Din start titlul e greșit pentru că, de data aceasta, nu va fi nicio listă. Dacă anul trecut am avut 5 obiective, aparent ușor de atins și respectat, anul acesta nu mi-am propus decât să fiu autentică. Să am grijă de mine, să mă iubesc, să fiu EU așa cum simt.
Cum arată lista de anul trecut?
Cel puțin o postare pe blog o dată pe lună;
Să postez pe Pulsul Străzii tot anul, indiferent de cum va fi proiectul primit, o dată la două săptămâni;
Să nu mă mai uit la seriale, filme;
Să termin de scris o carte;
Să fac cel puțin o lecție pe lună din cartea mea de engleză.
Câte obiective am respectat?
Eroare! Încercați mai târziu!
Tradus: zero! Niciunul! Nimic! Nada de nada! Dezastru! Ai înțeles tu…
Aș putea da vina pe pandemie, pe lipsă de timp, pe faptul că am reușit să mă ocup de alte proiecte și am descoperit pe parcurs noi pasiuni. Și toate ar fi plauzibile, dar în același timp nu-mi arată decât faptul că pentru mine listele nu funcționează. Am crezut că dacă fac promisiunea publică voi avea șansa să mă țin de ea, dar nu mi-a demonstrat decât că oricum n-ar fi sesizat nimeni că nu mi-am respectat obiectivele. Așa că voi păși în noul an fără gânduri prestabilite. Voi încerca să fiu atentă la ce se petrece în jurul meu și să acumulez experiențe.
A fost un an ratat pentru mine?
Deși greu anul 2020 pentru majoritatea, culmea e că eu am avut activitate. Nu m-am ținut de listă, dar am reușit pe parcursul anului să profit de oportunitățile care au apărut.
Mi-am achiziționat o garsonieră și nu mai am mult până când termin renovarea ei. V-am ținut la curent cu evoluția garsonierei pe YouTube.
Am început un proiect extrem de simpatic la TVR1, unde îmi fac profesia, adică aceea de actor-păpușar. Emisiunea „1,2,3 și afli tot ce vrei” e educativă și a fost primită foarte bine de copii și de părinții acestora.
Am salvat un motan de pe stradă care acum simt că mă învăluie cu iubirea lui. Am contribuit la salvarea unui alt pui de pisică oferindu-i foster până la adopția responsabilă.
Am învățat câte puțin despre animația digitală. Extrem de puțin, dar ceva nou și distractiv.
În pandemie am făcut pe canalul de YouTube Itsy Bitsy decorațiuni handmade care să-i determine pe copii să creeze lucrușoare simpatice și utile.
Nu a fost un an risipit, pur și simplu un an spontan. Chit că mi-am propus ceva, a ieșit altceva la fel de frumos, dacă nu mai frumos!
Nu am scris ca să mă laud, ci pentru că e minunat să fim recunoscători pentru micile bucurii care se întâmplă în viața noastră. Te îndem să te gândești și tu la reușitele din acest an, chit că e vorba despre reîntâlnirea cu o prietenă pe care nu o văzusei de mult sau faptul că ai avut mai mult timp pentru tine sau că ai ajutat pe cineva.
A, să nu uit! Mi-am învins teama de a cânta „în public”. Vorba vine, tot nu cânt la karaoke, să fie clar!
Îți urez Crăciun fericit și un an nou cu multe surprize plăcute!
Mă uitam la copertă, simțeam greutatea cărții. Ochii mici, cu riduri adânci în jurul lor erau îndreptați spre mine. Îi evitam privirea, dar o simțeam, știam că e acolo și că așteaptă o reacție. Inima îmi bătea cu putere. Aveam 13 ani și în minte mi se derulau neîncetat cuvintele bunicii: “La mulți ani! Ocolul Pamantului in 80 de zile de Jules Verne e cadoul meu pentru tine.” O frază atât de simplă: “cadoul meu pentru tine”, nu doar că m-a făcut să termin cartea în două zile, dar de atunci m-am tot gândit care ar fi cadoul meu pentru ea, pentru bunica mea.
