De dimineață, am intrat liniștită pe aplicația de Instagram. Așa cum mi-e rutina nesănătoasă. Postasem patru poze cu ochelarii Ray-Ban care anunțau o reducere de 90% pe un site dubios. Numai că eu nu postasem așa ceva. Atunci am știut că mi-a fost spart Instagramul.
Cineva făcea spam pe spinarea Instagramului meu și așa cu nu prea mulți urmăritori. Știi când spui: „nu o să mi se întâmple mie”? Nici eu nu mă așteptam, așa că e mai bine să fii prevăzător, dar despre ce măsuri cred eu că e bine să luăm vă scriu un pic mai jos. Acum hai să aflăm cum procedăm dacă ne trezim cu postări pe care nu le-am planificat.
Ce faci dacă și la tine s-au postat poze fără știrea ta?
Primul meu instinct a fost să le șterg, ca să le vadă cât mai puțină lume și să nu fie păcăliți. Dar pașii cu adevărat importanți sunt:
Verifică-ți activitatea de la Activity Log și șterge sesiunile pe care nu le folosești. În cazul meu, cu siguranță nici dacă eram somnambulă nu aveam cum să ajung la Caraș-Severin ca să postez poze cu Ray-Ban;
Schimbă parola cu una pe care nu o folosești la alt cont;
Setează-ți two factor authentication.
Dacă ai aceeași parolă la alte conturi, schimb-o!
Nu e deloc comod să știi că ți-a fost invadat spațiul pe care îl consideri personal, chit că-i virtual.
Ce vor acești scammeri?
Evident, acces la contul tău. Așa pot să facă tot ce faci tu, nu doar să posteze. Pot să vadă informațiile private. Pot ajunge să trimită mailuri și mesaje în care îți șantajează rudele de pe adresa de mail. I s-a întâmplat și Simonei Halep. Apropiații acesteia s-au trezit cu mesaje de pe contul ei că Simona are nevoie de bani și să-i pună o sumă într-un cont (care nu era al Simonei, evident).
Lucrurile se complică dacă au căpătat acces, așa că ideal e să nu ajungi în această situație.
Cum te poți proteja?
Folosește parole distincte și complexe pentru fiecare cont pe care îl ai (Facebook, Instagram, mailuri etc.);
Nu da click pe linkuri dubioase, cu litere care nu formează cuvinte cu sens, lungi sau de la firme de care nu ai auzit niciodată. Nu contează cine ți-l trimite, dacă nu ești sigur pe link, mai bine pune câteva întrebări înainte de a accesa site-ul;
Folosește aplicații oficiale de pe Google Play și App Store. Încearcă să le faci update-ul la timp pentru că nu se știe cine găsește vulnerabilități în codul vechi;
Ideal e să nu te conectezi cu contul de Facebook pe diverse alte site-uri. Cu toate că majoritatea facem așa. Preferăm să nu ne facem cont nou, dar comoditatea poate costa.
Ai grijă de datele tale! Internetul e incă un loc nou și neînțeles chit că nu-l simțim așa.
Piesa “Prea Departe” este compusă și interpretată de Andrei Neagu, iar eu o știu pe de rost. Nu doar pentru că rămâne întipărită în mintea și sufletele celor care se deschid să înțeleagă, celor empatici, celor care își doresc să primească emoții, cât și pentru că am plâns de am rupt ascultând-o ore întregi.
Cum simt eu piesa?
Piesa e dulce, ușor tristă, nu neapărat menită “să stoarcă lacrimi”, cât mai degrabă să-ți arate că nu ești singur. Cu toții avem un drum, cu toții avem oameni pe care îi simțim ”prea departe”. Sigur că asta e interpretarea mea asupra piesei.
Cum o să o simți tu?
Dacă aș întreba trei oameni diferiți toți vor avea versiunea lor destul de asemănătoare, dar în același timp diferită. Asta face viața frumoasă! Faptul că atunci când ne uităm în jur nu vedem mii de “noi înșine”. Cineva ar putea înțelege că e vorba despre acea relație în care ai simțit că ai un viitor, în care ai investit, iar celălalt nu a fost pe aceeași lungime de undă. Alții o să creadă că e despre faptul că nu poți uita pe cineva sau că, pur și simplu, te-ai despărțit sau ai fost părăsit de curând. Unii o să simtă că, de fapt, acel cineva nu e ”prea departe” tocmai pentru că e în mintea ta. Unii vor simți că e despre atunci când o relație se răcește, ”singurătate în doi”. Mii de posibilități de interpretare și toate sunt corecte!
Arta e pentru cei care acceptă să o primească în viața lor și nu există decât prin percepția acestora. Orice act artistic, că e teatru, cântec, dans sau circ conține elementele: interpret (artist), poveste (cadru) și pe tine, pe cel care privește. Fără tine nu există! Iar ea e doar atât cât tu vezi. Acest clip poate fi emoționant și fascinant, plictisitor și static sau dubios în funcție de ce parte din tine lași să se oglindească în el. Așa că, te rog, privește-l și lămurește-te ce înseamnă pentru tine. Nu porni cu așteptări. Lasă-te surprins!
Întotdeauna am pus accent pe relaxare, indiferent ce proiecte sau cât de ocupată am fost. Știu cât de dăunător este stresul, știu cât de greu e câteodată să ”avem timp pentru noi”, însă eu cred că a ne oferi, chiar și mici plăceri, înseamnă să te iubești pe tine însuți.
Uneori, între două activități importante și stresante, cât timp sunt în autobuz, ascult muzică de relaxare sau un podcast, în căști, care să îmi distragă atenția de la tot felul de griji inutile: ”oare cum va fi ședința?”, ”vom fi toți prezenți?”, ”ce vor gândi ceilalți?”. Toate aceste întrebări sunt inutile și neproductive. Important e să te pregătești din timp pentru orice provocare, dar să analizezi până la epuizare o situație nu are cum să facă bine, doar rău.
Alteori, pentru sfaturi de cum să gestionez o situație îmi sun rudele și prietenii, căci timpul nu ne premite să ne vedem față în față. De cele mai mai multe ori, scriu, fie pe telefon când sunt pe drumuri, fie la laptop, motivul pentru care există blogul acesta și pentru care mă citești. Îmi place și să citesc, alte bloguri sau ebook-uri, pentru că nu vreau să-mi încarc geanta cu o carte prea grea. Telefonul este, deci, nelipsit de lângă mine, e ca o extensie a mâinii care mă ajută atât la a păstra relația cu cei de la job prin grupul de Whatsapp și e-mail, cât și pentru a mă relaxa. Trebuie să recunosc că am o mulțime de accesorii pentru smartphone, iar cel mai mult mă bucur că s-a inventat husa și folia protectoare.
Uite așa, mi-am dat seama că viața mea, dar mai ales micile mele plăceri sunt legate de tehnologie, iar cum primăvara aceasta a început cu agitație, cu recomandări de a ieși cât mai puțin din casă, nu am putut să nu mă bucur că există tehnologia în viața mea. Mă bucur că pot să-mi sun părinții și să le spun că sunt ok, dar nu îi voi vizita prea curând, însă îi voi vedea prin video call. Mă bucur că în era noastră mă pot distra în casă, având destul de multe activități din care să aleg.
De fapt, scriu acest articol pentru că vreau să-ți împărtășesc activitățile de relaxare la care apelez eu și-n casă. O să-ți dai seama că cele mai multe implică tehnologie, iar asta nu e rău, căci folosită cu măsură și cap îmi devine prietenă, mai ales în această perioadă în care se recomandă să ieșim doar pentru situații urgente.
