pe care le poate avea o groapă sau o bordură înaltă. Nu doar că protejează motorul, dar acoperă și baia de ulei și o bună parte din cutia de viteze.
Eu intenționez să-mi provoc părinții la o călătorie un pic mai lungă, pentru a descoperi experiențele orientale pe care ni le poate oferi Istambulul. Iar cum autoturismul meu are nevoie de îmbunătățiri, aș investi să-mi schimb scutul de motor deteriorat cu unul potrivit mașinii mele, adică scut Volkswagen Golf.
Piesele mașinii vor fi protejate atât în cazul în care voi lovi un obiect, cât și împotriva apei, noroiului sau prafului. Motorul și cutia de viteze au de suferit în timp dacă trebuie să ruleze componente îngreunate de impurități sau mizerie.
Explorare
Am auzit de oameni care au călătorit până în Turcia cu bicicleta. Sunt convinsă că e o experiență pe care nu mulți și-o pot permite. Probabil mulți nici nu și-o doresc. Eu nu m-aș încumeta să merg cu bicicleta nici până la Constanța, darămite până în Turcia, însă mi-aș simți pulsul bătând cu putere dacă aș putea să mă plimb cu bicicleta pe străduțele cu încărcătură istorică și spirit oriental. Iar spre deosebire de avion, cu mașina chiar am putea să montăm pe cârligul de remorcare un suport pentru trei biciclete (pentru mine și părinții mei).
SUPORT PENTRU 3 BICICLETE CU PRINDERE PE CARLIGUL DE REMORCARE – PERUZZO PURE INSTINCT PLIABIL Sursă: www.autogedal.ro
Pe biciclete am admira arhitectura fascinantă și am fi fermecați de oameni, iar vântul care ne-ar sufla în păr ar aduce cu sine mirosul renumitei cafele din Turcia, așa că ne-am opri să savurăm câte o ceașcă. Ne-am delecta și cu rahat turcesc, baklava și halva pentru că nu ai cum să reziști tentației savorilor turcești.
Parcul Gulhane ar fi cadrul ideal pentru a admira mulțimea de lalele care îi dau un farmec aparte, cu toate că interesant este că traducerea numelui este: ”casa trandafirilor”. Ar fi cu adevărat relaxant!
Pentru ca explorarea să fie completă ar trebui să vizităm Moscheea Albastră pentru a vedea mozaicul superb, predominant albastru, fiind considerat un simbol al Turciei. Am face o mulțime de poze, am vorbi cu localnicii și am încerca tot felul de preparate culinare inedite, iar toate acestea pentru că am ajunge în siguranță la destinație.
Sigur că bazarul din Turcia înseamnă cumpărături, deci dacă plecăm cu câteva bagaje s-ar putea să ne întoarcem cu o cantitate dublă. Aici intervine simțul practic.
Simț practic
Portbagajul mașinii mele nu e suficient de încăpător pentru trei persoane care au tendința să exagereze cu bagajele atunci când pleacă într-o vacanță de două săptămâni așa cum îmi doresc eu. Doar nu conducem până în Turcia ca să stăm două zile, nu? Bine măcar că nu ar trebui să punem bicicletele în el și am avea suport special (dacă nu, ne-am lega troller-urile cu roți de bara din spate și am rezolva problema, nu? Doar că nu funcționează așa, cum nu am putea nici să le teleportăm).
Noi am investi într-o cutie de portbagaj încăpătoare și de calitate. Aș opta pentru marca Thule, aceasta fiind recunoscută internațional pentru calitatea componentelor auto pe care le produce.
Dacă ar fi după mine, la întoarcere, în cutia de portbagaj cu prindere pe bare transversale, aș strecura și o ”pufoșenie de mâțulică”, așa cum le spun eu pisicilor, iar turcii le adoră și au străzile pline de castroane, farfurii și vase cu apă și mâncare pentru felinele care cutreireă în libertate aleile. Văzând totuși cât de fericite și îngrijite sunt în mediul în care s-au născut, m-aș răzgândi și aș opta să îmi arunc privirea pe site-uri de adopții de la noi. Ca să-mi uit ”amarul” aș mai da o fugă prin bazaruri să negociez prețurile pentru genți, condimente și cutii cu rahat.
Mașina în călătoria spre Turcia ne-ar fi utilă pentru că, pe drum, am putea să oprim și în Bulgaria să vizităm marea. Odată ajunși în țara celor două continente, nu ar trebui să ne limităm doar la Istanbul, ci am explora în voie întinsul ținut.
Nimeni nu-și dorește evenimente neplăcute în vacanță, iar cu puțină pregătire, muzica preferată și compania potrivită, totul ar trebui să fie ca un vis, pe care apoi să-l urci în fragmente pe Instagram prin intermediul pozelor. Mai bine să ne urască ceilalți pentru imaginile de invidiat decât să ne urâm noi înșine pentru lipsa de pregătire.
Aleg mașina, dar o mașină pregătită cu AutoGedal pentru a îmi face vacanța mai sigură, pentru a îmi oferi posibilitatea de a explora lumea în felul meu și pentru a mă ajuta să mă organizez.
Se spune că îți formezi caracterul încă din copilărie. În ceea ce mă privește, sunt în continuare ghidată de instincte pe care le aveam și atunci, dar am învățat să gestionez anumite impulsuri și mi-am îmbogățit personalitatea și cu alte calități pe care le-am dobândit odată cu anii.
Ce e în interiorul nostru e ce se reflectă și în afara lui. Astfel că, dacă ești o fire pozitivă, vei emana asta prin zâmbet, încredere, privire, dar și prin hainele alese. Vestimentația spune ceva despre noi, chiar dacă e un trening, chiar dacă e o rochie de ocazie. În funcție de ce și cum alegem spune că punem accent pe calitate, că avem simț estetic, sau că suntem mai degrabă superficiali. Când hainele nu spun nimic pentru noi, când nu sunt importante pentru noi, ele tot vorbesc, iar de cele mai multe ori, pentru ceilalți, spun că ești haotic, un om dezorganizat, care nu reușește să se pună în valoare. De aceea, e important să-ți definești stilul, să-ți dai seama că la fel ca vorbele pe care le folosești, și hainele sunt un instrument de a te prezenta, pot fi cartea ta de vizită.
