Timpul, acest element abstract, inventat pentru a ne contoriza vârsta și viața, e cel de care ne plângem cel mai mulți. Când ai job de 8 ore nu e bine pentru că ești obosit toată ziua, când ai job de 4 ore nu înțelegi ce să faci cu restul timpului, când ești freelancer nu știi de ce să te apuci și ce e mai important.
Simt de multe ori că mă împart în atâtea activități încât nu reușesc să duc niciuna la capăt, parcă în fiecare există, după câteva obstacole ocolite sau învinse, o poartă închisă cu lacăt. Cheia nu e greu de luat, numai că parcă sunt zeci de chei, iar până să o nimerești pe cea potrivită, te-ai plictisit deja și începi să te uiți pe internet cum alții deschid porți după porți încât uiți de cheile tale. Și atunci o iei de la capăt, pe alt drum, ajungi la altă poartă, numai că de data aceasta nu ai doar cheile porții la care ai ajuns, ci și pe cele de dinainte. Și, uite așa se tot adună porți, iar numărul cheilor de încercat crește.
Am fugit un pic în imaginar, mi se întâmplă des, mai ales în scris, acesta e motivul pentru care întotdeauna am simțit o conexiune puternică cu frazele așternute. Îmi place și să vorbesc, dar parcă nu-i magie ca-n scris, ci doar viață.
Așadar, ce e de făcut când nu-ți vine să faci nimic, dar le-ai face pe toate?
E de respirat!
Un moment de liniște, de respirat ne ajută să ne organizăm. Nu o pauză de relaxare, în care fugim de dorințele noastre. Își are și relaxarea scopul, dar a doua zi vei fi la fel de pierdut.
Îmbrățișează-te zilnic
O zi de deconectare de la ce ți se spune că ar trebui să faci, de fugă din calea reclamelor cum că ai avea nevoie de nu știu ce aparat de făcut suc sănătos când tu nici nu bei sucuri, de respirat și gândit doar la tine: Cum vrei să te știe oamenii? Cine ești? Cine vrei să devii?Cât la sută din ce vrei să devii ești deja? Unde e de lucrat?
Sunt multe întrebări, se respiră între fiecare.
E de acționat!
Respiratul meditativ se învață și se păstrează constant, dar nu se rămâne la el, ci se acompaniază de acțiune, de lucrul cu tine însuți pentru a devenii cine îți dorești.
Tot în acțiune intră și împăcarea cu trecutul, reparatul greșelilor sau acceptarea lor.
E de neuitat!
Nu se uită niciodată scopul! Nu se uită descoperirea de la prima etapă, aceea a organizării gândurilor, aceea a respiratului.
Poza din articol îmi aparține, pentru mai multe fotografii realizate de mine poți da click aici. Preluarea fotografiei sau a textului fără acord și fără menționarea sursei nu este permisă.
Mama mi-a povestit că atunci când era copil ajuta la confecţionat cărămizi din argilă printr-un fel de tehnică tradițională. Eu nu am prins astfel de vremuri. Pentru mine e destul de ușor să-mi găsesc toate materiale de construcții online. Ştiu exact și de unde le-aș achiziționa, de la Vindem Ieftin, aceștia au un concept unic și diferit în România prin faptul că nu afișează prețurile pe site, acestea variază în funcție de cantitățile comandate și, cu cât cantitățile sunt mai mari, cu atât pot negocia cu furnizorii. Marfa se livrează direct de la producător, fiind ambalată corespunzător pentru a ajunge la noi în cele mai bune condiții. Pentru a fi mai ușor de înțeles conceptul, iată o poză:
Ar mai fi de știut că Vindem Ieftin se asigură că livrarea e perfectă și rapidă, iar ca garanție au și o secțiune cu recenzii video pe site. Livrează oriunde, chiar şi la mine, în Vâlcea:
Sunt convinsă că dacă bunicii ar fi avut această posibilitate ar fi apelat cu încredere la ei, mai degrabă decât să stea să-și facă singuri cărămizile. Oricum ar fi, este fascinant cum oamenii au simțit nevoia să construiască chiar de acum mii de ani, nu doar case, iar materialele folosite proveneau exclusiv din mediul înconjurător.
Tehnicile de construcţie utilizând pământ și lut sunt cunoscute și atestate cu 9000 de ani în urmă. Marele Zid chinezesc, vechi de 4000 de ani a fost construit iniţial numai din pământ bătătorit, fiind ulterior acoperit cu pietre și cărămizi, ceea ce îi dă aparența unui zid de piatră. În Tibet, s-au construit numeroase clădiri masive, mănăstiri tibetane, din pământ bătătorit, cu până la 7 nivele, în ultimii 500 de ani. În Europa s-a utilizat o tehnică de construire a pereților din lemn, din trunchiuri de copaci, umpluți și sigilați cu pământ și lut. Cel mai vechi exemplu de utilizare a cărămizilor din pământ, este în Heuneburg, Germania, datând din secolul 6 î. H.
Tot în Germania se află cea mai înaltă casă cu pereți din pământ. Construcția acesteia s-a terminat în 1828 și este încă funcțională. Dacă vorbim de construcții din materiale ecologice, avem chiar și în România exemplu prin Castelul de Lut din Valea Zânelor (Porumbacu, Sibiu) care își are începuturile prin martie 2014.
Grosimea pereților este de 40 cm respectiv 60 cm și sunt în totalitate din lut. Fundația de 21 m, este din beton ciclopian peste care s-a venit cu o structură din lemn care a fost îmbrăcată în cob, un amestec de argilă, nisip, balast și paie. Cobul, se poate pune direct în zid atunci când este ud, spre deosebire de chirpici care trebuie să se usuce.
Castelul de lut Arhivă personală
Dacă acest proiect este mai degrabă turistic și are ca scop să găzduiască curioși din toată lumea, în trecut, oamenii de la sate locuiau în case mici, pe care și le făceau ei înșisi din vălătuci de lut. În funcție de zonă, stilul casei era diferit. În Maramureș erau case din bârne groase, în Munții Apuseni, case cu acoperiș din paie, iar în Câmpia Bărăganului, case cu acoperișuri joase.
Sursă: Pixabay
Dacă ar fi existat și pe vremea lor posibilitățile zilelor noastre, cu siguranță nu ar fi muncit atât de mult fizic, iar rezultatele ar fi fost mai spectaculoase, cam cum arată vilele din jurul nostru astăzi:
sursă: vindem-ieftin.ro
Însă totul are un punct de pornire. Istoria și trecutul sunt cele care au dictat viitorul. Iar dacă stăm să privim o casă foarte veche, de peste sute de ani, ne dăm seama că ce ne fascinează e tocmai truda pe care au depus-o niște oameni, pentru lăcașul lor, pentru a aparține unui loc. Tot aceasta mi se pare și asemănarea: ”truda” de a avea propriul spațiu. Deși în prezent e mai ușor să găsești toate cele necesare într-un sigur loc, să le comanzi și să-ți fie livrate în siguranță, documentarea și opțiunile din care poți să alegi sunt cele care îți îngreunează munca.
De exemplu, mă gândesc la casa bunicilor și sunt convinsă că dacă ar avea acum posibilitatea de a o recondiționa, nu ar face rabat de la calitatea materialelor. Ar studia tipurile de materiale de construcții, calitățile și proprietățile lor.
