Eu nu sunt din București. Locuiesc aici acum, ca mulți alții care după studii au zis: “Ce mai dau eu 50 de lei pe autobuz să mă întorc acasă? Lasă că șoferii trăiesc oricum, dar ăștia cu chiriile, săracii, ei de ce să moară de foame?”
Și cum te obișnuiești cu un loc, nu-l mai vizitezi, nu-l mai vezi cu ochii de turist. Parcă își pierde din farmec. Numai că ieri, m-am hotărât să mă plimb prin zonele mele preferate.
Am făcut câteva poze cu Bucureștiul, așa cum nu l-am mai privit de mult timp:
Calea Victoriei:
Ateneul Român:
Mici detalii:
Care este zona ta preferată din orașul în care locuiești?
Sunt tari imaginile!
Hi Cat! 🙂
Sa stii ca ma impreionat “Dress-code-ul” de pe Calea Victoriei … cand locuiam pe acolo nu aveam ocazia sa-l vad! :))
Am fost o saptamana si am admirat alte peisaje … 🙂 Merci de vizita!
Pupici! <3
P.S. pentru ca litera "ă" nu exista în alfabetul olandez fiul meu a devenit pentru prieteni "Cat", ceea ce ti s-ar potrivi si la tine … Are mama doua pisicute! Hahahaha …
Si eu sunt din Bucuresti, nascuta si crescuta acolo, cu 3 decenii la activ “printre blocurile gri”, insa acum cand spun acasa, spun Brasov unde iubesc in mod special colturile din natura, muntele si copacii cu umbra lor cu tot. In Bucuresti insa ma intorc des, foarte des cu gandul pentru ca doar acolo ma jucam de-a v-ati ascunselea prin frunzisul de la bloc si amintirile merita retraite cu tot cu orasul din care provin. Betoanele insa m-au facut sa evadez… Imi plac pozele tale, toate… 🙂
Dacă aş fi sigură că aş descoperi şi eu Bucureştiul aşa, l-aş vizita în fiecare zi…
Frumoase fotografii!
ce-mi placea sa ma plimb pe Calea Victoriei cand eram la facultate! Nu am mai luat-o de mult la pas si cred ca ar cam fi cazul. Sunt curioasa ce magazine au mai rasarit pe acolo. Cred ca intr-un weekend o sa dau o fuga, ca nu e asa aglomerat. Si imi mai place sa ma plimb pe stradutele alea mici care merg spre Centrul Vechi. Imi dau o stare de liniste…
[…] Articolul meu de azi își cerea drepturile de a fi scris încă de când a început luna iunie, dar abia acum m-am urnit să-l scriu, după ce am citit articolul Cătălinei despre București. […]