Autoizolarea mea se întâmplă împreună cu prietenul meu, așa că activiățile îl vor include și pe el, dar pot fi adaptate după nevoile fiecăruia. Inventivi să fim, că unelte avem! De exemplu: Spacer – IT comes home e o unealtă minunată care ne face viața mai ușoară și ne ajută să ne bucurăm de inovație la noi acasă, fără să ieșim din aceasta neapărat.
Jocurile
Prima activitate și cea mai la îndemână care îmi vine în minte când mă gândesc la o zi petrecută în casă sunt jocurile pe calculator, fiind una dintre modalitățile mele preferate de distracție. În plus, jocurile în rețea te conectează și cu alți oameni, crează un cadru comun, un scop, astfel că facilitează socializarea.
De multe ori, jocurile pe calculator sunt privite cu scepticism pentru că, într-adevăr, pot da dependență, dar studii recente arată că au și beneficii pentru noi. Important e pentru cât timp și ce te joci. Voi enumera pe scurt câteva dintre beneficii:
dezvoltă creativitatea și gândirea critică. Anumite jocuri te solicită să cauți indicii, să rezolvi puzzle-uri, să găsești soluții. Altele te încurajează să fii creativ, să îmbraci personajul într-un anume fel, să creezi o poveste în joc;
te pot ajuta să-ți dezvolți cultura generală prin cadrul în care se desfășoară un joc sau poate chiar e unul cu întrebări care să-ți testeze cunoștințele în raport cu ceilalți, iar interesul tău e să fii tot mai bun, deci tot mai informat;
competivitatea. Trăim într-o lume competitivă, iar majoritatea jocurilor, mai ales în rețea, au ca scop să lupți pentru ceva;
stimulează memoria, concentrarea, capacitatea de a lua decizii prin diferite probe la care ești supus, ceea ce se poate răsfrânge și asupra situațiilor din viața reală.
Mai sunt multe avantaje, dar poți să cauți studii din surse de încredere. Asta nu înseamnă că trebuie să exagerezi. Însă, cu ceva timp la dispoziție și nevoia de a mă destinde și a mă deconecta de la știrile înspăimântătoare, eu mă voi juca.
Mă bucur că prietenul meu a pregătit cadrul perfect pentru jocuri. Dacă nu știi ce înseamnă asta, hai să-ți scriu în ce a investit el:
scaune gamingcare să păstreze corpul într-o poziție sănătoasă. E important să poți să reglezi înălțimea, să ajustezi spatele, să fie un design nu doar frumos, dar și potrivit pentru coloană. Scaunele de la Spacer au și materiale calitative, uite câteva modele:
Sursă: www.spacer.ro/blog/
un mouse potrivit poate spori șansele de a câștiga un joc. De exemplu, Mouse-ul Gaming Spacer USB optic ne-a cucerit pe noi. Iată și descrierea de pe site: ”Datorită celor 2400dpi, mouse-ul Spacer este ideal pentru mișcări complexe și precise. Printre avantajele de a alege acest mouse pentru o experiență de gaming de succes se numără următoarele: 8 butoane, 1 rotiță scroll, iluminare RGB”. Pentru un șoricel electronic performant ai nevoie și de un cadru pe care ”să alerge” cu viteză, deci un mousepad de calitate e esențial. Nici să nu te gândești să-l înlocuiești cu o foaie de hârtie, poate doar dacă intenționezi să pierzi fiecare joc și să ai pe ce să-ți scrii supărările. În acest caz, recomand și șervețele din belșug!
Sursă: Spacer.ro
Când vrei să te axezi pe jocuri e important să pui accent și pe un monitor cu imagine clară, pe o sursă care să sporească performața, dar și pe o carcasă Spacer care să păstreze sursa calculatorului protejată de factorii externi.
Noi suntem pregătiți, l-am pus deja pe prietenul meu să facă listă cu jocurile, adică ordinea în care vrea să fie înfrânt. Mă pregătesc să câștig! Poate îl conving să facem și pariu pe o pereche de căști wireless că tot m-am săturat de cablul de la cele pe care le am acum.
Sursă: Spacer.ro
Gătitul
Mult timp în casă înseamnă, pentru mine, posibilitatea de a experimenta în bucătărie. Deși nu pare, și acesta este un spațiu înconjurat de tehnologie, că vorbim de aragaz, mașină de spălat vase sau frigider. Eu mă fac ”vinovată” de a transporta cu mine și două boxe Spacer mici, căci așa muzica se aude mai bine și nu o acoperă nici apa care curge. În plus, cum aș putea să fac sos salsa fără să dansez salsa?
Bineînțeles că boxele nu le folosesc doar în casă. De abia aștept să vină vremurile în care ieșitul din casă primăvara e firesc! Voi organiza o super petrecere la picnic, poate chiar karaoke în aer liber! Până atunci, mă bucur condimentându-mi viața. Cum? Ca la televizor! La emisiunile culinare adică, unde condimentele dau savoare mâncării căci sunt râșnite proaspăt!
Sursă: Spacer.ro
Mai mult timp pentru noi
Nu că ce am scris mai sus nu ar fi timp pentru noi, dar acelea sunt pasiuni pe care le am în comun cu prietenul meu. Multe le facem separat. Dacă el preferă să se uite la un serial, eu prefer să stau pe site-uri de cumpărături și să văd ce mai e la modă. Dacă el preferă să-și conecteze chitara electrică și să ”încânte” vecinii, eu mă uit la tutoriale de art&craft și sper ca după cele două săptămâni să știu să fac și altceva în afară de bărcuță din hârtie.
Gândește-te că facem toate acestea în timp ce telefoanele stau la încărcat. Avem și o veioză pe care o preferăm în detirmentul becului, deci folosim prelungitor cu 5 prize și 2 sloturi USB. Așa nu ne încurcăm în cabluri ne bucurăm de tehnologie și tot ce aduce ea pozitiv, cum ar fi activitățile, posibilitatea de a învăța ceva nou, dar și aceea de a ține legătura cu prietenii la distanță.
Cred că ai observat că prin propunerile mele am călătorit în universul Spacer, unde te simți ca în spațiu, ca și când zbori, dar de fapt ești la tine acasă, înconjurat de inovație și tehnologie. Trebuie să recunosc că sunt mai multe produse de la ei care pe mine mă ajută să mă distrez și relaxez, nu doar în casă, ci și în interacțiunea cu ceilalți. Vezi cum mă folosesc de ele:
Deși am ce să fac și în casă, cred că din alegerile de mai sus, îți dai seama că visez la ziua în care va fi în regulă pentru toți să ieșim, să ne zâmbim pe stradă și să ne bucurăm de primăvară. Iar primul lucru pe care am să-l fac, va fi să mă relaxez la munte. Voi conduce cu radio-ul pornit și prietenii cântând. GPS-ul se va alătura distracției cu vocabularul lui restrâns, dar atât de util: ”virează la dreapta”, ”pericol raportat în față”, ”ai ajuns la destinație”. Eu îi voi mulțumi oferindu-i posibilitatea de a vorbi, adică oferind-i energie, cum altfel dacă nu printr-un alimentator auto Spancer? Bineînțeles că prietenul nostru GPS nu s-ar simți bine dacă ar sta să alunece de pe bordul mașinii, așa că i-am luat un suport special.
Ajunși la munte, din rucsacuri și genți am scoate laptopurile și am începe să lucrăm de la distanță, căci, probabil, va trebui să recuperăm săptămânile pierdute. Glumesc! Nu vom scoate laptopurile cu toate că le putem avea la noi, întrucât rucsacurile Spacer sunt încăpătoare, gândite special pentru confortul coloanei vertebrale și sigur poți să-l găsești pe cel potrivit pentru tine.
Colaj realizat cu produse Spacer
Pe site poți vedea toate modelele, acestea sunt preferatele mele, tu poate găsești altul care ți se potrivește și mai bine!