Să luăm de exemplu acoperișul, bunicii ar ști că acesta e foarte important pentru a asigura termoizolarea şi hiodroizolarea locuinţei atât pe timp de iarnă, cât și pe timp de vară, așa că i-ar acorda o atenție sporită. Un acoperiș uzat, cu găuri sau stricat afectează grav locuința.
Acoperișul are două părți: partea de rezistenţă – structura – acoperişului este şarpanta, iar elementul de protecţie este învelitoarea. Pentru şarpanta ar folosi lemnul. Durata de viaţă a unei şarpante din lemn este de 50 de ani. Pentru învelitoare, ar avea mai multe opțiuni între care ar oscila: țigle metalice, țigle din ceramică şi șindrilă bituminoasă etc.
Țigla metalică:
Greutate foarte scăzută
Rezistenţă îndelungată
Aspect plăcut şi varietate mare de culori
Preţ scăzut
Uşor de montat
greutate mult mai mica decat tigla clasica.
Țiglă metalică Bilka Sursă: Vindem-Ieftin
Șindrilă bituminoasă:
Este mai ieftină decât ţigla metalică
Se pliază pe orice tip de acoperiş
Sursă: Vindem-Ieftin
Ar putea alege chiar ţigla metalică ALUTYTAN ICE PUR care are un concept revoluţionar de aliaj metalic, format din Aluminiu, Titan la care se adugă metale preţioase: Magneziu, Mangan si Crom.
Tigla metalică ALUTYTAN ICE PUR are multe avantaje:
extrem de rigid si rezistent
usor, nu suprasolicita structura acoprisului
nivel foarte redus de atasare a microorganismelor
rezistenta chimica ridicata chiar si la temperaturi inalte
rezistenta la abraziune
stabilitate exceptionala la UV si radiatii
proprietati ignifuge intrinseci
proprietati anticorozive
Şi cum sunt atât de multe alegeri de făcut, cantităţi diferite de comandat din materiale diferite, bunicii s-ar bucura nespus că cei de la Vindem Ieftin au consilieri cu experienţă care să-i ajute să facă un mix optim între buget și calitatea pe care o va avea casa în final. În plus, vor beneficia direct de diverse promoții în funcţie de cantitatea comandată, bucurându-se de o economie de 10-20% la achiziții ce includ produse din mai multe categorii.
Cum bunica se lua mereu de mine că nu port papuci în casă, sunt convinsă că următorul pas în recondiţionarea casei ar fi izolaţia termică. Nu doar pentru că podeaua era rece mereu, dar şi pentru că ar fi redus costurile de întreţinere pentru încălzire cu până la 40% căci s-ar reduce transferul termic dinspre interior spre exterior.
Un termosistem vată bazaltică e soluția cea mai eficientă energetic și accesibilă. Vata bazaltică este materialul cu cea mai ridicată rezistență termică, iar cu proprietăţi asemănătoare este şi polistirenul expandat. Un termosistem polistirenar fi chiar mai ieftin, dar vata minerală are o mai bună rezistență la foc. Cu toate acestea, bunica ar alege să păstreze o parte din tradiţia casei prin a fi cât mai prietenoasă cu natura, alegând celuloza, materialul termoizolator ecologic, atât din perspectiva procesului de producție, cât și a impactului asupra mediului la sfârșitul perioadei de viață.
Izolatie din celuloză Isocell Sursă: Vindem-Ieftin
Atenţie sporită ar acorda bunicii şi ferestrelor pentru că lumina naturală într-o încăpere este esenţială pentru “buna funcţionare a creierului” aşa cum obişnuia să spună bunica. Ar opta pentru o fereastră în care proporția sticlei este mai mare decât cea a cadrelor.
Sursă: Vindem-Ieftin
Sigur, bunicii ar opta şi pentru Rulouri de exterior. Acestea se pot fabrica din foarte multe materiale – lemn, metal, PVC. Rulourile exterioare reglează climatul din încăpere și economisesc totodată și energie, asigură intimitate și siguranță, asigură protecție suplimentară împotriva tentativelor de pătrundere prin efracție.
Din dorinţa de a respecta mediul înconjurător, sigur ar opta şi pentru panouri solare, deşi cu greu i-aş face să înţeleagă conceptul. Nu numai că nu ar trebui să se deplaseze prin depozite ca să facă rost de materiale, dar cu un simplu telefon ar putea să comande tot ce îşi doresc fără costuri suplimentare, ba, din contră, cu reduceri în funcţie de cantităţile comandate. Ar putea să compare ofertele celor de la Vindem Ieftin cu o altă ofertă completând un formular pe site, iar apoi un consultant i-ar contacta.
Cel mai tare i-ar încânta totuşi că ar avea livrarea gratuită şi nu ar plăti nimic în plus pentru manipulări de stoc, depozitare şi comisioanele meşterilor.
Mi-e clar că bunicii au trăit altfel, iar casa lor s-a tot schimbat. Fiecare generaţie a adus modificări. Dacă în copilărie stăteau în case ţărăneşti, acum, cu fiecare generaţie care a venit, tradiţionalul s-a schimbat puţin câte puţin în modern. Casa copilăriei bunicilor mei, nu mai arată decât foarte puţin precum casa bătrâneţii lor.
Tocmai mi-am dat seama că ar fi cazul să recondiţionez casa bunicilor căci ştiu sigur că dacă Vindem Ieftin ar fi existat şi în tinereţea lor, la ei ar fi apelat, iar eu mă bucur nespus că pot găsi materiale premium şi o gamă largă care să-mi satisfacă nevoile şi dorinţele.
Dimineaţa nu ai cum să nu zâmbeşti când simţi că pe nasul tău la fel de somnoros ca tine se aşază două buze calde cu miros de cafea. Nimic neobişnuit până aici, dar ochii ţi se deschid când simţi că vârful nasului ţi s-a umezit, iar răcită nu eşti sigur. Prietenul tău are o mustaţă groasă din spumă albă pe care se pare că nu s-a abţinut să nu o împartă şi cu nasul tău. Nu te poţi abţine să nu râzi. Iar în minte se dezlănțuie un șir lung de gânduri:
Unora le place să ghicească în cafea Unora le place s-o savureze singuri Alții se bucură de ea într-o cafenea Alții râvnesc la ea într-un colț al casei Iar cei mai mulți, s-ar transforma ei înșiși într-o ceașcă O ceașcă plină cu lichioarea din boabe proaspete Și nu ar putea decât să-și strige ființa, cam așa: De-aș fi dimineață aș fi una însorită privită prin abur de cafea De-aș fi seară, aș fi una distractivă înconjurată de prieteni De-aș fi după-amiază, aș fi una ploioasă perfectă pentru espresso De-aș fi job, aș fi cafengiu De-aș fi zi a săptămânii aș fi cea potrivită pentru cofeină De-aș fi desert, aș fi tiramisu Aș fi fructul de cafea oricând De-aș fi arbore aș fi un Coffea Arabica sau, poate, Robusta când am o zi amară. Iar de-aș fi espressor, aș fi unul de la Philips neapărat cu sistemul LatteGo.
Dar despre asta vom afla imediat, înainte, vreau să-ți scriu un pic despre cafea.
Cafeaua diferă, la fel şi oamenii. Dacă espresso-ul reprezintă o doză de cafea neagră bogată şi intensă pregătită cu ajutorul unei metode de preparare prin care cafetiera acţionată de pompă forţează apa fierbinte să treacă prin particulele fine la presiune ridicată, cafeaua se preparată prin turnarea apei clocotite peste cafeaua măcinată într-un filtru de cafea şi are un gust mai complet decât espresso. Cappuccino este preparată cu o doză de espresso, lapte fierbinte şi spumă de lapte aburită, iar latte machiatto este preferata mea pentru că înseamnă că espresso este adăugat în lapte – şi nu laptele în espresso, astfel că are un gust fin, foarte plăcut pentru mine mai ales că prefer să adaug în funcţie de stare: scorţişoară, ciocolată sau vanilie.
