Random

    Personal

    Home Personal

    Să construieşti devine din ce în ce mai uşor

    By
    Cătălina
    -
    2

    Mama mi-a povestit că atunci când era copil ajuta la confecţionat cărămizi din argilă printr-un fel de tehnică tradițională. Eu nu am prins astfel de vremuri. Pentru mine e destul de ușor să-mi găsesc toate materiale de construcții online. Ştiu exact și de unde le-aș achiziționa, de la Vindem Ieftin, aceștia au un concept unic și diferit în România prin faptul că nu afișează prețurile pe site, acestea variază în funcție de cantitățile comandate și, cu cât cantitățile sunt mai mari, cu atât pot negocia cu furnizorii. Marfa se livrează direct de la producător, fiind ambalată corespunzător pentru a ajunge la noi în cele mai bune condiții. Pentru a fi mai ușor de înțeles conceptul, iată o poză:

    sursă: https://vindem-ieftin.ro/concept-vindem-ieftin/

    Ar mai fi de știut că Vindem Ieftin se asigură că livrarea e perfectă și rapidă, iar ca garanție au și o secțiune cu recenzii video pe site. Livrează oriunde, chiar şi la mine, în Vâlcea:

    Sunt convinsă că dacă bunicii ar fi avut această posibilitate ar fi apelat cu încredere la ei, mai degrabă decât să stea să-și facă singuri cărămizile. Oricum ar fi, este fascinant cum oamenii au simțit nevoia să construiască chiar de acum mii de ani, nu doar case, iar materialele folosite proveneau exclusiv din mediul înconjurător.

    Tehnicile de construcţie utilizând pământ și lut sunt cunoscute și atestate cu 9000 de ani în urmă. Marele Zid chinezesc, vechi de 4000 de ani a fost construit iniţial numai din pământ bătătorit, fiind ulterior acoperit cu pietre și cărămizi, ceea ce îi dă aparența unui zid de piatră. În Tibet, s-au construit numeroase clădiri masive, mănăstiri tibetane, din pământ bătătorit, cu până la 7 nivele, în ultimii 500 de ani. În Europa s-a utilizat o tehnică de construire a pereților din lemn, din trunchiuri de copaci, umpluți și sigilați cu pământ și lut. Cel mai vechi exemplu de utilizare a cărămizilor din pământ, este în Heuneburg, Germania, datând din secolul 6 î. H.

    Tot în Germania se află cea mai înaltă casă cu pereți din pământ. Construcția acesteia s-a terminat în 1828 și este încă funcțională. Dacă vorbim de construcții din materiale ecologice, avem chiar și în România exemplu prin Castelul de Lut din Valea Zânelor (Porumbacu, Sibiu) care își are începuturile prin martie 2014.

    Grosimea pereților este de 40 cm respectiv 60 cm și sunt în totalitate din lut. Fundația de 21 m, este din beton ciclopian peste care s-a venit cu o structură din lemn care a fost îmbrăcată în cob, un amestec de argilă, nisip, balast și paie. Cobul, se poate pune direct în zid atunci când este ud, spre deosebire de chirpici care trebuie să se usuce.

    Castelul de lut
    Arhivă personală

    Dacă acest proiect este mai degrabă turistic și are ca scop să găzduiască curioși din toată lumea, în trecut, oamenii de la sate locuiau în case mici, pe care și le făceau ei înșisi din vălătuci de lut. În funcție de zonă, stilul casei era diferit. În Maramureș erau case din bârne groase, în Munții Apuseni, case cu acoperiș din paie, iar în Câmpia Bărăganului, case cu acoperișuri joase.

    Sursă: Pixabay

    Dacă ar fi existat și pe vremea lor posibilitățile zilelor noastre, cu siguranță nu ar fi muncit atât de mult fizic, iar rezultatele ar fi fost mai spectaculoase, cam cum arată vilele din jurul nostru astăzi:

    sursă: vindem-ieftin.ro

    Însă totul are un punct de pornire. Istoria și trecutul sunt cele care au dictat viitorul. Iar dacă stăm să privim o casă foarte veche, de peste sute de ani, ne dăm seama că ce ne fascinează e tocmai truda pe care au depus-o niște oameni, pentru lăcașul lor, pentru a aparține unui loc. Tot aceasta mi se pare și asemănarea: ”truda” de a avea propriul spațiu. Deși în prezent e mai ușor să găsești toate cele necesare într-un sigur loc, să le comanzi și să-ți fie livrate în siguranță, documentarea și opțiunile din care poți să alegi sunt cele care îți îngreunează munca.

    De exemplu, mă gândesc la casa bunicilor și sunt convinsă că dacă ar avea acum posibilitatea de a o recondiționa, nu ar face rabat de la calitatea materialelor. Ar studia tipurile de materiale de construcții, calitățile și proprietățile lor.

    Să luăm de exemplu acoperișul, bunicii ar ști că acesta e foarte important pentru a asigura termoizolarea şi hiodroizolarea locuinţei atât pe timp de iarnă, cât și pe timp de vară, așa că i-ar acorda o atenție sporită. Un acoperiș uzat, cu găuri sau stricat afectează grav locuința.

    Acoperișul are două părți: partea de rezistenţă – structura – acoperişului este şarpanta, iar elementul de protecţie este învelitoarea. Pentru şarpanta ar folosi lemnul. Durata de viaţă a unei şarpante din lemn este de 50 de ani. Pentru învelitoare, ar avea mai multe opțiuni între care ar oscila: țigle metalice, țigle din ceramică şi șindrilă bituminoasă etc.

    Țigla metalică:

    • Greutate foarte scăzută
    • Rezistenţă îndelungată
    • Aspect plăcut şi varietate mare de culori
    • Preţ scăzut
    • Uşor de montat
    • greutate mult mai mica decat tigla clasica.
    Țiglă metalică Bilka
    Sursă: Vindem-Ieftin

    Șindrilă bituminoasă:

    • Este mai ieftină decât ţigla metalică
    • Se pliază pe orice tip de acoperiş
    Sursă: Vindem-Ieftin

     

    Ar putea alege chiar ţigla metalică ALUTYTAN ICE PUR care are un concept revoluţionar de aliaj metalic, format din Aluminiu, Titan la care se adugă metale preţioase: Magneziu, Mangan si Crom.

    TIGLA METALICA ALUTYTAN ICE PUR, 0.6mm
    Sursă: Vindem-Ieftin

    Tigla metalică ALUTYTAN ICE PUR are multe avantaje:

    • extrem de rigid si rezistent
    • usor, nu suprasolicita structura acoprisului
    • nivel foarte redus de atasare a microorganismelor
    • rezistenta chimica ridicata chiar si la temperaturi inalte
    • rezistenta la abraziune
    • stabilitate exceptionala la UV si radiatii
    • proprietati ignifuge intrinseci
    • proprietati anticorozive

    Şi cum sunt atât de multe alegeri de făcut, cantităţi diferite de comandat din materiale diferite, bunicii s-ar bucura nespus că cei de la Vindem Ieftin au consilieri cu experienţă care să-i ajute să facă un mix optim între buget și calitatea pe care o va avea casa în final. În plus, vor beneficia direct de diverse promoții în funcţie de cantitatea comandată, bucurându-se de o economie de 10-20% la achiziții ce includ produse din mai multe categorii.
    Cum bunica se lua mereu de mine că nu port papuci în casă, sunt convinsă că următorul pas în recondiţionarea casei ar fi izolaţia termică. Nu doar pentru că podeaua era rece mereu, dar şi pentru că ar fi redus costurile de întreţinere pentru încălzire cu până la 40% căci s-ar reduce transferul termic dinspre interior spre exterior.
    Un termosistem vată bazaltică e soluția cea mai eficientă energetic și accesibilă. Vata bazaltică este materialul cu cea mai ridicată rezistență termică, iar cu proprietăţi asemănătoare este şi polistirenul expandat. Un termosistem polistiren ar fi chiar mai ieftin, dar vata minerală are o mai bună rezistență la foc. Cu toate acestea, bunica ar alege să păstreze o parte din tradiţia casei prin a fi cât mai prietenoasă cu natura, alegând celuloza, materialul termoizolator ecologic, atât din perspectiva procesului de producție, cât și a impactului asupra mediului la sfârșitul perioadei de viață.

