Personal

Home Personal Page 3

Produsele vegane Aivia – părere

Fiind vegetariană de vreo 5 ani, la un moment dat îți creezi un stil de a mânca. Ai anumite preparate pe care le pregătești extrem de rapid și știi sigur că nu ai cum să dai greș. Alteori experimentezi cu condimente ciudate și ingrediente de care ai auzit pe vreun grup de vegani.

Așa începe povestea mea cu Aivia, brand românesc cu produse vegane, din dorința de a experimenta și altceva. Mi-am dorit de mult să mă bucur de câteva „plăceri vinovate” cum ar fi produse care „imită” carnea, dar sunt vegane. În ultimul timp chiar e posibil. Tot mai multe produse ajung pe piața românească cu tot felul de variante care mai de care mai interesante. Culmea e că Aivia e prezent în România încă din 2007, dar eu abia de curând l-am descoperit și nu regret deloc.

Cât de sănătoase sunt mezelurile vegane (de post)?

Una dintre marile probleme când te gândești la astfel de produse este: „Cât de sănătoase sunt? Ce se pune în ele ca să aibă consistența care trebuie? Dacă nu au carne, atunci ce conțin?”.

Adevărul este că multe produse de post din comerț conțin tot felul de aditivi, de E-uri, de ingrediente pe care nu le cunoaștem, dar despre care știm că ar trebui evitate. Dacă e ceva ce mama mi-a tot repetat în copilărie este: „dulciurile prea colorate, margarina și mezelurile de post sunt tâmpenii, să te ferești mereu de ele!”. Nu că mezelurile clasice ar fi mai sănătoase. Circula un filmuleț care a îngrozit o lume întreagă acum câțiva ani pe net. În video se arăta cum se fac crenvuştii. Nu cum îi fierbi, ci ce fel de carne conțin, dacă putem susține că grăsimea și unghiile sunt carne.

Culmea e că față de salamuri, pateuri și mezeluri (în general) am avut mereu repulsie. Singurii care îmi plăceau înainte de a lua decizia de a fi vegetariană erau tocmai controversații crenvuşti. Astfel că, această recenzie va fi sinceră, dar limitată în ceea ce privește, asemănarea produselor vegane Aivia cu cele clasice. Șnițelul fiind singurul pe care îl consumam constant, in rest, produsele din carne erau pentru mine un univers neexplorat.

Aivia e pe lista de produse interzise a mamei?

Ce mi-a atras atenția din prima și m-a determinat să comand a fost faptul că nu folosesc aditivi și nici soia modificată genetic.

Având în vedere că au două game principale de produse: cele pe bază de cereale și cele pe bază de izolat proteic de soia, pentru mine era foarte important ca aceasta să nu fie din culturi modificate genetic. Soia e o plantă controversată și aș consuma-o cu precauție, dar tot cred că e mult mai bună decât orice unghie.

Ingredientele arată bine, lista nu e kilometrică și aproape fiecare denumire sună cunoscut. Deci, tind eu să cred că produsele Aivia pot fi plăceri nevinovate. Le poți consuma cu conștiința liniștită și știind că mănânci un produs fără E-uri, conservanți, coloranți sintetici, aromă de fum și altele.

Cum am comandat de pe Aivia?

Am comandat online și am fost surprinsă plăcut de prețuri care sunt rezonabile. La peste 40 de lei livrarea e gratuită, cel puțin când am comandat eu așa era, iar la peste 70 de lei am primit cadou și un pateu vegan și o mască.

Produsele mele au venit destul de târziu din cauza curierului, dar m-au sunat de la site încă de dinainte și mi-au trimis un nou colet cu produsele proaspete, deci colaborarea a decurs foarte bine.

La întrebările mele de cum se gătesc anumite produse au răspuns promt și extrem de serios.

Prețuri extraterestre sau terestre?

Cel mai ieftin produs de pe site este 5 lei, pateul în diferite variante, eu l-am încercat pe cel simplu și trebuie să recunosc că îmi place. Nu aș putea descrie gustul, nu mi se pare că seamăna cu cele din carne, dar are o aromă neutră extrem de plăcută. Prietenului meu nu i-a plăcut, dar el are oricum reticență asupra pateurilor.

Cele mai scumpe produse costă 17 lei, din păcate erau toate pe stoc epuizat când am dat comanda. Îmi doream să încerc una dintre șunci, și anume: șunca ardelenească, șunca gyros sau șunca chili. Pe un grup de vegani cineva o lăuda foarte tare pe cea cu chili. Sigur la următoarea se va afla în coșul meu de cumpărături.

Am testat totuși șunca simplă și a avut o aromă intensă foarte interesantă.

Despre produse

Când am avut produsele în față, tăiate feliuțe, am avut un șoc legat de asemănarea cu produsele clasice, până și mirosul mi s-a părut extrem de apropiat. Nu am avut cum să fac testul cu un consumator de carne, să văd dacă observă diferența, dar prietenul meu care e vegetarian de mai puțin timp, mi-a spus că salamul picant sigur l-ar păcăli la gust. Singurul lui neajuns fiind că este puțin sfărâmicios, în rest, din punctul lui de vedere, este identic cu cel din carne la gust.

Salam picant
Salam picant

Salamul unguresc nu a trecut testul „asemănării” dat de prietenul meu. Cum eu nu am mâncat niciodată un astfel de salam, nu aș știi să spun. Dar pot garanta că în două zile nu a mai rămas nici frimitură de el care să fie supusă testului.

Salam unguresc

În principiu, produsele sunt extrem de gustoase, iar faptul că știi că sunt sănătoase te face să le mănânci de drag.

Nouă ne-au plăcut așa de mult că nu am gătit nimic, ci le-am consumat ca atare. Am fiert doar crenvuștii după care am dat jos membrana necomestibilă, iar cârnații i-am pus puțin pe grill pentru că îi voiam calzi. Sunt convinsă că dacă vrei, poți să faci diverse rețete, au și pe site câteva.

Acest articol nu e sponsorizat, l-am scris din proprie inițiativă pentru că mă bucur că există branduri care promovează produsele vegane sănătoase.

Am câștigat cea mai atipică ediție de SuperBlog?

7

Îmi vine greu să scriu acest articol, deși ar trebui să fie acela pe care îl scriu cu cel mai mare drag despre SuperBlog, fiind ediția pe care am câștigat-o. Până acum, scriam după gală, încărcată de emoții, de plimbările de a doua zi, de convorbirile cu colegii „de suferință”, dar mai ales colegii de distracție. Acum însă, mă aflu cu trofeul într-o cutie extrem de simpatică și cu diploma pe mail.