Mai există şi alte tipuri de cafele, iar eu am tendinţa să cred că celor cărora nu le place cafeaua, pur şi simplu nu au încercat varianta care să funcţioneze pentru ei. Dar astăzi nu mă voi referi la ei – şi ceaiul trebuie să aibă degustătorii lui – ci la mine şi tipologiile de băutori de cafea pe care le-am sesizat eu.
Eu nu sunt băutoare de cafea înrăită, dar ştiu să apreciez o cafea dulce, cu spumă de lapte şi diverse arome, probabil de aceea latte machatto este opţiunea mea preferată. Mereu au crezut că oamenii care preferă cafelele dulci o fac pentru că aşa sunt şi ei. Firi vesele care savurează cafeaua ca pe un desert împreună cu prietenii, vecinii şi familia.
Dacă mă gândesc la tata, în minte îmi vine mirosul puternic al cafelei negre care nu îşi schimbă niciodată gustul, mereu la fel, o opţiune clasică, “old school”, ce reprezintă un om care ştie ce vrea şi nu îşi complică existenţa.
Mama, cu stilul ei sofisticat, optează în general pentru cappuccino, o opţiune clasică, dar care îţi setează starea mentală pentru creativitate şi nu are cum să nu emane stil şi delicateţe.
Da, în funcţie de ce cafea bei, în minte îmi vin cuvinte care te descriu, iar ce ştiu eu că apreciem cu toţii, este o cafea cu stil, o cafea bună. În ceea ce priveşte familia mea, cred că ni s-ar potrivi foarte bine un Espressor automat Philips cu sistemul inovator LatteGo care are 5 varietăţi de cafele.
Dar cum toţi suntem diferiţi, ţie şi apropiaţilor tăi se poate să vi se potrivească altceva, aruncă un ochi sau mai mulţi pe magazinul online magNET.ro, s-ar putea să găseşti altceva care îţi atrage atenţia, s-ar putea ca pentru tine să fie suficiente 3 varietăţi de cafea. Eu trebuie să recunosc că m-a cucerit sistemul de lapte LatteGo care adaugă în ceaşcă un strat de spumă de lapte fină şi cremoasă. În plus, se curăţă foarte uşor atât manual, cât și în mașina de spălat vase, fiind alcătuit doar din două piese.
Espressoare cu același sistem revoluționar – care constă în amestecarea laptelui cu aer la viteză mare în camera de spumare rotundă, adăugând în ceaşcă un strat cremos de spumă de lapte, fără stropi şi exact la temperatura potrivită – sunt acestea:
În dreapta: EP2231/40, în mijloc: EP3246/70, în stânga: EP5335/10 Sursă: www.philips.ro
Cred că înainte de a ne eticheta în orice categorie de băutori de cafea, suntem băutori comozi, ne place să ne facem o cafea de calitate, cu un gust exact așa cum ni-l imaginăm, la noi acasă. Esspresoarele Philips folosesc râşniţe 100% ceramice durabile și pot fi reglate în 12 trepte pentru a transforma boabele de cafea în orice dorim, de la pudră ultrafină la măcinare grunjoasă. Aceste râșnițe sunt și foarte rezistente, ceea ce face să putem savura de o cafea aromată proaspătă pentru cel puţin 20.000 de ceşti.
Scriam că vrem cafeaua așa cum ne-am obișnuit cu ea, căci la tipologia de băutori am putea adăuga și consecvența, iar sistemul My Coffee Choice ajustează intensitatea aromei şi cantitatea de băutură.
Sursă: www.philips.ro
Filtru de apă AquaClean garantează că vom profita la maximum de espressorul nostru întrucât nu necesită schimbarea filtrului decât la solicitarea aparatului. Nu va trebui să detartăm aparatul timp de până la 5.000* de ceşti, beneficiind de apă curată şi purificată. Mi-e clară necesitatea acestui filtru pentru tipologia omului modern, cel care oricum e mereu pe fugă și are nevoie să economisească timp și să-și facă din espressorul lui un prieten care să-i simplifice munca.
Aș putea să mai scriu despre funcția Aroma Seal care protejează boabele de cafea şi se asigură că îşi păstrează aroma iniţială în timp și despre multe altele, dar dacă ți-am stârnit curiozitatea poți să afli mai multe de pe site-ul celor de la Philips sau, de ce nu, de pe magazinul online cu atracție de magNet, așa cum îi e și numele.
Ceașca de cafea e ritualul intim de dimineață pentru unii, e instrument în replica ce ne dă cei mai puternici fluturi în stomac: ”Ești frumoasă! Ieșim la o cafea?”, e legătura dintre prieteni: ”Hai la mine la o cafea! Mai stăm de vorbă.”, e boost-ul de energie pentru perioada sesiunilor, e motorașul ce ne face să rezistăm în seara de revelion, e prezentă lângă laptop atunci când lucrezi de zor, chiar și pentru SuperBlog 2019, cum este scris și acest articol. Urmează să dau save, să dau publish, să închid clapeta laptopului și să-mi beau ultima gură de latte macchiato.
Cafeaua e atât de multe! Așa cum suntem și noi, cei care o bem.
Se ia telefonul. Se tasteaza *3636. Se stă la pândă lângă interfon. Se scoate aparatul de fotografiat din dotare. Se pregătește zâmbetul. Se surprinde pizza și se mănâncă omul. Pardon, se fotografiază omul și se înfulecă pizza din aluatul proaspăt, necongelat, așa cum e cel de la Dodo Pizza, pizzeria neobișnuită, care e o companie IT.
Arhivă personală
Unul dintre hobby-urile mele este să privesc oamenii în mijlocul propriilor provocări. L-am fotografiat pe domnul rapid, curier. Mă uit, în general, și pe camerele web la bucătarii ce frământă aluatul de zici că o ”să se rupă”. Pot să fac asta datorită Pizzeriei Dodo care are ca obiective: livrarea rapidă și transparența prin cifrele de afaceri care sunt publice. Un alt exemplu de “transparență absolută” este și noul lor blog Dodo Pizza, creat pentu a fi mai aproape de clienți.
Blogul neobișnuit e intitulat grăitor: Pizzeria Neobișnuităși de aici vom afla “secrete” ale afacerii Dodo Pizza. “Secrete” e impropriu zis, nu am stabilit deja că nu au? Vom afla dacă hoții au dat iama la pizza sau dacă cei mai pricepuți bucătari sunt copiii.
Se pare că multitudinea de categorii de pe blog e pentru toată lumea. Eu de abia aștept conținut “pentru hateri”. Până atunci, mă întreb dacă nu Dodonel e cel care le scrie?
sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/
De ce îmi place Dodo Pizza?
Pe lângă pizza cu crusta de culoare aurie și promoțiile gândite inteligent ar fi și provocările pe care le acceptă. Dodo Pizza a pornit de la un mic restaurant în Syktyvkar și a ajuns să aibă în prezent peste 450 într-o mulțime de țări. Cum se realizează o astfel de performanță dacă nu având niște principii puternice? Sigur că sistemul Dodo IS și cum funcționează ca franciză influențează. Însuși sistemul este o provocare, dar una absolut necesară. Deocamdată, provocările mele nu au legătură cu crearea unei companii IT, însă au cu următoarele valori pe care le-am identificat și la Dodo Pizza:
Provocarea 1 – Cum faci să ”pariezi” pe tine însuți?