    Izolatie din celuloză Isocell
    Sursă: Vindem-Ieftin

    Atenţie sporită ar acorda bunicii şi ferestrelor pentru că lumina naturală într-o încăpere este esenţială pentru “buna funcţionare a creierului” aşa cum obişnuia să spună bunica. Ar opta pentru o fereastră în care proporția sticlei este mai mare decât cea a cadrelor.

    Sursă: Vindem-Ieftin

    Sigur, bunicii ar opta şi pentru Rulouri de exterior. Acestea se pot fabrica din foarte multe materiale – lemn, metal, PVC. Rulourile exterioare reglează climatul din încăpere și economisesc totodată și energie, asigură intimitate și siguranță, asigură protecție suplimentară împotriva tentativelor de pătrundere prin efracție.

    Din dorinţa de a respecta mediul înconjurător, sigur ar opta şi pentru panouri solare, deşi cu greu i-aş face să înţeleagă conceptul. Nu numai că nu ar trebui să se deplaseze prin depozite ca să facă rost de materiale, dar cu un simplu telefon ar putea să comande tot ce îşi doresc fără costuri suplimentare, ba, din contră, cu reduceri în funcţie de cantităţile comandate. Ar putea să compare ofertele celor de la Vindem Ieftin cu o altă ofertă completând un formular pe site, iar apoi un consultant i-ar contacta.

    Cel mai tare i-ar încânta totuşi că ar avea livrarea gratuită şi nu ar plăti nimic în plus pentru manipulări de stoc, depozitare şi comisioanele meşterilor.

    Mi-e clar că bunicii au trăit altfel, iar casa lor s-a tot schimbat. Fiecare generaţie a adus modificări. Dacă în copilărie stăteau în case ţărăneşti, acum, cu fiecare generaţie care a venit, tradiţionalul s-a schimbat puţin câte puţin în modern. Casa copilăriei bunicilor mei, nu mai arată decât foarte puţin precum casa bătrâneţii lor.

    Tocmai mi-am dat seama că ar fi cazul să recondiţionez casa bunicilor căci ştiu sigur că dacă Vindem Ieftin ar fi existat şi în tinereţea lor, la ei ar fi apelat, iar eu mă bucur nespus că pot găsi materiale premium şi o gamă largă care să-mi satisfacă nevoile şi dorinţele.

    Articol redactat pentru SuperBlog 2019

    Bijuteriile vorbesc, trebuie doar să le asculți

    By
    Cătălina
    -
    3

    Dacă aș fi din metale prețioase, aș fi din cap pănă-n picioare îmbrăcată în argint, aș avea armură și chip ce-ar luci în soare. În plus, pietre semiprețioase mi-ar invada trupul. Aș fi eu însămi o bijuterie și în același timp mai multe. Căci nu aș fi doar o bijuterie, aș fi multitudinea de voci ale tuturor bijuteriilor din cutiuța mea de bijuterii. Eu cred că fiecare bijuterie își are propria voce, ne transmite o energie în funcție de ce exprimă, dar și cu povestea cu care apare în viața noastră. Brățara cu mesaj inspirational primită înainte de bacalaureat de la mama mi-ar șopti vorbe dulci de încurajare, cerceii handmade primiți de ziua mea de la cea mai bună prietenă mi-ar spune că sunt înconjurată de oameni minunați pe care nu trebuie să uit să-i apreciez ca entități unice. Colierul din argint cu pandantiv în formă de inimă primit de la iubit, mi-ar aminti mereu că am un loc special în sufletul cuiva. Cerceii lungi din argint, pe care îi cumpăr în neștire mi-ar spune că e cazul să mai încerc și altceva, prea mi-am umplut cutia de bijuterii cu ei pentru că mi se pare mie că-mi alungesc fața. Eu i-aș aproba, iar următoarea pereche ar arăta tot cam la fel, pentru că ce să fac? Aceștia îmi plac și punct!

    Sursă: www.vendajewelry.com

    Pe lângă faptul că bijuteriile apar în viața noastră cu o poveste pentru a ne transmite ceva și noi le spunem lor ceva când le alegem și împreună pășim spre un nou drum, ne creăm propriile povești, iar, în general, bijuteriile ne însoțesc atât la evenimente elegante, cât și când ieșim la un suc cu colegii sau când butonăm laptopul. Trebuie să recunosc că verigheta mi se pare că e cea mai privilegiată, căci ea chiar e bijuteria care îl însoțește pe om permanent, dar până acolo, eu pot doar să o strig: ”Put a ring on it”!

    Garance Doré spunea “Bijuteriile sunt un lucru foarte personal, ar trebui să spună o poveste despre persoana care le poartă”, așa că m-am uitat cu mai multă atenție la bijuteriile mele. Când eram copil cream dintr-o pastă polimerică bijuterii pe care le făceam cadou și le purtam și eu (chiar am și vândut), atunci mă reprezentau, spuneau despre mine că sunt veselă, că îmi plac desenele animate și zânele, atunci mă reprezentau nu doar pentru că erau create de mine, ci pentru că se potriveau cu hainele mele și cu firea mea.

    Bijuterii handmade create de mine în 2010

    Odată cu vârsta, am început să încerc stiluri noi, atât vestimentare, cât și în ceea ce privește accesoriile. Nu mai simțeam să port cercei lungi la pantaloni de trening sau talisman, brățări, cercei și inele cu pietre mari în același timp. Așa că în funcție de ocazie am început să port bijuterii diverse și am ajuns să am o colecție destul de mare. Mi-am dat seama că ce au acestea în comun, atunci când mă uit la ele, este finețea căci odată cu mine, s-au maturizat și ele. E clar că îmi plac bijuteriile elegante, fine care să iasă în evidență atât cât trebuie. Majoritatea sunt din argint, nu m-am gândit niciodată până acum de ce am ales așa. Argintul e superb și oferă posibilități enorme artizanilor de a-l folosi în tot felul de combinații și să creeze felurite bijuterii.

    Argintul e vechi de peste 5 milenii, iar de-a lungul timpului s-au creat diverse legende în jurul lui și i s-au atribuit puteri vindecătoare. Ca simbol, reprezintă puritate și lux, sigur, referindu-mă la simbolul mistic. Cel chimic, este simplu ”Ag”. Nu ruginește, nu oxidează și e rezistent în timp, dar pe lângă toate acestea, pe mine mă leagă de argint și bijuteria mea preferată, pe care nu o mai am astăzi și vei înțelege imediat de ce. Cumva, cred că argintul m-a ales pe mine.

    Din câte observi, argintul e iubirea mea, iar de el mă leagă o poveste foarte dragă mie. Aveam 10 ani, primisem de la părinți de ziua mea cercei din aur. Născută vara fiind, a doua zi am mers pe plajă și am salutat agitata mare. Atât de agitată că a simțit nevoia de ofrandă.

    Marea e magică, uneori îți fură câte ceva, își cere drepturile, ofrandele, alteori îți oferă și nu mă refer doar la prezența ei, deși e suficient chiar și atât. În ziua respectivă, am ales să mă dau cu banana gonflabilă care te duce în larg și te răstoarnă. Atunci, la impactul cu apa, cercelul meu mic cu pietricele și-a luat la revedere și a ales să înoate spre lumea delfinilor.

    Sursă: Pixabay

    Eram foarte supărată, mi s-a părut nedrept. Îmi amintesc că ajunsă la mal, am lovit marea cu piciorul și stropii au intrat în ochii unui om gârbovit și cărunt care m-a certat. M-am simțit ca lovită de val, aș fi strigat în gura mare că e vina mării, că e vina vântului, că e vina vieții și că îmi vreau cercelul înapoi. În schimb, am ales să mă duc la cazare și să desenez. Am desenat-o pe ea, albastră, cu nisipul precum particulele de aur, am pus chiar și sclipici, iar la final, desenul a devenit o bărcuță. Nu se mai vedea povestea, nu se mai vedea banana galbenă, desenată cu colți mari și înfricoșători, în mijlocul mării cu valuri. Acum bărcuța avea mii de culori, cred că pe pânzele din hârtie se distingea soarele, în rest, părea o bărcuță ca toate celelalte. Dar nu era, căci pasagerul din ea era cercelușul abandonat, cel părăsit, cel fără de pereche. Seara, m-am strecurat din cameră. Plaja era doar la câteva minute de cazare, am alergat pe nisip și am dat drumul bărcuței în apă, dar nu se ducea în larg, valurile o tot aduceau la mal. Am strigat:

    – Comandat de vas Cerceluș, ai drumul liber!

