Mama e pasionată de gătit, are și blog culinar, așa că încă din copilărie am petrecut mult timp în bucătărie, înțelegând cât de important este să ai toate ustensilele necesare pentru a te bucura de o mâncare gustoasă și sănătoasă (nu e o condiție obligatorie să fie sănătoasă, micile plăceri sunt permise, îți voi arăta că și eu am, și încă multe).
Mama făcea o pizza ușor rumenită, extraordinară. După ce a schimbat tava, nu i-a mai ieșit la fel, pentru că totul contează în bucătărie. De la ingrediente, rețetă, îndemânare, la accesoriile pe care le folosești. Tind să cred că din accesoriile și ustensilele de bucătărie vine acel ingredient secret, cu care ne tot amăgesc bucătarii profesioniști atunci când mâncarea nu ne iese la fel, chiar dacă am respectat fiecare instrucțiune din rețetă.
— Ți-a lipsit ingredientul secret!
— De ce nu mi l-ai dat?
— Este dragostea!
Sunt destul de convinsă că dragostea înseamnă să faci cu drag un fel de mâncare, iar una dintre condițiile esențiale pentru ca ceva să fie făcut cu drag este să fie făcut simplu, ușor, fără să te chinui să cureți cartofii cu un cuțit neascuțit sau un curățător care nu funcționează. De aceea, calitatea e esențială în bucătărie.
Pentru mine, chiar dacă pot să înlocuiesc anumite ustensile cu altele, nu vreau să trebuiască să o fac, de aceea încerc să am bucătăria utilată complet. Adevărul e că sunt câteva accesorii de care nu m-aș putea lipsi, iar dispariția lor ar însemna că voi mânca toată viața la restaurante, ceea ce nu sună rău, dar nici bine pentru portofelul meu. Nu sună bine nici pentru hobby-ul meu, pentru faptul că îmi place să încerc lucruri noi în bucătărie. Să gătești e relaxant, dacă ai tot ce-ți trebuie. Am făcut o listă cu accesoriile mele esențiale:
O bucătărie fără instrumentele de gătit nu mai e bucătărie, ci spațiu de depozitare. Dacă răzătoarea te gândești că o poți înlocui cu un cuțit bine ascuțit, pentru mine ar fi un chin. Eu sunt mare iubitoare de mâncare italienească, iar fără răzătoare pe care să dau cașcavalul sau mozzarella m-aș simți pierdută. Paste fără parmezan ras? Sună foarte trist pentru mine.
Strecurătoarea o folosesc cel mai des tot la aceste feluri de mâncare. Dublă, poate chiar triplă utilizare are în bucătăria mea: cern făina pentru blatul de pizza și scurg pastele. Am mai multe feluri de strecurători, dar dacă ar trebui să aleg una singură, ar fi strecurătoarea din colecția Ivy.
Pizza e cea care m-a inspirat să-i fac și poezie, atât de tare o iubesc. Era și felul de mâncare pe care îl primeam foarte rar în copilărie, la vreo zi onomastică sau când luam o notă bună.
Astăzi pe la ora zece,
Ce să vezi, foamea mă trece!
Și fix din Bucătărie,
Am făcut inginerie
Din Legume, cașcaval,
Porumb ca la festival,
Sos de roșii, condimente,
Mirodenii inocente.
Cuptoru-i preîncălzit
Grijă deci la pipăit,
Să scot tava cu mănușa
Cum m-a învățat mătușa.
Este mică și plăpândă,
Făinoasă, dar profundă.
Perfectă când ești flămândă
Este pizza cea rotundă!
Despre oale, cratițe, tigăi, tăvi, forme de prăjituri nu am ce să spun decât că aleg întotdeauna calitatea, până la urmă mâncarea stă cel mai mult în ele, astfel că materialul din care sunt făcute nu e important doar pentru rezistența în timp, cât și pentru calitatea preparatelor.
Dacă tot am ajuns la calitate, trebuie să recunosc că toate produsele de mai sus sunt de la Dajar, de fapt cam toată bucătăria mea e utilată cu produsele lor, pe care le-am achiziționat în timp de pe rafturile magazinelor partenere: Carrefour, Kaufland, Penny, Cora, Mega Image, Metro, Auchan. De curând am descoperit și site-ul online www.dajarmagazin.ro, iar asta mă bucură, căci știu că produsele pot ajunge direct la mine, oricând am nevoie.
De ce asociez Dajar cu calitatea? Pentru că au peste 30 de ani de existență și sunt cea mai mare companie de pe piața produselor pentru casă și bucătărie, fiind axați pe inovație și tehnologie. Au lansat cu ambiție propriul brand: Ambition.
Îmi place pâinea proaspătă, așa că sunt adepta unei cutii pentru pâine care să-i păstreze savoarea. Dacă are și un tocător inclus, și mai bine! Întotdeauna am apreciat accesoriile cu mai multe funcții, căci ajută și la economisirea spațiului. Caserola pentru mâncăre mă ajută să iau la muncă mâncare gătită, sănătoasă, iar cana termică are un rol important în viața mea, deși nu beau cafea, căci de ea mă leagă o poveste din liceu, dar până să o scriu, voi merge înainte de asta, în copilărie.