O competiție provocatoare

Cred că am câștigat cea mai atipică ediție de SuperBlog. O scriu nu doar pentru că nu a fost gală și nici nu pare că nu o să fie, dar și senzația cu care scriam articolele a fost diferită față de celelalte două ediții la care am participat.

S-au anulat probe și au apărut altele „de sezon”. Marea provocare pentru mine, în ce privește ultimele articole a fost să găsesc la fiecare altceva de spus despre statul în casă, despre aprecierea pentru cei din linia I, dar și despre speranța că „totul va fi bine”. Unele probe, de la final, deși promovau produse diferite, modul în care era scris brieftul încuraja să dăm soluții la produsele respective folosindu-le în casă sau cu un optimism uneori greu de obținut.

Fiecare ediție de Superblog este diferită. Apar oameni noi în peisaj. ”Cei vechi” te surprind, sponsorii vin cu provocări la care nici nu te-ai fi gândit, iar dinamica se schimbă constant.

Parcursul meu în cele trei ediții

O să sune contradictoriu, dar pentru mine, cea mai ușoară ediție a fost aceasta, cea pe care am câștigat-o.

Celelalte două au fost dificile pentru că încă nu înțelegeam competiția, cu toate că m-am aflat pe podium de fiecare dată.

Prima ediție mi-a lăsat impresia că să câștigi o probă individuală este extrem de dificil, având în vedere că articolul tău concurează cu alte zeci, de obicei peste 50 de articole. Nu am luat nicio notă de 100, dar am avut note mari, un locul al II-lea la o probă individuală și o mențiune (oferită primelor 10 articole), ceea ce m-a ajutat să mă clasez pe locul al treilea în clasamentul final.

Ca să înțelegi explicațiile mele trebuie să cunoști un pic conceptul SuperBlog și te invit să citești pe pagina lor oficială toate detaliile. Pe scurt, există mai multe probe cu câștigători unici, iar dacă participi la toate, ai șansa să te afli și în câștigătorii finali (podiumul din trei persoane) ai competiției, care, în funcție de ediția de toamnă sau cea de primăvară câștigă o sumă de bani. Anul acesta, fiind ediția scurtă, premiile au fost acestea:

  • Locul 1 – 2000 lei
  • Locul 2 – 1000 lei
  • Locul 3 – 500 lei

Toamna, de obicei, sumele sunt mai mari.

Revenind, prima ediție a fost o enigmă pentru mine, iar greutatea a fost din a descoperi sponsori și produse de care nu auzisem niciodată. Cea de-a doua ediție, fiind și cea din toamnă, a venit cu un consum de energie și emoțional extrem de puternic, dar a fost și ediția care „m-a călit”, atunci cred că am înțeles „secretele” SuperBlogului, căci sunt mai multe.

Ce vor sponsorii?

Cineva întreba ce vor sponsorii, răspunsul standard este: „nu există doi sponsori la fel, au așteptări diferite”. Este și nu este așa, întrucât mulți sponsori participă la mai multe ediții. Acestora le poți „intui” stilul la un moment dat. Apoi, sunt câteva elemente pe care și le doresc cu toții. Iar alteori, nici ei nu știu ce vor, ci se lasă surprinși. Uneori, nici măcar nu jurizează sponsorii, ci alți jurați desemnați, aici, din experiența mea, accentul trebuie pus în mod special pe creativitate pentru că acești jurați vor ține cont și de prezentarea produsului, dar mai ales de cum l-ai inclus în conceptul articolului tău.

Voi reveni cât de curând cu un articol doar cu sfaturi și ce am descoperit eu despre jurați, care sunt elementele comune care te pot ajuta să câștigi probe individuale, nu doar note mari cum mi se întâmpla mie.

Mituri ale competiției SuperBlog

Din articolele altor participanți, discuții cu aceștia și după o oarecare experiență, mi-am dat seama că există câteva păreri pe care eu nu le-am găsit justificabile, cum ar fi:

Ediția din primăvară e mai simplă

E mai scurtă și sunt mai puține probe, dar asta nu o face mai ușoară. Provocările stau în probele individuale, iar acestea au același format indiferent de ediție.

Unii ar spune chiar că dacă lupți pentru podium, s-ar putea să fie mai greu pentru că nu renunță atâța pe parcurs. Fiind mai puține probe, se ambiționează mai mulți să termine ediția ceea ce face să ai concurență mai mare și la probele individuale, dar și în clasament.

În orice caz, după două ediții de primăvară și una de toamnă, simt că gradul de dificultate e același și depinde de timpul, inspirația și temele date, nicidecum de numărul probelor. Uneori depinde și de obiectivele pe care ți le setezi. Dacă țintești foarte sus s-ar putea să te demoralizezi repede. Dacă dai tot ce ai mai bun, dar iei situațiile așa cum vin, expunându-ți punctele de vedere, dar fără să jignești, vei fi mai câștigat. Chit că la finalul ediției te alegi doar cu prieteni noi.

Sponsorii vor doar reclamă

Dacă voiau doar asta, plăteau pe Facebook o postare sau pe Google sau la televiziune. Vor ca accentul să fie pe produsele lor, dar, în același timp, își doresc și conținut care să fie relevant.

Nimeni nu-și dorește să se facă de râs. Nici ei și sper că nici tu. Doar să scrii că produsele nu știu care te scapă de coșuri (ceea ce scrie și-n descrierea lor oficială), nu cred că e suficient. Dacă oferi pe lângă faptul că amintești de produse și sfaturi de cum să ai grijă de fața ta, curățând-o, hidratând-o sau dacă povestești despre cum îți afectează coșurile viața socială nu ai cum să nu ai succes, căci deja te-ai dus și într-o altă direcție decât cea „oficială”. Am mai zis-o, poate nu câștigi proba, dar sigur vei avea notă mare.

Fetele sunt avantajate

La un moment dat, în ediția de toamnă, am simțit și eu asta, căci erau extrem de mult probe despre bijuterii, produse cosmetice și altele de acest fel. Mi-am dat seama destul de repede că există foarte multe probe și despre mașini, construcții și tehnologie.

Nu există subiecte de fete sau de băieți, poți adapta totul, chiar și băieții pot aborda o temă despre parfumuri, în care observi că sponsorul pune accent pe un produs de damă. De exemplu, în cazul parfumului poți să pornești de la ce simți când sesizezi parfumul potrivit la o femeie.

Sigur că e extrem de importantă și tema, dar de cele mai multe ori, crede-mă, poți să respecți tema și să te duci în multe direcții.

Bilanțul acestei ediții

Nu mi-am pus încă „pe foaie” câștigurile din această ediție, o fac acum, cu voi.