    Ori cercelul nu voia să se despartă de mine, ori nu era un marinar prea priceput. Mi-am dat seama că îi era frică, așa că, precum o ”mamă responsabilă”, m-am urcat pe dig și i-am dat drumul bărcuței ce era deja îmbibată în apă, iar culorile curgeau de pe ea ca dintr-o rezervă cu cerneală spartă. Bărcuța s-a ciocnit de stânci și a dipărut destul de repede. Am impresia că cercelul mi-a făcut cu mâna căci ultima imagine pe care o am este cu un punct luminos. Poate a fost doar o stea ce se oglindea în mare, dar eu nu cred asta nici acum.

    Sursă: Pixabay

    A doua zi, mă simțeam liberă, eram convinsă că cerceii s-au regăsit și, poate, pur și simplu, nu m-au vrut pe mine de au simțit nevoia să plece doar după o zi. Mă împăcasem cu marea, ea mă lăsa să înot, iar eu îi oferisem un cadou.

    Atât de fericită, am vrut să-i construiesc mării și un castel, dar nu l-am terminat niciodată, căci căutând după scoici care să împodobească palatul din nisip, am dat peste o brățară simplă din argint. Încuietoarea nu-i mergea, dar nici nu a contat căci am alergat fericită la mama să-i arăt. I-am făcut cu ochiul mării pentru că în mintea mea de copil, acela a fost un semn de prietenie.

    Părinții m-au ajutat să repar brățara pe care am purtat-o de atunci mulți ani… până într-o zi când am decorat-o cu pastă polimerică. Am încununat-o cu peștișori exact ca în poza de mai sus (nu e aceea brățara, din păcate nu am poze) și cu stele, aceasta fiind forma pe care o aveau cerceii. Am pus-o în pălăria unei fetițe de 10 ani ce cânta pe stradă, iar eu treceam mereu pe lângă ea în drum spre facultate.

    Dar din dar se face rai, iar eu sper că așa cum pentru mine brățara a fost un semn, poate va fi un tovaraș în momentele cruciale și pentru altcineva. Altcineva care are nevoie măcar să zâmbească din când în când. Cineva care poate nu a văzut niciodată marea, dar poate că tare i-ar plăcea să știe că brățara ei a srăbătut multe țări până când marea a adus-o la mine, iar apoi la ea, sub o altă formă. Ideea e că aceasta e povestea mea cu brățara care m-a făcut să iubesc marea și argintul. Povestea fetei cu voce de privighetoare și-o trăiește și scrie ea însăși.

    Articol redactat pentru SuperBlog 2019

     

    Momente accesorizate ce dau personalitate

    By
    Cătălina
    -
    4

    Nu știu dacă e ceva ce iubesc toate fetele, dar mie mi-a plăcut din copilărie să mi se facă poze. Eram toată un zâmbet, cu șoldurile arcuite într-o parte sau cealaltă și cu mâinile în aer. Aproape hilar pentru o copilă de 5-6 ani. Odată cu vârsta mi-am dorit poze din ce în ce mai fashion, profesionale. Am început să cumpăr reviste pentru fete și nu înțelegeam cum de look-ul lor pare impecabil. Mi se tot spunea că sunt fardate și editate, dar nu am fost niciodată de acord total cu această afirmație pentru că nu asta mă atrăgea pe mine. Era o senzație ca atunci când guști o supă bună, dar parcă îi lipsește ceva.

    Degeaba mă machiam și adăugam filtre, tot nu simțeam atmosfera din reviste până când într-o zi bunica mi-a adus o eșarfă colorată. Întâmparea a făcut, ca atunci să-mi fac un selfie cu bunica și am rămas hipnotizată. Mă uitam în ecranul telefonului și am simțit, așa cum se întâmplă în desenele animate, că un bec mi se aprinde deasupra capului. Bunica era superbă, iar în poză am sesizat că ce îi dă aerul extrem de stilat pe care îl are tot timpul era colierul ei masiv și cerceii care îi încadrau fața. Eu cu eșarfa colorată păream o adolescentă veselă și chic. Asta era! Accesoriile îmi lipsiseră până atunci. A fost momentul în care am realizat că orice ținută, oricât ar fi de banală se poate transforma ușor în una spectaculoasă cu câteva elemente pe care de multe ori le ignorăm, și e păcat.

    Accesoriile nu doar că arată foarte bine și pot să modifice complet o ținută, dar se potrivesc unei anumite situații, unui anumit moment și transmit o stare. Ceea ce ele emană prin stil ne face pe noi, la nivel subconștient, să asimilăm. Toate aceste stări pe care ni le transmit ne dau încredere în noi că putem să fim așa cum ne dorim.

    Fiecare accesoriu spune altceva despre mine și toate întregesc fiinţa mea complexă. Am reușit să mă descopăr dându-mi seama ce accesorii mă atrăgeau și, prin ele, reușesc să-mi pun în evidență diversele laturi ale personalității:

    Latura romantică

    Mi-o ascund de fiecare dată sub o pălărie roșie cu panglică neagră. Contradicția este că tocmai aceasta reușește să mi-o dezvăluie, la fel ca cerceii mei preferați cu flori.

    Arhivă personală (accesorii de la Meli Melo)

    Pot să fiu îndrăgostita cu pălărie roșie, extrem de stilată, care pășește într-o cafenea pe timp de ploaie. Pot să fiu visătoare și să mă pierd în gânduri la adăpostul pălăriei. Pot să fiu femeia în rochie neagră și coc cu o pietricică strălucitoare în mijlocul cerceilor în culoarea pasiunii. Sau pot să fiu eu bucurându-mă, pur și simplu, de un accesoriu roșu cu personalitate.

    Cum mă fac să mă simt?

    Acestea sunt din categoria accesoriilor care îmi dau încredere în forțele proprii, se vede și după zâmbet. Sunt cele care mă binedispun doar uitându-mă la ele tocmai pentru că sunt accesorii puternice, care atrag atenția.

    În ce moment le port?

    Eu port pălării de lână chiar și pe timp de vară, cu toate că am și câteva cu paie fine. Totuși, de aceasta m-am bucurat, mai ales, toamna. Ambele accesorii mi se par potrivite pentru o ținută de seară, classy. Cerceii, în mod special, i-aș asorta la o ținută simplă pentru că sunt ei suficient de spectaculoși.

    Latura creativă

    Te-ai gândit vreodată să-ți porți căciula în urechi? Nici eu până când nu am văzut la Meli Melo cerceii pe care intenționez să-i port toată luna decembrie.

    Arhivă personală (cercei Meli Melo)

    Cum mă fac să mă simt?

    În general, când îmi găsesc accesoriile potrivite devin creativă, îmi vin tot felul de idei de a le combina, dar aceștia sunt cerceii care mă fac să simt că e în regulă să combin două șoșete fără pereche, iar asta e minunat pentru că, poate, în modă nu e permis totul, dar în stilul tău personal, da.

    În ce moment îi port?

    Poate nu toată luna decembrie, dar cu siguranță vor fi alături de mine în așteptarea lui Moș Crăciun. Mă văd purtându-i cu un pulover larg și blugi.

    Latura jucăușă

    Relația mea cu eșarfele a fost întotdeauna specială, mai ales că înainte de a le folosi ca accesorii pentru mine erau jucării. Îmi cream păpuși din eșarfele mamei, le legam în așa fel încât să fac din marginile lor picioare. Mai târziu, cum eu am studiat la Facultatea de Teatru, secția păpuși-marionete, am ajuns să lucrez cu copii, iar la cursurile de marionete i-am învățat cum să construiască din eșarfe.

    Sursă: magicalmoonshine.org

    Dar nu voi intra în detalii, ideea este că fiind atâtea variante de eșarfe, atâtea moduri de a le purta și materiale diverse, unele mai fluide, altele mai groase, nu ai cum să nu te joci cu ele, să nu le combini creativ. Poate chiar să o folosești pentru plajă pe deasupra costumului de baie. Eu am două eșarfe favorite:

    Arhivă personală (eșarfe Meli Melo)

    A fost odată, într-o zi de marți, lângă un râu unde făceam grătar, un fluturaș, l-am izgonit ușor cu mâna, s-a întors și s-a așezat pe creștetul meu, mi-am scuturat capul, apoi s-a pus pe gât. A părut aproape că mă sărută, acela a fost momentul în care am știut că vreau să-l păstrez aproape și când va fi plecat. Am căutat mult timp ceva care să mă facă să-mi amintesc de el. Când am văzut la Meli Melo, tot într-o zi de marți, o eșarfă plină de fluturi frumos colorați, am știut că trebuie să fie a mea.