Și ar fi, exact acesta, să mergem împreună în jurul lumii, să descoperim culturi și să ne delectăm cu cele mai dubioase preparate culinare ca să o aud: “Nu-ți făceam eu niște sarmale?”. Eu m-aș vedea nevoită să admit că nimic nu se compară cu mâncarea ei, dar nu e rău, din când în când, să ieși din bula de confort și să încerci și altceva.
“Tot ce un om poate imagina, intr-o zi un altul va realiza” e citatul pe care l-am reținut din cartea lui Jules Verne și am decis, că acel “altul” sunt eu cea de acum, iar acel om cu imaginația bogată, fata de 13 ani. Dacă la 13 ani, am putut doar să-mi imaginez că sunt aventurierul Phileas Fogg, acum chiar aș putea să o iau pe bunica și să o port prin meleagurile îndepărtate. Nici nu ar fi complicat căci cei de la Christian Tour au tot felul de destinații care satisfac pofta de călătorie. M-aș putea bucura de oferta de circuite culturale Christian Tour, cum ar fi: Spania – Portugalia – Maroc, Franța – Belgia – Germania sau să optez pentru circuite exotice Christian Tour, ca de exemplu în Cuba, Thailanda, Peru, India, Africa de Sud sau China. Aș putea să fac mai multe circuite, aș putea să o las pe bunica să aleagă sau să-i fac o surpriză.
Sursa: Pixabay
Aş alege să o surprind pe bunica. Aş trezi-o în mijlocul nopţii cu blândeţe, nu vreau să o sperii, i-aş spune să-şi împacheteze strictul necesar şi să pornim căci am ales o mulţime de circuite culturale Christian Tour de care ne putem bucura împreună. Nu aş vrea să ne pregătim prea mult pentru că mi-ar plăcea să cumpărăm din fiecare ţară câte ceva, mai ales cele necesare ca să simţim experienţa călătoriei pe deplin. Sunt convinsă că bunica ar prefera să aleg doar circuitele cu autocarul, dar eu aş vrea să o conving să-şi învingă şi teama de zbor. Sigur că aş pune în bagaj periuţele de dinţi, o perie de păr, orice medicament de care are bunica nevoie, plus câteva pastile de dureri, aş lua câte un hanorac, dar şi haine mai subţiri, dar mai ales nu aş uita aparatul de fotografiat, căci aş vrea ca atunci când ne întoarcem în România să umplem cel puţin un album cu toate experienţele noastre, ca să nu mai vorbesc că în timp real, folosindu-mă de telefon, mi-aş bombarda prietenii virtuali cu poze pe reţelele de socializare.
Primul circuit pentru care aş opta, ar fi unul scurt, de 4 nopţi, de acomodare, şi anume : “Serbia – un adevarat festin cultural 2020″. Aşa ne-am bucura (puţin) şi de frumuseţea propriei noastre tări căci traseul ar fi: Drobeta Turnu Severin – Porţile de Fier – Cetatea Golubăț – Belgrad – Sremki Karlovci – Novisad – Nis.
Am pleca foarte devreme cu autocarul pe ruta Craiova – Drobeta Turnu Severin. Sigur că am avea covrigi şi cafea în termos, dar tot am fi înfometate şi entuziasmate când autocarul ar opri la Taverna Sârbului, unde bunica ar opta pentru biftek, iar eu, vegetariană fiind, aş alege o iahnie sârbească, servită încă pe teritoriul românesc.
La Cetatea Golubăţ, situată la patru kilometri de oraşul cu acelaşi nume, în apropiere de Porţile de Fier, aş face o mulţime de poze şi mi-aş nota istoria ei, nu de alta, dar să v-o povestesc şi vouă. De exemplu, în acest moment ştiu că a fost construită în veacul al XIV-lea şi este înscrisă în lista monumentelor culturale de importanţă excepţională a Republicii Serbia.
Cetatea Golubăţ, Sursă: Pixabay
În Belgrad am avea multe de văzut, voi menţiona acum doar o mică parte din ce am vizita, doar ce îmi doresc eu cu ardoare. Mi-ar plăcea foarte mult să mă plimb pe artera pietonală Kneaz Mihajlov, faimoasă pentru cafenelele si magazinele en vogue. Sigur că am face şi cumpărături. De stat la o cafea mi-ar plăcea să fie în Skadarlija, cartierul boem al Belgradului, corespondent al celebrului Montmartre din Paris,unde odinoară îşi făceau veacul scriitori, artisti si actori la sfârşitul secolului al XIX-lea. M-aş bucura cu siguranţă de veselia localurilor unde muzica ne inspiră atmosfera secolului al XX-lea, cu chansonete sau folk si jazz autohton.