Sursă: answear.ro
Nu am cum să nu-mi amintesc vorba pe care o folosea mereu o profesoară în liceu: ”Haina îl face pe om”. Am urât această expresie pentru că atunci nu o înțelegeam pe deplin. Deși încă din copilărie mi-am exprimat puternic dorințele în ceea ce privește hainele – adidașii cu luminițe erau pasiunea mea, apoi sclipiciul și obiectele vestimentare cu personaje din desenele animate (încă îmi plac cele cu desene, dar am învățat în ce contexte să le folosesc) – liceul a fost perioada în care m-am descoperit, în care am trecut prin cele mai multe schimbări vestimentare. Cred că în viața mea va mai fi o schimbare importantă în ceea ce privește stilul vestimentar atunci când voi deveni mamă, deocamdată e doar ce simt, bazat și pe faptul că probabil corpul meu se va schimba, la fel și prioritățile, dar și timpul, iar toate acestea ne definesc viața de zi cu zi, deci implicit alegerile atunci când ieșim în oraș.
Dacă e ceva ce am învățat despre mine e că hainele mele se maturizează odată cu mine. Dacă în copilărie idolii de pe bluză și hanorac erau cei mai importanți, în liceu îmi doream o vestimentație la care să nu se uite ciudat profesorii, să nu fie incomodă, dar în același timp să atrag privirile, căci orice am pretinde, vârsta adolescenței e cea în care vrei să fii văzut, în care anturajul și validarea celorlați contează.
Începutul liceului a fost marcat mai ales de haine colorate, cu floricele, acompaniate de un zâmbet larg și multe poante căci mereu eram înconjurată de prieteni. A fost perioada în care cumpăram mai ales cantitativ, decât calitativ, schimbam des hainele, de altfel, reușeam și să le stric destul de repede. Ba le mânjeam de pix, ba le agățam nici eu nu mai știu cum, dar cel mai des le donam pentru că mă săturam de ele. Aș numi stilul pe care l-am adoptat în anii 2010-2014 casual, dar el era mai degrabă o struțo-cămilă colorată, o recunoșteam și atunci, de ce nu aș face-o acum?
La începutul liceului
Când eram prin clasa a X-a a fost o etapă în care majoritatea, inspirați de trupa Tokyo Hotel ne consideram emo, așa că am trecut la extrema în care hainele erau cât mai închise la culoare, dar am renunțat destul de repede la această fază căci mi se părea că sunt prea slabă, iar cu insecuritățile unei fete nu se pune nicio modă!
Blugii rupți și geaca de denim mi-au marcat clasa a XII-a, la fel ca tot felul de rochii care mai de care mai elegante căci începuse de mult perioada majoratelor.
Finalul liceului a adus și niște conștentizări. Cum ar fi că e mai important să renunți la hainele ieftine comandate haotic și mai degrabă să investești în calitate. Apropo de asta, găsești peste 300 de branduri internaționale de top în oferta Answear.ro, de la mărci cunoscute și foarte populare, mărci sport, mărci de jeans, precum și mărci medium-high. Nu e doar un magazin online, ci ANSWEAR.ro este dressingul din care alegi produse 100% originale pe care le probezi acasă şi din care păstrezi doar ceea ce ţi se potriveşte. Te poți înscrie în Answear Club și primești înapoi 10% din valoarea produselor sub formă de puncte.
Tot în clasa a XII-a am învățat că există câteva elemente care nu trebuie să lipsească din ținuta unui femei, cum ar fi o rochie neagră care te salvează din orice situație, fie că vorbim de un eveniment de seară sau o petrecere de zi sofisticată. E simbolul feminității și e bine să fie în dulap. Într-o pereche de jeanși de calitate, care îți vin bine, e iarăși de investit căci blugii nu se vor demoda niciodată, cel puțin nu în viitorul pe care îl voi prinde eu.
În clasa a XII-a În stânga mania mea pentru denim În dreapta, rochia neagră potrivită pentru orice ocazie
În ceea ce privește încălțămintea de damă am realizat că o pereche de pantofi negri cu toc merită să fie de calitate pentru a nu îți deforma piciorul și pentru a fi confortabili, mai ales că se potrivesc atât în ținutele elegante, cât și în ținutele office sau casual.
În facultate, făcând teatru cu specializare păpuși-marionete, am purtat foarte mult ținute sport pentru a mă putea mișca lejer orice aș fi avut de făcut, dar și haine negre pentru că scopul e ca păpușa să iasă în evidență, nu tu. A fost perioada în care adidașii au devenit importanți pentru mine căci o talpă confortabilă face diferența între picioare frumoase sau umflate.
În timpul liber am început să compensez și să-mi creez stilul care mă definește și astăzi. Acesta este stilul boho-chic pe care eu nu-l văd doar ca pe un stil vestimentar, ci o atitudine care spune despre o persoană că e relaxată, neconvențională, romantică și feminină. În general, culorile sunt inspirate din natură, iar ținuta este una casual, combinată cu elemente hippie și vintage, oferind libertate de mișcare.
O colecție de care eu mă bucur foarte mult este Urban Tribe căci mă regăsesc în stilul eclectic al boemiei urbane. Elementele sunt feminite și totodată moderne:
Scriam la începutul articolului că stilul vestimentar e un fel de carte de vizită. Cum ar fi cartea mea de vizită? Probabil, bazându-mă pe faptul că am descoperit că stilul care mă face să mă simt îndrăzneață și liberă este boho-chic, cam așa:
Sursa imaginilor din stânga este answear.ro, iar cele din dreapta fac parte din arhiva personală
Alte ținute care îmi reprezintă stilul ar fi:
Sursă: answear.ro
Accesoriile sunt esențiale în acest stil. Curelele late și gentile sunt de nelipsit:
Sursă: answear.ro
E normal ca stilul vestimentar să se schimbe și e la fel de normal să vrem să ne cunoaștem pe noi înșine și să ne lăsăm reprezentați de hainele noaste. Fiecare are un stil cu care rezonează, că e cel sport cu piesele vestimentare cu croi lejer, cel casual cu articole de tip urban, elegant, boho-chic sau chiar cel baroc prin care vrei să exprimi opulență, e bine să nu te limitezi, să fii deschis la schimbare și să alternezi stilurile în funcție de ocaziile și evenimentele la care participi.