Acum m-am relaxat scriind și sper că și tu citind, dar e cazul să iau o pauză de la tastatură și să fac sport. Să dau click pe clipul meu preferat de pe YouTube cu mișcări… A, iarăși tehnologie? Ce să-i faci? E peste tot și mă face fericită!
Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2020.
Sursele fotografiilor care nu au fost menționate în articol: www.spacer.ro și pagina de Facebook a acestora.
Îmi vine greu să scriu acest articol, deși ar trebui să fie acela pe care îl scriu cu cel mai mare drag despre SuperBlog, fiind ediția pe care am câștigat-o. Până acum, scriam după gală, încărcată de emoții, de plimbările de a doua zi, de convorbirile cu colegii „de suferință”, dar mai ales colegii de distracție. Acum însă, mă aflu cu trofeul într-o cutie extrem de simpatică și cu diploma pe mail.
O competiție provocatoare
Cred că am câștigat cea mai atipică ediție de SuperBlog. O scriu nu doar pentru că nu a fost gală și nici nu pare că nu o să fie, dar și senzația cu care scriam articolele a fost diferită față de celelalte două ediții la care am participat.
S-au anulat probe și au apărut altele „de sezon”. Marea provocare pentru mine, în ce privește ultimele articole a fost să găsesc la fiecare altceva de spus despre statul în casă, despre aprecierea pentru cei din linia I, dar și despre speranța că „totul va fi bine”. Unele probe, de la final, deși promovau produse diferite, modul în care era scris brieftul încuraja să dăm soluții la produsele respective folosindu-le în casă sau cu un optimism uneori greu de obținut.
Fiecare ediție de Superblog este diferită. Apar oameni noi în peisaj. ”Cei vechi” te surprind, sponsorii vin cu provocări la care nici nu te-ai fi gândit, iar dinamica se schimbă constant.
Parcursul meu în cele trei ediții
O să sune contradictoriu, dar pentru mine, cea mai ușoară ediție a fost aceasta, cea pe care am câștigat-o.
Celelalte două au fost dificile pentru că încă nu înțelegeam competiția, cu toate că m-am aflat pe podium de fiecare dată.
Prima ediție mi-a lăsat impresia că să câștigi o probă individuală este extrem de dificil, având în vedere că articolul tău concurează cu alte zeci, de obicei peste 50 de articole. Nu am luat nicio notă de 100, dar am avut note mari, un locul al II-lea la o probă individuală și o mențiune (oferită primelor 10 articole), ceea ce m-a ajutat să mă clasez pe locul al treilea în clasamentul final.
Ca să înțelegi explicațiile mele trebuie să cunoști un pic conceptul SuperBlog și te invit să citești pe pagina lor oficială toate detaliile. Pe scurt, există mai multe probe cu câștigători unici, iar dacă participi la toate, ai șansa să te afli și în câștigătorii finali (podiumul din trei persoane) ai competiției, care, în funcție de ediția de toamnă sau cea de primăvară câștigă o sumă de bani. Anul acesta, fiind ediția scurtă, premiile au fost acestea:
Locul 1 – 2000 lei
Locul 2 – 1000 lei
Locul 3 – 500 lei
Toamna, de obicei, sumele sunt mai mari.
Revenind, prima ediție a fost o enigmă pentru mine, iar greutatea a fost din a descoperi sponsori și produse de care nu auzisem niciodată. Cea de-a doua ediție, fiind și cea din toamnă, a venit cu un consum de energie și emoțional extrem de puternic, dar a fost și ediția care „m-a călit”, atunci cred că am înțeles „secretele” SuperBlogului, căci sunt mai multe.
Ce vor sponsorii?
Cineva întreba ce vor sponsorii, răspunsul standard este: „nu există doi sponsori la fel, au așteptări diferite”. Este și nu este așa, întrucât mulți sponsori participă la mai multe ediții. Acestora le poți „intui” stilul la un moment dat. Apoi, sunt câteva elemente pe care și le doresc cu toții. Iar alteori, nici ei nu știu ce vor, ci se lasă surprinși. Uneori, nici măcar nu jurizează sponsorii, ci alți jurați desemnați, aici, din experiența mea, accentul trebuie pus în mod special pe creativitate pentru că acești jurați vor ține cont și de prezentarea produsului, dar mai ales de cum l-ai inclus în conceptul articolului tău.
Voi reveni cât de curând cu un articol doar cu sfaturi și ce am descoperit eu despre jurați, care sunt elementele comune care te pot ajuta să câștigi probe individuale, nu doar note mari cum mi se întâmpla mie.
Mituri ale competiției SuperBlog
Din articolele altor participanți, discuții cu aceștia și după o oarecare experiență, mi-am dat seama că există câteva păreri pe care eu nu le-am găsit justificabile, cum ar fi:
✤ Ediția din primăvară e mai simplă
E mai scurtă și sunt mai puține probe, dar asta nu o face mai ușoară. Provocările stau în probele individuale, iar acestea au același format indiferent de ediție.
Unii ar spune chiar că dacă lupți pentru podium, s-ar putea să fie mai greu pentru că nu renunță atâța pe parcurs. Fiind mai puține probe, se ambiționează mai mulți să termine ediția ceea ce face să ai concurență mai mare și la probele individuale, dar și în clasament.
În orice caz, după două ediții de primăvară și una de toamnă, simt că gradul de dificultate e același și depinde de timpul, inspirația și temele date, nicidecum de numărul probelor. Uneori depinde și de obiectivele pe care ți le setezi. Dacă țintești foarte sus s-ar putea să te demoralizezi repede. Dacă dai tot ce ai mai bun, dar iei situațiile așa cum vin, expunându-ți punctele de vedere, dar fără să jignești, vei fi mai câștigat. Chit că la finalul ediției te alegi doar cu prieteni noi.
✤ Sponsorii vor doar reclamă
Dacă voiau doar asta, plăteau pe Facebook o postare sau pe Google sau la televiziune. Vor ca accentul să fie pe produsele lor, dar, în același timp, își doresc și conținut care să fie relevant.
Nimeni nu-și dorește să se facă de râs. Nici ei și sper că nici tu. Doar să scrii că produsele nu știu care te scapă de coșuri (ceea ce scrie și-n descrierea lor oficială), nu cred că e suficient. Dacă oferi pe lângă faptul că amintești de produse și sfaturi de cum să ai grijă de fața ta, curățând-o, hidratând-o sau dacă povestești despre cum îți afectează coșurile viața socială nu ai cum să nu ai succes, căci deja te-ai dus și într-o altă direcție decât cea „oficială”. Am mai zis-o, poate nu câștigi proba, dar sigur vei avea notă mare.
✤ Fetele sunt avantajate
La un moment dat, în ediția de toamnă, am simțit și eu asta, căci erau extrem de mult probe despre bijuterii, produse cosmetice și altele de acest fel. Mi-am dat seama destul de repede că există foarte multe probe și despre mașini, construcții și tehnologie.
Nu există subiecte de fete sau de băieți, poți adapta totul, chiar și băieții pot aborda o temă despre parfumuri, în care observi că sponsorul pune accent pe un produs de damă. De exemplu, în cazul parfumului poți să pornești de la ce simți când sesizezi parfumul potrivit la o femeie.
Sigur că e extrem de importantă și tema, dar de cele mai multe ori, crede-mă, poți să respecți tema și să te duci în multe direcții.
Bilanțul acestei ediții
Nu mi-am pus încă „pe foaie” câștigurile din această ediție, o fac acum, cu voi.
Primul pas pentru un bilanț corect este să fiu transparentă cu clasamentul. Acesta este topul 5:
Aceasta a fost ediția cu cele mai puține dezamăgiri din partea juraților pentru mine, cu toate că au existat probe unde nu s-au făcut departajări, dar la una am înțeles în totalitate ideea, care a venit în ajutorul tuturor participanților la probă, aceștia primind un voucher de 100 de lei pe site-ul Driedfruits. Eu fiind câștigătoare a probei (locul al II-lea), în ceea ce privește clasamentul final nu a fost avantajos pentru mine.
