“Nu ne aducem aminte zilele, ne amintim momentele.” – Cesare Pavere

Tu îți mai amintești ce ai făcut pe 24 iunie 2007? Poate da, dacă a fost data nunții sau botezul copilului. Dar îți amintești unde erai pe 14 februarie 2016? Poate da, dacă atunci ai fost cerută în căsătorie. Dar de data de 22 octombrie 2015? Și aș putea să continui mult așa. Uităm zilele, dar niciodată evenimentele care ne marchează, uneori, datele rămân în mintea noastră legate de momente memorabile, dar uneori uităm chiar și asta. Nu ți s-a întâmplat niciodată să uiți de ziua celui mai bun prieten? Bine că există Facebook-ul în era noastră să ne reamintească. Pentru mine e clar că îmi amintesc momentele, dar, mai ales, cele care mă fac să simt ceva puternic, fie că e o emoție pozitivă sau una negativă.

Chiar acum am în minte un moment. Eram la ziua celui mai bun prieten și i-a venit ideea să desfacă darurile în fața tuturor invitaților. Nimeni nu s-a așteptat la această practică, noi fiind obișnuiți că punga se pune într-un colț, iar sărbătoritul se uită la ele după petrecere. Dar nu și prietenul meu! Acesta, cu energia lui pozitivă, a considerat că noi vom fi prea curioși, așa că a făcut ca în copilărie, a deschis cadourile.

În primul cadou era o sticlă de vin, în cel de-al doilea la fel, în cel de-al treilea tot vin, în al patrulea un lichior și a venit rândul cadoului meu. Deja mulțimea era amuțită, toți arătam ca niște maimuțe uakari, acelea cu fața roșie.

Când a deschis cadoul de la mine și era o altă sticlă de vin, mi-a venit să intru în pământ, fața mea nu doar că era ca sfecla, dar aproape că plângeam. Nu era un alcoolic, nu i se potriveau deloc sticlele de vin, de ce se gandise toată lumea la asta? Pentru că, de fapt, toți am apelat la cea mai impersonală metodă de a scăpa de responsabilitatea de a lua un dar, când, de fapt, ar fi trebuit să fie o bucurie. Să iei un cadou în acord cu firea persoanei căreia i-l oferi, în acord cu relația dintre voi doi devine o bucurie și pentru tine însuți, pentru că cei mai importanți sunt oamenii și nu ar trebui niciodată să uităm asta.

Când cadoul este luat la repezeală, doar ca să fie, când e clasicul deodorant și gel de duș, o ciocolată de la magazinul din colț pe care oricum și-o poate cumpăra singur sau chiar mai rău, banii în plic, se devalorizează și nu-ți aduce nici ție satisfacție, e doar ceva ce trebuie făcut. Mi-am dat seama de asta la ziua prietenului meu care ar fi meritat mai mult. Știu că rușinată, atunci am făcut ce știu și ce-mi place cel mai mult, să scriu.

Am scos din geantă pixul, mi-am recuperat punga de cadou pe care am modelat-o într-o bărcuță și i-am scris:

”Mulțumesc că exiști în viața mea! Ești cel mai bun prieten! Mai știi când m-ai scos cu barca pentru a mă înveseli când eram foarte supărată? Acum nu sunt tristă, dar tot vreau să repetăm aventura, deci, ce zici de weekendul acesta?”

Știu că a rămas câteva clipe nemișcat, apoi m-a luat în brațe și mi-a șoptit: ”Mulțumesc, e cel mai frumos cadou! Mergem sâmbătă și ne și îmbătăm la cât vin avem”

”Ne dăm cu barca pe un râu de vin” am continuat eu râzând.

Faptul că am putut să-i ofer, chiar și o fărâmă din povestea noastră, pe o hârtie ce fusese creată cu menirea de a fi o pungă de cadou a fost pentru mine un dar interior și ne-a făcut să ne consolidăm relația. Atunci a fost improvizație, venită tocmai din faptul că toți fusesem neglijenți, dar, în mod normal, nu m-aș duce la cineva să-i ofer o bărcuță de hârtie, dar aș opta, mai ales de atunci, pentru un cadou personalizat.

Cel mai frumos cadou pe care i-l poți oferi cuiva este cel pe care nu și l-ar putea cumpăra singur, iar pentru asta trebuie să oferi ceva din ființa ta, trebuie să fii artist, să te conectezi și tu cu respectivul dar.