    Cum mă fac să mă simt?

    Ambele mă fac să mă simt protejată. Sunt scuturile mele împotriva necruțătorului vânt. Însă, fiecare îmi transmite altceva. Eșarfa cu animal print îmi dă un aer exotic care mi se potrivește, iar cea cu fluturi îmi dă bucurie. E ca atunci când privești un copil jucându-se, simți inocență și zâmbești fără să înțelegi de ce. În plus, cum povesteam mai sus, e, cumva, eșarfa mea de suflet.

    În ce moment le port?

    Oricând ies am o eșarfă. Pe acestea pe care vi le-am arătat, le port cu haine simple pentru că au ele suficientă personalitate și reușesc să creeze câte o poveste doar privindu-le.

    Latura extravagantă

    Am un păr cu mult volum, greu de stăpânit. Uneori, dimineața, am impresia că are viață proprie căci vrea să stea cum are chef, pare că are personalitate, una complet diferită de a mea căci nu ne punem de acord aproape niciodată. Totuși, reușesc să-l țin sub control cu accesorii de păr. Uitându-mă în cutia mea plină cu elastice și agrafe, mi-am dat seama că mă atrage tot ce strălucește. Sigur că am o mulțime de accesorii de păr simple, dar majoritatea au pietricele, sclipici, decorații etc. Acestea sunt doar câteva dintre cele pe care le folosesc:

    Arhivă personală

    Cum mă fac să mă simt?

    Stăpână pe părul meu! Glumesc, dar nu sunt departe de adevăr. Mă fac să mă simt strălucitoare, mă fac să simt că pot fi eu însămi și, nu doar că arată bine, dar îmi sunt și foarte utile.

    În ce moment le port?

    Acum! Nu pe toate, doar cleștele mic, metalic și auriu. Dar și oricând simt să ies din anonimat.

    Momentul accesorilor e cel prezent. Un om nu are nevoie decât de câteva secunde ca să-și dea seama dacă îi place o persoană sau nu, iar asta nu înseamnă că e superficial sau că pune accent doar pe aspectul fizic, ci că așa suntem construiți, cu toții, din punct de vedere psihologic. Aspectul contează, acum mai mult decât oricând, căci suntem în era pozelor, era rețelelor de socializare. Chiar și faptul că citești acest blog acum este o dovadă că informația se împrăștie imediat. Imaginează-ți că mergi pe stradă, iar pe lângă tine trece Angelina Jolie, un paparazzi o surpinde în poză. Apari și tu pe prima pagină a ziarelor, nu ai vrea să strălucești? Bine, am glumit, acesta este un exemplu complet absurd, important e să te simți bine cu tine însăți și să te descoperi chiar și prin cum te accesorizezi.

    Mi-am dat seama că în toate pozele pe care ți le-am împărtășit sunt accesorii de la Meli Melo, este clar că e firma mea preferată, iar eu vizitez foarte des magazinele fizice, de curând l-am descoperit și pe cel online și îl voi folosi pentru a îmi diversifica stilul vestimentar și nu numai, căci, deși au pornit de la un singur magazin în București, pasiunea pentru rafinament & dichis parizian le-a adus repede succesul ceea ce i-a făcut să se extindă atât ca număr de locații (îi poți găsi și-n Bulgaria, Serbia și Republica Moldova), cât și ca diversitate de produse. Poți să cumperi și articole vestimentare, decorațiuni interioare sau obiecte de bucătărie. Eu chiar mă gândesc să-i cumpăr și prietenului meu un cadou de Crăciun căci au și accesorii pentru bărbați. Ca să nu mai spun că prietenelor le pot lua bentițe cu urechi de ren sau cercei cu brazi împodobiți. Găsesc chiar și bijuterii din argint.

    Pe mine, Meli Melo Paris, mă ajută să-mi pun toate laturile personalității în evidență. Am ales să scriu doar despre câteva dintre acestea, deși toate se întrepătrund și creează stilul meu unic.

    Articol redactat pentru SuperBlog 2019

    #Oameniicufarmec sunt cei care au grijă

    By
    Cătălina
    -
    2

    În această perioadă am văzut foarte mulți oameni frumoși. Am văzut și poze cu zâmbete largi și ochi pătrunzători, dar frumusețea oamenilor am văzut-o în mesaje, în gândurile de susținere pe care ni le scriem unii altora. Frumusețe am văzut și în mobilizarea anumitor firme pentru a-i ajuta pe cei care sunt în linia I în lupta cu virusul, dar și în cei care susțin diverse ONG-uri. Frumusețe am văzut și în recunoștința față de noi înșine. Învățătoarea mea spunea: ”nu poți respecta pe cineva, dacă nu te respecți pe tine însuți”. Așa și cu grija…

    Suntem frumoși când avem grijă de noi atât fizic, cât și sufletește.

    Grija pentru fizicul nostru ne-o arătăm prin igiena de care trebuie să ținem cont permanent, dar și prin faptul că nu neglijăm un program de exerciții fizice, chiar și-n casă. O dovadă de grijă pentru corp este și hidratarea pe care trebuie să i-o oferim pielii, mai ales în această perioadă în care ne spălăm pe mâini mult mai des și riscăm să distrugem din bacteriile bune.

    Grija pentru suflet ne-o oferim prin recunoștință. Recunoștință că ești sănătos, că ai un acoperiș deasupra capului, că ai mâncare în frigider, că poți să-ți suni prietenii și rudele, că trăiești! Uneori e greu să fii recunoscător. Am văzut o grămadă de postări pe Facebook cu mesajul: ”eram fericiți, dar nu știam”. Încă suntem fericiți, dacă suntem sănătoși, încă avem pentru ce să fim recunoscători, căci, din păcate, întotdeauna e loc de mai rău, dar ca să nu se ajungă acolo, trebuie să fim cu toții eroi, iar eu am respect pentru aceștia.

    De aceea, jos pălăria…

    Pentru toți cei care ies din casă pentru a se asigura de siguranța noastră: polițiști, jandarmi, armată.

    Pentru cei care au dăruire și caută soluții, pentru eroii zilelor noastre, pentru cei care nu sunt înarmați cu pușcă și exploziv, ci cunoștințe, răbdare și dăruire: medicii, personalul medical, farmaciștii.

    Pentru cei care ajută la distribuirea materialelor necesare medicilor, dar și oamenilor care nu mai pot ieși din casă: curierii și voluntarii.

    Pentru casierii, angajații și firmele care ajută economia.

    Pentru artiștii care oferă concerte live, ateliere și melodii pozitive în această perioadă.

    Cu totii putem fi eroi, chiar stând acasă, căci așa îi protejăm pe ceilalți, deci jos pălăria și pentru noi, pentru cei care stăm acasă, cei care ne adaptăm cu jobul la distanță, cei care stăm cu copiii și încercăm să le oferim lecții prețioase. Eu, de exemplu, am început să fac tutoriale pentru copii, căci dacă știu să fac ceva, de ce să nu ofer mai departe?

    Te gândești, poate, cum ar putea să ajute o firmă de cosmetice în această perioadă? Când am scris ”cu toții”, chiar asta am vrut să scriu. Și o firmă de cosmetice poate, și încă cum! Am exemplu chiar de la cel mai mare producător român de cosmetice, și anume Farmec. Pe lângă faptul că-ți scriam mai sus că e indicat să folosim cremă hidratantă, iar Farmec are câteva foarte faine, aceștia s-au implicat și în producția de noi produse igienizante. Loțiunea cu 70% alcool, având și glicerină pentru protecția mâinilor. Aceasta și gelul cu acțiune rapidă au ajuns deja la cadre medicale, iar compania lucrează încontinuu pentru cercetarea și dezvoltarea producției de biocide.

     

    Eu de abia aștept ca noile produse să se comercializeze și publicului larg, dar, până atunci, știu că mă pot bucura de celelalte produse dezinfectante pe care le au: săpun antibacterian Gerovital Pure și Nufăr Dezinfectant Universal.