Neapărat aş vrea să vizităm Catedrala Sf. Sava, cea mai impunătoare catedrală ortodoxă din Balcani incendiată de către turci în 1595 si reconstruită în secolul XIX.
Catedrala Sf. Sava Sursă: christiantour.ro
În Belgrad-ul nou am simţi că ne-am întors în timp, vizitând Mausoleul lui Tito în care este înmormantat si care se află în Casa Florilor. Am vedea chiar şi un Rolls Royce Phantom V din 1960, pe lângă decoraţiile lui Tito.
Nu sunt eu mare băutoare de alcool, iar bunica nici atât, dar cu siguranţă la finalul zilei am ciocni paharele cu pacatoasa medovaca (bautura ursului), o variatiune a rachiului în care mierea este vedeta.
În Karlovci, am fi din nou tentate să consumăm alcool, de data asta sub formă de vin Bermet, iar apoi ne-am îndulci cu prajiturile Kuglof, specialităţi ale zonei. Apoi am ajunge în Novisad, unde am trece pe lista obiectivelor vizitate: Palatul Episcopal Ortodox, Catedrala Romano-Catolică, Catedrala Ortodoxă Sf. Gheorghe, Teatrul Naţional şi Sinagoga.
În ultima zi am porni spre Nis, oraşul creat în jurul vechii cetăţi Nais, care a fost locul de naştere al primului împarat creştin roman – Constantin cel Mare. Eu mi-am dorit dintotdeauna să văd turnul de cranii umane, reprezentând ramaşiţele luptătorilor sârbi cazuţi în lupta împotriva otomanilor. Pe cât de infiorător mi se pare, pe atât de remarcabil este.
Sursă: christiantour.ro
Următoarea zi ne-am întoarce în Bucureşti, dar nu ne-ar lua mult să plecăm în următoarea aventură, căci ne-am propus să facem “ocolul Pământului”, poate că nu tot, dar măcar o parte care să ne fie favorabilă.
Austria–Germania–Cehia ar fi următorul circuit pe care mi l-aş propune.
În Austria am avea ocazia să descoperim: Reigersburg – Herberstein – Graz – Drumul Vinului – Klagenfurt – Lacul Osiacher – Villach Worthersee – Klagenfurt – Hellbrunn – Salzburg – Viena – Budapesta.
Zona de sud-est a Austriei este una dintre regiunile lumii în care se găsesc cele mai multe castele şi cetăţi, iar legendele despre vrăjitori, magie şi cavaleri sunt prezente peste tot. Una dintre acestea este Cetatea Reigersburg care găzduieşte în prezent un muzeu al vrăjitoriei. Castel Herberstein este fascinant prin faptul că găzduieşte o grădină zoologica cu animale de pe cinci continente.
La Salzburg mi-aş dori neapărat să vizitez Palatul Hellbrunn care ascunde un labirint de fântâni arteziene baroce ingenioase, lacuri si pesteri. O altă capodoperă în stil baroc cu grădini superbe este Palatul Mirabell. Bunica sigur se va bucura că restaurantele din Salzburg servesc schnitzel şi wurst.
Palatul Mirabell Sursă: Pixabay
Toată aventura aceasta numită Austria s-ar concretiza la Viena unde am admira arhitectura moştenită de la Imperiul Habsburgic. Ar fi neapărat trecute pe lista mea de obiective de vizitat muzeele vieneze. Cafeaua ar fi de încercat în Viena, mai ales că prima cafenea s-a deschis chiar din 1685. “Kapuziner”- Cafea Mocca cu putin lapte ; “Maria Theresia”- Cafea Mocca cu lichior de portocale sau “Wiener Eiskaffe”- înghetata de vanilie cu cafea Mocca şi multă friscă sunt doar câteva dintre specialităţile lor, iar eu aş opta, bineînţeles, pentru cea cu îngheţată.
