Mă uit la calendar, e 18 martie. E primăvară, Îmi iau tricoul de mătase cu floricele pe mine și fug să mă bucur de razele de soare.
– E primăvară! Ai înnebunit? Ia-ți umbrela la tine! Îmi aud vecinul cu vocea lui prea groasă de la țigări.
Din păcate, avea dreptate, era acel gen de primăvară. Soarele nu se vedea, dar stropii îmi distruseseră deja părul îndreptat cu placa.
Fir-ar! Nu-i ușor să fii fată primăvară.