    Pentru Farmec am respect de mult timp, căci mi-au câștigat încrederea cu produsele lor, dar și cu campaniile și implicarea în societate, având valori în care cred și eu: grija pentru frumos și sănătate, respectul faţă de mediu și de tradiţie, iar eu iubesc și faptul că nu testează pe animale. Recunoștința pentru campaniile lor vreau să le-o arăt în acest articol, iar pentru produse, le-o arăt cumpărând.

    Grija pentru comunitate, Farmec, și-a arătat-o și prin campania „Ai grijă de natură așa cum ai grijă de tine”, care încurajează clienții să recicleze ambalajele produselor lor.

    Mie îmi place și grija pe care o oferă femeilor. La 100 de ani de la Marea Unire, Farmec și-a dorit să ne reamintească faptul că noi ne putem schimba poveștile în bine.

    Știu că Farmec pune implicarea în comunitate în centrul activității lor, iar pentru asta le mulțumesc. Deja cred că fac foarte bine ceea ce fac și sper ca produsele lor igienizante să ajungă la cât mai multe spitale.

    Ce ar mai putea face? Ar fi fain să folosească materiale reciclate și pentru ambalajele produselor lor.

    Cum știu că sunt foarte activi pe YouTube, mi-ar plăcea să văd tutoriale cu tehnicile de spălat pe mâini. Ar putea chiar să facă un tutorial cu măscuțe, deși există deja pe internet, întotdeauna e loc să fie informați mai mulți oameni. Poate și de cum trebuie spălat corect cu produsele lor, cât trebuie lăsat un produs să acționeze, cum îl diluezi și tot felul de idei de acest fel.

    Totuși, acum doar sper să primească toate aprobările și să ajungă și la oamenii de acasă noile lor produse igienizante.

    Cred că în această perioadă, nu există prea multă grijă, doar prea multe griji, iar cea mai bună modalitate de a scăpa de ele este de a acționa pentru folosul celorlalți. Atunci când te gândești la ceilalți, nu mai ai timp să te concentrezi pe problemele tale și simți satisfacția ajutorului pe care îl oferi. Acest articol este creat din dorința de a-mi arăta recunoștința și grija pentru cei care au grijă.

    Hai să fim eroi! Când bateriile unuia sau ale altuia se termina, putem deveni încărcătoare doar cu o vorbă încurajatoare. Hai să fim un cerc de energie pe care o transmitem în lume, una pozitivă, plăcută, cu farmec.

    Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

    Fotografiile sunt preluate de pe pagina de Facebook a companiei Farmec

    Cum fac să-mi placă sportul?

    By
    Cătălina
    -
    1

    Am crezut toată viața că nu-mi place sportul. La școală, în orele de sport se juca fotbal (băieții), iar noi, fetele, stăteam pe margine și ne cățăram pe paliere sau, uneori, băteam o minge de baschet. Mai târziu, când am încercat să merg la sală, îmi era greu să mă concentrez pe exerciții cu oameni în jur. Multe aparate nu știam cum funcționează. Să pierd timp pe drum nu mă încuraja să continui deloc. Îmi era tare incomod. La orele de aerobic îmi plăcea, dar nu suficient de mult încât să merite să plătesc și să merg 20 de minute până la sală (ajungeam deja obosită), așa că nu a funcționat pentru mine. Sunt convinsă că nici nu mi-am dorit suficient. Aș fi putut să-mi iau antrenoare sau să aleg o sală de top, una din cele cu reputație extrem de bună.

    Ei bine, ajunsesem la concluzia că mie nu-mi place sportul. Până anul acesta, când, după revelion, am zis că poate n-ar fi rău să fac ceva mișcare. Ca tot omul care se respectă, în echipament, adică pijamale pufoase, am intrat pe YouTube și am scris: „exercises for beginners”. Iată primele clipuri care apar. Pe care crezi că am dat click?

    Evident pe cel unde scrie Lazy Girl, doar 7 minute. Părea ideal. Și a și fost. Căci mi-am dat seama că sportul trebuie să fie în primul rând plăcere. Poate sunt zile în care ai chef de exerciții relaxante, altele în care ai simți nevoia ca toți mușchii să ți se încordeze. E perfect să ai din ce alege.

    Așa am descoperit-o pe Vicky Justiz care are și o comunitate numai cu fete pe Facebook, unde ne susținem una pe alta atât în obiectivele sportive cât și cu tot felul de alte sfaturi.

    Pamela Reif e cea de a doua opțiune care îmi apăruse. Am încercat și exercițiile ei. Îmi place, e puternică și foarte frumoasă. E foarte populară în România, aproape toate prietenele despre care știu că fac sport, fac cu Pamela.

    Deci, dacă nu gătești motivație pentru a include sportul în viața ta, eu te sfătuiesc să deschizi un astfel de clip, de câte minute simți că ai la dispoziție. Sau în funcție de zonele pe care îți dorești să le lucrezi, și fă-o. Doar gândindu-te la sport, neacționând, e greu „să-ți placă”. Culmea e că după antrenament, te vei simți puternică, pentru că ai reușit. Poate nu toate exercițiile, nu în același ritm, dar în timp, putem fi și noi ca ele. Sau, mă rog, mai puternice decât suntem acum.

    Cred că nu ar trebui să te focusezi doar pe o persoană cu care să faci sport acasă. E bine să schimbi stilurile pentru ca al tău corp să iasă mereu din zona de confort. De aceea, îți mai dau câteva exemple cu exerciții pe care le poți încerca, să vezi dacă funcționează pentru tine.

    Dacă îți place dansul 305 Fitness e canalul perfect.

    Eu nu simt că Yoga e pentru mine, dar dacă ar fi, clipurile Adrienei ar fi cele pe care le-aș urmări:

    Pentru exerciții intense, dar scurte, așa cum îmi plac mie, o recomand, pe lângă Vicky de care m-am îndrăgostit de curând pe Holly Dolke:

    Bineînțeles că avem și românce cu care ne putem antrena cum ar fi Kristina Zavarski.

    Daca tu urmărești pe altcineva pe YouTube cu care faci sport, sunt tare curioasă să aflu cine e. Poate se potrivește și cu stilul meu de leneșă dornică de a-și încorda mușchii câteva minute pe zi.

    Pentru un corp ideal nu e suficient doar sportul. Contează să mănânci cât mai variat, sănătos, fără să excluzi carbohidrații și proteinele. Să dormi suficient pentru a avea forță să faci exercițiile. Să ai grijă și de sufletul tău, cu un gând bun, motivator, cu o plimbare în aer liber sau orice altă activitate care să nu te încarce negativ.

    Poate ție îți place să mergi la sală sau preferi să faci sport în aer liber, alergând sau făcând stretching lângă un lac. E de încercat și de experimentat. Eu am aflat că îmi place extrem de mult să fac sport singură, fără oameni în jur, în confortul propriei case.

    Inspirația se pornește în baia care mă definește

    By
    Cătălina
    -
    0

    Aseară la duș, cu apa curgând în ritmuri de relaxare, cu mintea învăluită în imaginar, am tresărit și am fugit la telefon, repede, repede, pentru a nota idei pentru articolul de-l citești chiar acum.

    În stările de relaxare îmi vin cele mai multe idei. Ai să râzi sau nu, dar foarte multe gânduri îmi vin în baie. Parcă are baia un ceva pe care nicio altă cameră nu-l are. Poate și pentru că decât să citesc ce scrie pe tubul de pastă de dinți, prefer să-mi pun mintea la visare. Recunosc că am un drag aparte pentru baia mea pentru că mi-am creat-o în așa fel încât să mă definească. Pe mine baia mă inspiră, am elemente ce par sustrase direct din natură, e luminoasă și aerisită, deși nu e foarte spațioasă. Dar și o încăpere mică, amenajată corespunzător poate fi de vis.

    Știu că în primă fază pare dificil să alegi cum să-ți amenajezi baia, dar vreau să-ți dau sfaturile pe care le-am urmat eu și sunt convinsă că vei avea și tu o baie care să te inspire sau care să-ți dea starea de motivație pentru a începe ziua cu zâmbetul pe buze.

    Eu trei aspecte esențiale am urmărit: estetic, pentru a putea visa în voie, funcționalitate, pentru atunci când mă trezesc din visare și am nevoie de un prosop curat așezat strategic în sertar și calitate, pentru ca mobilierul în care sunt prosoapele să nu se umfle ca un butoi de vin.