Primul pas pentru un bilanț corect este să fiu transparentă cu clasamentul. Acesta este topul 5:

Aceasta a fost ediția cu cele mai puține dezamăgiri din partea juraților pentru mine, cu toate că au existat probe unde nu s-au făcut departajări, dar la una am înțeles în totalitate ideea, care a venit în ajutorul tuturor participanților la probă, aceștia primind un voucher de 100 de lei pe site-ul Driedfruits. Eu fiind câștigătoare a probei (locul al II-lea), în ceea ce privește clasamentul final nu a fost avantajos pentru mine.

Contestații

O astfel de situație a mai fost la o probă a unui sponsor care a avut două probe. La prima probă câștigasem locul al III-lea, iar a 2-a fiind o probă atipică s-a decis departajarea doar a câștigătorilor, ceea ce nu mi s-ar fi părut problematic dacă nu ar fi fost lipsită de echilibru. Câștigătorii au luat 100, iar toți ceilalți 95 de puncte. O diferență de 5 puncte în clasamentul final e enormă, iar când atât de multe articole iau această notă e clar că nu e meritată. Eu oricum nu mai aveam cum să câștig pentru că eram câștigătoare la cealaltă a lor. Teoretic ai cum să câștigi, practic ar fi fost aiurea.

Mă bucur și am imens respect pentru aceștia că și-au recunoscut, la contestație, greșeala și au făcut ce le-a stat în putință să o rezolve, așa că eu le-am dat înapoi like-ul pe Facebook, ca să înțelegeți până unde merge supărarea mea când mă simt neîndreptățită. Au fost și foarte drăguți în răspuns spunându-mi că departajarea a fost foarte grea și, într-adevăr, îmi meritam locul printre câștigătorii probei.

Dacă tot am ajuns la contestații, am mai făcut la o probă la care am luat 93. Surprize, surprize pentru sponsorii care nu se așteptau, dar dacă e ceva ce am învățat de la câștigătoarea ediției din toamnă este: atunci când lupți pentru podium, să îți calculezi opțiunile și să-ți încerci norocul.

Premii

O mare curiozitate a celor care aud de o competiție de bloggind este: ce câștigi?

Pe lângă satisfacțiile intrinseci, cum ar fi: încredere, organizare, descoperire de sine, te poți alege cu cele mai diverse premii și cadouri.

În această ediție, de exemplu, am câștigat la probe individuale și bani. La cea din toamnă, la cele individuale, am câștigat doar produse, dar atât de faine și de utile încât m-au bucurat nespus. La prima ediție am câștigat un abonament de 10 pizza și două pachete cu mâncare pentru o săptămână.

În general, premiile se anunță înainte de începerea competiției, dar e recomandat să nu te concentrezi pe ele pentru că nu se știe niciodată la cine ajung. În această ediție, cum scriam, am câștigat și bani, și vouchere de diverse valori, dar și obiecte cum ar fi o boxă pe roți (sunt tare curioasă, apoi vă invit la party, imediat ce se dă drumul la distracție).

Am câștigat și suma care revine celui care se clasează pe locul I, deci pot să mă declar mulțumită și să închei participările ca finalist în cadrul acestui concurs împăcată și fericită.

Mulțumiri

Sunt mulți oameni cărora ar trebui să le mulțumesc. Mama, prietenul meu și cei care mă susțin și mă citesc sunt nelipsiți de pe această listă.

Sponsorii și jurații care au văzut potențial în scrierile mele și le-au notat corespunzător.

Participanților care mi-au spus vorbe încurajatoare când a fost cazul.

Simt o apreciere imensă pentru anumiți participanți care au câștigat în trecut și au venit cu sfaturi pentru noi, ceilalți, căci au fost sursa mea de inspirație. Îi voi menționa în articolul care urmează, cred că unii dintre ei nici nu s-ar fi așteptat că au avut un astfel de impact asupra parcursului meu.

Iar, la final, dar nu cei din urmă, i-am lăsat pe organizatori, Claudia și Albert pe care îi felicit pentru tot ce reușesc să facă și le urez multă răbdare.

Andrei Neagu lansează piesa „Vrăjitoarea” + o informație în excusivitate

Întotdeauna în spatele unei producții video și audio există o echipa de oameni mai mare sau mai mică în funcție de resurse. Atunci când ești independent, echipa e mai mică, uneori atât de mică încât îi poți număra pe degete.

Chiar și cei mai cunoscuți pe YouTube care fac sketchuri au oameni care se ocupă de promovare, uneori și de regie, scenografie, relația cu publicul etc.

Cel mai la îndemână îmi e să fac comparația cu teatrul. Atunci când ești angajat ca actor la un teatru de stat ai doar această responsabilitate, de a juca, să-ți înveți replicile, să asculți indicațiile regizorului și să fii prezent la repetiții și spectacol. Când joci în teatru independent, actorul nu mai e doar actor, ci se ocupă și de decoruri, de muzică, de promovare, uneori și de regie. Sigur că nu e de generalizat, însă această introducere destul de lungă vine în anunțarea unei piese și clip de care eu sunt tare mândră. Mă bucur că am făcut parte din echipa care și-a adus aportul asupra clipului de mai jos:

Cât de provocator a fost un astfel de proiect?

Deși în clip sunt 26 de persoane, fără de care nimic nu ar fi fost posibil și merită toată mulțumirea, nu se vede cât timp au durat discuțiile cu toți aceștia, vizionarea fiecărui clip primit și montajul acestora, multe venind cu setări diferite de filmat sau fără melodie pe fundal, așa că sincronizarea a trebuit făcută manual.

Era normal să existe multe provocări într-un astfel de proiect atât pentru Andrei Neagu, cât și pentru toți cei care care și-au adus contribuția creatoare în clip. Mă bucur că toți cei implicați au venit cu idei și se simte că s-au dedicat așa cum s-au priceput.

Introducerea mea, legată de faptul că atunci când ești independent nu mai ești doar actor se leagă de faptul că pentru realizarea piesei „Vrăjitoarea”, Andrei nu a fost doar cântăreț, dar și compozitor. În ceea ce privește clipul, s-a ocupat de montaj, de comunicarea cu oamenii (aici trebuie să recunosc că și eu mi-am adus contribuția), dar și de a ține legătura cu presa.

Ce spune Andrei Neagu despre piesa „Vrăjitoarea”?

În perioada de izolare s-au făcut multe glume despre viitoare divorțuri, dar mie îmi place să cred că, din contră, aceasta a fost o perioadă minunată de a ne aprecia familia și oamenii de lângă noi. De aceea, eu și iubita mea ne-am bucurat de timpul petrecut împreună, pe care l-am privit ca pe un cadou, și am ales să muncim cot la cot la clipul noii mele piese”

Mulți l-au întrebat cine este vrăjitoarea lui? Dacă citești acest articol se prea poate să știi deja. Nu par modestă? Ei bine, nici nu încerc, doar e dreptul meu de femeie să mă simt măgulită.