Nu există o rețetă pentru a reuși, s-au scris sute de cărți despre asta. Dar niciuna nu-i a ta. Povestea ta doar tu o vei descoperi. Trebuie să îți iei inima în dinți și să încerci, doar așa vei căpăta încredere în tine. Să pariezi pe tine e cea mai bună soluție, dacă nu pe tine? Atunci pe cine să pariezi? Cine te cunoaște mai bine? Cine știe care sunt calitățile și defectele tale? Ce poți și ce nu poți să faci?
Să crezi în visele tale e cheia spre mai puține regrete. Vor mai exista, e imposibil să nu te întrebi uneori: ”cum ar fi fost să aleg altfel?”. Pun pariu că și cei de la Dodo Pizza s-au ofticat când s-au întârziat 3,4% din comenzile de pizza ce trebuiau livrate în 45 de minute în 2018. Au existat și consecințe, atât în ceea ce privește imaginea lor, cât și financiar. E normal, dar atitudinea trebuie să fie de speranță că se poate mai bine, de stăpânire de sine și de dorință spre performanță.
sursă: www.pixabay.com
Regula celor 45 de minute de livrare a pizzei va fi implementată cât timp Dodo Pizza va exista. Sper eu că sute de ani! Asta înseamnă să pariezi pe tine! Simplificat, înseamnă să ai incredere în tine. Să spui lucrurilor pe nume, să nu pleci cu ”nu în brațe”, dar nici să accepți să faci ceva ce nu îți place.
În ceea ce mă privește, eu pariez pe mine cu ceea ce scriu, și sper ca acest articol să-ți placă și să-ți fie util. Conținutul de calitate e una dintre dorințele mele și cred că o pot face. Dacă nu aș crede-o eu? Atunci există altcineva care să mă cunoască mai bine?
”Devenim ceea ce gândim cel mai mult, însă şi atragem ceea ce gândim cel mai mult.” – Ronda Byrne, Secretul
Provocarea 2 – Cum faci să îți asumi greșelile?
Amintindu-ți că încercarea de mușamalizare a greșelii va conduce spre un alt șir lung. Eu văd încercarea de a ascunde o greșeală ca un labirint, din care nu poți ieși decât dacă zidurile se dărâmă. Cum se dărâmă? Recunoscându-ți vina.
Cum ar fi fost, de exemplu, ca Dodo Pizza să nu-și asume următoarea situație pe care am citit-o pe dodopizzastory.com? Un curier a ajuns unde trebuia să livreze pizza, dar uitase POS-ul. Curierul s-a întors cu pizza și a lăsat clienții să aștepte flămânzi. Gândirea curierului a fost: dacă nu se plătește, atunci nu se primește pizza. Cei de la Dodo Pizza au fost fairplay, nu au dat vina nici pe client, nici pe curier. Și-au dat seama că trebuie să-și instruiască angajații mai bine și au făcut asta public. Dacă nimeni nu recunoștea respectiva greșeală, nu s-ar fi luat măsuri, nu s-ar fi putut evolua, nu s-ar fi schimbat nimic. Toți pretindem că vrem o schimbare, cum altfel, dacă nu pornește de la noi?
Ca să mă eschivez de asumarea vreunei greșeli de-ale mele, îți scriu următorul citat: “Un om trebuie sa fie îndeajuns de matur să își admită greșelile, destul de inteligent să profite de pe urma lor și destul de puternic să le corecteze.” (John C Maxwel).
O altă metodă ar fi să îți imaginezi că cei dragi te vor ierta dacă îți recunoști greșeala și îți vor da o îmbrățișare atât de dulce:
sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/
Provocarea 3 – Cum faci să te ții de ce îți propui?
Făcând promisiunea publică! În momentul în care discuți cu oamenii despre planurile tale, ele capătă consistență, capătă ”formă”. Dodo Pizza își face promisiunile publice, până la urmă, așa cum am mai scris, are puternica dorință de sinceritate și transparență.
Blogul meu e o promisiune pe care am făcut-o publică prin simpla lui prezență în spațiul virtual și asocierea cu persoana mea (prin numele blogului și postările de pe Facebook).
Emisiunea pe care am propus-o la Radio Itsy Bitsy a fost o promisiune publică. În momentul în care am mers cu un concept la angajatori, m-am înhămat la munca pe care am ”pariat” că pot să o fac. Așa s-a născut Before & After, ”puiul meu” – cum îl numesc. În fiecare ediție am provocarea de a oferi informații despre un cântăreț și să aleg cele mai relevante piese ale lui. În fiecare ediție simt că vibrez în FM și mă regăsec în toată emisiunea. În fiecare ediție am emoții de îmi vine să fug departe de microfon, dar când am ridicat calea, îmi reamintesc de ce am ales încă de la început să fac asta.
Acestea sunt ”mici promisiuni” pentru mine, combustibilul pentru toate este ”promisiunea mea supremă și eternă”. Aceea de a da tot ce pot, de a mă documenta, de a încerca să fiu cea mai bună variantă a mea în orice proiect întreprind.
Reușim mereu să ne ținem promisiunile? Nu! Suntem oameni, cu toții greșim, cu toții avem limite, dar ce poate fi mai frumos decât să încercăm?
Cele trei provocări mi se par neobișnuite pentru că au puterea de a mă dezvolta personal, iar asta e cu adevărat minunat.
Cât mai puține pariuri pierdute să avem! Dacă credem în noi, provocările vor fi ”poduri” la capătul cărora ne așteaptă o pizza caldă cu multă mozzarella:
Despre piesa ”Prea Departe” am mai scris, dar despre clip nu. De data aceasta, m-am gândit să aflu chiar de la Andrei Neagu, interpretul piesei și regizorul clipului, tot ce e de știut.
1. Videoclipul piesei ”Prea Departe” este primul regizat si filmat de tine? Cum ți-a venit ideea să te ocupi singur de asta?
A fost un proces organic, prin care am dorit să scot în evidență starea piesei. Acest vibe relaxant, m-a determinat să merg pe simplitate. Știi cum se spune: lucrurile simple sunt cele mai elegante.
2. De unde pasiunea pentru video?
Pasiunea pentru video este strâns legată de cea pentru fotografie. Sunt atras de tot ceea ce înseamnă artă și creație. Așadar, cochetez cu fotografia de mult timp, însă am început să aprofundez cu adevărat acest domeniu în primăvara acestui an. Ușor, ușor am început să-mi dau seama că aș putea filma și un videoclip.
3. Clipul e exact ce îți imaginai?
Nu aș vrea să spun că este sau nu ceea ce îmi imaginam. Arta nu este un cadru fix. Tot ce pot să spun este că sunt foarte entuziasmat pentru că am putut reda în aproape 4 minute de video, fix ceea ce aveam în minte. Restul factorilor au fost influențați de echipamentele video, detaliile tehnice și .. interpretarea ta.
4. M-ai dat de gol, într-adevăr, ai lucrat cu mine. Eu sunt actrița din clip, iar eu sunt și iubita ta. Cum a fost pentru tine să colaborezi cu mine?