Contestații
O astfel de situație a mai fost la o probă a unui sponsor care a avut două probe. La prima probă câștigasem locul al III-lea, iar a 2-a fiind o probă atipică s-a decis departajarea doar a câștigătorilor, ceea ce nu mi s-ar fi părut problematic dacă nu ar fi fost lipsită de echilibru. Câștigătorii au luat 100, iar toți ceilalți 95 de puncte. O diferență de 5 puncte în clasamentul final e enormă, iar când atât de multe articole iau această notă e clar că nu e meritată. Eu oricum nu mai aveam cum să câștig pentru că eram câștigătoare la cealaltă a lor. Teoretic ai cum să câștigi, practic ar fi fost aiurea.
Mă bucur și am imens respect pentru aceștia că și-au recunoscut, la contestație, greșeala și au făcut ce le-a stat în putință să o rezolve, așa că eu le-am dat înapoi like-ul pe Facebook, ca să înțelegeți până unde merge supărarea mea când mă simt neîndreptățită. Au fost și foarte drăguți în răspuns spunându-mi că departajarea a fost foarte grea și, într-adevăr, îmi meritam locul printre câștigătorii probei.
Dacă tot am ajuns la contestații, am mai făcut la o probă la care am luat 93. Surprize, surprize pentru sponsorii care nu se așteptau, dar dacă e ceva ce am învățat de la câștigătoarea ediției din toamnă este: atunci când lupți pentru podium, să îți calculezi opțiunile și să-ți încerci norocul.
Premii
O mare curiozitate a celor care aud de o competiție de bloggind este: ce câștigi?
Pe lângă satisfacțiile intrinseci, cum ar fi: încredere, organizare, descoperire de sine, te poți alege cu cele mai diverse premii și cadouri.
În această ediție, de exemplu, am câștigat la probe individuale și bani. La cea din toamnă, la cele individuale, am câștigat doar produse, dar atât de faine și de utile încât m-au bucurat nespus. La prima ediție am câștigat un abonament de 10 pizza și două pachete cu mâncare pentru o săptămână.
În general, premiile se anunță înainte de începerea competiției, dar e recomandat să nu te concentrezi pe ele pentru că nu se știe niciodată la cine ajung. În această ediție, cum scriam, am câștigat și bani, și vouchere de diverse valori, dar și obiecte cum ar fi o boxă pe roți (sunt tare curioasă, apoi vă invit la party, imediat ce se dă drumul la distracție).
Am câștigat și suma care revine celui care se clasează pe locul I, deci pot să mă declar mulțumită și să închei participările ca finalist în cadrul acestui concurs împăcată și fericită.
Mulțumiri
Sunt mulți oameni cărora ar trebui să le mulțumesc. Mama, prietenul meu și cei care mă susțin și mă citesc sunt nelipsiți de pe această listă.
Sponsorii și jurații care au văzut potențial în scrierile mele și le-au notat corespunzător.
Participanților care mi-au spus vorbe încurajatoare când a fost cazul.
Simt o apreciere imensă pentru anumiți participanți care au câștigat în trecut și au venit cu sfaturi pentru noi, ceilalți, căci au fost sursa mea de inspirație. Îi voi menționa în articolul care urmează, cred că unii dintre ei nici nu s-ar fi așteptat că au avut un astfel de impact asupra parcursului meu.
Iar, la final, dar nu cei din urmă, i-am lăsat pe organizatori, Claudia și Albert pe care îi felicit pentru tot ce reușesc să facă și le urez multă răbdare.
Pe 8 martie, borealy.ro m-a provocat să-mi amintesc o experiență memorabilă din viața mea. Sigur că fiind Ziua femeii, gândul mi-a fugit imediat la persoanele dragi din viața mea, de sex feminin, dar și la o întâmplare care s-a petrecut tot in preajma acestei zile, dar acum mulți ani.
Când te gândești la ce și cine ți-a schimbat viața, ori te trec fiori pentru că sunt evenimente marcante, ori ți se luminează fața pentru că e vorba despre decizia ta de a te apuca de pian, de a face gimnastică sau orice altceva care ți-a prestabilit viața. Cum ar fi să te întorci acasă și toate bunurile, banii, inclusiv cei de pe card să nu mai fie? Sau ca un accident de mașină să îți ia persoanele dragi? Sau să câștigi la loterie o sumă imensă? Sau, sau… orice îți mai poți imagina dramatic. Eu nu aș putea spune că un eveniment atât de zguduitor e cel care m-a schimbat cel mai mult, ci din contră, o întâmplare, ce poate părea firească, dar în mintea unui copil a fost o lecție de bunătate și generozitate. Am învățat că nu ești singur pe lume, există oameni care te iubesc. Uneori ai nevoie de oamenii dragi să-ți aline nefericirea, să-ți spună că e în regulă.
Era 7 martie, eram în clasa I, înconjurată de copii pe care încă nu-i consideram prieteni. Ziua următoare mamele urmau să vină la școală și să primească un special colier creat din cele mai valoroase pietre. Așa păreau pentru noi atunci. De fapt, nestematele erau niște gogoloaie din hârtie creponată și aracet. Mi-am primit bucata de sfoară, biluțele colorate și m-am apucat de înșirat: o mărgea roșie, una albastră, cea verde lângă și tot așa până când colierul s-a transformat într-un curcubeu beat căci numai Rogvaiv nu era, ci mai degrabă un multi-zăpăcito-colorit. Era perfect! Era o operă de artă în mintea mea. Urma să se sune de plecare și mai aveam un singur pas: SCLIPICIUL. M-am întins în colțul opus al biroului, cu inima cât un purice de emoția faptului că făcusem cel mai frumos colier din clasă. Aveam cutia cu sclipici în mână, deja îmi imaginam senzația fină ca de nisip când aveam să-i dau drumul printre degete, dar cotul meu, pregătit de acțiunea de a ridica pulberea lucitoare, a dat peste borcanul imens cu mâzgă albă și lipicioasă (colegul de bancă nu pusese capacul aracetului) care s-a întins pe toată creația mea. Acum colierul meu se mumificase. Sigur că nu a durat decât o secundă să încep să urlu și să trag de colierul creat de colegul meu.
– Draga mea, oprește-te! E al colegului tău, nu se poate să i-l iei.
– Dar, dar… e vina lui. Nu a închis lipiciul.
– Nu e nicio problemă, apucă-te de altul.
Nicidecum nu voiam să fac altul de la zero, ci voiam răzbunare. Am stat îmbufnată toată ora. Mică, cu obrajii umflați și cu mâinile încordate la piept, cred că eram tare caraghioasă. Nu m-am lăsat, chiar înainte să se sune, am luat foarfeca și am tăiat pe jumătate colierul colegului.
– Cătălina, s-a auzit vocea amenințătoare a învățătoarei, toți ceilalți, puteți să plecați după ce vă duceți colierele în dulap. Cătălina și Mihai, voi mai rămâneți.
– Doamna învățătoare, mi-a tăiat colierul, se smiorcăia colegul meu cu un cap mai scund.
– Hai să vedem!
Ia învățătoarea cele două bucăți de funie de pe care alunecau biluțele, face un nod între ele și colierul era ca nou.
– Mihai, poți să pleci și tu acum!
Rămăsesem eu, cu monstrul gigantic, așa că logic a fost să încep să plâng, cu lacrimi mari și mult zgomot. Mă așteptam ca în orice moment să pornească furtuna și pe bună dreptate, știam că greșisem.
– Cătălina, știu că ești supărată și crezi că Mihai ți-a stricat lucrarea, dar nu a vrut. Nu trebuia să lase aracetul desfăcut, v-am spus de multe ori, dar a făcut-o, din greșeală, nu a vrut să te saboteze. Judecă omul după intenție, nu după faptă!