Îmi amintesc că, atunci când eram mică, mama mă învăța cum faci forma gogoșilor cu un pahar, apoi îmi arăta cum se umflă în uleiul încins.
Știu că i-am zis:
— Țigaia asta îmi va aminti mereu de tine!
— De ce tigaia? De ce nu gogoșile?
M-a întrebat, abținându-se cu greu din râs.
— Pentru că gogoșile se termină, dar tigaia niciodată.
Astfel că, mereu când gătesc ceva în tigaie mă gândesc la mama. Aproape mereu mă gândesc la ea pentru că mai toate rețetele pe care le știu sunt ale mamei. Sigur, internetul abundă de rețete, dar tot cel mai la îndemână îmi e să fac varză călită, piure sau supe creme.
Numai cele trei feluri de mâncare pe care le-am enumerat necesită tot felul de accesorii și ustensile. Pentru toate ai nevoie de cuțite, tacâmuri ca să mănânci, oale, tel. Apoi, mâncarea fără condimente nu are farmec, iar eu prefer râșnița întrucât condimentele proaspăt râșnite schimbă gustul mâncării. Nu am mai cumpărat de mult piper măcinat, căci am o râșniță pentru piper care mă mulțumește.
O să sune ciudat, dar dacă mă gândesc la tata și la bucătărie, am în minte cuțitul, căci el era responsabil cu ascuțirea lor. De altfel, el este cel care m-a învățat cum se folosește cuțitul, mama fiind prea speriată pentru asta. Când am tăiat prima dată pâine, părea mai degrabă ruptă, decât tăiată, dar omul cât trăiește învață, iar fără eșec, nu există reușită!
Știu că bunica pune accent pe ordinea în bucătărie, deci orice accesoriu care să o păstreze e preferatul ei. Nu știu cât de des te-ai gândit la suportul de tacâmuri, dar, acum, tot scriind despre elementele esențiale în bucătărie, mi-am dat seama că fără suport m-aș simți pierdută. Unde să pun tacâmurile abia spălate? Direct în sertare? Să-mi umplu casa de folii? Nu sună deloc bine. Mă gândesc chiar să-mi cumpăr un suport mai încăpător, poate unul cu etaj, ușor de curățat, din plastic.
Tot la bunica mă gândesc și când văd tava de tartă, căci la fiecare sărbătoare când ne întâlneam în familie, tarta cu piersici a bunicii stătea (încă stă) la loc de cinste lângă cozonacul mamei.
Mai târziu, în adolescență, am descoperit farmecul ceaiului. Dacă savoarea i-o știam de când eram copil, în liceu, mi-am făcut un obicei de a mă întâlni cu fetele la mine pentru a bea ceai. Fiecare avea propria cană pe care o folosea de fiecare dată, nu aveai voie sa bei cu alta. Dacă una dintre noi lipsea, cana stătea pur și simplu pe masă, goală.
Atunci am început să învăț despre ceaiuri, despre multitudinea de sortimente, așa că rafturile din bucătăria mamei erau pline cu borcănașe în care găseai mentă, șofrănel, rooibos, hibiscus măcinate și uscate. În acea perioadă, ceainicul avea un loc de cinste în ritualul meu, așa că, dacă aș mai avea 15 ani, probabil pe lista mea de elemente esențiale în bucătărie s-ar afla și acesta.
De atunci, deși întâlnirile nu s-au mai ținut — ne-am făcut noi prieteni și noi ritualuri când am venit la facultate —, eu am păstrat obiceiul de a bea ceai, de aceea, mai ales când plec în drumeții, am în rucsac o cană termică indiferent de câte grade sunt afară.
Nici nu-mi pot imagina viața fără o bucătărie utilată complet, totuși, dacă mâine ar fi apocalipsa și aș putea lua doar câteva accesorii cu mine pentru a ne adăposti în buncăre, acestea ar fi cele enumerate în acest articol. Unele pentru utilitatea lor esențială, altele, cum ar fi ceainicul, pentru cât de dragi îmi sunt ca obiecte, pentru amintirile care mă leagă de ele. Până la urmă, așa am descoperit această listă, prin sentimente, prin oamenii care mi le-au prezentat și satisfacția papilelor mele gustative. Exagerez, nu se pune problema de apocalipsă, dar chiar mi-e dragă bucătăria cu tot ce e în ea.
Mama, bunica, tata, mătușa sunt toți oameni care au contribuit la evoluția mea în bucătărie. Ei, împreună cu experiența proprie sunt cei care m-au făcut să-mi dau seama de ce am nevoie pentru ca mâncarea să iasă de fiecare dată perfectă.
Trebuie să recunosc că tot scriind despre mâncare și accesorii specifice unei bucătării moderne mi s-a făcut poftă să gătesc. Voi pregăti o cină specială pe care prietenul meu să și-o amintească mult timp de acum înainte! De fapt, parcă “prea se-nvârte-n” jurul meu sucitorul ce are chef să întindă un aluat! Pizza să fie atunci!
Sursele fotografiilor care nu au fost menționate în articol fac parte din cele oferite de sponsor:
- www.facebook.com/dajarmagazin.ro/
- www.facebook.com/romania.ambition/
Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2020.
[…] Gătitul e joacă, dacă ai accesoriile potrivite […]