De când am devenit vegetariană am început să acord o mare atenţie suplimentelor alimentare. Poţi să ai carenţe chiar dacă consumi carne, dar pentru mine a fost clar că e important să fiu informată cu privire la minerale, vitamine și nevoile organismului în momentul în care am ales schimbarea.
Doar echilibrul, varietatea şi consumul alimentelor cât mai puţin procesate termic păstrează în jurul “mesei rotunde” din interiorul nostru (numit, de fapt, organismul) toate vitaminele în proporţiile potrivite căci în lipsa lor, “masa” rămâne goală , iar în exces s-ar putea să o dărâme cu totul.
Am tot auzit: “Sunt doar vitamine, ce pot să facă rău?”. Ei bine, nu sunt doar vitamine, au la fel ca noi, propriile nume, calităţi şi funcţii diverse. Exact ca noi, uneori au şi efecte nedorite, ”defecte”. Pot chiar să aparţină unor categorii diferite. Unele sunt liposolubile şi se numesc A, D, E, K, acestea au nevoie de grăsimi pentru a fi absorbite, altele sunt hidrosolubile, cum ar fi grupul de vitamine B şi vitamina C care se dizolvă în prezența apei.
Există dozele recomandate zilnic dintr-o anumită vitamină tocmai pentru a fi respectate. Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au o toxicitate crescută dacă sunt consumate în exces căci se elimina (prin urină), cu toate acestea, vitamina copilăriei mele – nu pot să uit tabletele dulci şi uşor acrişoare pe care le primeam de la bunica sau supranumitul “suc minune” din vitamina C eferfescentă – în cantităţi foarte mari se manifestă prin deranjamente stomacale și greață. Însă nu trebuie să ne îngrijorăm dacă tindem spre un stil de viață sănătos și echilibrat, fără să luăm mai multe tipuri de vitamine în același timp, adică și contra căderii părului, și împotriva oboselii, și neurovitamine etc.
Vitaminele au şi cântec:
Acum mă strâmb, stai liniştit, nu la tine, ci pentru că în timp ce scriu, muşc cu poftă dintr-o lămâie. Dintre toate aceste vitamine, astăzi îmi propun să scriu despre vitamina C, aşa că vreau să fac asta în timp ce îmi iau un procent mare din cantitatea zilnică de care avem nevoie pentru a ne menţine sănătoşi. Nu te îngrijora! Dacă lămâia nu e în preferințele tale sunt o mulțime de alte fructe și legume care au o cantitate mare din acestă vitamină, dar îți voi scrie imediat despre ele, înainte trebuie să-ți mărturisesc că inspirată de imnul vitaminelor, am fost și eu creativă:
Ce e mic și de nădejde, De bacterii te ferește Fără grijă scapi de gripă Chiar și cu o doză mică De arsuri, de plăgi sau răni Cu ea de hac le poți veni.
Dacă încă n-ai ghicit O sa-ti spun mai explicit Este vorba de-o consoană, E rotundă și e rară C chiar este vitamina Te salut, sunt Cătălina!
De ce vitamina C? Pe lângă faptul că se află în inițiala prenumelui meu, Cătălina, deci implicit și în numele blogului meu, este și prima literă din calitățile mele esențiale: creativitatea, curiozitatea, consecvența, dar și a celor ”trei importanți C”, aceștia nu sunt firma de pantofi CCC, ci cele trei întrebări scurte auzite cel mai des (în tot felul de contexte): ”Ce? Cum? Când?”.
Mâncând legume cu frunze verzi (spanac, broccoli, varză), ardei, morcovi, citrice, mere, dar și din suplimente atunci când este cazul. Poți să găsești tot ce te interesează online la Farmacia La Preț Mic, cui nu-i place o farmacie ieftină care îți livrează rapid direct acasă?
Când?
Zilnic între 500 mg – 1000 mg, dar mai ales când ai febră, anumite infecții, deficit de fier (ajută absorbția fierului la nivelul intestinului) și în ceea ce mă privește, iau mereu când sunt răcită căci îmi întărește sistemul imunitar.
Vitamina C pentru mine nu e doar gustul copilăriei sau doar o literă din alfabet, fiind chiar a 3-a, cifră considerată magică în basme (în majoritatea sunt trei feciori, trei provocări etc.), dar și confortul meu psihic că pot să mă mențin sănătoasă căci are rol esențial în procesul de vindecare al rănilor, are rol antioxidant și protejează organismul de substanțele cancerigene.
Relația mea cu vitamina C e una de prietenie căci o cunosc din copilărie și a fost exemplificată de dragul competiției SuperBlog 2019.
M-am trezit foarte stresată, întrebarea care mi-a invadat gândurile încă de dimineață, pe atât de neimportantă pentru omenire, dar atât de necesară pentru viitorii oameni ai lumii, mă rog, ai României – doar vreo 20, dar e vorba de copii, iar când faci activități cu și pentru ei vrei nu doar să se distreze, dar să-i provoci să fie creativi, să le arăți lucruri noi, să îi uimești și să le îmbogățești cunoștințele – nu-mi dă pace.
Nu știu câți știți, dar eu sunt păpușar și actriță, iar prin intermediul acestei prime iubiri am ajuns să lucrez mult cu copiii organizând diverse ateliere, cursuri de actorie, mânuire și creație.
Colaj cu poze din activitatea mea
Așa că, întrebarea cu care m-am trezit este: ”Eu ce fac la cursul de Halloween cu micii păpușari în devenire?”. Următorul gând: ”Păi… păpuși”. Apoi: ”Ce păpuși?”, iar la final: ”Panică, panică, panică”. Și mai trebuie să fii atent și să nu te ciocnești de oameni pe stradă pentru că deja tremuri din tot corpul și în fața ochiilor nu mai vezi nimic, doar îți auzi neîncetat gândurile.
Ajunsă în birou, pierdută printre griji, nu am cum să nu zâmbesc când văd mesajul lăsat pe tastatura mea.