Prin circuitul “Germania Romantică 2020″ aş bifa şi Cehia vizitând frumoasa Praga care poate fi comparată cu elegantul Paris, dar şi Germania prin itinerariul nostru: Nurnberg – Rothenburg – Wurzburg – Frankfurt – Heidelberg – Mannheim – Freiburg TitiseeNeustadt – Lindau – Neuschwastein – Munchen – Passau – Linz – Melk – Krems.
În Praga am vizita castelul cu acelaşi nume, fiind cel maimare castel medieval din lume, având 570 de metri lungime şi aproximativ 128 lățime. Cum berea cea mai bună e cea din Praga, ne-am opri la Vytopna Railaway Restaurant, situatînpiață Wenceslas, unde am putea alege din zeci de sortimente de bere şi ne-am delecta cu atracția localului, 900 m de caleferatăînminiatură.
Praga Sursă: Pixabay
În Germania sunt atâtea de văzut şi de vizitat că aş putea scrie un roman, dar foarte pe scurt te anunţ ce mă încântă pe mine foarte tare, cum ar fi faptul că voi vedea cel mai vechi și faimos oraș universitar al Germaniei, Heidelberg, unde vom vizita Castelul Heidelberg, cu impresionantasaarhitecturărenascentistă. În sud-vestul Germaniei voi vedea Castelul Neuschwanstein din care s-au inspirat cei de la Disney pentru filmul “Frumoasa din Padurea Adormita”. În Munchen am vizita celebra galerie Neue Pinakothek, ce a fost inauguratăîn secolul al XIX-lea, fiindconsideratăprima galerie de artăcontemporanădinEuropa, Muzeul Național Bavarez, găzduit de un palat neoclasic superb, precum și Schatzkammer der Residenz, un muzeu uluitor al bijuteriilor și obiectelor miniaturale.
Sunt atât de multe circuite culturale pe care bunica ar şti să le aprecieze încât aş vrea să le facem pe toate, să vedem şi Turcia, şi Muntenegru, şi Slovenia, şi Veneţia, dar există un alt circuit, de data aceasta încadrat la circuite exotice Christian Tour, pe care mi-aş dori neapărat să-l alegem. E vorba despre Japonia căci nu pot să nu-mi amintesc de fiecare dată citatul japonez pe care îl ştiu chiar de la bunica: “Nimeni nu se împiedică stând întins în pat“. Aşa că ne-am lua bocceluța în spinare (ca să nu credeţi că nu ştiu şi vorbe româneşti) şi am porni să ne “împiedicăm” pe misteriorul tărâm, având următorul itinerariu: Tokyo – Nikko – Hakone – Kyoto – Nara – Osaka.
Tokyo Sursă: christiantour.ro
În capitala Japoniei am vizita Templul Asakusa Kannon (numit și Senso-ji), cel mai vechi templu budist din Tokyo. Ne-am adăposti de aglomeratul Tokyo la o plimbare prin grădina Palatului Imperial, locul perfect pentru relaxare.
Aş tânji să urcăm la ultimul etaj alclădirii Tokyo Metropolitan Government, nu ştiu dacă o voi convinge pe bunica, dar eu cu siguranţă aş fi la etajul 41, de unde aş admira panorama, ştiind de ce mi-am luat camera de fotografiat la mine.
În Nikko am vizita Complexul Toshogu unde se află mausoleul Shogunului Tokugawa, un important personaj din istoria tării. Shogunatul familei Tokugawa a durat mai bine de două secole şi jumătate.
Nikko Sursă: Pixabay
În Parcul Naţional Fuji – Hakone -Izu mi-aş dori neapărat să urcăm cu telecabina învârful muntelui Komagatake şi să vedem Muntele Fuji șilanțulmunților Hakone pe parteastânga, Odawara, Yokohama șiInsula Ohshimape pe dreapta, cu Lacul Ashinoko în spate.
În oraşul Nara am vizita Todai-ji (Marele Templu Răsăritean) ca să vedem cea mai mare statuie a lui Buddha Vairocana din lume. Sigur că nici nu m-aş gândi cum ar fi să o ridic. Cântăreşte doar vreo 400 de tone şi are doar 15 metri înălţime. Eu zic că dacă ne ambiţionăm o luăm cu noi în bagaj, dar sub formă de poză.