    Calitate

    Pentru a mă asigura de calitatea mobilierului, eu prefer să-mi fac munca de cercetare. Să citesc recenzii și să comand de la companii de top, ca de exemplu SaviniDue, care este cel mai important producător de mobilier de baie din România și din Europa de sud-est. De peste 20 de ani ei deservesc nevoile neschimbate ale clienților, dar au continuat să se adapteze permanent la evoluțiile tehnologice, noile standarde de calitate și de mediu, și la schimbările în preferințele clienților. Să optezi pentru calitate înseamnă în timp economie, căci nu ai de schimbat anual mobilierul.

    De curând chiar au lansat noi colecții: Idea, Linea, Oikos, Albatros, Akri. Fiecare are ceva interesant și creează o atmosferă diferită, de aceea te îndem să intrii și să le descoperi tu însuți. Partea și mai faină e că fiind baia ta, ai posibilitatea de a ți-o configura așa cum îți dorești pentru nevoile tale.

    Până să-ți destăinui care e colecția mea preferată și de ce rezonez cu ea, vreau să mai adaug la capitolul calitate faptul că mobilierul de baie SaviniDue este realizat numai cu materiale din lemn certificate FSC, adică lemnul din care sunt realizate produsele provine din păduri administrate cu responsabilitate.

    Estetic

    Credeai că scriu acum care e colecția mea preferata? Ai puțină răbdare! Imediat împărtășesc informația aceasta, dar cum frumusețea e în ochii privitorului, sunt curioasă care ți se pare că te definește pe tine.

    Care dintre noile colecții de mobilier te definește pe tine?

    Toate îmi plac extrem de mult, deci indiferent pe care ai dat click, ai gusturi bune, totuși, o promisiune e o promisiune. Colecția mea preferată este Idea. Posibilitatea de a o personaliza, finisajele moderne și materialele calitative m-au cucerit de când am văzut colecția.

    Lavoarul realizat din HPL e hidrofug, ignifug și prezintă o durabilitate foarte mare. Ce îmi place mie foare mult e că poate fi „îmbrăcat” în culori și texturi diverse. În colecția Idea pot fi alese trei opțiuni: Miele, Rovere Ghiaccio și Sky.

    M-au cucerit pe rând toate, dar Miele îmi dă o stare de căldură, parcă mi-am adus natura în baie. Poate are legătură și cu faptul că am copilărit la munte, dar sunt îndrăgostită de acest lavoar.


    La această colecție îmi place până și faptul că sertarele sunt cu sistem push, mi se pare simplu de folosit și arată foarte bine, fără elemente care să încarce, deci pe mine mă definește o baie simplă, ordonată și armonioasă.

    Pune plante, tablouri și creează atmosfera dorită. Eu sunt atrasă de tot ce ține de natură, de nunanțe de lemn, de verde și de plante în baie. Din când în când, pun lumânări parfumate, alteori bețișoare chinezești. Uneori fac duș, alteori mă bălăcesc ca o rață în cadă. Îmi place ca în baie să pot fi eu însămi în funcție de starea pe care o am. Dar deja simt că am ajuns la funcționalitate.

    Funcționalitate

    Pentru că baba nu mai suferă la frumusețe în epoca modernă, ne folosim de tehnologie și de inovații pentru a ne face viața mai ușoară.

    Să ai o baie funcțională înseamnă să te gândești la nevoile tale și să încerci să găsești soluții pentru problemele pe care le-ai putea avea (spații de depozitare, lipsă de lumină, umiditate sau altele în funcție de stilul tău de viață). De aceea e ideal când poți să-ți personalizezi.

    Pentru o personalizare completă poți opta pentru mobilier modular. Aceste piese de mobilier, de fapt, sunt modulare și pot fi aranjate oricum îți dorești, de la diferite forme, mărimi până la finisaje și niveluri.

    Ar fi bine să te gândești și dacă vrei o oglindă cu factor de mărire, sau ceas digital. Mie, de exemplu, îmi pare o soluție extrem de inteligentă pentru a-ți crea spații de depozitare oglinda-dulăpior însoțită de o lampă LED.

    Indiferent dacă preferi un mobilier modern sau unul tradițional, cei de la SaviniDue au variante durabile, rezistente în timp, care oferă opțiuni inteligente de management al spațiului în baie.

    Baia merită ce e mai bun pentru că tu meriți asta, de fapt. Eu fug la duș că prea drag îmi e de baia mea. Parcă văd că după ce ies mă apuc de scris un roman cu degetele zbârcite de apa fierbinte. Oare să-mi pun biroul în baie? Glumesc, glumesc, mi-e suficient lavoarul asemănător lemnului ca aspect, dar extrem de rezistent.

    Articol scris pentru proba extra-concurs SaviniDue lansată via SuperBlog. Fotografiile fac parte din sursele oferite de sponsor.

    Luna aceasta am citit piese de teatru (scrise de români)

    By
    Cătălina
    -
    1

    La începutul anului, Diane Elena Gole, bloggeriță pe care eu o apreciez pentru consecvența cu care postează și e prezentă în social media, a propus o provocare pentru cititori. Arată cam așa:

    Poate pentru ianuarie e târziu, dar sunt convinsă că dacă îți dorești poți să participi și tu de luna viitoare. Ideea e ca în luna respectivă, să citești o carte din genul sau de felul celei recomandate de Diana.

    Eu luna aceasta nu am citit un roman al unui autor contemporan român. Dar am citit mai multe piese de teatru câștigătoare sau nominalizate la premiile UNITER. Pentru că toate sunt scrise de români talentați, iar, adunat, numărul de pagini face cât pentru un roman. Voi considera că am îndeplinit provocarea pe luna ianuarie. Până la urmă, și piesele de teatru fac parte din cărți.

    Vreau să-ți scriu câteva impresii despre piesele care m-au impresionat. Dacă vrei și tu să le citești, încă sunt disponibile pe site-ul UNITER.

    „În trafic” de Alina Nelega

    Mi-a plăcut enorm. „În trafic” e cea mai bună piesă românească a anului 2013, câștigătoare la UNITER.

    E o piesă care prezintă conflicte interioare nerezolvate și fără posibilitatea de a fi rezolvate. Toată lumea e nemulțumită, dar nu e dispusă să acționeze pentru a schimba ceva. E despre viața celor care se complac.

    „Cincizeci de secunde” de Daniel Oltean

    Câștigătoare a concursului UNITER. Cea mai bună piesă românească a anului 2017.

    Piesa e încărcată de suspans. La final mi-aș fi dorit să nu se termine. Am simțit că e mai mult despre anchetator decât despre fiul ucigaș. În fine, toate personajele din piesă au probleme psihice, fascinante, dar dureroase.

    Voi menționa și două piese care au fost doar în selecții finale, nu câștigătoare.

    „Zăpada” de Adriana Gurău

    Mi se pare că temele sunt: libertatea, corupția, legăturile de familie bolnăvicioase, moștenirea și condiția omului în univers.

    Am descoperit multe idei interesante în diagolurile personajelor, cum ar fi:

    „Tu chiar crezi ce spui? Sigur, nu mai e interzis să călătorim în afara ţării, însă ce se întâmplă acum e mult mai subtil decât ideologia comunistă. În realitate nu suntem liberi. Suntem prizonierii propriilor noastre concepţii despre lume şi viaţă, a minciunilor pe care media ni le serveşte zilnic. Scuze Cristina, tu eşti printre puţinii care spun adevărul. Alergăm înnebuniţi după fericire, uitând să privim în noi înşine. În societăţile dezvoltate, oamenii construiesc graniţe nevăzute în jurul lor fără să-şi dea seama. De exemplu, îţi cunoşti vecinii?” 

    „Ultima dorință” de Cristina-Cozma

    În piesă sunt două personaje. Două femei aparent diferite, dar extrem de asemănătoare de fapt.

    Au multe trăsături comune în ciuda diferenței de vârstă. Amândouă sunt îndrăznețe și impertinente. În final, descoperim că amândouă sunt și egoiste.

    Totuși, piesa mi se pare despre condiționări. Doamna e mult prea în vârstă, dar cu multe dorințe. Tânăra ar avea timp, dar nu are bani.

    Inițial nu mi s-a părut plauzibil (verosimil) dialogul lor. Mult prea sincere, numeroase defecte recunoscute de la prima întâlnire, ceea ce oamenii, în general, nu prea fac. Dar cele două nu-s oameni obișnuiți, ci s-au întâlnit pentru a-și schimba una alteia viața.