Dar niciun nume lângă, așa că mă văd nevoită să strig suficient de tare cât să sper că mă aud toți colegii:
– Ei na! Ce să fac? Mă gândesc cum să fiu mai creativă pentru micuții…
Atunci observ ce e lângă post-it. O ștampilă, dar nu orice ștampilă, ci COLOP e-mark. Nu mă pot abține să nu o iau în palmă, se simte de parcă cineva a creat-o special pentru mâna mea. Am auzit de Colop, e o companie internațională care produce ștampile.
Sursă: https://emark.colop.com/
Nu trebuie să mă uit de două ori ca să-mi dau seama că aceasta e o ștampilă ”specială”. Mă dumiresc repede căci îmi amintesc că mama mi-a povestit de acest dispozitiv revoluționar, numit e-mark care a fost și premiat la Red Dot Award 2019, obținând o Mențiune Onorabilă (Honourable Mention) în categoria Product Design pentru inovație, funcționalitate, calitate, longevitate și ergonomicitate.
– Mama a trecut pe aici, spun, fără să-mi dau seama, cu voce tare.
– Ți-a lăsat și plăcintă în frigiderul de pe hol, îmi răspunde colega de lângă.
Mă duc și îmi iau o bucată mare de plăcintă, apoi îmi descarc aplicația necesară pentru a folosi ștampila electronică inedită. Mă bucur când aflu că e gratuită și mă pun pe exersat.
Creez un text pentru a îi răspunde mamei la întrebare. Ștampilez simplu și elegant un: ”Mă stresez cu prichindeii” pe un șervețel alb, apoi cu altă culoare: ”Tu?”.
Îmi dau seama că mama a fost mai inspirată ca oricând cu acest cadou. Asta e! Copiii vor fi fascinați de ștampila aceasta, ei oricum sunt atrași de inovație, iar atunci când reușești să combini arta cu tehnologia se pot întâmpla minuni.
O să facem păpuși pentru spectacol folosindu-ne de ștampila e-mark! Așa copiii vor fi încântați că pot să stea pe tabletă, telefon sau chiar calculator, iar eu mă voi asigura ca sunt creativi prin crearea și modificarea amprentelor proprii. Apoi, vom ștampila păienjeni, dovlecei, fantomițe și colți de vampir pe hainele păpușilor doar cu o mișcare laterală. Pe capetele din polistiren ale păpușilor am imprima ochi în formele și nuanțele dorite. Poate din hârtie albă am face fantome pe care ștampilăm mesaje înficoșătoare, iar la final, fiecare părinte primește câte o fantomă care să-i bântuie viitorul căci mesajele create cu șabloanele din aplicație ar fi cam așa (poate chiar mai inspirate căci copiii au foarte multă imaginație):
Create cu aplicația COLOP e-mark
Probabil David, cel mai neastâmpărat din grupă, îmi va fura ștampila și într-o clipită o să-și umple șosetele cu tot felul de imagini, iar dacă va descoperi funcția de ”marcaj continuu”… nici nu vreau să-mi imaginez! Norocul meu ar fi că la prima spălare, de pe textil se va lua, cum de altfel nu rezistă nici pe suprafețe lucioase, nefiind un tuș pe bază de solvent. Pe orice suprafață poroasă (hârtie, carton, lemn etc.) se va ”lipi” ca un tânăr care se îndrăgostește pentru prima dată.
Sigur că la finalul spectacolului care marchează și finalul cursului, pe lângă aplauze, copiii ar primi și diplome pe care le-aș personaliza cu ajutorul aceluiași dispozitiv electronic care mie îmi pare mult mai mult decât o ștampilă.
Sursă: https://emark.colop.com/
Acesta a fost un exercițiu de imaginație, dar trebuie să recunosc că tare utilă mi-ar fi această ștampilă și foarte mult m-aș distra la cursuri cu ea. Nu mi-ar fi doar mie de ajutor în activitatea creativă pe care o desfășor, ci și celor care, poate, trebuie să imprime coduri de bare, adrese pe plicuri sau au chef să facă răvașe pe care să le adauge în fursecuri pentru prieteni. Orice ai lucra sau oricine ai fi, e-mark te lasă să fii atât de creativ cât vrei tu și e foarte fain că poate fi deja achiziționat din România.
Imaginația ta e limita. Elibereaz-o și ștampilează-ți un zâmbet!
Dacă aș fi din metale prețioase, aș fi din cap pănă-n picioare îmbrăcată în argint, aș avea armură și chip ce-ar luci în soare. În plus, pietre semiprețioase mi-ar invada trupul. Aș fi eu însămi o bijuterie și în același timp mai multe. Căci nu aș fi doar o bijuterie, aș fi multitudinea de voci ale tuturor bijuteriilor din cutiuța mea de bijuterii. Eu cred că fiecare bijuterie își are propria voce, ne transmite o energie în funcție de ce exprimă, dar și cu povestea cu care apare în viața noastră. Brățara cu mesajinspirational primită înainte de bacalaureat de la mama mi-ar șopti vorbe dulci de încurajare, cerceii handmade primiți de ziua mea de la cea mai bună prietenă mi-ar spune că sunt înconjurată de oameni minunați pe care nu trebuie să uit să-i apreciez ca entități unice. Colierul din argint cu pandantiv în formă de inimă primit de la iubit, mi-ar aminti mereu că am un loc special în sufletul cuiva. Cerceii lungi din argint, pe care îi cumpăr în neștire mi-ar spune că e cazul să mai încerc și altceva, prea mi-am umplut cutia de bijuterii cu ei pentru că mi se pare mie că-mi alungesc fața. Eu i-aș aproba, iar următoarea pereche ar arăta tot cam la fel, pentru că ce să fac? Aceștia îmi plac și punct!
Sursă: www.vendajewelry.com
Pe lângă faptul că bijuteriile apar în viața noastră cu o poveste pentru a ne transmite ceva și noi le spunem lor ceva când le alegem și împreună pășim spre un nou drum, ne creăm propriile povești, iar, în general, bijuteriile ne însoțesc atât la evenimente elegante, cât și când ieșim la un suc cu colegii sau când butonăm laptopul. Trebuie să recunosc că verigheta mi se pare că e cea mai privilegiată, căci ea chiar e bijuteria care îl însoțește pe om permanent, dar până acolo, eu pot doar să o strig: ”Put a ring on it”!