Dacă te simți trist, deschide clipul, dansează, filmează-te, postează cu hashtagurile #VrajitoareaDance sau #VrajitoareaChallenge, căci dansul este o strategie recomandată de a te binedispune” ne îndeamnă Andrei, iar eu am ascultat recomandarea și sunt pe TikTok.

Andrei Neagu consideră că ar putea să vorbească despre piesă și clip cel puțin perioda a încă două stări de urgență, dar, în final, totul se rezumă la faptul că între două persoane compatibile care abia se cunosc, se creează o energie ce se simte precum o vrajă, de unde și expresia: „a fi vrăjit”. Piesa ne reamintește încă odată că tot ce contează este să nu uităm să ne bucurăm de tot ce ne oferă în viața noastră omul iubit.

Cine e Andrei Neagu?

Se poate să auzi pentru prima dată de el, dar sper eu că nu pentru ultima dată, de aceea, dacă îți plac piesele lui, te îndem să rămân conectat pe YouTube prin subscribe.

Eu am mai scris despre Andrei Neagu, ba i-am luat și interviuri, așa că dacă vrei să-l descoperi chiar mai mult, te îndem să intrii aici.

Un mic secret…

Am tot promis că în articolul pe care îl voi scrie voi destăinui un secret din procesul de creație al piesei. Ei bine, eu am fost mai degrabă implicată în acela al clipului decât al piesei, aceasta fiind rezultatul uneor băieți foarte talentați:

Muzică și versuri: Andrei Neagu
Orchestrație: Andrei Neagu, Radu Burcea, Alexei Nichiforof, Norbet Tobias Mix: Andrei Neagu, Silviu Paraschiv Master: Silviu Paraschiv (Grand Way Studio)

În încheiere, ce să spun? Dacă te-ai uitat la secret înainte de a citi articolul, să ai gâdilici în năsuc! Atenție că e mai grav decât pare, mai ales în vremurile acestea când orice stănut e o bombă minată.

Sper că v-a plăcut piesa pe care v-am recomandat-o!

Ce am mai făcut în perioada de izolare

2

În această perioadă nu am apucat să mai scriu pe blog. De când s-a terminat competiția SuperBlog, nu am publicat decât un articol scris de Emil Călineascu.

Nu știu unde dispare câteodată toată determinarea de a așterne cuvinte, dar uite că se întâmplă și mă trezesc că nici măcar nu am intenția de a mă apuca să scriu, darămite să termin un text. Acum mi-am amintit de George R. R. Martin care e printre scriitorii mei preferați, dar și printre cei mai lenți. Aștept a 6-a carte din „Cântec de Gheață și Foc”, seria care stă la baza serialului „Games of Thrones”, de vreo 9 ani. Singura diferență dintre mine și el e că că romanele lui au 1000 de pagini, iar articolele mele 1000 de cuvinte. Și ar mai fi și că el are intriga și trecutul personajelor din primele cărți de care trebuie să țină cont. Apoi ar mai fi că el are succes și e bărbat și are de vreo trei ori greutatea mea și… Ce să mai! Sunt o grămadă de diferențe, dar, pur și simplu, când nu reușesc să scriu, mă gândesc la el.

Partea bună e că pe lângă scris mai am și alte pasiuni. Această periodă, declarată stare de urgență, mi-a oferit prilejul să mă ocup de un proiect drăguț la radio Itsy Bitsy.

Am creat filmulețe de art&craft care să-i țină ocupați pe copii în izolare

Am lucrat și împreună cu Andrei Neagu la noul lui clip muzical

Acesta a fost realizat cu peste 20 de persoane în perioada de izolare. Cum a fost posibil? Afli aici!

O altă pasiune cu care m-am jucat în perioada de izolare a fost actoria

Una dintre primele mele iubiri este actoria. Deși mi-am pierdut la un moment dat dragul pentru ea, în această perioadă am încercat să mă reconectez cu plăcerea de a mă juca. Mi-am dat frâu liber imaginației, ceea ce încerc să fac tot mai des în ultima perioadă. Să fiu mândră de cine sunt, căci dacă nu ne apreciem noi înșine, atunci cine?

Dacă aș fi Cătălina Popa de Emil Călinescu

1

Am primit provocarea să scriu, ca la școală (era să zic ca la clasa I, deși, într-un fel, nu e chiar departe de adevăr), un eseu (o compunere) cu tema Dacă aș fi Cătălina Popa… Cum eu sunt băiat ascultător, voi scrie fix despre asta. Mă rog, mai scria ceva după Cătălina Popa, dar cum eu sunt în clasa I și fac școală online zilele astea, mi-a picat netul până să văd continuarea. Atât am văzut, atât scriu. Mă rog, de fapt am deconectat eu netu’ când ne-a zis doamna să scoatem o foaie de hârtie, dar na, să nu mă ziceți … Eu spun aici, pe blogu’ Cătălinei, dar știu sigur că nu citește nimeni ce scriu eu p-aici…

Așadar: 

Dacă aș fi Cătălina Popa … aș avea și io habar cum e să ai sub 1.65 și sub 50 de kg. Uneori, uitându-mă la mine, stau și mă întreb: când am avut eu ultima oară 40 de kile? Fără 1 în față, da? Când sunt într-o stare mai dubioasă, întrebarea devine: oare la naștere am avut sub 50 de kile? Tind să cred că nu!

Dacă aș fi Cătălina Popa … aș avea și eu habar cum e să câștigi Super-Blogu’. Na, nu știu cum e să te simți (super) câștigător (super) blogosferic. Cândva în această viață sper să aflu.

Dacă aș fi Cătălina Popa … aș simți și eu cum e să urășți popii și să te cheme Popa. Mă rog, chestia e pe jumătate în glumă, nu știu dacă i-aș disprețui așa cum o fac acum, habar n-am dacă ea-i urăște, dar știu cazuri de persoane care se comportau fix la fel. Să nu mai zic de persoanele pe care le cheamă Manea și care urăsc manelele din suflet. Nu degeaba mi-am botezat astfel personajul meu.

Dacă aș fi Cătălina Popa … m-aș putea strecura, la propriu, la multe evenimente. Căci marea problema atunci când ești cât mine (lăsăți deoparte kilogramele: și dacă aș fi slab-mort tot aș fi vizibil de la distanță din cauza înălțimii) este că nu te poți face nevăzut. Și sunt momente, credeți-mă, când ți-ai dori asta. Iar dacă e să vorbesc despre trecut, au fost extrem de multe momente când mi-am dorit să mă fac nevăzut. De exemplu, când eram student absența mea era observată din start. Nu era nevoie ca profesorul, ORICARE ar fi fost el, să citească foaia de prezență. În zilele acestea, aș avea curajul să mă strecor mai ușor în locuri interzise (pe stradă ori DOAMNE-FEREȘTE în parc).