    Mi-e dor de teatru. De a merge în sală și a sta unul lângă altul, bucurându-ne de munca a zeci de oameni care reușesc să transforme simple dialoguri, în spectacole fascinante. Piesele de teatru sunt făcute pentru a fi jucate, doar așa există! Mi-au plăcut enorm toate cele pe care le-am citit. Îți recomand biblioteca virtuală UNITER, reprezintă din punctul meu de vedere texte contemporane extrem de valoroase. Dar orice piesă de teatru e, din punctul meu de vedere, tristă dacă nu e și montantă, transformată într-un spectacol.

    Te simți ca-n povești când pe litoral pășești

    By
    Cătălina
    -
    1
     Soarele din nou vestește
     O poveste pentru noi,
     Cu 3 luni de fun, firește, 
     Escapadă pentru doi.
     
     După-atâta pandemie,
     Izolare și Netflix ,
     Doar la mare mă simt vie
     Vara asta e la fix!
     
     Scoici, meduze și nisip
     Dau cu cremă, trag de slip,
     Vreau doar să mă odihnesc 
     Pe litoralul românesc!
     
     Haideți să ne bucurăm,
     În română să strigăm:
     ”Nu mai privi pe fereastră,
     Hai la marea cea albastră!    ”
     
     Pe finalul meu de vers
     Vă voi da un sfat din mers,
     Marea-i ca un univers 
     Care vă scapă de stres!

     Am mare nevoie să mă eliberez de stres, să pot ieși din casă, să mă bucur de soare și interacțiunea umană. Mi-e dor să-mi îmbrățișez prietenele. Mi-e dor să zâmbesc angajaților de la magazin fără frică. Mi-e dor să văd buze, căci de măscuțe m-am săturat, dar știu cât de important e să fim în siguranță în această perioadă pentru ca, apoi, să putem aprecia și mai mult ce avem și ce putem face.

    Eu deja visez la mare, iar cum timp am destul, vreau să mă organizez să am o super vară care să mă facă să uit de toată nebunia din această perioadă. Din iubirea și dorul de mare am simțit să-i dedic poezia de mai sus ca să înțeleagă că nu am uitat-o. Cum aș fi putut să o fac când valurile ei alungă suferința? Dar mai mult decât atât, cum aș putea să uit Marea Neagră care se găsește în majoritatea pozelor mele din vacanțele pe care le aveam în copilărie?

    Știu că, mică fiind, am întrebat-o pe mama de ce ar trebui să fim fericiți că suntem români. S-a uitat la mine cu drag și mi-a spus, ce probabil am auzit mulți dintre noi:

    • Pentru că România e frumoasă. Avem munți, dealuri, câmpie și mare. Avem posibilitatea de a vizita cetăți, drumuri fascinante, clădiri medievale și să privim frumusețea naturii în toate formele ei, în toate anotimpurile.

    A doua zi, weekend fiind, am mers la mare. Știu că i-am adunat scoici din care, ajunse acasă, am făcut brățări. Am iubit marea dintotdeauna, iar dacă acum mă plimb cu omulețul de la google maps pentru a mă bucura de ce oferă exteriorul casei mele, la vară am de gând să mă bucur de panorama Mării Neagre din telegondola de la Mamaia, să fac plajă pe nisipul fin și să merg în larg cu vaporașul. Mie îmi place Mamaia, căci mi se pare că oferă o grămadă de oportunități de distracție (plimbări cu hidrobicicleta, windsurfing, scufundări, tractări cu colaci gonflabili, parc acvatic etc.), modernizându-se enorm de-a lungul timpului, dar arată și foarte bine, cu palmieri, fântâni arteziene și terase.

    Deși am mai tot fost la Mamaia și știu că îmi place, nu am ajuns până acum pe Insula Ovidiu din lacul Siutghiol, dar am auzit tot felul de legende, iar una se leagă de numele insulei, dar și de una dintre pasiunile mele, aceea de a scrie versuri. Așa că îmi doresc să ajung și să-mi provoc iubitul la ”scris de poezii” sub îndrumarea divină a lui Ovidius Publius Naso care se spune că, în timpul exilului său, venea pe insulă pentru a-și scrie versurile. Nu există totuși nicio dovadă că ar fi reală această întâmplare, dar ce e sigur e că poți mânca pește delicios și proaspăt în acest micuț complex turistic.

    sursă: litoralulromanesc.ro

    Decisă cum sunt, nu-mi mai rămâne decât să mă organizez, așa că încep cu ce e cel mai important pentru mine, locul unde voi sta, căci vreau să fie aproape de plajă și să aibă condiții decente. Personal, nu am nevoie de piscină sau un spațiu foarte luxos, căci, în vacanță, îmi place să stau mai mult afară decât în hotel, dar cred că trebuie să alegi cum simți tu. Vacanța e pentru răsfăț. Mie mi-ar plăcea, de exemplu, să am micul dejun inclus pentru că știu că sunt somnoroasă, nu-mi arde să gătesc dimineața, iar restul meselor aș vrea să le iau în oraș pentru a putea descoperi locuri noi și preparate inedite. Totuși, când merg cu părinții, optăm pentru all inclusive, de multe ori găsești oferte foarte bune, fiind mult mai comod. Poate tu preferi demipensiune, adică două mese pe zi sau o cazare de 5 stele. Vara e pentru fiecare dintre noi prilejul de a scăpa de griji, așa că răsfață-te cum și cu cine simți.

    Cum în mintea mea se-nvârte expresia ”cazare litoral”, asta fac acum, mă uit pe ce opțiuni am de pe cel mai mare site specializat pe turismul de litoral: litoralulromanesc.ro. Pentru moment mă interesează secțiunea cazare Mamaia, dar la câtă poftă am de călătorit, cred că vara asta voi face mai multe ieșiri. Dacă cu prietenul meu voi merge cu siguranță la Mamaia, cu familia am alege cel mai probabil Mangalia pentru liniștea stațiunii, iar cu grupul de prieteni, Vama Veche pentru posibilitatea de a petrece până târziu, în noapte.

    Mie îmi place mult marea, așa că în funcție de grup și de oameni mă pot adapta la frumusețea fiecărei stațiuni, toate având farmecul specific. În plus, dacă pot dansa cu tălpile goale în nisip pe piesa “Mă întorc la tine, mare albastră”, eu sunt fericită.

    În ceea ce privește rezervarea, sunt adepta ”Early Booking”, căci îmi place să mă bucur de cazarea pe care mi-o doresc, la cel mai bun preț. Dar asta înseamnă că trebuie să rezerv până pe 31 martie. Iată ce cred eu că spune despre tine modul în care îți place să rezervi:

    Uneori, nu rezervi doar după cum e firea ta, ci și în funcție de ce se potrivește pe moment. Poate vrei să mergi în weekend, atunci vei căuta o ofertă pentru două, trei nopți în weekend cu preț redus. Poate te interesează o bază de tratament sau poate știi că vrei să stai mai multe zile și te avantajează să primești de la hoteluri încă o zi gratis la un anumit număr de nopți plătite. Tu știi! La fel cum tu știi și ce fel de plată te avantajează cel mai mult. Poate vrei să plătești în rate pentru a nu simți povara banilor oferiți deodată sau poate ai vouchere de vacanță. Variante există pentru toată lumea. Eu, personal, voi plăti avans, apoi plata integrală, dar mă bucur că dacă vreau să am mai multe escapade la mare, am variante diferite.

    Dacă grija ta în acest moment este că acest virus care ne dă bătăi de cap va compromite vacanța, să știi că litoralulromanesc.ro a anunțat deja că în cel mai nefericit și puțin probabil caz în care situația se agravează și va trebui să stăm în continuare în case și pe perioada verii, putem reprograma sejurul sau, dacă nu e posibil, ni se vor oferi banii înapoi, deci ”vacanță fără riscuri”!

    Sursă litoralulromanesc.ro

    Nu-mi rămâne decât să-mi aleg hotelul preferat, să optez pentru o cameră potrivită pentru mine și prietenul meu, să setez perioada și să rezerv fără griji.

    Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

    Sursele fotografiilor din cartonașele care se întorc: Unplash.com

     

    România mai aproape de tine

    By
    Cătălina
    -
    3

    ”În cazul în care călătoritul ar fi gratis, nu m-ai mai vedea vreodată” e citatul pe care mi l-am amintit astăzi, nu întâmplător, ci pentru că mă gândesc unde să mai călătoresc. Vreau să ofer mai mult credit României, de aceea m-am gândit la o excursie în doi, cu prietenul meu adică, având itinerariul:

    Din Pitești plecăm la Rucăr – Brașov – Sighișoara

    Deja m-am plimbat  cu micuțul ”om virtual” pe străduțe, dar întotdeauna, realitatea e mult mai fascinantă.