A fost o experiență interesantă în sensul în care nivelul de confort și relaxare m-au făcut să uit că filmez un videoclip, ci să simt, mai degrabă, că îmi petrec o zi de sâmbătă alături de prietena mea. Nu a existat niciun sentiment de presiune sau grabă. Am lucrat în ritmul nostru, iar faptul că ne-am înțeles și respectat ideile celuilalt a făcut ca procesul de creație să fie mult mai firesc și distractiv.
5. Cu ce provocări te-ai confruntat pe parcursul filmărilor?
Primele provocări au fost de natură tehnică: poziționarea luminilor și viteza cu care deplasam motorașul pe slider în cele 4 minute. Apoi a urmat stabilirea poziției personajului în fața camerei: cât de aproape începem și cât de departe terminăm astfel încât să nu apară alte chestii nedorite în cadru.
6. Ai un mesaj pentru toți cei care citesc acest interviu?
Niciodată nu ești prea departe de a-ți împlini visul. Niciodată nu ești prea departe de imposibil!
Pe lângă mesajul motivațional de mai sus, vă îndemn pe toți să ascultați piesa în timp ce priviți videoclipul.
Pe 8 martie, borealy.ro m-a provocat să-mi amintesc o experiență memorabilă din viața mea. Sigur că fiind Ziua femeii, gândul mi-a fugit imediat la persoanele dragi din viața mea, de sex feminin, dar și la o întâmplare care s-a petrecut tot in preajma acestei zile, dar acum mulți ani.
Când te gândești la ce și cine ți-a schimbat viața, ori te trec fiori pentru că sunt evenimente marcante, ori ți se luminează fața pentru că e vorba despre decizia ta de a te apuca de pian, de a face gimnastică sau orice altceva care ți-a prestabilit viața. Cum ar fi să te întorci acasă și toate bunurile, banii, inclusiv cei de pe card să nu mai fie? Sau ca un accident de mașină să îți ia persoanele dragi? Sau să câștigi la loterie o sumă imensă? Sau, sau… orice îți mai poți imagina dramatic. Eu nu aș putea spune că un eveniment atât de zguduitor e cel care m-a schimbat cel mai mult, ci din contră, o întâmplare, ce poate părea firească, dar în mintea unui copil a fost o lecție de bunătate și generozitate. Am învățat că nu ești singur pe lume, există oameni care te iubesc. Uneori ai nevoie de oamenii dragi să-ți aline nefericirea, să-ți spună că e în regulă.
Era 7 martie, eram în clasa I, înconjurată de copii pe care încă nu-i consideram prieteni. Ziua următoare mamele urmau să vină la școală și să primească un special colier creat din cele mai valoroase pietre. Așa păreau pentru noi atunci. De fapt, nestematele erau niște gogoloaie din hârtie creponată și aracet. Mi-am primit bucata de sfoară, biluțele colorate și m-am apucat de înșirat: o mărgea roșie, una albastră, cea verde lângă și tot așa până când colierul s-a transformat într-un curcubeu beat căci numai Rogvaiv nu era, ci mai degrabă un multi-zăpăcito-colorit. Era perfect! Era o operă de artă în mintea mea. Urma să se sune de plecare și mai aveam un singur pas: SCLIPICIUL. M-am întins în colțul opus al biroului, cu inima cât un purice de emoția faptului că făcusem cel mai frumos colier din clasă. Aveam cutia cu sclipici în mână, deja îmi imaginam senzația fină ca de nisip când aveam să-i dau drumul printre degete, dar cotul meu, pregătit de acțiunea de a ridica pulberea lucitoare, a dat peste borcanul imens cu mâzgă albă și lipicioasă (colegul de bancă nu pusese capacul aracetului) care s-a întins pe toată creația mea. Acum colierul meu se mumificase. Sigur că nu a durat decât o secundă să încep să urlu și să trag de colierul creat de colegul meu.
– Draga mea, oprește-te! E al colegului tău, nu se poate să i-l iei.
– Dar, dar… e vina lui. Nu a închis lipiciul.
– Nu e nicio problemă, apucă-te de altul.
Nicidecum nu voiam să fac altul de la zero, ci voiam răzbunare. Am stat îmbufnată toată ora. Mică, cu obrajii umflați și cu mâinile încordate la piept, cred că eram tare caraghioasă. Nu m-am lăsat, chiar înainte să se sune, am luat foarfeca și am tăiat pe jumătate colierul colegului.
– Cătălina, s-a auzit vocea amenințătoare a învățătoarei, toți ceilalți, puteți să plecați după ce vă duceți colierele în dulap. Cătălina și Mihai, voi mai rămâneți.
– Doamna învățătoare, mi-a tăiat colierul, se smiorcăia colegul meu cu un cap mai scund.
– Hai să vedem!
Ia învățătoarea cele două bucăți de funie de pe care alunecau biluțele, face un nod între ele și colierul era ca nou.
– Mihai, poți să pleci și tu acum!
Rămăsesem eu, cu monstrul gigantic, așa că logic a fost să încep să plâng, cu lacrimi mari și mult zgomot. Mă așteptam ca în orice moment să pornească furtuna și pe bună dreptate, știam că greșisem.
– Cătălina, știu că ești supărată și crezi că Mihai ți-a stricat lucrarea, dar nu a vrut. Nu trebuia să lase aracetul desfăcut, v-am spus de multe ori, dar a făcut-o, din greșeală, nu a vrut să te saboteze. Judecă omul după intenție, nu după faptă!
Nu am înțeles decât târziu ce înseamnă vorba ei. Eu avusesem intenția de a face rău, Mihai nu, se întâmplase din neatenție. Și asta spune ceva despre un om, dar nu că e rău. Faptul că îmi vorbise mă liniștise, dar tot aveam un gol în suflet. A doua zi, urma să fiu singura fără cadou pentru mama. Învățătoarea nu m-a lăsat să plec până nu a zis blând, dar ferm:
– Mâine să vii de la 8!
Ședința era la 9, mă chemase la 8. Era de rău, asta simțeam din toți porii, avea să mă pârască mamei, chiar de ziua ei. Aveam să fiu “urecheată” la ședință, de față cu toți. Mamei îi lua vreo oră până procesa, dacă afla la 8:10 de nedreptatea pe care i-o făcusem lui Mihai, la 9:10 se dezvăluia furia, chiar la ședință. M-am gândit la asta toată ziua, am și visat asta, iar la 8, cu fața roșie am ajuns la școală.
– La mulți ani! Eu și Cătălina revenim imediat, uitați o cafea, i-a spus învățătoarea mamei, strecurându-mă repede în clasă unde stăteau toate materialele pentru colier pe birou.
– Ai o șansă să-ți reiei munca.
Am făcut asta. Cu ajutorul învățătoarei a ieșit chiar mai bine decât primul. Mama nu a rezistat să stea o oră pe hol sorbind din cafea, așa că a intrat și s-a apucat și ea de lucru. Eram toate trei, făcându-ne de treabă cu biluțe îmbibate în lipici. Până la ora 9:00 am făcut, împreună, 4 coliere. Două eu, câte unul ele, fiecare dându-mi-le tot mie. La întâlnirea cu părinții eu i-am dat unul învățătoarei, și unul mamei, stârnind aprecieri din partea colegilor că am lucrat așa mult, plus că le aveam pe cele două, confecționate de mama și învățătoarea, la gât.