Emil Călinescu (stânga) și Cătălina Popa (dreapta)

Dacă aș fi Cătălina Popa…  aș scrie câte un articol guest-post pe fiecare dintre blogurile lui Emil CălinCescu. Mă rog, asta dacă aș fi Cătălina Popa ca trup și Emil Călinescu ca minte. Căci altfel …

Dacă aș fi Cătălina Popa…  nu l-aș primi pe Emil Călinescu la mine în casă. Vorbesc de cea virtuală, acest blog, căci în cea reală nici nu se pune problema.

Dacă aș fi Cătălina Popa …  i-aș răspunde lui Emil Călinescu printr-un vlog. Aș lua fiecare punct al acestui articol și l-aș comenta. Fie aș adaugă clipul la finalul articolului, fie aș scrie un articol distinct pe tema asta.

Dacă aș fi Cătălina Popa…  aș scrie, și aici vorbesc serios, un articol identic pe blogul lui. Să fac și io mișto de el așa cum a făcut el de mine.

Pentru inspirație, atât pentru Cătălina, cât și pentru cititori, recomand melodia următoare:

Eu sunt Emil Călinescu, articolul Dacă aș fi Cătălina Popa  a fost o provocare și, la modul serios, chiar o provoc pe Cătălina să-mi răspundă printr-un vlog. Și să scrie un articol asemănător pe blogul meu. Iar dacă nici acum nu știți cine sunt, vă zic doar atât: minunat e CINEMIL recunoaște. Orice gust ai avea și oriunde te-ai află, citeștE-MI-L sau mori prost

Acest articol este scris, după câte ți-ai dat seama, de Emil Călinescu, iar pentru că am simțit nevoia de a adăuga câte ceva, am acceptat să vin cu un răspuns sub formă de vlog.

#StaiAcasă! Dacă comanzi online, viața e frumoasă!

3

De dimineață m-am trezit cu miros de flori proaspăt culese, numai că nu venea de la un buchet de viorele, ci de la un pulverizator de cameră cumpărat înainte de pandemie. Deocamdată, privesc florile doar de la fereastră, dar asta mi-a amintit imediat că astăzi sunt Floriile, iar pe una dintre cele mai bune prietene ale mele o cheamă Iris, așa că imediat am pus mâna pe telefon și am apelat-o.

— La mulți ani!!!

— Credeam că nu mai suni! Mulțumesc! Hai la masă!

— O fi 12:00, dar e duminică, e pandemie, e o plăcere trezitul târziu, dar m-ai pierdut la „masă”, nu putem ieși din casă, oricât mi-aș dori.

— Dragă mea, tu nu ai auzit de „#staiacasa suntem #AlaturiDeTine”?

— M-ai pierdut complet!

— Îți explic pas cu pas! Comandă online mâncare, te aranjezi până ajunge, mergi la masă, sprinjini telefonul de perete, mă suni prin videocall și petrecem împreună, chiar de la distanță.

Apoi mi-a închis, iar într-o secundă mi-a trimis într-un mesaj poza asta:

Mă trezisem de-a binelea și mi se făcuse și poftă de mâncare, dar parcă nu aveam chiar chef de pizza, așa că am intrat pe LOKOFOOD ca să mă lămuresc despre ce e.

Nu mi-a luat mult să înțeleg că LOKOFOOD nu e doar o platformă de intermediere între restaurantele partenere și clienții care doresc să comande online mâncare, dar vine ca o mână cerească pentru susținerea industriei HoReCa în această perioadă. Astfel că, prin faptul că alegem livrarea la domiciliu nu doar că ne bucurăm de preparatele restaurantelor noastre preferate, dar susținem și economia, căci antreprenorii și angajații pot să-și păstreze locurile de muncă, o necesitate ca să putem traversa cu bine criza. Dacă vrei, poți opta să ridici personal comanda.

M-am bucurat când am văzut că unul dintre restaurantele mele preferate se află pe site, și anume „La Mama”, căci, cum scriam mai sus, nu aveam poftă de pizza, ci de mâncare gătită, iar localul deja îl cunoșteam, fiind un restaurant din poximitatea casei mele. Mi s-a părut perfect să comand de la acest restaurant, și pentru că am fost de mai multe ori cu Iris în el, iar eu îmi doream o experiență culinară completă, mai ales că petreceam o zi de nume. Mi-am comandat și fel principal, și desert, și ceva de băut.

Să comand a fost extrem de simplu, doar trei pași:

  1. am căutat în câmpul search adresa mea și am găsit toate restaurantele din zonă;
  2. mi-am ales restaurantul preferat, am deschis meniul și am selectat ce mi-am dorit. În cazul meu, de „La mama”, am luat varză călită, clătite și limonadă cu mentă. Ți-am făcut poftă? Să știi că au fost delicioase, ți le recomand!
  3. am plătit cu cardul pentru că mi s-a părut mai sigur pentru a evita răspândirea virusului, dar poți alege varianta cash dacă nu ai bani în cont.

Ce mi-a atras atenția pe platforma online 100% românească LOKOFOOD și mi se pare că o diferențiază de celelalte care livrează mâncare gătită este dorința lor de implicare în comunitate. De exemplu, prin mișcarea #SustinemMedicii, poți cumpăra un meniu de 17 lei care va ajunge la cadrele medicale din incinta Spitalului Clinic „Dr. Victor Babeș” București și Institutul Național de Boli Infectioase Prof. Matei Balș București. Chiar și firmele pot să se implice, iar meniurile vor ajunge la medici cu mesajul pe care brandul și-l dorește.

Fiind ziua lui Iris, mi s-a părut o idee bună să comand și câteva meniuri, ca un fel de cadou pentru prietena mea, dar care va ajunge la cei care au cu adevărat nevoie, știind că acesta ar fi un cadou pe care și l-ar dori cu adevărat. Se pare că am intuit bine, căci atunci când am sunat-o prin videocall și i-am spus, a fost foarte încântată, ba m-a anunțat că și ea procedase la fel, cu gândul că „la petrecere a adăugat și câțiva medici”, măcar sufletește.

Aveam cea mai frumoasă față de masă, florile artificiale erau părtașe la apel și parcă și ele se uitau cu poftă la mâncarea mea, iar pulverizatorul din cameră îl mutasem în bucătărie pentru a mă îmbia cu miros de primăvară, chiar și-n casă. Am observat că Iris și-a luat pește, iar când am vrut să fac o glumă, m-a oprit și a strigat:

— Speram să-l nimeresc pe cel de aur ca să-mi zică: „#totulvafibine”.