Eu nu sunt expertă în editare, nu știu procesul prin care se imprimă ceva sau cum iese din tipar, dar iubesc să scriu, așa că pentru mine ar fi perfect dacă aș putea să ofer oamenilor cartea relației noastre sau cartea unui moment sau unor trăiri dintre noi. Așa că atunci când am aflat de Carte cu personalitate am simțit că s-a inventat o modalitate ușoară de a oferi cadouri memorabile.

Ușoară în sensul în care nu trebuie decât să editezi template-ul pus la dispoziție pe site, adăugând poze și text. Poate ție îți plac mai degrabă pozele și nu ai inspirație la scris, template-urile vin cu textele lor pe care le poți șterge sau păsta după preferință. Eu am creat deja o carte personalizată pentru iubitul meu, iar pe una dintre pagini am ales să păstrez textul inițial.

În cartea aceasta am încercat să reproduc într-o manieră inedită povestea noastră, de la începuturi până în prezent. Ne-am cunoscut în spațiul online care în cartea noastră devine ”Ținutul guvernat de tentații ale consumerismului”. Cred că dacă altcineva în afară de noi doi ar citi-o, nu ar înțelege-o pe deplin, iar eu asta mi-am și dorit pentru că așa cum sentimentele dintre noi sunt înțelese total doar de mine și de el, așa și povestea e presărată cu amintiri care vor fi doar ale noastre, amintiri codate.

Mă bucur că ne-am putea păstra pozele într-un altfel de album, unul cu poveste, căci în era modernă, ajungem să facem mii de poze, care se pierd în spațul online, pe care nu mai știi de unde să le iei și în ce folder le-ai pus.

Nu m-aș opri doar la a scrie povestea relației noastre, ci mi-ar plăcea să-i fac mai multe cadouri de acest fel pentru că bucuria și emoția cu care a primit acest dar personal, mă incită, mă face să-mi doresc să repet mișcarea, să ofer și mai mult, și mai inedit, și mai creativ și nu doar iubitului meu, ci aș face o carte pentru mama, una pentru tata, pentru cea mai bună prietenă, pentru sora mea și, de ce nu, una pentru mine însămi. Aș începe cu una, căci în timp, odată cu poveștile care se adună, sunt convinsă că se vor aduna și cărțile.

Deja am în minte următoarele cărți pentru iubitul meu, în una mi-ar plăcea să strâng poeziile pe care mi le-a dedicat de-a lungul timpului, împreună cu bancurile pe care le-am creat eu inspirată din viața noastră de cuplu, cum ar fi:

”Ce-și gătește un bărbat cu mâna lui se numește… sandviș”

În funcție de motivul pentru care i-aș oferi cartea, mi-aș lăsa și imaginația să zburde nestingherită printre paginile lucioase, calitative. Așa aș proceda cu toți oamenii dragi din viața mea, de exemplu, mă gândesc ca de Crăciun, să le fac tuturor câte o carte din partea lui Moș Crăciun. Acesta le-ar reaminti de toate năzbâtiile făcute în timpul anul, dar mai ales de toate momentele în care au reușit. Le-aș scrie, din perspectiva Moșului, momentele frumoase, căci acestea au menirea de a ne încuraja să mergem mai departe.

În cartea pentru mama aș pune poze cu noi, căci știu cât de fericită ar face-o.

În cartea pentru sora mea aș pomeni de nume date păpușilor, când eram mici, ca să-i reamintesc de ”copiii noștri”, căci, pe rând, eram mame pentru o păpușă sau alta. În cartea pentru tata aș povesti o grămadă de aventuri pe care le-am avut împreună, de la scufundări în mare până la escaladări pe munte.

Pentru fiecare om aș scrie altceva, pentru că fiecare e unic și m-aș uita în primul rând la el, la cine e el ca individ, la ce i-ar plăcea, apoi m-aș gândi la legătura dintre noi, prin ce am trecut împreună și, la final, aș opta pentru un cadou unic care să ne facă fericiți pe amândoi, atât pe cel care primește, cât și pe mine, cea care oferă.

Alege cu sufletul cadourile pentru sărbători căci timpul trece, iar oamenii îmbătrânesc. Păstrează-i aproape pe cei dragi și arată-le că îi iubești, că prețuiești povestea dintre voi, așa cum simți tu!

Articolul acesta m-a făcut să-mi fie dor de o grămadă de oameni. Înainte de a mă apuca să creez cărțile personalizate de Crăciun, voi da câteva telefoane, și conversația e o formă de cadou. Timpul petrecut împreună e darul cel mai de preț, iar pentru a nu-l uita, poți să ți-l păstrezi mereu, în cartea ta!

Articol scris cu dor de oameni pentru SuperBlog 2019
Fotografiile sunt din sursele sponsorului și din arhiva personală