Și acum predă doamna Dodo, așa îi ziceam noi, nu în clasa I și nu când era nervoasă, în rest, din clasa a II-a până în clasa a IV-a numai așa am strigat-o. Probabil, numele nu-i vine de la Dodo Lătărețu, ci mai degrabă de la: ”dodoloață”, având câteva kg în plus. Mă gândeam să-i fac o vizită într-o zi. Am ratat acest 8 martie, dar sună bine ca anul următor să-i iau un cadou de ziua femeii. Cum ar fi să-i iau chiar un colier? Unul real de data asta, pentru că domana Dodo e cea care m-a învățat atât de multe, printre care că, uneori, nu-ți iese ceva din prima, dar trebuie să perseverezi fără să dai vina pe altcineva. Uite ce bine arată colierul ăsta, cred că o să mă orientez la el:
sursă: borealy.ro
Cadoul l-aș acompania cu o serenadă. Stiu cât de mult îi plăcea muzica domanei Dodo, dar aș speria-o și i-aș sparge și ochelarii, așa că m-aș vedea nevoită să-i scriu o felicitare, pentru că asta știu să fac. De asta am și blog, nu?Oare merge așa?
”un colier îți dau Deși de vrut, eu vreau Să îți cânt și încânt Sufletul cu avânt”
Hmm… poate că trebuie să mă las și de asta. Poate o să-i scriu simplu: “Mulțumesc! Mi-ați schimbat viața! Mi-am dat seama că totul are o rezolvare, iar o supărare nu merită ținută dacă peste ani nici nu o să-ți mai amintești de ea”. Eu nu durerea de atunci o simt, ci iubirea, înțelegerea și căldura pe care le-am primit.
Sigur că de Ziua femeii, aș lua și un cadou pentru mama ca să-i văd aceeași privire senină pe care o are de fiecare dată, indiferent de ce îi ofer. În general, nu aștept un moment special pentru a face cadouri oamenilor dragi, așa că cine știe, poate mă apuc de treabă mult mai repede. E destul de simplu, la un click distanță s-ar putea afla cel mai frumos cadou pe care l-am făcut vreodată, pentru că și ele, femeile importante din viața mea, mi-au dăruit cele mai minunate daruri, și nu mă refer la cele fizice.
Din moment ce mărești colecția de bijuterii a unei femei, mi se pare o idee bună să o ajuți și să se organizeze, așa că mi-ar plăcea să-i iau fiecăreia și câte o cutie de bijuterii. Sunt practice, arătoase și pot fi personalizate. Eu aș păstra mesajul simplu. Doamnei Dodo i-aș oferi cutia asta care se potrivește de minune cu stilul ei îndrăzneț de a se îmbrăca. Aș personaliza-o cu scris auriu: ”Mulțumesc pentru toate sfaturile practice!”
sursă: borealy.ro
Mamei sigur i-ar plăcea asta, iar mesajul cu care aș personaliza-o ar fi: ”Ești inspirația mea feminină”:
sursă: borealy.ro
Într-o lume în care produsele sunt în serie, e minunat când poți oferi printr-un obiect ceva din tine, un gând, o frază care îți definește relația cu celălalt om sau un simplu: ”Mulțumesc, X-ulesc”.
Mulțumesc și ție că ai pășit în amintirile mele. La mulți ani de 8 martie cu întârziere și în fiecare zi. Să te înconjori de oameni dragi, și nu uita, nu există moment mai bun de a oferi un cadou decât prezentul.
Secvență din suflet dezvăluită pentru competiția Spring SuperBlog 2019.
”Poate că vor uita ce ai spus, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” – Carl W. Buechner
Cadourile se devalorizează, își pierd din importanță în momentul în care uităm să investim în relațiile cu cei din jur. Suntem atât de obișnuiți cu clasica sticlă de vin, setul cu gel de duș și deodorant care mai că ne jignește decât măgulește, cu ciocolata simplă pe care o găsim la orice chioșc de cartier sau, mai rău, cu banii în plic că am ajuns să uităm că cel mai frumos cadou pe care poți să-l oferi cuiva sunt experiențele, mai ales, petrecute împreună.
Fiecare om este unic, la fel ar trebui să fie și cadoul pentru el. ”Gestul contează” doar atunci când el există. Aceasta e replica cu care ne mințim că e în regulă dacă nu ne-am strofocat prea tare. Dar chiar e în regulă? Nu dacă duci în dar rama veche din casa ta cu o poză dintr-un album uitat de vreme pentru că ți-a fost prea lene să te gândești ce i-ar plăcea cu adevărat persoanei dragi. Hai să-ți spun un secret, nici nu e cazul să te agiți prea tare, căci Experimenteaza.ro îți face munca mult mai ușoară și îți oferă experiențe de vis potrivite pentru toate ocaziile și tipurile de oameni pe care îi cunoști. Chiar și corporațiile pot găsi opțiuni pentru a înlocui clasicele cadouri.
În viața mea sunt câțiva oameni cu adevărat dragi și nu am putut să nu-mi imaginez cum ar fi să-i surprind cu experiențe potrivite personalității fiecăruia.
Pentru iubitul meu
Cu prietenul meu aș vrea să trăiesc, bineînțeles, experiențe cu romantism. Într-o dimineață l-aș trezi cu zâmbetul pe buze și, fără să înțeleagă prea multe, l-aș scoate din casă la o plimbare, dar nu orice fel de ieșire, ci una cu elicopterul. Plimbându-ne deasupra Bucureștiului, mi-aș pune mâna în mâna lui, am face poze la panoramă, iar apoi, elementul de rezistență ar fi când ar apărea, în fața lui, ca prin minune: ”o verighetă”, apoi șampanie scumpă, ciocolată, zâmbete și lacrimi.
Sursă: Experimenteaza.ro
Totuși, nu mă simt pregătită să cer eu în căsătorie, dar cum știu că îmi citește blogul, am vaga impresie că va lua el inițiativa, dar rămâne secretul nostru că vreau să mă plimb cu elicopterul, da? Bineînțeles că mi-ar plăcea să-i ofer posibilitatea să aibă și o petrecere a burlacilor, iar ca orice femeie care se respectă, m-aș asigura de toate detaliile. Nu mai bine îi fac eu cadou ceva decât să-și facă de cap printr-un club obscur? Bine, glumesc, încrederea e cea mai importantă și nici nu am ajunge la pasul cel mare dacă nu ar exista.
Mi-ar plăcea să-i fac cadou un voucher electronic pentru a se bucura de petrecerea burlacilor la bordul unui yacht, nu de alta, dar să-l pregătesc de ”chinurile căsniciei”, nu? Aș însoți voucher-ul de un mesaj personalizat: ”experimentează viața de burlac cât încă mai poți 😈”. Sigur l-ar amuza, apoi ar strânge brigada de prieteni pentru călătoria în largul mării. Probabil ar ascunde mult timp pozele de pe yacht, dar nici nu ar conta căci și-ar aminti mereu că eu i-am oferit acest cadou pentru că înțeleg că fiecare are nevoie și de timpul cu sine însuși.
Sursă: Experimenteaza.ro
Cred că e inedit ca viitoarea mireasă să știe de petrecerea burlacilor, și, în paralel, să aibă propria petrecere. Când oferi, primești și tu la rându-ți, prin satisfacția interioară, dar când îți oferi și o experiență memorabilă e și mai satisfăcător, iar eu m-aș trimite pe mine însămi la un spa de lux, să mă bucur de piscină, saună, masaj și vin.
