Personal

Home Personal Page 2

5 lucruri pe care să NU le faci de Valentine’s Day

0

De Valentine’s Day m-am iubit cu YouTube-ul. Proaspăt scos din programul de editare te îndeamnă la click, clipul:

Mi-am dat seama că se găsesc foarte multe informații despre unde să ieșim de Valentine’s Day. Despre cum să-ți declari iubirea. Foarte multe articole și clipuri despre cadouri. Dar, pentru mulți Valentine’s Day e o zi absolut obișnuită. Sau ziua în care se simt și mai singuri neavând partener. Sau ziua în care observă și mai pregnant defectele celui de lângă. Iubitul sau iubita nu reușește să se ridice la nivelul celebrităților de pe internet, ceea ce crează frustrare.. De aceea, lista mea, pe care o vei regăsi în vlogul de mai sus este aceasta:

  1. Să nu ai așteptări nerealiste;
  2. să nu te compari cu ceilalți pentru că toată lumea etalează viața perfectă în social media;
  3. Cadouri inutile: flori care se usucă a doua zi, parfum ieftin sau dacă nu știi ce îi place, ursuleți și inimioare banale și fără personalitate;
  4. Nu te lamenta că ești singur;
  5. Nu te da smecher că nu sărbătorești Valentine’s Day pentru că nu e sărbătoare românească.

Mai importante ca orice cadouri scumpe sunt dragostea, respectul și gesturile de iubire arătate zilnic. Așa că sărbătorește iubirea și lucrează zilnic la relația ta.

Uite ce cred eu că ai putea face pentru a îți îmbunătăți relația, neavând legătură cu Valentine’s Day:

Stabiliți o zi pe săptămână pe care să o aveți pentru voi

Majoritatea ne știm programul în avans. Măcar pe cel ce ține de job. Așa că sfatul meu e, mai ales dacă simțiți că vă neglijați relația, să alegeți o zi din săptămână. Duminică puteți alege pentru săptămâna care urmează, de exemplu. Și să ieșiți la restaurant, în parc, să faceți maraton de filme sau ceva ce știți că vă place amândorura. Poate era o activitate pe care la început o făceați constant împreună, dar odată cu timpul ați renunțat la ea.

Nu vă culcați niciodată supărați

O regulă de aur ar fi ca la finalul zilei să vă rezolvați problemele. Să ștergeți cu buretele orice frustrare sau tensiune acumulată. Mai ales dacă ne referim la banalități cum ar fi că și-a lăsat șoșetele în cameră.

Faceți planuri împreună

Fie că vorbim de o excursie, o vacanță sau o vizită la părințiii unuia dintre voi, e important ca din când în când să aveți aceste escapade. Experiențele au apropiat întotdeauna oamenii. Pe lângă amintirile și pozele acumulate, veți descoperi și multe unul la celălalt. Veți afla cum reacționați când nu sunteți în zona voastră de confort.

Eu sunt într-o relație de 3 ani și pot să afirm că „dragostea durează 3 ani” doar dacă o întrerupi. Iubește și fii iubit!

Cum fac să-mi placă sportul?

1

Am crezut toată viața că nu-mi place sportul. La școală, în orele de sport se juca fotbal (băieții), iar noi, fetele, stăteam pe margine și ne cățăram pe paliere sau, uneori, băteam o minge de baschet. Mai târziu, când am încercat să merg la sală, îmi era greu să mă concentrez pe exerciții cu oameni în jur. Multe aparate nu știam cum funcționează. Să pierd timp pe drum nu mă încuraja să continui deloc. Îmi era tare incomod. La orele de aerobic îmi plăcea, dar nu suficient de mult încât să merite să plătesc și să merg 20 de minute până la sală (ajungeam deja obosită), așa că nu a funcționat pentru mine. Sunt convinsă că nici nu mi-am dorit suficient. Aș fi putut să-mi iau antrenoare sau să aleg o sală de top, una din cele cu reputație extrem de bună.

Ei bine, ajunsesem la concluzia că mie nu-mi place sportul. Până anul acesta, când, după revelion, am zis că poate n-ar fi rău să fac ceva mișcare. Ca tot omul care se respectă, în echipament, adică pijamale pufoase, am intrat pe YouTube și am scris: „exercises for beginners”. Iată primele clipuri care apar. Pe care crezi că am dat click?

Evident pe cel unde scrie Lazy Girl, doar 7 minute. Părea ideal. Și a și fost. Căci mi-am dat seama că sportul trebuie să fie în primul rând plăcere. Poate sunt zile în care ai chef de exerciții relaxante, altele în care ai simți nevoia ca toți mușchii să ți se încordeze. E perfect să ai din ce alege.