    Vreau ca weekendul 20-21 iulie să stăm o seara la Rucăr fiind un loc în care te conectezi cu natura. În prima parte a zilei, pe drum, ne-am opri la Mausoleul Mateiaș. Vom avea nevoie de ceva energie să ne încumetăm să urcăm scările, dar merită pentru a înțelege mai bine istoria noastră, a românilor.

    Odată ajunși și instalați la cazare am începe să ne plimbăm pe munți, să explorăm zona și să vorbim cu localnicii care, la ultima mea vizită în zonă, au fost foarte amabili.

    Prima zi ar fi pentru relaxare, dar la plecare, mi-ar plăcea să trecem și pe la Cheile Dâmbovicioarei și Peștera Dâmbovicioarei.

    În Brașov sunt multe de văzut și vizitat. În ceea ce privește cazarea, vreau să ne orientăm cât mai aproape de Piața Sfatului.

    Trei zile vor fi suficiente pentru a descoperi Piața Sfatului, cu multele clădiri istorice și restaurante. După ce am poposit la un suc pe o terasă, aș vrea să vizităm Biserica Neagră, cea mai reprezentativă biserică în stil gotic din țară, și deloc departe de Piața Sfatului. Străduțele vechi ale Brașovului sunt sigură că ne vor impresiona, dar cardul de memorie din aparatul de fotografiat va fi umplut cu pozele pe care le vom face la Strada Sforii, una dintre cele mai înguste din Europa. În ultima zi, pentru a rămâne cu imaginea de ansamblu a orașului, aș face o drumeție la Vârful Tâmpa.

    Arhivă personală

    Sighișoara e orașul care te transpune într-o altă epocă, chit că zilele ar fi 24-26 iulie 2019, deci nicidecum nu am inventat mașina timpului, dar aș putea să-mi imaginez că sunt o domniță, iar prietenul meu, un cavaler în armură. De data aceasta aș vrea să mă răsfăț într-o atmosferă demnă de poveste medievală, așa cum e și orașul, adică să dorm în cea mai veche clădire datată din Sighişoara, Pensiunea Casa Savri, de patru stele.

    Sighișoara e unul dintre puținele orașe-cetate locuite din lume și are foarte multe de arătat. Turnul cu Ceas atrage atenția, fiind poarta de intrare în oraș. Aici, timpul pare că se scurge mai lent, dar după câteva clipe ne-am reveni și am urca pentru a vedea panorama orașului. Nu înainte de a vizita Muzeul de Istorie, unde vedem exponate din Evul Mediu. Cum foarte aproape se află Camera Armelor și Camera de Tortură sigur vom rămâne cu gura căscată de ce putem să descoperim.

    sursă: pixabay.com

    Plimbându-ne prin cetate sper că ”Scara Ascunsă” o să o bifăm ca: ”obiectiv găsit, oricât de ascuns ar fi”. Aceasta duce la Biserica din Deal și la școala gimnaziului evanghelic. Se mai numea și Scara Școlarilor pentru că le facilita accesul elevilor iarna. Dacă școlarii se descurcau, sper să nu facem febră musculară de la atâta mișcare, ”doar” 175 de trepte. Oricum, o să ne punem teneși comozi pentru că vreau să admirăm și Biserica de pe colină, care, deși pe exterior nu pare impresionantă, am auzit că în interior există o criptă veche celebră.

    Pe străduțe vom da de Casa Vlad Dracul. Aceasta a fost casa tatălui lui Vlad Țepeș, iar în prezent e un restaurant care adună mulți turiști. Am mai fost în Sighișoara, dar niciodată nu simți că ai văzut tot ce era de văzut, mai sunt multe de vizitat. Nu știu dacă trei zile vor fi suficiente să vedem totul, dar trec repede pe listă și Casa cu cerb, cine nu vrea să vadă o casă cu coarne? Pot să mai adaug și Casa Venețiană? Îmi doresc mult să surprind în poză ferestrele duble din piatră.

    Dacă ți-am făcut poftă de călătorit prin România, chiar asta mi-am propus, așa că mai rămâne o ultimă întrebare: Ce mai aștepți?

    Ce am învățat de la prima petrecere mondenă la care am fost?

    By
    Cătălina
    -
    2

    Exact cum spune și titlul, articolul ăsta e o enumerare de ce am învățat de la petrecerea Golden Night a celor de la OK! Magazine. Fiind prima petrecere de acest fel la care am fost, părerile mele se pot schimba în timp și sunt subiective.

    1. Au dulciuri bune, cel puțin aici au fost. Sigur că m-am înecat cu o trufă tăvălită în cacao, dar a fost delicioasă, oricum nu mai mâncasem de vreo 8 ore, așa că poate părerea mea nu e pertinentă.

    2. Oamenii nu te vor recunoaște când te-au văzut o singură dată, cu ochii ăia mici, migdalați, iar la petrecere vii…cam așa:

    Before & After Make-up
    Before & After Make-up

    Trebuie să ies mai mult în lume!

    3. Programul artistic e plăcut! Cristi Sanda şi Alina Mocanu au cântat îndrăgita piesă „Shallow“. O fată talentată a apărut și ea de nicăieri cam așa:

    Marlyn Monroe a fost și ea invitată. Bine, bine, nu vă lăsați păcăliți. E Dana Săvuică, dar are voie omul să viseze nu?

    4. Se stă la coadă pentru poze la panou, iar pe unii îi găsești doar în fotografiile alea. Unde au fost toată petrecerea?

    5. Oamenii fac … sacrificii pentru Facebook. Cada asta a fost o vedetă a serii, iar oamenii nu s-au sfiit să reproducă secvențe din clipuri celebre. Vă amintește de ceva? Mie da! La finalul serii, panoul din spatele căzii era, gata, gata să pice. L-au sprjinit între perete și cadă cu greu. Ce păcat că nu am prins momentul și prin obiectiv.

    Making-of the picture în stânga, iar rezultatul în partea dreaptă

     

    6. Pentru vedete e foarte important să ai o ținută extraordinară, nu degeaba, dar presa e cu ochii pe tine din toate colțurile, iar apoi te vezi postat și la vreun concurs online de: ”cea mai bună ținută”. Se cade să arăți bine oricum, vedetă sau nu, dar totuși a respectat cineva codul vestimentar: black tie? Câțiva da, majoritatea nu.

    7. În prima parte a petrecerii (nu am ajuns la 20.00, când începea, așa că voi considera prima jumatate de la 20.30 la 21.00), a fost full. Unde mergeai, abia te strecurai, apoi, ușor, ușor începeai să respiri și nu știai de ce. Cum? Au plecat vedetele? Cam da.

    8. Toți sponsorii încearcă să atragă atenția cât mai mult. Unii cu tombole, alții cu cocktailuri speciale, câțiva cu panouri pentru poze care apar și pe facebook-ul lor. Nu au apărut chiar a doua zi, cum s-a întâmplat cu cele de la panoul principal, dar au apărut. Este vorba despre poza asta:

    9. Baia e o atracție în sine. Cel puțin la femei, unde am intrat de câteva ori, era un cu totul alt paradis, conversații ca la un adevărat party, poze cu colțurile băii și mult parfum în aer.

    10. Pentru unii punga de la finalul petrecerii e atât de importantă încât au insistat să ia și din varianta pentru femei, dar și pentru bărbați. Cea albă se dădea femeilor, cea neagră bărbaților. În fața mea, erau doi tipi cu pungi negre în mâini, care au insistat să ia și din cele albe, nu de alta, dar îi așteaptă ”prietenele” afară. Mai știți ce făcea marmota? 

    Cu marmota printre noi, sau fără, eu m-am simțit bine. Nu am plecat cu două pungi, doar cu cea albă, dar măcar stomacul mi-a fost plin cu ciocolată.

    În altă ordine de idei, adevărul e că petrecerea OK! Magazine a fost foarte reușită! Organizatorii au făcut o treabă minunată, socializarea a fost la înălțime, la fel ca surprizele pregătite invitațiilor.

    123...10Page 1 of 10
    © Newsmag WordPress Theme by TagDiv