Sursă: Experimenteaza.ro
Și ca să-mi iasă ideea cu nunta din minte, trebuie să recunosc că nu am avea cum să nu ne lăsăm spiritul creator să zburde nestingherit și aș opta pentru o caricatură de grup, adică noi și domnișoarele de onoare într-o ipostază hilară. Am păstra-o pe perete pentru mult, mult timp, iar când vom avea nepoți, vom fi întrebați: ”Dar voi chiar arătați așa atunci? Cu nasurile astea mari?”.
Sursă: Experimenteaza.ro
Deja am ajuns cu imaginația mult prea departe, așa că mă voi întoarce în prezent.
De ce ne-ar plăcea aceste experiențe?
Pentru că sunt despre noi, pentru că ar rămâne mereu prezente în relația noastră, ar fi pietre de temelie. O relație se construiește, cu investiție sentimentală, cu momente în doi, cu surprize, cu amintiri și iubire împărtășită, mai ales, sub forma experiențelor.
De ce i s-ar potrivi?
Pentru că e un explorator. Orașul văzut de sus i-ar aminti de toate călătăriile noastre, mai ales cele cu avionul. Iar plimbarea cu yacht-ul ar însemna libertatea pe care și-o va avea mereu, indiferent că se înhamă la un drum ”în doi”, prietenii vor face întotdeauna parte din viața lui, și a mea.
Mie relaxarea la spa mi s-ar potrivi pentru că sunt femeie! Glumesc! Are legătură mai degrabă cu starea mea de relaxare, cu faptul că atunci când stau la masaj mă simt ca o pisică ce nu se poate abține să toarcă. Iar caricatura împreună ne-ar aminti mereu să nu luăm viața ”prea în serios”, să ne bucurăm de fiecare clipă.
Pentru tatăl meu
Cu tata mereu m-am aventurat în necunoscut. Când eram mică înotam până la geamandură doar pentru că știam că el e lângă, mă cățăram în copaci pentru că avea cine să mă prindă și urcam până pe vârful munților doar pentru a ține pasul cu el, cu tata. Oricând m-aș încumeta la experiențe cu adrenalină alături de tata.
Fie că aș alege să-i ofer un salt cu parașuta, o cursa de raliu sau l-aș provoca să ne aventurăm la o experiența de tir în poligon, reacția tatălui meu ar fi să facă o glumă fără sens, dar eu aș ști că, întoarsă cu spatele, și-ar permite să aibă lacrimi în ochi.
Mi-ar plăcea mai ales să facem scuba diving împreună, mi-ar aminti de experiența pe care am avut-o cu el când eram mai mică și ne-am luat ochelari de scafandru de pe faleză, așa am reușit să vedem nisipul și meduzele din apa mării.
Eu și tata (arhivă personală)
Sigur că experiența e diferită, mult amplificată la scuba diving căci am face noi înșine parte din lumea subacvatică, poate chiar am reuși să găsim peștișorul de aur care să ne îndeplinească trei dorințe. Care ar fi acele trei dorințe? Vă spun la finalul articolului. Nu trișați, nu vă uitați!
Sursă: Experimenteaza.ro
De ce ne-ar plăcea aceste experiențe?
Pentru că ar fi un timp tată-fiică petrecut în stil sportiv, în felul acela în care nu e nevoie nici măcar să ai o poză că tot o să-ți amintești toată viața.
De ce i s-ar potrivi?
Indiferent de anii care au trecut, tata are o fire sportivă, nonconformistă și cu atât de multă energie că ar putea muta munții din loc.
Pentru mama
”Dacă tu m-ai făcut sa văd cerul, eu vreau sa te duc mai aproape de el” e ce i-aș spune în timp ce o aș convinge-o cu greu să lase supa necondimentată căci e cazul să condimentăm viața printr-un zbor cu balonul. Ne-am pune pe noi o gecuță subțire căci aparatul care încălzeste aerul din balon ne va încalzi și pe noi. Ne-am simți ca păsările cerului, iar zborul ar fi lin, cu senzații de furnicături în stomac și priveliști demne de a fi surprinse în fotografii.
Sursă: Experimenteaza.ro
De ce ne-ar plăcea această experiență?
Ne-ar scoate din zona de confort, ne-ar crea cadrul perfect de a sta o oră la discuții interminabile despre lume chiar deasupra ei.
De ce i s-ar potrivi?
Mama plutește. Când merge, pare deasupra asfaltului cu câțiva centimetri. Poate sună prea metaforic ce am scris, dar aș vedea-o bucurându-se de experiența cu balonul pentru imaginea pe care o am eu despre ea. O văd zburând, iar parașuta sau parapanta par mai degraba pentru energicul meu tată decât pentru liniștitoarea mea mamă.
Sunt multe persoane cărora le-aș face cadou experiențe, surorii mele sigur i-aș alege ceva din categoria de dezvoltare personală, iar prietenilor ceva din categoria de food & drinks, cum ar fi: ”sesiune de degustare completă în Băcănia Veche” care sună gustos și numai după denumire, darămite să te afli acolo. Dar am vrut să exemplific în detaliu experiențele pe care nu doar că le-aș oferi, dar aș participa și eu alături de cel care le primește.
Nu am uitat că ți-am promis să-ți dezvălui cele trei dorințe pe care mi le-aș pune dacă m-aș întâlni cu peștișorul de aur. Acestea sunt:
să îi ofer prietenului meu un zbor cu elicopterul;
să-l surprind pe tata cu un costum de baie nou perfect pentru o experiență senzațională de scuba diving;
să o provoc pe mama să zboare într-o experiență memorabilă cu balonul.
Hocus Pocus, pestișorul a apărut, dar nu din apa, ci din spațiul online, și nu-l cheamă ”De aur”, ci ”Experimentează.ro”, supranumit și ”furnizorul tău de experiențe”.
E o diferență enormă între ”a trăi” și ”a exista”, iar eu îmi doresc să trăiesc alături de oamenii dragi. Până la urmă, asta înseamnă viața: oameni și experiențe.
Pentru experiența de redactare a acestui articol i se mulțumește lui SuperBlog 2019.
Auzisem că pe 29 noiembrie 2019, adică în doar câteva zile va avea loc premiera filmului ”Îngerii lui Charlie”, așa că în timp ce mâncam pop-corn, deși nu mă uitam decât la trailer, râdeam cu gura până la urechi. Asta până când, în mijlocul ecranului, a apărut o căsuță de chat:
”Bună, sunt Charlie, vrei să fii un înger?”
M-am încruntat, apoi m-am uitat în stânga, în dreapta, sub pat, poate era vreun membru al familiei pus pe farse. M-am uitat chiar și la dată, să nu fie 1 aprilie. Abia când nu am auzit niciun râs zgomotos și nu am văzut nicio cameră de filmat sub vreun ursuleț de pluș, m-am încumetat să tastez timid:
”Nu am aripi.”
”Nici nu ai nevoie, vor crește odată cu tine.”
Apoi mi-a dat o adresă atât de îmbârligată că nici nu are rost să v-o scriu, de altfel nici nu am voie, e secretă. M-am dat deja de gol că m-am dus la locul indicat. Acolo, o altă surpriză, în loc să dau de Charlie, am dat de Bosley, un băiețel lungan, de doar vreo 12 ani, îmbrăcat în elf. Nu eram doar eu, ci multe alte femei, unele blonde, altele cu pistrui, unele cu pălării fancy, altele îmbrăcate modest, unele plinuțe, altele atât de slăbuțe că te întrebai dacă nu mănâncă decât spanac.