Nu am înțeles decât târziu ce înseamnă vorba ei. Eu avusesem intenția de a face rău, Mihai nu, se întâmplase din neatenție. Și asta spune ceva despre un om, dar nu că e rău. Faptul că îmi vorbise mă liniștise, dar tot aveam un gol în suflet. A doua zi, urma să fiu singura fără cadou pentru mama. Învățătoarea nu m-a lăsat să plec până nu a zis blând, dar ferm:
– Mâine să vii de la 8!
Ședința era la 9, mă chemase la 8. Era de rău, asta simțeam din toți porii, avea să mă pârască mamei, chiar de ziua ei. Aveam să fiu “urecheată” la ședință, de față cu toți. Mamei îi lua vreo oră până procesa, dacă afla la 8:10 de nedreptatea pe care i-o făcusem lui Mihai, la 9:10 se dezvăluia furia, chiar la ședință. M-am gândit la asta toată ziua, am și visat asta, iar la 8, cu fața roșie am ajuns la școală.
– La mulți ani! Eu și Cătălina revenim imediat, uitați o cafea, i-a spus învățătoarea mamei, strecurându-mă repede în clasă unde stăteau toate materialele pentru colier pe birou.
– Ai o șansă să-ți reiei munca.
Am făcut asta. Cu ajutorul învățătoarei a ieșit chiar mai bine decât primul. Mama nu a rezistat să stea o oră pe hol sorbind din cafea, așa că a intrat și s-a apucat și ea de lucru. Eram toate trei, făcându-ne de treabă cu biluțe îmbibate în lipici. Până la ora 9:00 am făcut, împreună, 4 coliere. Două eu, câte unul ele, fiecare dându-mi-le tot mie. La întâlnirea cu părinții eu i-am dat unul învățătoarei, și unul mamei, stârnind aprecieri din partea colegilor că am lucrat așa mult, plus că le aveam pe cele două, confecționate de mama și învățătoarea, la gât.
Și acum predă doamna Dodo, așa îi ziceam noi, nu în clasa I și nu când era nervoasă, în rest, din clasa a II-a până în clasa a IV-a numai așa am strigat-o. Probabil, numele nu-i vine de la Dodo Lătărețu, ci mai degrabă de la: ”dodoloață”, având câteva kg în plus. Mă gândeam să-i fac o vizită într-o zi. Am ratat acest 8 martie, dar sună bine ca anul următor să-i iau un cadou de ziua femeii. Cum ar fi să-i iau chiar un colier? Unul real de data asta, pentru că domana Dodo e cea care m-a învățat atât de multe, printre care că, uneori, nu-ți iese ceva din prima, dar trebuie să perseverezi fără să dai vina pe altcineva. Uite ce bine arată colierul ăsta, cred că o să mă orientez la el:
sursă: borealy.ro
Cadoul l-aș acompania cu o serenadă. Stiu cât de mult îi plăcea muzica domanei Dodo, dar aș speria-o și i-aș sparge și ochelarii, așa că m-aș vedea nevoită să-i scriu o felicitare, pentru că asta știu să fac. De asta am și blog, nu?Oare merge așa?
”un colier îți dau Deși de vrut, eu vreau Să îți cânt și încânt Sufletul cu avânt”
Hmm… poate că trebuie să mă las și de asta. Poate o să-i scriu simplu: “Mulțumesc! Mi-ați schimbat viața! Mi-am dat seama că totul are o rezolvare, iar o supărare nu merită ținută dacă peste ani nici nu o să-ți mai amintești de ea”. Eu nu durerea de atunci o simt, ci iubirea, înțelegerea și căldura pe care le-am primit.
Sigur că de Ziua femeii, aș lua și un cadou pentru mama ca să-i văd aceeași privire senină pe care o are de fiecare dată, indiferent de ce îi ofer. În general, nu aștept un moment special pentru a face cadouri oamenilor dragi, așa că cine știe, poate mă apuc de treabă mult mai repede. E destul de simplu, la un click distanță s-ar putea afla cel mai frumos cadou pe care l-am făcut vreodată, pentru că și ele, femeile importante din viața mea, mi-au dăruit cele mai minunate daruri, și nu mă refer la cele fizice.
Din moment ce mărești colecția de bijuterii a unei femei, mi se pare o idee bună să o ajuți și să se organizeze, așa că mi-ar plăcea să-i iau fiecăreia și câte o cutie de bijuterii. Sunt practice, arătoase și pot fi personalizate. Eu aș păstra mesajul simplu. Doamnei Dodo i-aș oferi cutia asta care se potrivește de minune cu stilul ei îndrăzneț de a se îmbrăca. Aș personaliza-o cu scris auriu: ”Mulțumesc pentru toate sfaturile practice!”
sursă: borealy.ro
Mamei sigur i-ar plăcea asta, iar mesajul cu care aș personaliza-o ar fi: ”Ești inspirația mea feminină”:
sursă: borealy.ro
Într-o lume în care produsele sunt în serie, e minunat când poți oferi printr-un obiect ceva din tine, un gând, o frază care îți definește relația cu celălalt om sau un simplu: ”Mulțumesc, X-ulesc”.
Mulțumesc și ție că ai pășit în amintirile mele. La mulți ani de 8 martie cu întârziere și în fiecare zi. Să te înconjori de oameni dragi, și nu uita, nu există moment mai bun de a oferi un cadou decât prezentul.
Secvență din suflet dezvăluită pentru competiția Spring SuperBlog 2019.
Vine iarna pe-a mea stradă Cu fulgi mari și bucurii Dar când mergi iar prin zăpadă Două lucruri vreau să știi Grijă mare la ținută, în sezonul cu ghețar Căci iar vei avea probleme cu sistemu-imunitar
Dacă totuși uiți căciula Și fularul când e rece Dai cu Farmec, ierburi zece Gălbenele, grija trece
Hai române, bea un ceai Cu ghimbir sau cu ce ai, Recomand și usturoi Pentru tusea de strigoi
Să scapi de niște toxine Nu-i mare filozofie Folosești un leac baban Cu semințe de castan
Ăsta-i sfatul digital Venit din occipital. Folosești Gerovital Ca să mergi liniștit la bal.
Pielea este imporantă Dă-i cucremă hidratantă Vitamine dintr-o plantă Să nu fie așa uscată
Ho-ho-ho invoc natura Pe finalul de catren Te invit să-i simți căldura Te-am pupat, mă sui in tren
M-am urcat, într-adevăr, în tren, mă duc la bunica. Cum vântul aproape că mă sufla departe de peron, nu am putut să nu mă gândesc la învățămintele bunicii. Despre cât de important e ”să pui geaca pe tine, maică, te ia de la șale”, ”o pereche de șosete în plus nu a făcut niciun rău” sau ”ceaiul neîndulcit, virusul l-a nimicit”, iar eu continuam, strâmbându-mă: ”dar gustul l-a scofâlcit”. Oricât de tare mă deranjau afirmațiile acestea când eram mică, am ajuns să-mi dau seama că sfaturile ei sunt cele care au păstrat-o, în ciuda anilor, tânără și sănătoasă. Când o privesc, nu-mi vine să cred că are aproape 70 de ani.
Sursă: Pixabay
Bunica, pe lângă insistențele pentru haine groase în sezonul rece, este persoana care pentru orice fel de problemă de sănătate invocă puterea naturii, plantele care au efecte pozitive și nu implică niciun fel de risc. Încă din copilărie, mi-a spus că îngrijirea de sine e absolut necesară și vine din iubirea de sine. Pentru a mă face să înțeleg, a abordat două aspecte: sănătatea interioară și sănătatea exterioară.
