Veștile bune se cunosc de dimineață

Dimineață, abia îmi deschid ochii că mirosul de cafea mă învăluie. Vreau să-l îmbrățișez pe A., dar dau doar de pernă. E bună și asta, o strâng puternic în brațe. Mă lovește realitatea! Mirosul de cafea, atât de îmbietor, e conectat de A., el e responsabilul! Teleghidată, ca în desenele animate când un miros capătă o culoare și târăște personajul după ea, exact așa, vârful nasului meu e prins de o funie imaginară creată din aroma înviorării și mă atrage în bucătărie, unde două cești de cafea mă privesc, parcă, așteptând să fie devorate. 

A. nu e nicăieri. L-aș căuta, dar ceașca îmbrăcată într-o spumă fină mă atrăge mai tare. Dacă e o farsă? Dacă mi-a pus laxativ? Mă uit pe ecranul telefonului, nu e 1 aprilie. Ar trebui să fiu în siguranță. Suficient mi-e gândul ăsta să încep să-mi afund buzele în una dintre cești.

-Latte Machiato, exact cum îți place, aud o voce divină și două brațe mă prind de talie.

Mă uit la ecranul espressorului, observ o mulțime de optiuni, mai exact 15. Îl privesc pe A. cu ochii mijiți.

– M-ai prins! Am dat iama în magazinul online MagNet.ro!

Îi aud inima bătând cu putere.

– Sper că ai căutat la promoții de espressoare! am spus încruntându-mă.

– Da, da, normal, spune încurcat.

– Să știi că funcționează!

În continuare nu înțelege.

– Funcționează. Cafeaua asta e un magnet! Am simțit-o din vis.

– M-ai visat, iubito? mă întreabă vizibil ușurat. A scăpat de o ceartă pe motive că nu m-a consultat înainte sau că a intrat în economiile noastre. Dar cum să mă supăr când invenția asta, a aparatelor de făcut cafea mi se pare printre cele mai tari ale lumii? Probabil de asta oamenii s-au gândit să inventeze espressorul încă din anul 1884. 

– Am visat-o pe ea, cafeaua asta!

Și-a luat ceașca bosumflându-se, dar nu a durat mult, cred că i-a trebuit o sorbitură doar, ca fața să i se lumineze.

– Dar când l-ai montat? l-am întrebat curioasă.

– Am avut ajutor.  Dacă îl înregistrezi ți se oferă asistență la instalarea și montarea lui, să fii sigur că faci totul cum trebuie.

– Iar eu nu m-am trezit?

– Se pare că la tine doar cafeaua funcționează, iar cum asta e una foarte bună, uite că și doar mirosul a fost suficient.

M-am strâmbat la el și am început să analizez noul nostru ajutor de dimineață, nu de alta, dar mai știți reclama: ”Cand nu esti tu ia un Snickers?”, așa e pentru mine o cafea bună, e un fel de poțiune care din Medusa, din mitologia greacă, mă transformă în Atena, zeița înțelepciunii. E suficientă o sorbitură ca în mintea mea să înceapă să se lege ideile, cuvintele și să simt că sunt un izvor inspirațional. Imagini cu mine copil se derulează pe repede înainte în mintea mea: eu la ora de lucru manual când lipeam boabe de cafea pe o felicitare, iar din trei lipite, una dispărea în gura mea sau când am încercat să-mi imit părinții care, pe vremea aia, făceau cafeaua la ibric. Evident că nu am lăsat apa să fiarbă, dar eram atât de mândră de surpriza pe care le-am făcut-o că s-au prefăcut că le place. Apoi, în facultate, cafeaua devenea combustibilul tuturor în sesiune, dar ca să-mi opresc avalanșa de amintiri, prefer să mă îndrept spre noua achiziție: espressorul automat Saeco Xelsis SM7683/00. Mă joc pe ecranul tactil și-mi place foarte mult că poți să-ți personalizezi cafeaua și chiar să memorezi opțiunile alese. Intru pe site-ul www.magNet.ro și citesc toată descrierea. Sunt impresionată, intră și tu dacă vrei să afli despre tehnologia LATTE PERFETTO, care se ocupă ca spuma de lapte să fie atât de cremoasă că rămâi cu ea suspendată pe buza superioară (e o metaforă, rujul tău e în siguranță) sau cum de RÂŞNIŢELE CERAMICE extrag cea mai bună aromă din boabele de cafea. Nu vreau să-ți răpesc din bucuria de a descoperi tu, dacă ești interesat, așa că mă opresc aici din reproducerea descrierii.

Ce e drept, prețul este destul de mare, clar prietenul meu s-a întrecut pe sine. Există și alte modele performante din care poți alege, dar trebuie să recunosc că eu sunt fericită cu decizia luată, așa avem cafeaua făcută simultan. Cu avântul unui copil ce a primit o acadea nu m-am putut abține să nu-i propun:

-Hai să ne chemăm toți prietenii! Fiecare va primi ce sortiment de cafea își dorește.

 -Nu aici, iubito!

– Dar unde?

– Mai știi localul ăla drăguț din centru pe care l-ai văzut tu și ai zis că ar fi super un spaţiu de socializare acolo?

Dau din cap fără să înțeleg unde vrea să ajungă.

– L-am închiriat! Vom avea micul nostru spaţiu de distracţie! Vom aduce jocuri, cărți și espressor pentru cei care vor să-și înceapă ziua bine.

– Glumești, mă surprind cu vocea tremurândă.

– Ba deloc!

M-am îndreptat spre espressor și l-am luat în brațe.

– Dar eu îl vreau acasă! 

– Ăsta rămâne aici, alegem altele.

– Tu ai moștenit o avere și nu-mi zici mie?

– Cred că e timpul să investim în noi și să-i ajutăm și pe alții să aibă zile frumoase. Ne vom consolida vechile prietenii și vom cunoaște oameni noi.

– Asta e cea mai frumoasă dimineață! Tu, vești bune și o cafea demențială!

– Să vezi ce cafele demențiale vom oferi noi! Oamenii se vor simți ca acasă, iar noi le vom pune piesele: N.O.H.A. – Tu Cafe´, One Cup of Coffee a lui Bob Marley, The Cranberries – Wake Up and Smell the Coffee. Zi și tu una!

– Urma – Buy Me With a Coffee!

– Am făcut-o deja, iubito!

– Bine! Atunci eu voi striga de fiecare dată versurile turcești: ”Cafeaua are alți nuri decât vinul/Sângele ei oacheș îți ațâță chinul/E fără de pereche să atragă mușterii/Fierbinte când se-arată, o vrem cu toții ca dilii”

– Am înțeles! Vrei să nu vină nimeni…

– Da! Să fim doar noi doi și-o cafea neagră, așa cum zice și Sorescu: “O cafea neagră voi servi, totuși/ Din mâna ta.”

Degeaba aștept o replică amuzantă despre romantismul meu sau firea poetică. Nimic! A. e absorbit de ecranul tactil pe care apasă pentru un cappuccino.

Tu cum îți bei cafeaua? Ce amintiri te leagă de licoarea brună?

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019
Sursa fotografiilor:  www.magNET.ro (Profimatic SRL)