– Mă bucur că ați venit, a grăit băiatul cu o voce puternică de bărbat, toate sunteți îngeri și doar pentru că v-o doriți și pentru că ați răspuns cu interes mesajului lui Charlie. Avem mai multe misiuni, a continuat el, dar una arde, și arde pentru toată lumea. Nu, dragilor, nu trebuie să stingeți incendii, ci să aprindeți inimi. Am 12 ani și nu am primit niciodată până acum cadou de Crăciun. Nu am primit nici măcar o portocală, iar ca mine sunt mulți. Moș Crăciun nu mai face față. Misiunea e să-l ajutați, dragi îngeri, să deschideți aripile și să zburați împreună cu renii oriunde vă poartă vântul, dar nu aveți cum fără pregătire, așa că trebuie să treceți niște probe. Nu am să vă mint. Sunt grele, sunt groaznice, deci, dacă vreți să plecați, o puteți face acum.
S-a oprit, însă în sală nu se auzea niciun foșnet. Toate eram absorbite de băiețelul cu glas și discurs de om mare. Am rămas toate, deși, mie cuvântul ”groaznice” îmi răsuna în minte neîncetat. Nici nu înțelegeam de ce fusesem recrutată, nu aveam nicio abilitate, așa credeam până atunci. Faptul că făceam o ciocolată de casă incredibilă nici nu mă gândisem să iau în calcul.
Proba 1 – alegerea de a pleca
Am trecut cu brio toate. De altfel, și obrajii îmbujorați ai băiatului au ajutat.
Proba 2 – cea de foc
Deși se numea așa, era chiar de gheață, căci în grupuri de câte trei, am fost prinse într-un iglu pe care a trebuit să-l răsturnăm cu mâinile goale. Se pare că învârtitul telului și bătutul șnițelelor ajută mușchii brațelor, căci toate am reușit.
Proba 3 – proba deghizatului
Nu am înțeles inițial de ce ne-au pus în fața unor palete mari de machiaj și ne-au dat materiale zdrențuite în saci. Să mă machiez? Nicio șansă! Să mă fac o mumie din fâșii albe? Am încercat, dar spre deosebire de cealaltă probă, la aceasta ne-au surprins cu vânt năpsanic suflat din ventilatoare imense. Toate pânzele mele au zburat precum îngerii, ajungând chiar în nori. Pe o fată subțirică a luat-o pe sus și a aruncat-o într-un morman de zăpadă.
Băiatul, Bosley, a trecut, la final, pe la fiecare. Îngerii se descurcaseră bine, majoritatea aveau gene conturate, unele se machiaseră precum vedete, altele își făcuseră costumații de pirat. Mi-era milă de fata din zăpadă până când, trecând prin dreptul ei, băiatul i-a zis:
– Felicitări! Frumoasă deghizare! Om de zăpadă…
Acum îmi era milă de mine, încercasem eu să-mi pun blush în obraji, să-mi prind părul să pară mai scurt ca să mă transform în Kristen Stewart, dar cumva reușisem să fiu:
– Un morcov, foarte bine!
Am zâmbit încurcată și nu l-am contrazis.
Proba 4 – uită-te la lume
Am înțeles de ce Bosley a spus că probele pot fi groaznice. În sală, pe pereți, au apărut ca de nicăieri ecrane mari pe care s-au proiectat familii sărace cu cinci copii care împart un colț de pâine. Mame singure, tați care muncesc de dimineața până seara și nu reușesc să-și întrețină familia. S-a proiectat o parte din lume, și m-a durut.
Proba 5 – împrăștie mesajul
Cea mai importantă, motivul pentru care am scris acest articol. Urmează prima misiune din viața mea, sunt speriată, dar dornică de a reuși. Așa că te îndem și pe tine, mergi la cinema, vizionează filmul de acțiune ”Îngerii lui Charlie” pentru a găsi în tine curaj și putere, apoi dă-ți șansa să pornești în cea mai frumoasă aventură, pentru moment, aceea de a-l ajuta pe Moș Crăciun să ofere daruri nu doar copiilor bogați, ci tuturor, chiar și lui Bosley.
Oricine poate să fie un înger, deși nu am înțeles din prima, aripile cresc odată cu faptele bune pe care le facem, doar că sunt invizibile, iar zborul se simte ca o fericire interioară. Nu trebuie să avem abilități pe care nici nu ni le imaginăm. Orice, privit din perspectiva potrivită poate fi o calitate, chiar și că eu m-am deghizat în morcov. Așa, nimeni nu o să-l bănuiască pe Moș Crăciun, orice trăznaie aș face din greșeală prin casele copiilor, va fi pusă pe seama Iepurașului de Paște. Întorcându-mă la abilități, uite cum faptul că fac ciocolată de casă va face copiii fericiți, căci le voi ușura munca elfilor și mă voi apuca să amestec cacao cu lapte praf îndată ce-mi termin ultima misiune, adică aceasta.
Repet! Fii bun, ajută, oferă celor cu mai puțin și împrăștie mesajul! Fii înger, așa cum ți-l imaginezi tu!
Articol scris cu nuanțe de comedie, dar cu un mesaj în care cred pentru competiția în care îmi spionez gândurile, să le prind pe cele potrivite. Care competiție? SuperBlog 2019. Care sponsor? InterComFilm. Care film? Acesta:
Fotografiile fac parte din sursele oferite de sponsor.
Pasiunea mea pentru cărți a existat încă din școală, așa că atunci când am aflat că anul 2019 e declarat Anul Cărții, m-am bucurat, mai ales că în anii de facultate nu am avut timp să mai citesc pentru mine, pentru sufletul meu. La începutul anului am dat o comadă pe unul dintre site-urile mele preferate de cărți și s-au adunat câteva zero-uri la sumă, iar acum mă gândesc pe unde să le pun într-o garsonieră în care locuiești comod doar dacă ai o valijoară de haine și cam atât. O metodă voi găsi.
Fiind 31 ianuarie, ultima zi de ianuarie din anul 2019 cu mintea concentrată pe orice altceva în afară de treaba pe care o am de făcut (care e multă și implică să învăț texte pe de rost) mi-am amintit de România Citește, proiect care urma să fie lansat și vizează promovarea lecturii în clase. Nu am găsit mai nimic. Nici nu știu, a fost lansat? Nu a fost? Sigur că am găsit romaniaciteste.ro, o inițiativă cu același scop, dar inițiatorii sunt cei de la Fundația Culturală Ideea Europeană. Am mai tot căutat, ”România Citește – Klaus Iohannis”, am găsit ”România Educată”, proiect timid din punctul meu de vedere, dar nu sunt profesor și nici măcar elev nu mai sunt. Am obosit, nu am număr de la nicio instituție de la care să aflu mai multe, așa că am reununțat să mai caut. Dacă e pentru elevi, să fie de bine! Dacă știi mai multe ca mine, foarte bine, nu mă supăr să-mi dai link-uri, chiar mă bucur, iar dacă pur și simplu ești ”la sentimentul meu”, asta e, nu avem decât să sperăm că va fi mai bine. Până atunci să citim și să scriem noi, cei care putem și vrem. Fericirea mea stă în faptul că în 2018, vânzările de cărți au fost în creștere.
Am fost în Cap Aurora, cea mai mică stațiune de pe litoralul românesc și nu regret deloc. Deși mică, stațiunea e aerisită și liniștită.
Totuși, am găsit greu un market, așa că am cumpărat apă la suprapreț. N-am prins neapărat cea mai bună vreme, dar am profitat de ocazie pentru a face un vlog pentru voi.