Garance Doré spunea “Bijuteriile sunt un lucru foarte personal, ar trebui să spună o poveste despre persoana care le poartă”, așa că m-am uitat cu mai multă atenție la bijuteriile mele. Când eram copil cream dintr-o pastă polimerică bijuterii pe care le făceam cadou și le purtam și eu (chiar am și vândut), atunci mă reprezentau, spuneau despre mine că sunt veselă, că îmi plac desenele animate și zânele, atunci mă reprezentau nu doar pentru că erau create de mine, ci pentru că se potriveau cu hainele mele și cu firea mea.
Bijuterii handmade create de mine în 2010
Odată cu vârsta, am început să încerc stiluri noi, atât vestimentare, cât și în ceea ce privește accesoriile. Nu mai simțeam să port cercei lungi la pantaloni de trening sau talisman, brățări, cercei și inele cu pietre mari în același timp. Așa că în funcție de ocazie am început să port bijuterii diverse și am ajuns să am o colecție destul de mare. Mi-am dat seama că ce au acestea în comun, atunci când mă uit la ele, este finețea căci odată cu mine, s-au maturizat și ele. E clar că îmi plac bijuteriile elegante, fine care să iasă în evidență atât cât trebuie. Majoritatea sunt din argint, nu m-am gândit niciodată până acum de ce am ales așa. Argintul e superb și oferă posibilități enorme artizanilor de a-l folosi în tot felul de combinații și să creeze felurite bijuterii.
Argintul e vechi de peste 5 milenii, iar de-a lungul timpului s-au creat diverse legende în jurul lui și i s-au atribuit puteri vindecătoare. Ca simbol, reprezintă puritate și lux, sigur, referindu-mă la simbolul mistic. Cel chimic, este simplu ”Ag”. Nu ruginește, nu oxidează și e rezistent în timp, dar pe lângă toate acestea, pe mine mă leagă de argint și bijuteria mea preferată, pe care nu o mai am astăzi și vei înțelege imediat de ce. Cumva, cred că argintul m-a ales pe mine.
Din câte observi, argintul e iubirea mea, iar de el mă leagă o poveste foarte dragă mie. Aveam 10 ani, primisem de la părinți de ziua mea cercei din aur. Născută vara fiind, a doua zi am mers pe plajă și am salutat agitata mare. Atât de agitată că a simțit nevoia de ofrandă.
Marea e magică, uneori îți fură câte ceva, își cere drepturile, ofrandele, alteori îți oferă și nu mă refer doar la prezența ei, deși e suficient chiar și atât. În ziua respectivă, am ales să mă dau cu banana gonflabilă care te duce în larg și te răstoarnă. Atunci, la impactul cu apa, cercelul meu mic cu pietricele și-a luat la revedere și a ales să înoate spre lumea delfinilor.
Sursă: Pixabay
Eram foarte supărată, mi s-a părut nedrept. Îmi amintesc că ajunsă la mal, am lovit marea cu piciorul și stropii au intrat în ochii unui om gârbovit și cărunt care m-a certat. M-am simțit ca lovită de val, aș fi strigat în gura mare că e vina mării, că e vina vântului, că e vina vieții și că îmi vreau cercelul înapoi. În schimb, am ales să mă duc la cazare și să desenez. Am desenat-o pe ea, albastră, cu nisipul precum particulele de aur, am pus chiar și sclipici, iar la final, desenul a devenit o bărcuță. Nu se mai vedea povestea, nu se mai vedea banana galbenă, desenată cu colți mari și înfricoșători, în mijlocul mării cu valuri. Acum bărcuța avea mii de culori, cred că pe pânzele din hârtie se distingea soarele, în rest, părea o bărcuță ca toate celelalte. Dar nu era, căci pasagerul din ea era cercelușul abandonat, cel părăsit, cel fără de pereche. Seara, m-am strecurat din cameră. Plaja era doar la câteva minute de cazare, am alergat pe nisip și am dat drumul bărcuței în apă, dar nu se ducea în larg, valurile o tot aduceau la mal. Am strigat:
– Comandat de vas Cerceluș, ai drumul liber!
Ori cercelul nu voia să se despartă de mine, ori nu era un marinar prea priceput. Mi-am dat seama că îi era frică, așa că, precum o ”mamă responsabilă”, m-am urcat pe dig și i-am dat drumul bărcuței ce era deja îmbibată în apă, iar culorile curgeau de pe ea ca dintr-o rezervă cu cerneală spartă. Bărcuța s-a ciocnit de stânci și a dipărut destul de repede. Am impresia că cercelul mi-a făcut cu mâna căci ultima imagine pe care o am este cu un punct luminos. Poate a fost doar o stea ce se oglindea în mare, dar eu nu cred asta nici acum.
Sursă: Pixabay
A doua zi, mă simțeam liberă, eram convinsă că cerceii s-au regăsit și, poate, pur și simplu, nu m-au vrut pe mine de au simțit nevoia să plece doar după o zi. Mă împăcasem cu marea, ea mă lăsa să înot, iar eu îi oferisem un cadou.
Atât de fericită, am vrut să-i construiesc mării și un castel, dar nu l-am terminat niciodată, căci căutând după scoici care să împodobească palatul din nisip, am dat peste o brățară simplă din argint. Încuietoarea nu-i mergea, dar nici nu a contat căci am alergat fericită la mama să-i arăt. I-am făcut cu ochiul mării pentru că în mintea mea de copil, acela a fost un semn de prietenie.
Părinții m-au ajutat să repar brățara pe care am purtat-o de atunci mulți ani… până într-o zi când am decorat-o cu pastă polimerică. Am încununat-o cu peștișori exact ca în poza de mai sus (nu e aceea brățara, din păcate nu am poze) și cu stele, aceasta fiind forma pe care o aveau cerceii. Am pus-o în pălăria unei fetițe de 10 ani ce cânta pe stradă, iar eu treceam mereu pe lângă ea în drum spre facultate.
Dar din dar se face rai, iar eu sper că așa cum pentru mine brățara a fost un semn, poate va fi un tovaraș în momentele cruciale și pentru altcineva. Altcineva care are nevoie măcar să zâmbească din când în când. Cineva care poate nu a văzut niciodată marea, dar poate că tare i-ar plăcea să știe că brățara ei a srăbătut multe țări până când marea a adus-o la mine, iar apoi la ea, sub o altă formă. Ideea e că aceasta e povestea mea cu brățara care m-a făcut să iubesc marea și argintul. Povestea fetei cu voce de privighetoare și-o trăiește și scrie ea însăși.