În ceea ce priveşte bucătăria japoneză, cu siguranţă bunica ar mânca peşte, iar eu cred că m-aş încumeta să încerc wasabi, deşi ultima mea experienţă cu această plantă am crezut că mă va băga în spital.
Poate că nu am inclus tot Pământul, poate că nu vom vedea sau nu vom face tot ce ne propunem, dar important va fi timpul de calitate petrecut împreună şi faptul că pot să-mi împlinesc un vis, acela de a spune: “cadoul meu pentru tine”. Se pare că nu mă diferenţiez foarte tare de Christian Tour căci de peste 22 de ani “creează câte un drum spre fiecare vis și peste 1 milion si jumătate de români s-au bucurat de vacanțe perfecte în tot acest timp.”
Mama e pasionată de gătit, are și blog culinar, așa că încă din copilărie am petrecut mult timp în bucătărie, înțelegând cât de important este să ai toate ustensilele necesare pentru a te bucura de o mâncare gustoasă și sănătoasă (nu e o condiție obligatorie să fie sănătoasă, micile plăceri sunt permise, îți voi arăta că și eu am, și încă multe).
Mama făcea o pizza ușor rumenită, extraordinară. După ce a schimbat tava, nu i-a mai ieșit la fel, pentru că totul contează în bucătărie. De la ingrediente, rețetă, îndemânare, la accesoriile pe care le folosești. Tind să cred că din accesoriile și ustensilele de bucătărie vine acel ingredient secret, cu care ne tot amăgesc bucătarii profesioniști atunci când mâncarea nu ne iese la fel, chiar dacă am respectat fiecare instrucțiune din rețetă.
— Ți-a lipsit ingredientul secret!
— De ce nu mi l-ai dat?
— Este dragostea!
Sunt destul de convinsă că dragostea înseamnă să faci cu drag un fel de mâncare, iar una dintre condițiile esențiale pentru ca ceva să fie făcut cu drag este să fie făcut simplu, ușor, fără să te chinui să cureți cartofii cu un cuțit neascuțit sau un curățător care nu funcționează. De aceea, calitatea e esențială în bucătărie.
Pentru mine, chiar dacă pot să înlocuiesc anumite ustensile cu altele, nu vreau să trebuiască să o fac, de aceea încerc să am bucătăria utilată complet. Adevărul e că sunt câteva accesorii de care nu m-aș putea lipsi, iar dispariția lor ar însemna că voi mânca toată viața la restaurante, ceea ce nu sună rău, dar nici bine pentru portofelul meu. Nu sună bine nici pentru hobby-ul meu, pentru faptul că îmi place să încerc lucruri noi în bucătărie. Să gătești e relaxant, dacă ai tot ce-ți trebuie. Am făcut o listă cu accesoriile mele esențiale:
Colaj realizat cu poze de pe www.dajarmagazin.ro
O bucătărie fără instrumentele de gătit nu mai e bucătărie, ci spațiu de depozitare. Dacă răzătoarea te gândești că o poți înlocui cu un cuțit bine ascuțit, pentru mine ar fi un chin. Eu sunt mare iubitoare de mâncare italienească, iar fără răzătoare pe care să dau cașcavalul sau mozzarella m-aș simți pierdută. Paste fără parmezan ras? Sună foarte trist pentru mine.
Strecurătoarea o folosesc cel mai des tot la aceste feluri de mâncare. Dublă, poate chiar triplă utilizare are în bucătăria mea: cern făina pentru blatul de pizza și scurg pastele. Am mai multe feluri de strecurători, dar dacă ar trebui să aleg una singură, ar fi strecurătoarea din colecția Ivy.
Pizza e cea care m-a inspirat să-i fac și poezie, atât de tare o iubesc. Era și felul de mâncare pe care îl primeam foarte rar în copilărie, la vreo zi onomastică sau când luam o notă bună.
Astăzi pe la ora zece,
Ce să vezi, foamea mă trece!