Așa am descoperit-o pe Vicky Justiz care are și o comunitate numai cu fete pe Facebook, unde ne susținem una pe alta atât în obiectivele sportive cât și cu tot felul de alte sfaturi.

Pamela Reif e cea de a doua opțiune care îmi apăruse. Am încercat și exercițiile ei. Îmi place, e puternică și foarte frumoasă. E foarte populară în România, aproape toate prietenele despre care știu că fac sport, fac cu Pamela.

Deci, dacă nu gătești motivație pentru a include sportul în viața ta, eu te sfătuiesc să deschizi un astfel de clip, de câte minute simți că ai la dispoziție. Sau în funcție de zonele pe care îți dorești să le lucrezi, și fă-o. Doar gândindu-te la sport, neacționând, e greu „să-ți placă”. Culmea e că după antrenament, te vei simți puternică, pentru că ai reușit. Poate nu toate exercițiile, nu în același ritm, dar în timp, putem fi și noi ca ele. Sau, mă rog, mai puternice decât suntem acum.

Cred că nu ar trebui să te focusezi doar pe o persoană cu care să faci sport acasă. E bine să schimbi stilurile pentru ca al tău corp să iasă mereu din zona de confort. De aceea, îți mai dau câteva exemple cu exerciții pe care le poți încerca, să vezi dacă funcționează pentru tine.

Dacă îți place dansul 305 Fitness e canalul perfect.

Eu nu simt că Yoga e pentru mine, dar dacă ar fi, clipurile Adrienei ar fi cele pe care le-aș urmări:

Pentru exerciții intense, dar scurte, așa cum îmi plac mie, o recomand, pe lângă Vicky de care m-am îndrăgostit de curând pe Holly Dolke:

Bineînțeles că avem și românce cu care ne putem antrena cum ar fi Kristina Zavarski.

Daca tu urmărești pe altcineva pe YouTube cu care faci sport, sunt tare curioasă să aflu cine e. Poate se potrivește și cu stilul meu de leneșă dornică de a-și încorda mușchii câteva minute pe zi.

Pentru un corp ideal nu e suficient doar sportul. Contează să mănânci cât mai variat, sănătos, fără să excluzi carbohidrații și proteinele. Să dormi suficient pentru a avea forță să faci exercițiile. Să ai grijă și de sufletul tău, cu un gând bun, motivator, cu o plimbare în aer liber sau orice altă activitate care să nu te încarce negativ.

Poate ție îți place să mergi la sală sau preferi să faci sport în aer liber, alergând sau făcând stretching lângă un lac. E de încercat și de experimentat. Eu am aflat că îmi place extrem de mult să fac sport singură, fără oameni în jur, în confortul propriei case.

Luna aceasta am citit piese de teatru (scrise de români)

1

La începutul anului, Diane Elena Gole, bloggeriță pe care eu o apreciez pentru consecvența cu care postează și e prezentă în social media, a propus o provocare pentru cititori. Arată cam așa:

Poate pentru ianuarie e târziu, dar sunt convinsă că dacă îți dorești poți să participi și tu de luna viitoare. Ideea e ca în luna respectivă, să citești o carte din genul sau de felul celei recomandate de Diana.

Eu luna aceasta nu am citit un roman al unui autor contemporan român. Dar am citit mai multe piese de teatru câștigătoare sau nominalizate la premiile UNITER. Pentru că toate sunt scrise de români talentați, iar, adunat, numărul de pagini face cât pentru un roman. Voi considera că am îndeplinit provocarea pe luna ianuarie. Până la urmă, și piesele de teatru fac parte din cărți.

Vreau să-ți scriu câteva impresii despre piesele care m-au impresionat. Dacă vrei și tu să le citești, încă sunt disponibile pe site-ul UNITER.

În trafic de Alina Nelega

Mi-a plăcut enorm. „În trafic” e cea mai bună piesă românească a anului 2013, câștigătoare la UNITER.

E o piesă care prezintă conflicte interioare nerezolvate și fără posibilitatea de a fi rezolvate. Toată lumea e nemulțumită, dar nu e dispusă să acționeze pentru a schimba ceva. E despre viața celor care se complac.

Cincizeci de secunde” de Daniel Oltean

Câștigătoare a concursului UNITER. Cea mai bună piesă românească a anului 2017.