Mama mi-a povestit că atunci când era copil ajuta la confecţionat cărămizi din argilă printr-un fel de tehnică tradițională. Eu nu am prins astfel de vremuri. Pentru mine e destul de ușor să-mi găsesc toate materiale de construcții online. Ştiu exact și de unde le-aș achiziționa, de la Vindem Ieftin, aceștia au un concept unic și diferit în România prin faptul că nu afișează prețurile pe site, acestea variază în funcție de cantitățile comandate și, cu cât cantitățile sunt mai mari, cu atât pot negocia cu furnizorii. Marfa se livrează direct de la producător, fiind ambalată corespunzător pentru a ajunge la noi în cele mai bune condiții. Pentru a fi mai ușor de înțeles conceptul, iată o poză:
Ar mai fi de știut că Vindem Ieftin se asigură că livrarea e perfectă și rapidă, iar ca garanție au și o secțiune cu recenzii video pe site. Livrează oriunde, chiar şi la mine, în Vâlcea:
Sunt convinsă că dacă bunicii ar fi avut această posibilitate ar fi apelat cu încredere la ei, mai degrabă decât să stea să-și facă singuri cărămizile. Oricum ar fi, este fascinant cum oamenii au simțit nevoia să construiască chiar de acum mii de ani, nu doar case, iar materialele folosite proveneau exclusiv din mediul înconjurător.
Tehnicile de construcţie utilizând pământ și lut sunt cunoscute și atestate cu 9000 de ani în urmă. Marele Zid chinezesc, vechi de 4000 de ani a fost construit iniţial numai din pământ bătătorit, fiind ulterior acoperit cu pietre și cărămizi, ceea ce îi dă aparența unui zid de piatră. În Tibet, s-au construit numeroase clădiri masive, mănăstiri tibetane, din pământ bătătorit, cu până la 7 nivele, în ultimii 500 de ani. În Europa s-a utilizat o tehnică de construire a pereților din lemn, din trunchiuri de copaci, umpluți și sigilați cu pământ și lut. Cel mai vechi exemplu de utilizare a cărămizilor din pământ, este în Heuneburg, Germania, datând din secolul 6 î. H.
Tot în Germania se află cea mai înaltă casă cu pereți din pământ. Construcția acesteia s-a terminat în 1828 și este încă funcțională. Dacă vorbim de construcții din materiale ecologice, avem chiar și în România exemplu prin Castelul de Lut din Valea Zânelor (Porumbacu, Sibiu) care își are începuturile prin martie 2014.
Grosimea pereților este de 40 cm respectiv 60 cm și sunt în totalitate din lut. Fundația de 21 m, este din beton ciclopian peste care s-a venit cu o structură din lemn care a fost îmbrăcată în cob, un amestec de argilă, nisip, balast și paie. Cobul, se poate pune direct în zid atunci când este ud, spre deosebire de chirpici care trebuie să se usuce.
Castelul de lut Arhivă personală
Dacă acest proiect este mai degrabă turistic și are ca scop să găzduiască curioși din toată lumea, în trecut, oamenii de la sate locuiau în case mici, pe care și le făceau ei înșisi din vălătuci de lut. În funcție de zonă, stilul casei era diferit. În Maramureș erau case din bârne groase, în Munții Apuseni, case cu acoperiș din paie, iar în Câmpia Bărăganului, case cu acoperișuri joase.
Sursă: Pixabay
Dacă ar fi existat și pe vremea lor posibilitățile zilelor noastre, cu siguranță nu ar fi muncit atât de mult fizic, iar rezultatele ar fi fost mai spectaculoase, cam cum arată vilele din jurul nostru astăzi:
sursă: vindem-ieftin.ro
Însă totul are un punct de pornire. Istoria și trecutul sunt cele care au dictat viitorul. Iar dacă stăm să privim o casă foarte veche, de peste sute de ani, ne dăm seama că ce ne fascinează e tocmai truda pe care au depus-o niște oameni, pentru lăcașul lor, pentru a aparține unui loc. Tot aceasta mi se pare și asemănarea: ”truda” de a avea propriul spațiu. Deși în prezent e mai ușor să găsești toate cele necesare într-un sigur loc, să le comanzi și să-ți fie livrate în siguranță, documentarea și opțiunile din care poți să alegi sunt cele care îți îngreunează munca.
De exemplu, mă gândesc la casa bunicilor și sunt convinsă că dacă ar avea acum posibilitatea de a o recondiționa, nu ar face rabat de la calitatea materialelor. Ar studia tipurile de materiale de construcții, calitățile și proprietățile lor.
Să luăm de exemplu acoperișul, bunicii ar ști că acesta e foarte important pentru a asigura termoizolarea şi hiodroizolarea locuinţei atât pe timp de iarnă, cât și pe timp de vară, așa că i-ar acorda o atenție sporită. Un acoperiș uzat, cu găuri sau stricat afectează grav locuința.
Acoperișul are două părți: partea de rezistenţă – structura – acoperişului este şarpanta, iar elementul de protecţie este învelitoarea. Pentru şarpanta ar folosi lemnul. Durata de viaţă a unei şarpante din lemn este de 50 de ani. Pentru învelitoare, ar avea mai multe opțiuni între care ar oscila: țigle metalice, țigle din ceramică şi șindrilă bituminoasă etc.
Țigla metalică:
Greutate foarte scăzută
Rezistenţă îndelungată
Aspect plăcut şi varietate mare de culori
Preţ scăzut
Uşor de montat
greutate mult mai mica decat tigla clasica.
Țiglă metalică Bilka Sursă: Vindem-Ieftin
Șindrilă bituminoasă:
Este mai ieftină decât ţigla metalică
Se pliază pe orice tip de acoperiş
Sursă: Vindem-Ieftin
Ar putea alege chiar ţigla metalică ALUTYTAN ICE PUR care are un concept revoluţionar de aliaj metalic, format din Aluminiu, Titan la care se adugă metale preţioase: Magneziu, Mangan si Crom.