Și fix din Bucătărie,
Am făcut inginerie
Din Legume, cașcaval,
Porumb ca la festival,
Sos de roșii, condimente,
Mirodenii inocente.
Cuptoru-i preîncălzit
Grijă deci la pipăit,
Să scot tava cu mănușa
Cum m-a învățat mătușa.
Este mică și plăpândă,
Făinoasă, dar profundă.
Perfectă când ești flămândă
Este pizza cea rotundă!
Despre oale, cratițe, tigăi, tăvi, forme de prăjituri nu am ce să spun decât că aleg întotdeauna calitatea, până la urmă mâncarea stă cel mai mult în ele, astfel că materialul din care sunt făcute nu e important doar pentru rezistența în timp, cât și pentru calitatea preparatelor.
Dacă tot am ajuns la calitate, trebuie să recunosc că toate produsele de mai sus sunt de la Dajar, de fapt cam toată bucătăria mea e utilată cu produsele lor, pe care le-am achiziționat în timp de pe rafturile magazinelor partenere: Carrefour, Kaufland, Penny, Cora, Mega Image, Metro, Auchan. De curând am descoperit și site-ul online www.dajarmagazin.ro, iar asta mă bucură, căci știu că produsele pot ajunge direct la mine, oricând am nevoie.
De ce asociez Dajar cu calitatea? Pentru că au peste 30 de ani de existență și sunt cea mai mare companie de pe piața produselor pentru casă și bucătărie, fiind axați pe inovație și tehnologie. Au lansat cu ambiție propriul brand: Ambition.
Îmi place pâinea proaspătă, așa că sunt adepta unei cutii pentru pâine care să-i păstreze savoarea. Dacă are și un tocător inclus, și mai bine! Întotdeauna am apreciat accesoriile cu mai multe funcții, căci ajută și la economisirea spațiului. Caserola pentru mâncăre mă ajută să iau la muncă mâncare gătită, sănătoasă, iar cana termică are un rol important în viața mea, deși nu beau cafea, căci de ea mă leagă o poveste din liceu, dar până să o scriu, voi merge înainte de asta, în copilărie.
Îmi amintesc că, atunci când eram mică, mama mă învăța cum faci forma gogoșilor cu un pahar, apoi îmi arăta cum se umflă în uleiul încins.
Arhivă personală
Știu că i-am zis:
— Țigaia asta îmi va aminti mereu de tine!
— De ce tigaia? De ce nu gogoșile?
M-a întrebat, abținându-se cu greu din râs.
— Pentru că gogoșile se termină, dar tigaia niciodată.
Astfel că, mereu când gătesc ceva în tigaie mă gândesc la mama. Aproape mereu mă gândesc la ea pentru că mai toate rețetele pe care le știu sunt ale mamei. Sigur, internetul abundă de rețete, dar tot cel mai la îndemână îmi e să fac varză călită, piure sau supe creme.
Numai cele trei feluri de mâncare pe care le-am enumerat necesită tot felul de accesorii și ustensile. Pentru toate ai nevoie de cuțite, tacâmuri ca să mănânci, oale, tel. Apoi, mâncarea fără condimente nu are farmec, iar eu prefer râșnița întrucât condimentele proaspăt râșnite schimbă gustul mâncării. Nu am mai cumpărat de mult piper măcinat, căci am o râșniță pentru piper care mă mulțumește.
O să sune ciudat, dar dacă mă gândesc la tata și la bucătărie, am în minte cuțitul, căci el era responsabil cu ascuțirea lor. De altfel, el este cel care m-a învățat cum se folosește cuțitul, mama fiind prea speriată pentru asta. Când am tăiat prima dată pâine, părea mai degrabă ruptă, decât tăiată, dar omul cât trăiește învață, iar fără eșec, nu există reușită!
Știu că bunica pune accent pe ordinea în bucătărie, deci orice accesoriu care să o păstreze e preferatul ei. Nu știu cât de des te-ai gândit la suportul de tacâmuri, dar, acum, tot scriind despre elementele esențiale în bucătărie, mi-am dat seama că fără suport m-aș simți pierdută. Unde să pun tacâmurile abia spălate? Direct în sertare? Să-mi umplu casa de folii? Nu sună deloc bine. Mă gândesc chiar să-mi cumpăr un suport mai încăpător, poate unul cu etaj, ușor de curățat, din plastic.