Sănătatea interioară
Nu am fost niciodată un copil bolnăvicios. S-ar putea să mă fi ajutat și imunitatea înnăscută, dar sunt convinsă că are legătură și cu faptul că la mine în familie s-a pus întotdeauna accent pe alimentația sănătoasă, bogată în legume, fructe și cereale.
Știu că bunica mereu spunea că ”usturoiul este antibiotic natural”. Ceaiul de ghimbir era prezent de la primele semne de răceală, ba chiar ardeiul iute avea un loc de cinste pentru că ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor. Sigur că și somnul adecvat, și activitatea fizică erau încurajate tocmai pentru a îmi întări imunitatea. Hrana influențează nu doar sănătatea, dar și frumusețea.
Sănătatea exterioară
Îmi amintesc că eram în vizită pe la bunica și aveam de gând să dorm la ea. Eram deja adolescentă și mă machiam, dar ”uitam” să mă demachiez. Bunica m-a lăsat să dorm, dar dimineța m-am trezit cu sticla de ulei de măsline lângă. Nu își propusese să mă învețe să fac gogoși sau salată cu ulei extravirgin, ci etapele esențiale ale unui ten îngrijit:
demachiere;
exfoliere;
hidratare.
Abia după respectarea acestora, trebuie să te preocupe machiajul, ascunderea imperfecțiunilor. Tot bunica mi-a spus că orice pui pe față își va spune cuvântul, își va lăsa amprenta pe chip ca o ștampilă într-o carte, de aceea ingredientele sunt importante. Tot ea mi-a explicat că tipurile de ten sunt de mai multe feluri și necesită îngrijire diferită. Când mi-a povestit despre microbiomul pielii, am făcut ochii mari. Mi-a explicat că reprezintă totalitatea bacteriilor de pe piele, unele bune, altele rele. Știu că mi-am imaginat că niște soldăței minusculi se luptă pe chipul meu, iar de fiecare dată când aplic cremă mă gândesc că le vin ajutoare soldățeilor cu care țin, nicio surpriză, cei buni.
Dacă, la început, pentru mine era suficient uleiul de măsline combinat cu apă ca să mă demachiez, odată cu vârsta și cu creșterea cantității de machiaj, mi-am dat seama că am nevoie de produse complexe, în care să am încredere. Nu mi-a luat mult să descopăr Gerovital – Doctor în frumusețe și să mă îndrăgostesc.
Acum, când trenul aproape a ajuns, mă mai uit o dată în punga de lângă mine și mă bucur că s-au decis să lanseze o gamă cu ingrediente de origine naturală, Gerovital Plant, căci nu-mi imaginez cum ar fi să mă duc cu mâna goală, iar bunica prețuiește produsele naturale și românești. În plus, dacă ea m-a învățat importanța îngrijirii tenului prin natură, cu asta aș vrea și eu să o impresionez. Mai ales că noua gamă aduce inovație prin complexul Poliplant Microbiom Protect, format din Equibiome și plante din flora locală, complex ce ajută la restabilirea și menținerea echilibrului microbiomului pielii. Vă spuneam de războiul bacteriilor? Așa nici nu trebuie să existe căci în echilibru domnește farmecul.
Sursă: Farmec
Gama asigură un program complet de îngrijire prin:
Apă micelară;
Fluid demachiant;
Cremă hidratantă;
Cremă antirid SPF 15;
Cremă antirid nutritivă;
Cremă CC Matifiantă;
Cremă anticearcăn antirid;
Booster vitalitate și strălucire.
Eu vreau să încerc crema CC Mediu Matifiantă Microbiom Protect pentru că, de mult, caut o modalitate naturală de a înlocui clasicul fond de ten, iar aceasta conferă tenului un aspect natural, estompează imprefecțiunile, netezește textura tenului și protejează împotriva agresiunii factorilor externi.
Sursă: Farmec
Pe bunica sunt convinsă că cel mai tare o să o încânte crema Antirid Microbiom Protect SPF 15 căci ”soarele poate fi dușmanul tenului” este o altă vorbă de-a ei, iar crema are factor de protecție solară, dar și alte ingrediente naturale pe care știu că bunica le apreciază, de exemplu, vitamina A cu acțiune împotriva stresului oxidativ.
Crema anticearcăn antirid va fi un aliat minunat pentru diminuarea ridurilor. Uleiul de măsline, ceara de albine și Aquaxylul refac funcția de barieră a pielii și asigură un nivel optim de hidratare al acesteia.
Noua gamă Gerovital Plant mi se potrivește, dar mai ales bunicii, de aceea se află în punga de lângă mine pentru persoana care m-a învățat cum să am farmec și să nu mi-l pierd, având grijă de mine. O văd pe peron! De data aceasta, chiar te pup, cobor din tren!
Eram liceană și mă tot întrebam cât mai durează până se termină ora de fizică, așa că mi-am scos telefonul și mi-am auzit numele:
– Domnișoară Popa, ne spuneți cu cine vorbiți?
– Mă uitam la ceas…
– Vă lămuresc eu! Suficient cât să treceți la tablă să rezolvați exercițiul.
Eram la facultate, aveam examen la ora 14:00. Mai devreme am ieșit să mănânc, știam că mi-am pus alarma să sune când ar trebui să plec. Am mâncat, mi-am comandat și desert. Dacă nu am auzit nimic, m-am dus și la patinoar, până când m-am gândit totuși să-mi verific telefonul. Telefonul era fără baterie, iar eu mă simțeam ca în Teoria relativității. Panicată, am început să întreb disperată în jur cât e ora, fără să îmi dau seama că aproape traumatizasem un copil, având în vedere că pe gheață eram doar eu și câțiva pici. Povestea s-a terminat cu bine, nu am întârziat la examen, dar nici mult nu mai aveam.
Nu înțeleg nici acum de ce a durat atâta timp să înțeleg că aș fi împușcat doi iepuri dintr-o lovitură cu un element foarte simplu, până și cuvântul are doar 4 litere: ceas. Mi-aș fi simplificat relația cu timpul și aș fi amplificat relața cu stilul meu. A trebuit să trec prin prima etapă ca să îmi dau seama de a doua, însă a fost suficient să mă îndrăgostesc de primul ceas de mână pe care l-am purtat ca totul să vină de la sine, adică o colecţie de ceasuri potrivite cu costumaţii şi evenimente diferite la care aş putea participa, dar le voi lua pe rând.
Primul ceas (ca prima felie de pizza, pentru a prinde gustul)
Deşi am trecut prin multe momente în care un ceas la mână mi-ar fi fost util, nu mi-a trecut niciodată prin minte în era telefoanelor să-mi iau unul. Am ajuns să mă îndrăgostesc de ele abia când am primit primul ceas de damă Fossil de la prietenul meu sătul să tot întârzi. Mă gândesc că un alt motiv pentru care mi-a făcut cadou acest ceas, pe lângă faptul că tremura din toţi rărunchii atunci când eram eu la volan şi voiam să aflu cât e ora (radio-ul maşinii nu are setată ora, iar, din instinct, în loc să-l întreb pe el, aveam tendinţa să mă întind după geantă să iau telefonul) a fost şi că uitându-se la el, a văzut ceva din stilul meu lejer, văratic mai ales că atunci era o perioadă călduroasă care parcă te îndemna să te pierzi printre flori:
Ceas JACQUELINE ES4672 Quartz
L-am purtat foarte mult timp de atunci, la rochii lungi şi lejere, dar şi la blugi şi cămăşi. A fost o bună perioadă ceasul care întregea orice ţinută, în continuare mi-a rămas foarte drag, dar colecţia s-a mărit când am descoperit WatchShop.