Tigla metalică ALUTYTAN ICE PUR are multe avantaje:
extrem de rigid si rezistent
usor, nu suprasolicita structura acoprisului
nivel foarte redus de atasare a microorganismelor
rezistenta chimica ridicata chiar si la temperaturi inalte
rezistenta la abraziune
stabilitate exceptionala la UV si radiatii
proprietati ignifuge intrinseci
proprietati anticorozive
Şi cum sunt atât de multe alegeri de făcut, cantităţi diferite de comandat din materiale diferite, bunicii s-ar bucura nespus că cei de la Vindem Ieftin au consilieri cu experienţă care să-i ajute să facă un mix optim între buget și calitatea pe care o va avea casa în final. În plus, vor beneficia direct de diverse promoții în funcţie de cantitatea comandată, bucurându-se de o economie de 10-20% la achiziții ce includ produse din mai multe categorii.
Cum bunica se lua mereu de mine că nu port papuci în casă, sunt convinsă că următorul pas în recondiţionarea casei ar fi izolaţia termică. Nu doar pentru că podeaua era rece mereu, dar şi pentru că ar fi redus costurile de întreţinere pentru încălzire cu până la 40% căci s-ar reduce transferul termic dinspre interior spre exterior.
Un termosistem vată bazaltică e soluția cea mai eficientă energetic și accesibilă. Vata bazaltică este materialul cu cea mai ridicată rezistență termică, iar cu proprietăţi asemănătoare este şi polistirenul expandat. Un termosistem polistirenar fi chiar mai ieftin, dar vata minerală are o mai bună rezistență la foc. Cu toate acestea, bunica ar alege să păstreze o parte din tradiţia casei prin a fi cât mai prietenoasă cu natura, alegând celuloza, materialul termoizolator ecologic, atât din perspectiva procesului de producție, cât și a impactului asupra mediului la sfârșitul perioadei de viață.
Izolatie din celuloză Isocell Sursă: Vindem-Ieftin
Atenţie sporită ar acorda bunicii şi ferestrelor pentru că lumina naturală într-o încăpere este esenţială pentru “buna funcţionare a creierului” aşa cum obişnuia să spună bunica. Ar opta pentru o fereastră în care proporția sticlei este mai mare decât cea a cadrelor.
Sursă: Vindem-Ieftin
Sigur, bunicii ar opta şi pentru Rulouri de exterior. Acestea se pot fabrica din foarte multe materiale – lemn, metal, PVC. Rulourile exterioare reglează climatul din încăpere și economisesc totodată și energie, asigură intimitate și siguranță, asigură protecție suplimentară împotriva tentativelor de pătrundere prin efracție.
Din dorinţa de a respecta mediul înconjurător, sigur ar opta şi pentru panouri solare, deşi cu greu i-aş face să înţeleagă conceptul. Nu numai că nu ar trebui să se deplaseze prin depozite ca să facă rost de materiale, dar cu un simplu telefon ar putea să comande tot ce îşi doresc fără costuri suplimentare, ba, din contră, cu reduceri în funcţie de cantităţile comandate. Ar putea să compare ofertele celor de la Vindem Ieftin cu o altă ofertă completând un formular pe site, iar apoi un consultant i-ar contacta.
Cel mai tare i-ar încânta totuşi că ar avea livrarea gratuită şi nu ar plăti nimic în plus pentru manipulări de stoc, depozitare şi comisioanele meşterilor.
Mi-e clar că bunicii au trăit altfel, iar casa lor s-a tot schimbat. Fiecare generaţie a adus modificări. Dacă în copilărie stăteau în case ţărăneşti, acum, cu fiecare generaţie care a venit, tradiţionalul s-a schimbat puţin câte puţin în modern. Casa copilăriei bunicilor mei, nu mai arată decât foarte puţin precum casa bătrâneţii lor.
Tocmai mi-am dat seama că ar fi cazul să recondiţionez casa bunicilor căci ştiu sigur că dacă Vindem Ieftin ar fi existat şi în tinereţea lor, la ei ar fi apelat, iar eu mă bucur nespus că pot găsi materiale premium şi o gamă largă care să-mi satisfacă nevoile şi dorinţele.
Hai să facem un exerciţiu de imaginaţie. Uită-te în jurul tău. Articolul nu dispare, deci nu trişa, opreşte-te o clipă din citit. Aproximează un minut sau două, poţi să îţi pui şi cronometru.
Ce vezi? Probabil, un scaun, o masă, o bancă, un copac sau poate bara din metrou? Deci, noi toţi suntem în spaţii diferite acum, dar ştiţi ce vedem cu toţii? Pe lângă toate acele obiecte ce nu îşi schimbă poziţia? Toţi suntem înconjuraţi de tehnologie, că e PC-ul de la job pe care îl ai lângă tine şi ţi-ai luat câteva minute să te destinzi cu un articol de blog, că e smartphone-ul care nu-ţi lipseşte niciodată, că e telefonul celor din jur, că e laptopul cu care stai întins în pat sau boxele la care asculţi la maximum muzica preferată, în realitatea noastră există aceste elemente care parcă s-au contopit cu noi. Nici nu le mai sesizăm ca prezente pentru că deja fac parte din noi, totuşi tu citeşti acum de pe un astfel de ecran. Asta nu e surprinzător, unde în altă parte ai putea citi acest articol din moment ce e postat pe un blog, acest cuvânt venind de la web log, adică jurnal pe internet? Dar ştii ce e interesant? Că acum vreo 20 de ani, nici nu ne-am fi aşteptat să ajungem aici. Aşa cum nu ştim ce ne pregăteşte viitorul. S-ar putea ca telefonul să ne fie implantat în mână sau pizza şi cafeaua ne vor fi livrate direct la uşa casei cu dronele. Indifernet cum tehnologia va evolua, ideea e să fie în avantajul nostru, atâta timp cât o folosim în beneficiul nostru şi nu într-o direcţie periculoasă, eu zic că merită să o îmbrăţişăm.
În zilele noastre, mie mi se pare că gadget-urile folosite cu simţ de răspundere, cu măsură şi asumat ne îmbunătăţesc calitatea vieţii şi nu doar tinerilor, căci încet, încet ne-am adaptat cu toţii.
Sursă: www.unsplash.com
Câteva dintre marile avantaje ale tehnologiei pe care le-am sesizat eu:
Accesul la informaţie. Acum poţi să găseşti despre orice în confortul propriei case. Sigur că e important să-ţi alegi cu încredere sursele şi să verifici să nu fie fake news.