Tot la bunica mă gândesc și când văd tava de tartă, căci la fiecare sărbătoare când ne întâlneam în familie, tarta cu piersici a bunicii stătea (încă stă) la loc de cinste lângă cozonacul mamei.
Mai târziu, în adolescență, am descoperit farmecul ceaiului. Dacă savoarea i-o știam de când eram copil, în liceu, mi-am făcut un obicei de a mă întâlni cu fetele la mine pentru a bea ceai. Fiecare avea propria cană pe care o folosea de fiecare dată, nu aveai voie sa bei cu alta. Dacă una dintre noi lipsea, cana stătea pur și simplu pe masă, goală.
Atunci am început să învăț despre ceaiuri, despre multitudinea de sortimente, așa că rafturile din bucătăria mamei erau pline cu borcănașe în care găseai mentă, șofrănel, rooibos, hibiscus măcinate și uscate. În acea perioadă, ceainicul avea un loc de cinste în ritualul meu, așa că, dacă aș mai avea 15 ani, probabil pe lista mea de elemente esențiale în bucătărie s-ar afla și acesta.
De atunci, deși întâlnirile nu s-au mai ținut — ne-am făcut noi prieteni și noi ritualuri când am venit la facultate —, eu am păstrat obiceiul de a bea ceai, de aceea, mai ales când plec în drumeții, am în rucsac o cană termică indiferent de câte grade sunt afară.
Nici nu-mi pot imagina viața fără o bucătărie utilată complet, totuși, dacă mâine ar fi apocalipsa și aș putea lua doar câteva accesorii cu mine pentru a ne adăposti în buncăre, acestea ar fi cele enumerate în acest articol. Unele pentru utilitatea lor esențială, altele, cum ar fi ceainicul, pentru cât de dragi îmi sunt ca obiecte, pentru amintirile care mă leagă de ele. Până la urmă, așa am descoperit această listă, prin sentimente, prin oamenii care mi le-au prezentat și satisfacția papilelor mele gustative. Exagerez, nu se pune problema de apocalipsă, dar chiar mi-e dragă bucătăria cu tot ce e în ea.
Mama, bunica, tata, mătușa sunt toți oameni care au contribuit la evoluția mea în bucătărie. Ei, împreună cu experiența proprie sunt cei care m-au făcut să-mi dau seama de ce am nevoie pentru ca mâncarea să iasă de fiecare dată perfectă.
Trebuie să recunosc că tot scriind despre mâncare și accesorii specifice unei bucătării moderne mi s-a făcut poftă să gătesc. Voi pregăti o cină specială pe care prietenul meu să și-o amintească mult timp de acum înainte! De fapt, parcă “prea se-nvârte-n” jurul meu sucitorul ce are chef să întindă un aluat! Pizza să fie atunci!
Arhivă personală
Sursele fotografiilor care nu au fost menționate în articol fac parte din cele oferite de sponsor:
Mi-a plăcut întotdeauna să mi se facă poze. Mi-a plăcut și să fac poze. Cel mai mult mi-a plăcut să fotografiez oameni. Poate părea lipsit de imaginație uneori, să faci un simplu portret, o simplă poză. Dar, indiferent de stilul fotografic, că e fotografie de eveniment (nunți, botezuri), fotografie de natură sau de portrete, farmecul stă în a te provoca pe tine însuți de fiecare dată. De aceea, nu faci o simplă poză, ci te gândești la un concept, analizezi lumina și te asiguri că ai culorile pe care ți le dorești în poze.
Îmi doresc ca pe canalul meu de YouTube să postez mai mult despre această pasiune. Poate să filmez sesiuni de portrete pe care le realizez sau să fac filmulețe despre cum editez în Lightroom și Photoshop.
Ce îmi propun pe viitor în legătură cu fotografia?
Să-mi iau atestatul;
Să postez și mai multe clipuri pe YouTube;
Să-mi împărtășesc iubirea pentru fotografie cu toți din jurul meu.
Pentru a vedea portofoliul meu poți să mă urmărești pe Instagram: www.instagram.com/catalinap.photo.