Eu sunt convinsă că #totulvafibine. Am văzut enorm de multă implicare în ultimul timp, căci uniți, chiar și cu o faptă aparent mică, de a cumpăra câteva meniuri de 17 lei pentru medici, devenim mai puternici. Mă simt recunoscătoare că am aflat de la Iris de LOKOFOOD, de aceea împărtășesc și eu cu tine informația și te îndem să o faci și tu.

Comandând de pe LOKOFOOD te bucuri de mai multe avantaje:

Mai sunt multe alte avantaje, dar cel mai important în această perioadă e să #StaiAcasă. Variante de a mânca sănătos și gustos există, iar LOKOFOOD sunt aici ca să-ți spună: #SuntemAlaturiDeTine.

#Totulvafibine dacă ne susținem unii pe alții, inclusiv industria HoReCa.

#Totulvafibine dacă nu uităm să ne răsfățăm, să mâncăm ce ne place, să ne sunăm prietenii, să ne adaptăm cu ajutorul tehnologiei.

#Totulvafibine dacă ajutăm, atât cât putem, chiar și cu un gest, aparent mic.

#Totulvafibine!

Articol scris, cu speranța că totul va fi bine, în cadrul competiției Spring SuperBlog 2020.

Sursa fotografiilor din cartonașele care se întorc este Unplash.com, iar sursele celorlalte fotografii din articol sunt:

  • www.lokofood.ro
  • www.facebook.com/lokofoodDelivery

Cu speranță în suflet #SpreadTheNews

3

Am speranță că totul va fi bine, că împreună, respirând ca unul, ne vom descurca orice ne-ar mai pregăti viața. E perioada în care, deși se practică distanțarea socială, e atât de necesară cea civică și sufletească.

Știi senzația aceea când ești în mașina sport și accelerezi pe șosea cu inima pulsând, parcă, cu viteza mașinii pentru că în doar câteva minute vei ajunge pe plajă? Ei bine, pentru a exista speranță că acest scenariu va mai fi posibil, prioritare, acum, nu mai sunt drumurile la mare, ci cele care pot salva vieți.

În acest demers, al mobilității, vine în ajutor Autonom care pune la dispoziția asociațiilor și ONG-urilor implicate în lupta împotriva coronavirusului închirierea gratuită (timp de 3 luni, cu posibilitatea de prelungire) de mașini din flota proprie din toată țara. Astfel că, în funcție de nevoi, asociațiile pot dispune de autoturisme, SUV-uri, van-uri pentru transport marfă și pick-up-uri.

Dacă există ceva ce a făcut bine această criză este mobilizarea majorității. În general, la medici, la jandarmi, la poliție, la casieri ne gândim din prima, dar mai sunt o gramada de alte inițiative minunate, care ajutate pot să-și îndeplinească misiunea, aceea de a face bine. Cu speranță în suflet putem ajuta, cu speranță în suflet putem susține, cu oricât de puțin putem oferi în această perioadă, facem un bine. De aceea, eroi nu sunt doar cei din linia întâi, ci și cei care îi sprijină pe aceștia și pe cei care nu se pot descurca singuri, cum ar fi bătrânii sau cei în imposibilitatea de a se deplasa. Ce se întâmplă în momentul de față e ca o roată, care pentru a se învârti, trebuie ca toate componentele ei să funcționeze perfect, deci, pentru ca economia, sistemul medical, educația să-și revină și să funcționeze trebuie ca toți să ne facem partea, atât cât putem, chiar stând în casă.

Există câteva inițiative pe care le aplaud cu speranță în suflet!

Cum sunt cei care se ocupă cu distribuirea de materiale necesare medicilor (măști, halate de protecție, combinezoane ș.a.), de exemplu: Dăruiește Aripi la Constanța, Fundația Comunitară Banatul Montan, Fundația Comunitară Buzău care s-au ocupat de protecția medicilor de familie, Vivid Neamț care susține cadrele medicale din județul Neamț etc.

Cele care distribuie alimente și bunuri necesare persoanelor vârsnice sau cu dizabilități, cum ar fi: Tinerii Salvează România, Cutia cu medicamente care au oferit și sticluțe cu dezinfectant, Well România, campania umanitară Mâinile Bucuriei, dar și toți ceilalți voluntari care pregătesc și livrează pachete.

Cei care donează mese calde cadrelor medicale, de exemplu, restaurantul Kane – New Romanian Cuisine, prin mișcarea #ACUM. Fiecare persoană care comandă înseamnă o masă caldă oferită.

Autonom deja s-a implicat în ajutorarea acestor asociații și proiecte, dar și a altora, cu mașini. Le-am numit pentru că poți să le cauți, poți să susții și tu aceste inițiative, află ce fac și cum o fac și vezi dacă rezonezi cu valorile lor, iar dacă da, fii mecanismul care ajută roata, despre care îți scriam mai sus, să se învârtă!

Sunt convinsă că sunt mult mai multe campanii implicate în această luptă, așa că mai poți ajuta și împărtășind vestea. Dacă și tu cunoști asociații sau ONG-uri care au nevoie de autoturisme în această perioadă, oferă-le această informație, că pot conta pe Autonom pentru o flotă variată de mașini, absolut gratuit, tot ce trebuie să facă, este să-i contacteze pe adresa de e-mail help@autonom.ro sau la numărul de telefon +40 747 277 610.

Cu speranță în suflet oferă informația! Căci sunt convinsă că tot cu speranță în suflet, Autonom a luat această inițiativă și se ocupă de toate măsurile de siguranță, atât pentru colegii lor, cât și pentru clienți:

  • După fiecare preluare/transfer, mașinile sunt dezinfectate, acordându-se o atenție deosebită tuturor mânerelor, volanului, bordului, schimbătorului de viteze și portbagajului.
  • După dezinfectare, fiecare mașină de închiriat rămâne obligatoriu timp de minimum 24 de ore în parcare, pentru neutralizare, înainte de a fi predată unui alt client.
  • Mașinile preluate de la clienți în regimul D2D (door-to-door) sunt dezinfectate înainte de preluarea de la client și încă o dată la sediul Autonom, înainte de predare. Ulterior, e recomandat ca mașinile să rămână neutilizate de către client timp de 24 h de la predare.
  • Toate cheile mașinilor, precum și documentele auto, sunt dezinfectate și neutralizate înainte de a ajunge la următorul client.
  • Șoferii au primit numeroase informări, precum și mijloace de protecție (dezinfectant pentru suprafețe, măști de protecție, șervețele și dezinfectant pentru mâini atât pentru ei, cât și pentru pasageri).
  • Angajații lor vor purta de fiecare dată mănuși chirurgicale noi în gestionarea mașinilor și vor păstra distanța socială necesară în interacțiunea cu clienții.