Din întâmplare, căutând să-l surprind şi eu pe prietenul meu, căci, în sfârşit, îi înţelegeam pasiunea, am căutat ceasuri pentru bărbaţi şi am descoperit WatchShop care mi-a devenit ca un ghid, mai ales că experienţa mea de până atunci nu era foarte vastă. Abia descoperisem cum e să trăieşti conectat cu timpul, să trăieşti în prezent. Ştiai că există şi o tehnică numită mindfulness care încurajează conectarea cu momentul prezent? Pentru mine, ceasul primit a fost ca o ancoră pentru a îmi aminti să fiu prezentă în viaţa mea, să apreciez fiecare clipă şi să nu-mi fie frică de cum trece timpul căci el face parte din mine.
Ştiu că mi-a fost greu să aleg un cadou pentru că multe modele mi se păreau extraordinar de frumoase. De altfel, WatchShop are o gama variată de branduri originale și accesorii pentru ceas, potrivite oricărui stil şi oricărui buget. Aşa că m-am gândit la prietenul meu, la firea lui, la fel cum a procedat şi el cu mine, şi m-am orientat la un ceas de bărbat Vostok care să-i fie util în următoarele aventuri ale vieţii. Un ceas performant care să-i amintească de faptul să sunt pregătită să explorăm împreună lumea, să simţim că o conducem prin stilul şi fericirea noastră molipsitoare.
Ceasul Vostok Europe EXPEDITION NORTH POLE-1
Faptul că am descoperit WatchShop nu a făcut decât să mă bucure, căci explorând catalogul cu ceasuri de damă, am reuşit să adaug la colecţie şi ceasuri sport care să reziste în timpul efortului fizic, şi ceasuri fashion care să atragă atenţia, dar şi clasice pe care le prefer la o ţinută vintage. În principal, sunt adepta ceasurilor casual pentru că, exact cum am mai scris, am o relaţie specială cu timpul. Am ajuns să îmi iau cu prietenul meu şi “ceas cu pereche”, ceea ce înseamnă că ni le putem asorta oricând dorim.
Îmi place că în funcţie de ţinuta pe care o aleg, am o gamă largă de ceasuri cu care o pot accesoriza. Mi-e greu să spun că am unul singur preferat pentru că fiecare îşi are povestea şi completeatează o anumită ţinută pe care îmi place să o port. Îţi voi mai scrie totuşi despre două ceasuri pe care le ador pentru că reuşesc nu doar să se potrivească cu stilul meu vestimentar, dar şi cu mine ca fire.
Al doilea ceas (în acord cu evoluția mea vestimentară)
Este pe atât de simplu, pe cât e de versatil şi elegant. Complet negru şi minimalist e ceasul pe care simt că-l pot asorta cu orice. Mecanismul e cu quartz, iar eu îl prefer pentru avantajul că odată potrivit, ceasul are abateri extrem de mici şi conferă autonomie de funcţionare ridicată.
Ceas Fossil TAILOR ES4489
E un ceas pe care l-aş purta cu mândrie la un eveniment de seară şi se potriveşte de minune cu rochiile mele de ocazie. Fie că aş opta pentru una simplă într-o singură culoare sau pentru ceva cu sclipici.
Al treilea ceas (util în orice context și moment al zilei)
Pe acesta intenţionez să mi-l fac cadou. Este vorba de un ceas în acord cu vremurile moderne, “un ceas deştept”. Mi s-ar potrivi la hainele casual pe care le port zilnic şi nu doar că aş avea un indicator al timpului mereu la mână, dar şi multe alte funcţii: GPS, monitor cardiac, termometru.
SmartWatch Fossil SMARTWATCH FTW6024
Nu ar mai fi nevoie să îmi scot de fiecare dată telefonul pentru a vedea notificările de pe smartphone, iar bucuria mea cea mai mare ar fi că la o ședință plictisitoare, nu s-ar supăra nimeni dacă stau cu privirea ațintită spre ceas, dar spre telefon ar fi cu adevărat nepoliticos. Aș putea chiar să plătesc cu el prin Google Pay.
În ceea ce privește stilul meu vestimentar, e perfect pentru orice ținută, dar mai ales pentru cele de zi. Mă încântă că e negru pentru a-l asorta ușor, mai ales, că pot deja să intuiesc că ar deveni cel mai folosit din colecție întrucât e mai mult decât un ceas, e un device.
L-am adăugat deja în coșul de cumpărături, mai rămâne doar să-mi ascult ceasurile mecanice făcând de câteva ori TIC-TAC și o să mă pot bucura de noua achiziție, probabil o să-l pun sub bradul de Crăciun cu o fundiță handmade din hârtie creponată (cu toate că până atunci o să-l folosesc deja, nu o să mă pot abține).
Te îndemn și pe tine să te uiți pe WatchShop și să descoperi ceasul tău ideal, poate sunt chiar mai multe. Motivul pentru care am scris despre trei este tocmai pentru că eu cred că majoritatea nu suntem ”omul&ceasul”, ci ”omul&ceasurile”, păstrând totuși niște caracteristici standard la toate bazate pe gustul personal care se reflectă în întregul nostru stil vestimentar. De exemplu, pentru mine e clar că sunt adepta cadranului rotund, nu știu exact de ce, dar îmi place ideea că ceasul e rotund, telefonul e dreptunghi, dar nu trebuie să fie la fel și pentru tine. Dă-ți șansa să te descoperi, iar dacă știi deja ce îți place, nu-ți rămâne decât să acționezi după vorba ”punct ochit, punct lovit”.
Ceasul este accesoriul cel mai complet, pe cât de util, pe atât de stilat. Este cel care îți redă încrederea și te face să te simți la înălțime. Spor la cumpărături și poartă-ți mereu accesoriile cu mândrie și pozitivitate!
Vreau mărţişor! Vreau! Vreau să-mi împodobesc pieptul sau mâna, iar ochii să mi scald cu frumuseţe. Eu mi-aştept mărţişorul ca un copil îngheţata după cartofii de la Mcdonald. Sunt o ramură ce aşteaptă de un an să-şi umple braţul de frunze vii şi colorate, iar pentru mine, frunzele sunt mărţişoarele.
Am observat că de la o vreme e o modă în a spune: “Eu sunt cool. Eu nu vreau cadouri. Eu nu sărbătoresc nimic. Eu sărbătoresc în fiecare zi. Vine primăvara în fiecare an. Ce-i așa big deal?”. Ei bine, eu vreau, și o scriu apăsând cu putere pe taste. E un gest de apreciere, e o bucurie comună a unor oameni care au mai prins un an împreună, care se pot bucura că soarele va fi tot mai puternic. Nu îți cer să-ți dai salariul pe un mărțișor. Nu îți cer să mă impresionezi cu un colier extravagant, cum nu încurajez nici consumerismul.
Poți să-mi dai doar şnurul roșu cu alb într-o manieră haioasă. Cum? E treaba ta să te gândești. Ai simțul umorului? Găsești tu ceva. Dacă nu, poate ești creativ. Ia o piatră și picteaz-o, folosește boabe de cafea lipite pe o foaie și fă-mi o felicitare. Desenează ca la grădiniță sau cumpără cel mai ieftin mărțișor, dar ales cu atenție, căutând în cutia de un leu, forma care ţi se pare că se asortează cu ochii mei. Sau poate coșarul îți amintește de copilărie și vrei să împarți amintirea cu mine. Nu te opresc. Ești liber! Eu atât îți spun, vreau mărțișor, chiar dacă e doar un pupic sau o prăjitură decorată cu roşu şi alb.
Dacă iei ceva de pe tarabă, orice, fără să-ți pese, doar ca să fie ceva, așa, pur și simplu, poți să o lași baltă, nu ai înțeles nimic.
Acesta este articolul prin care îmi anunţ, deja a treia oară, participarea la SuperBlog. Nici nu mai ştiu ce şi cum să scriu, pentru că, aşa cum e de obicei pentru mine, intru în acest joc, numit competiţie, fără aşteptări, doar cu multă curiozitate.