Poţi să păstrezi relaţia cu rudele şi pietenii aflaţi în străinătate sau la depărtare.
Te relaxezi cu diverse aplicaţii recreative sau jocuri.
Ţii evidenţa banilor de pe card sau chiar a câte calorii consumi zilnic.
Poţi să cunoşti oameni noi. Din nou, aş recomanda precauţia, dar oameni minunaţi pot fi întâlniţi peste tot, atât virtual, cât şi în lumea reală. Numai eu ştiu câte conexiuni mi-am făcut prin intermediul blogului.
Aş putea să continui cu multe avantaje ale tehnologiei, mai ales că pentru evoluţie, pe asta trebuie să ne concentrăm atenţia, însă ce mi se pare fascinant e că tehnologia a ajuns să fie prezentă şi în viaţa celor care nu s-au născut cu ea, cum ar fi bunica mea.
Îmi amintesc de o întâmplare care acum îmi pare cel puţin haioasă, dar în acel moment m-aş fi ascuns într-o scorbură şi nu m-aş mai fi atins de un PC niciodată. Eram în liceu, ca orice fată de 14 ani, aveam simpatii şi antipatii. În acea perioadă era la modă Yahoo Messenger, pentru cei mai tineri care nu şi-l amintesc era cam cum e chat-ul de la Facebook, doar că puteai să dai “Buzz” ceea ce făcea să sară inima din tine dacă aveai sonorul la maximum. Dar nu despre Buzz voi scrie, ci despre faptul că reuşeai să ai discuţii atât de lungi doar virtual încât era fascinant, a fost prima dată când am sesizat puterea tehnologiei şi a internetului în ceea ce priveşte planul social.
Sursă: Pixabay
Era o zi ca oricare, doar că, uneori, sincronizarea a două evenimente diferite poate crea minuni sau dezastre naturale:
Bunica voia să înveţe să folosească PC-ul.
Eu scrisesem în fereastra de Messenger un mesaj “de iubire” pentru un prieten.
Ne putem imagina ce a urmat? Lăsasem minimalizată fereastra cu mesajul, gândindu-mă că voi revizui textul, poate chiar îl voi şterge. Urma să-i arăt bunicii esenţialul. Prima dată, trebuia să o fac să înţeleagă cum funcţionează mouse-ul. Nici măcar nu reţinea denumirea, aşa că am învăţat-o să-i zică “şoricel cu coada lungă”, căci pe vremea aceea aveam mouse cu fir, e fain de ştiut că acum ai o mulţime de opţiuni din care poţi alege, iar un mouse fără fir îţi oferă mai multă libertate de mişcare. Însă trebuie să alegi ce ţi se potriveşte ţie, cel cu fir are un preţ mai accesibil şi avantajul constă mai ales în rapiditatea transmiterii informației către calculator. Eu i-am descoperit pe cei de la Spacer care aduc tehnologia la tine acasaşi au soluții IT pentru toate nevoile tale.
Sursă: Pixabay
Revenind la poveste, concluzia e că atunci când m-a strigat mama, nu ştiu cum, o clipă nu am fost atentă, iar bunica nu doar că a deschis chat-ul, dar a dat şi enter. Uite aşa m-am făcut roşie în obraji şi am zis că nu o mai învăţ niciodată nimic. Nu a fost atât de groaznic totuşi. Am ajuns să ies cu respectivul băiat, iar bunica e exemplul viu să oricine poate învăţa, căci în ziua de astăzi ştie chiar şi despre gaming. Mi-am propus să-i fac cadou un scaun de gaming, nu de alta, dar dacă eu folosesc mai degrabă laptopul cu care mă deplasez neîncetat, bunica a devenit o profesionistă a jocurilor. Tiramisu în realitate mai face rar, dar în jocul ei cu restaurant mereu, se descurcă chiar şi la cele mai complicate. Nu ştiu totuşi ce model să-i fac cadou. Am multe opţiuni care oferă confort, stil, rezistenţă, înălţime reglabilă, spate ajustabil, design modern, culori vii. Poate mă ajuţi tu cu o părere:
Sursă: www.spacer.ro/blog/
Scriam că eu sunt adepta laptopului pentru că e portabil şi nu joc nimic care să necesite un procesor foarte puternic. Sunt pasionată şi de invovaţie, de aceea mi se potriveşte Spacer, care mă face să simt că sunt într-o călătorie în viitor, chiar şi doar atunci când mă uit la categoria de accesorii laptop. Viaţa uşoară nu ne-o face doar tehnologia, ci şi noi înşine ştiind să ne alegem accesoriile care fac utilizarea gadget-ului facilă şi la capacităţile lui maxime.
De exemplu, pentru laptop, eu am şi mouse, dar şi mousepad care nu ar trebui ignorat dacă îţi doreşti acuratețea funcționării mouse-ului. Cum eu scot des laptopul din casă, e foarte important pentru mine rucsacul, iar când mi l-am ales am fost atentă la următoarele carateristici: impermeabilitatea, compartimentarea, rezistența materialelor, aspectul și prețul.
Sursă: www.spacer.ro
Nu ştiu câtă atenţie ai dat vreodată unui hub usb sau unui card reader, dar acestea ne pot face viaţa mai uşoară. Card reader-ul e important pentru a facilita transferul de date dintre două dispozitive, iar hub usb-ul pentru a dispune de cât mai multe porturi usb şi să poţi conecta mai multe dispozitive pe laptop-ul tău sau chiar pe calculator.
Ce mi-e clar, mi-e clar, nu trebuie să ne fie frică de tehnologie, oricum am primit-o deja în casa noastră căci exact cum spunea şi poetul Octavio Paz “tehnologia este natura omului modern.“. Dacă bunica poate, crede-mă că şi tu poţi face orice îţi propui, chiar şi să înveţi un program complicat sau să-ţi construieşti un site de la zero, important e să îţi setezi cadrul potrivit. Spacer e un ajutor dinamic și îţi poate oferi soluții IT pentru toate nevoile tale, aşa că dacă te simţi împotmolit aruncă-ţi privirea pe site-ul ce are experienţă de peste 7 ani de activitate.