Cu speranță în suflet închei acest articol, cu speranța că #totulvafibine, că împreună vom reuși, vom învârti roata atâta timp cât este necesar pentru a se înșuruba, adică, pentru ca lumea noastră să devină din nou stabilă. Nu suntem zâne, nu suntem supereroi cu forțe supranaturale, nu putem să emitem energii vindecătoare prin buricele degetelor, dar putem să fim buni, atenți, să ne pese. #SpreadTheNews!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sursa fotografiilor: www.facebook.com/AutonomRomania/

#Oameniicufarmec sunt cei care au grijă

2

În această perioadă am văzut foarte mulți oameni frumoși. Am văzut și poze cu zâmbete largi și ochi pătrunzători, dar frumusețea oamenilor am văzut-o în mesaje, în gândurile de susținere pe care ni le scriem unii altora. Frumusețe am văzut și în mobilizarea anumitor firme pentru a-i ajuta pe cei care sunt în linia I în lupta cu virusul, dar și în cei care susțin diverse ONG-uri. Frumusețe am văzut și în recunoștința față de noi înșine. Învățătoarea mea spunea: ”nu poți respecta pe cineva, dacă nu te respecți pe tine însuți”. Așa și cu grija…

Suntem frumoși când avem grijă de noi atât fizic, cât și sufletește.

Grija pentru fizicul nostru ne-o arătăm prin igiena de care trebuie să ținem cont permanent, dar și prin faptul că nu neglijăm un program de exerciții fizice, chiar și-n casă. O dovadă de grijă pentru corp este și hidratarea pe care trebuie să i-o oferim pielii, mai ales în această perioadă în care ne spălăm pe mâini mult mai des și riscăm să distrugem din bacteriile bune.

Grija pentru suflet ne-o oferim prin recunoștință. Recunoștință că ești sănătos, că ai un acoperiș deasupra capului, că ai mâncare în frigider, că poți să-ți suni prietenii și rudele, că trăiești! Uneori e greu să fii recunoscător. Am văzut o grămadă de postări pe Facebook cu mesajul: ”eram fericiți, dar nu știam”. Încă suntem fericiți, dacă suntem sănătoși, încă avem pentru ce să fim recunoscători, căci, din păcate, întotdeauna e loc de mai rău, dar ca să nu se ajungă acolo, trebuie să fim cu toții eroi, iar eu am respect pentru aceștia.

De aceea, jos pălăria…

Pentru toți cei care ies din casă pentru a se asigura de siguranța noastră: polițiști, jandarmi, armată.

Pentru cei care au dăruire și caută soluții, pentru eroii zilelor noastre, pentru cei care nu sunt înarmați cu pușcă și exploziv, ci cunoștințe, răbdare și dăruire: medicii, personalul medical, farmaciștii.

Pentru cei care ajută la distribuirea materialelor necesare medicilor, dar și oamenilor care nu mai pot ieși din casă: curierii și voluntarii.

Pentru casierii, angajații și firmele care ajută economia.

Pentru artiștii care oferă concerte live, ateliere și melodii pozitive în această perioadă.

Cu totii putem fi eroi, chiar stând acasă, căci așa îi protejăm pe ceilalți, deci jos pălăria și pentru noi, pentru cei care stăm acasă, cei care ne adaptăm cu jobul la distanță, cei care stăm cu copiii și încercăm să le oferim lecții prețioase. Eu, de exemplu, am început să fac tutoriale pentru copii, căci dacă știu să fac ceva, de ce să nu ofer mai departe?

Te gândești, poate, cum ar putea să ajute o firmă de cosmetice în această perioadă? Când am scris ”cu toții”, chiar asta am vrut să scriu. Și o firmă de cosmetice poate, și încă cum! Am exemplu chiar de la cel mai mare producător român de cosmetice, și anume Farmec. Pe lângă faptul că-ți scriam mai sus că e indicat să folosim cremă hidratantă, iar Farmec are câteva foarte faine, aceștia s-au implicat și în producția de noi produse igienizante. Loțiunea cu 70% alcool, având și glicerină pentru protecția mâinilor. Aceasta și gelul cu acțiune rapidă au ajuns deja la cadre medicale, iar compania lucrează încontinuu pentru cercetarea și dezvoltarea producției de biocide.

 

Eu de abia aștept ca noile produse să se comercializeze și publicului larg, dar, până atunci, știu că mă pot bucura de celelalte produse dezinfectante pe care le au: săpun antibacterian Gerovital Pure și Nufăr Dezinfectant Universal.

Pentru Farmec am respect de mult timp, căci mi-au câștigat încrederea cu produsele lor, dar și cu campaniile și implicarea în societate, având valori în care cred și eu: grija pentru frumos și sănătate, respectul faţă de mediu și de tradiţie, iar eu iubesc și faptul că nu testează pe animale. Recunoștința pentru campaniile lor vreau să le-o arăt în acest articol, iar pentru produse, le-o arăt cumpărând.

Grija pentru comunitate, Farmec, și-a arătat-o și prin campania Ai grijă de natură așa cum ai grijă de tine, care încurajează clienții să recicleze ambalajele produselor lor.

Mie îmi place și grija pe care o oferă femeilor. La 100 de ani de la Marea Unire, Farmec și-a dorit să ne reamintească faptul că noi ne putem schimba poveștile în bine.

Știu că Farmec pune implicarea în comunitate în centrul activității lor, iar pentru asta le mulțumesc. Deja cred că fac foarte bine ceea ce fac și sper ca produsele lor igienizante să ajungă la cât mai multe spitale.

Ce ar mai putea face? Ar fi fain să folosească materiale reciclate și pentru ambalajele produselor lor.

Cum știu că sunt foarte activi pe YouTube, mi-ar plăcea să văd tutoriale cu tehnicile de spălat pe mâini. Ar putea chiar să facă un tutorial cu măscuțe, deși există deja pe internet, întotdeauna e loc să fie informați mai mulți oameni. Poate și de cum trebuie spălat corect cu produsele lor, cât trebuie lăsat un produs să acționeze, cum îl diluezi și tot felul de idei de acest fel.

Totuși, acum doar sper să primească toate aprobările și să ajungă și la oamenii de acasă noile lor produse igienizante.

Cred că în această perioadă, nu există prea multă grijă, doar prea multe griji, iar cea mai bună modalitate de a scăpa de ele este de a acționa pentru folosul celorlalți. Atunci când te gândești la ceilalți, nu mai ai timp să te concentrezi pe problemele tale și simți satisfacția ajutorului pe care îl oferi. Acest articol este creat din dorința de a-mi arăta recunoștința și grija pentru cei care au grijă.