SuperBlog este o competiţie de blogging creativ şi există o mulţime de motive pentru a participa. Multe tot scrise, în tot felul de variante, de multitudinea de bloggeri care au intrat în această comunitate de-a lungul timpului. Cele mai relevante, descrise clar, le vei găsi în articolul acesta. Vin totuși cu câteva completări, un pic mai zăpăcite.
Una bucată motiv de participare
Organizatorii ne-au provocat să completăm articolul cu propriile motive, iar eu am spus DA pentru Spring SuperBlog 2020, cum am răspuns DA şi provocării, trezindu-mă faţă în faţă cu un draft de articol gol, o minte fără inspiraţie, absorbită de astenia de primăvară. Aşa mi-am dat seama că acesta este primul motiv pentru care ai alege Spring SuperBlog, căci e primăvară şi SuperBlog-ul e pastila împotriva stărilor de nostalgie, epuizare, apatie specifice asteniei. Crede-mă, dacă te vei dedica real şi total, astenia se va speria de energia ta!
Încă una bucată motiv de participare
Îți vei exersa cel mai important organ din corp, și anume, creierul, care deși nu e mușchi, are nevoie de propriul antrenament. Cu probe diverse, din domenii de care poate nici nu ai auzit, nu ai cum să nu afli informații noi și să trebuiască să găsești soluții creative pentru a te mula pe o probă sau pe alta, respectând în totalitate ființa ta. E foarte important să știi cine ești, să adaugi temelor “filtrele” proprii.
Motivul meu preferat
Poți comanda mâncare fără să te simți vinovat! Oricum nu ai timp să mai tai ceapă, ardei și castraveți, dar cu o mână poți să scrii și cu alta să mănânci pizza. Dacă totuși ești adeptul gătitului, nu te vei mai plictisi nicio clipă, timpul de gătit se combină minunat cu cel de gândit (la ce vei scrie pentru următoarea temă).
Ultima bucată motiv de participare
SuperBlog este o comunitate, cu oameni deschişi, plini de viaţă şi idei, atât de multe că la un moment dat pot deveni enervanţi (până la urmă, e o competiţie, nu?). Însă, la finalul perioadei, care se întinde pe câteva luni (vreo două), îţi dai seama că motivul adevărat pentru care rămâi în continuare lângă SuperBlog, nu sunt premiile, ci oamenii.
Dacă ești blogger cu peste 20 de articole publicate și o vechime de peste trei luni, hai să ne cunoaștem! Hai să ne “furi premiile” (celor vechi), iar dacă nu-ți iese din prima, oricum vei avea parte de un timp minunat. În plus, vei putea să adaugi propriile “bucăți” de motive, prin vocea ta, pe blogul tău. Sigur multe motive vor fi ca ale celorlalti, dar la fel de convinsă sunt că cel puțin unul o să fie al tău, personal și puternic, și-l vei descoperi, mai devreme sau mai târziu.
Întotdeauna în spatele unei producții video și audio există o echipa de oameni mai mare sau mai mică în funcție de resurse. Atunci când ești independent, echipa e mai mică, uneori atât de mică încât îi poți număra pe degete.
Chiar și cei mai cunoscuți pe YouTube care fac sketchuri au oameni care se ocupă de promovare, uneori și de regie, scenografie, relația cu publicul etc.
Cel mai la îndemână îmi e să fac comparația cu teatrul. Atunci când ești angajat ca actor la un teatru de stat ai doar această responsabilitate, de a juca, să-ți înveți replicile, să asculți indicațiile regizorului și să fii prezent la repetiții și spectacol. Când joci în teatru independent, actorul nu mai e doar actor, ci se ocupă și de decoruri, de muzică, de promovare, uneori și de regie. Sigur că nu e de generalizat, însă această introducere destul de lungă vine în anunțarea unei piese și clip de care eu sunt tare mândră. Mă bucur că am făcut parte din echipa care și-a adus aportul asupra clipului de mai jos:
Cât de provocator a fost un astfel de proiect?
Deși în clip sunt 26 de persoane, fără de care nimic nu ar fi fost posibil și merită toată mulțumirea, nu se vede cât timp au durat discuțiile cu toți aceștia, vizionarea fiecărui clip primit și montajul acestora, multe venind cu setări diferite de filmat sau fără melodie pe fundal, așa că sincronizarea a trebuit făcută manual.
Era normal să existe multe provocări într-un astfel de proiect atât pentru Andrei Neagu, cât și pentru toți cei care care și-au adus contribuția creatoare în clip. Mă bucur că toți cei implicați au venit cu idei și se simte că s-au dedicat așa cum s-au priceput.
Introducerea mea, legată de faptul că atunci când ești independent nu mai ești doar actor se leagă de faptul că pentru realizarea piesei „Vrăjitoarea”, Andrei nu a fost doar cântăreț, dar și compozitor. În ceea ce privește clipul, s-a ocupat de montaj, de comunicarea cu oamenii (aici trebuie să recunosc că și eu mi-am adus contribuția), dar și de a ține legătura cu presa.
Ce spune Andrei Neagu despre piesa „Vrăjitoarea”?
„În perioada de izolare s-au făcut multe glume despre viitoare divorțuri, dar mie îmi place să cred că, din contră, aceasta a fost o perioadă minunată de a ne aprecia familia și oamenii de lângă noi. De aceea, eu și iubita mea ne-am bucurat de timpul petrecut împreună, pe care l-am privit ca pe un cadou, și am ales să muncim cot la cot la clipul noii mele piese”
Mulți l-au întrebat cine este vrăjitoarea lui? Dacă citești acest articol se prea poate să știi deja. Nu par modestă? Ei bine, nici nu încerc, doar e dreptul meu de femeie să mă simt măgulită.
„Dacă te simți trist, deschide clipul, dansează, filmează-te, postează cu hashtagurile #VrajitoareaDance sau #VrajitoareaChallenge, căci dansul este o strategie recomandată de a te binedispune” ne îndeamnă Andrei, iar eu am ascultat recomandarea și sunt pe TikTok.
Andrei Neagu consideră că ar putea să vorbească despre piesă și clip cel puțin perioda a încă două stări de urgență, dar, în final, totul se rezumă la faptul că între două persoane compatibile care abia se cunosc, se creează o energie ce se simte precum o vrajă, de unde și expresia: „a fi vrăjit”. Piesa ne reamintește încă odată că tot ce contează este să nu uităm să ne bucurăm de tot ce ne oferă în viața noastră omul iubit.
Cine e Andrei Neagu?
Se poate să auzi pentru prima dată de el, dar sper eu că nu pentru ultima dată, de aceea, dacă îți plac piesele lui, te îndem să rămân conectat pe YouTube prin subscribe.
Eu am mai scris despre Andrei Neagu, ba i-am luat și interviuri, așa că dacă vrei să-l descoperi chiar mai mult, te îndem să intrii aici.
Un mic secret…
Am tot promis că în articolul pe care îl voi scrie voi destăinui un secret din procesul de creație al piesei. Ei bine, eu am fost mai degrabă implicată în acela al clipului decât al piesei, aceasta fiind rezultatul uneor băieți foarte talentați:
Muzică și versuri: Andrei Neagu Orchestrație: Andrei Neagu, Radu Burcea, Alexei Nichiforof, Norbet Tobias Mix: Andrei Neagu, Silviu Paraschiv Master: Silviu Paraschiv (Grand Way Studio)
În încheiere, ce să spun? Dacă te-ai uitat la secret înainte de a citi articolul, să ai gâdilici în năsuc! Atenție că e mai grav decât pare, mai ales în vremurile acestea când orice stănut e o bombă minată.
Sper că v-a plăcut piesa pe care v-am recomandat-o!