Hai să fim eroi! Când bateriile unuia sau ale altuia se termina, putem deveni încărcătoare doar cu o vorbă încurajatoare. Hai să fim un cerc de energie pe care o transmitem în lume, una pozitivă, plăcută, cu farmec.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Fotografiile sunt preluate de pe pagina de Facebook a companiei Farmec

Cu un ceas inteligent #StaiAcasă eficient

1

Unii dintre noi stăm deja în case de vreo trei săptămâni, dacă nu mai mult. Nu e ușor, nu are cum să fie, dar știm cât de necesar e. Mie mi-a plăcut întotdeauna timpul petrecut în casă, mă simțeam în siguranță, în largul meu. Chiar dacă eram între petreți mă simțeam liberă, căci era spațiul în care puteam sta cu spatele pe canapea, cățărându-mi picioarele pe zid pentru a-mi satisface dorința de a diversifica ritualul meu de exerciții fizice.

Numai că așa mă simțeam înainte. Cu toate veștile proaste de la televizor, cu ambulanțele care se aud pe stradă, cu faptul că nu poți să-ți îmbrățișezi prietenii, nici măcar bunicii nu-i mai poți vedea, am simțit că energia bună pe care o aveam în casă, se dusese. Dispăruse și fusese înlocuită de un val de deznădejde, deloc productiv, mai ales pentru un om care caută inspirația în orice. Îmi place să scriu, e una dintre activitățile pe care încerc să o practic cel mai des în spațiul meu personal, numai că deși aveam tot timpul, nu mai reușeam. Ca și când faptul că nu mai pot avea plimbări lungi în parc, că nu mai pot alerga în aer liber, să călătoresc, să vizitez oameni, sorbise din mine plăcerea de a crea. Mi-am dat seama că nu e în regulă, că e cazul să mă regăsesc, să mă redescopăr, să văd din nou casa ca pe o prietenă, doar de atâtea ori mi-a fost refugiu, nu închisoare.

Căutând inspirația, am realizat că pentru a putea scrie, nu e suficient să te așezi în fața laptopului, ci ai nevoie de timp ca ideile pe care le-ai cernut să crească, iar în acest timp e bine să te deconectezi de la sarcina principală de ”a scrie”, în cazul meu, și să faci orice altceva te face fericit. Fără pozitivitate nu există puterea de a crea, dar cum gestionezi timpul? Cel mai simplu, printr-un ceas. Acest element mai mic ca palma, care rostește prin intermediul limbilor lui esența vieții echilibrate.

Viața echilibrată e cea organizată cu activități necesare, dar și cu cele plăcute, acestea fiind diferite pentru fiecare. Dar ce faci când îți pierzi plăcerea pentru a face tot ce te făcea fericit înainte? Ar fi o idee să aduci în ritualul zilnic un element nou, mai ales dacă ritualul s-a schimbat. De exemplu, eu am un accesoriu pe care-l port constant, chiar și-n casă, ba chiar și-n apă. Dacă geanta, mărgelele și pălăriile stau neatinse, smartwatch-ul mă însoțește în toate activitățile care mă ajută să-mi găsesc inspirația.

Când mă gândesc la ”ceasuri damă”, îmi dau seama că sunt o grămadă care îmi plac, iar în ceea ce privește ceasurile smart le apreciez pe cele de la Garmin care oferă o multitudine de opțiuni pentru monitorizarea diferitelor activități fizice (ciclism, înot, alergare etc.), care au GPS și monitorizare a pulsului și stresului. De fapt, au mult mai multe funcții, pe unele nici nu le exploatez la adevăratul potențial, dar ce știu sigur este că cele pe care le folosesc mă fac, cu siguranță, mai fericită. Îmi place mult și aplicația lor, Garmin Connect, unde există o grămadă de exerciții fizice pe care le poți descărca sau poți crea unele personalizate. Știu că există cazuri în lume în care smartwatch-urile au salvat vieți, anunțându-l pe cel care îl purta că ceva este în neregulă, chiar dacă nu erau simptome evidente.

Câteva dintre preferatele mele, care mi se pare că arată foarte bine, dar au și caracteristici pe măsură sunt:

Folosesc un smartwatch atunci când…

Un smartwatch e util în orice context, poate chiar să-ți anunțe contactele în caz de vreun accident, dar pentru asta trebuie să-l ai conectat la telefon. Poate să-ți monitorizeze nivelul de energie pe parcursul zilei, să te anunțe dacă ești deshidratat, poți chiar să plătești cu el. Să recunosc că pe mine mă ajută să-mi monitorizez și ciclul menstrual?

Bineînțeles, totul depinde de modelul pe care îl alegi, acesta trebuie să fie în acord atât cu dorințele tale din punct de vedere estetic, cât și de necesități. Partea bună e că găsești o mulțime de modele pe www.watchshop.ro din care poți alege, atât la categoria ”ceasuri de damă”, cât și la categoria ”ceasuri bărbați”. Nu ai cum să nu găsești brandul și ceasul care ți se potrivește. De exemplu, eu, dacă mă gândesc să-i fac un cadou prietenului meu, e indicat să mă orientez la cele hybrid care combină mecanismul unui ceas quartz cu cel smart. Așa se poate bucura și de notificări social media, e-mail, alarmă, calendar, monitorizare somn, conexiune Bluetooth, dar va arăta și cum își dorește, putându-l asorta stilului său, în general, casual elegant. În orice caz, nu ar mai avea nicio scuză să nu-mi răspundă la mesaje.

#TimpulPetrecutAcasă este cu siguranță mai plăcut cu accesoriul potrivit, iar dacă ochelarii de soare în această perioadă nu pot fi folosiți decât pentru a te uita la bec, ceasul inteligent poate să-ți facă viața în casă productivă și distractivă, cel puțin, pentru mine reușește cu brio.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Sursa fotografiilor cu ceasuri este WatchShop.ro. Sursa fotografiilor din primele două cartonașe care se întorc este unplash.com, iar cea pentru următoarele trei este pixabay.com.

Primul tur în noua mea casă!

5

După câteva luni de așteptare, multă birocrație și ceva pandemie, am reușit să intru în posesia cheilor noii mele case. Am foarte multe idei despre cum voi transforma casa, așa că promit să te țin la curent cu evoluția construcției și a designului interior.

Până atunci, pentru a marca primul “unboxing“/tur virtual, am făcut acest vlog pentru a împărtăși și cu tine această nouă experiență:

Tu cum ai transforma garsoniera? Ai opta pentru o două camere sau ai păstra aceeași împărțire?