Piesa e încărcată de suspans. La final mi-aș fi dorit să nu se termine. Am simțit că e mai mult despre anchetator decât despre fiul ucigaș. În fine, toate personajele din piesă au probleme psihice, fascinante, dar dureroase.

Voi menționa și două piese care au fost doar în selecții finale, nu câștigătoare.

Zăpada” de Adriana Gurău

Mi se pare că temele sunt: libertatea, corupția, legăturile de familie bolnăvicioase, moștenirea și condiția omului în univers.

Am descoperit multe idei interesante în diagolurile personajelor, cum ar fi:

Tu chiar crezi ce spui? Sigur, nu mai e interzis să călătorim în afara ţării, însă ce se întâmplă acum e mult mai subtil decât ideologia comunistă. În realitate nu suntem liberi. Suntem prizonierii propriilor noastre concepţii despre lume şi viaţă, a minciunilor pe care media ni le serveşte zilnic. Scuze Cristina, tu eşti printre puţinii care spun adevărul. Alergăm înnebuniţi după fericire, uitând să privim în noi înşine. În societăţile dezvoltate, oamenii construiesc graniţe nevăzute în jurul lor fără să-şi dea seama. De exemplu, îţi cunoşti vecinii?” 

Ultima dorință” de Cristina-Cozma

În piesă sunt două personaje. Două femei aparent diferite, dar extrem de asemănătoare de fapt.

Au multe trăsături comune în ciuda diferenței de vârstă. Amândouă sunt îndrăznețe și impertinente. În final, descoperim că amândouă sunt și egoiste.

Totuși, piesa mi se pare despre condiționări. Doamna e mult prea în vârstă, dar cu multe dorințe. Tânăra ar avea timp, dar nu are bani.

Inițial nu mi s-a părut plauzibil (verosimil) dialogul lor. Mult prea sincere, numeroase defecte recunoscute de la prima întâlnire, ceea ce oamenii, în general, nu prea fac. Dar cele două nu-s oameni obișnuiți, ci s-au întâlnit pentru a-și schimba una alteia viața.

Mi-e dor de teatru. De a merge în sală și a sta unul lângă altul, bucurându-ne de munca a zeci de oameni care reușesc să transforme simple dialoguri, în spectacole fascinante. Piesele de teatru sunt făcute pentru a fi jucate, doar așa există! Mi-au plăcut enorm toate cele pe care le-am citit. Îți recomand biblioteca virtuală UNITER, reprezintă din punctul meu de vedere texte contemporane extrem de valoroase. Dar orice piesă de teatru e, din punctul meu de vedere, tristă dacă nu e și montantă, transformată într-un spectacol.

Cu o ChocoTelegramă dispare orice dramă

3

Ciocolata ne activează serotonina din creier, unul dintre cei mai importanți hormoni ai fericirii. În plus, conține anadamina care ne energizează. Nici nu ar fi trebuit să știu aceaste informații, căci și numai când mă gândesc la gustul dulce și fin al unei bucăți de ciocolată de calitate îmi vine să zambesc. Se zice „nu face altuia ce ție nu-ți place”. Așa că mă pot gândi că și contrariul se aplică: „fă altuia ce ție îți place”. In cazul meu, să mănânc ciocolată fină. La fel de mult îmi place și să o primesc.

Când fac eu cadouri, pornesc întotdeauna de la ce îmi place mie, gândindu-mă în același timp la persoana căreia i-l ofer. Prefer să le ofer oamenilor experiențe, cadouri memorabile care să-i impresioneze. Așa că ideea de a oferi o atenție dulce, un mesaj personalizat și un ambalaj pe măsură mi se pare că reprezintă o experiență minunată. Atât pentru cel care o primește, cât și pentru cel care o oferă.

Nu prea înțelegi la ce mă refer? Ei bine, îmi propun să-ți arăt că să oferi ciocolată nu e plictisitor deloc, căci nici nu mă gândesc la banala tabletă dreptunghiulară de 100 de grame din marketul de la colț, ci la cadouri din ciocolată extrem de gustoasă, în forme inedite care impresionează prin finețea detaliilor.

Mă refer la ciocolata Chocolissimo Româ­nia despre care eu știu din 2015, atunci când și-a început activitatea în România. Totuși, Chocolissimo a luat ființă în anul 2004 în Polonia, aparținând grupului MM Brown. Astăzi operează în multe țări europene, iar produsele sunt realizate din ciocolată belgiană premium de bună calitate, create în ciocolaterii tradiționale din Franța, Belgia, Germania, Țările de Jos, Elveția și chiar Madagascar sau Australia, de maeștri ciocolatieri cu experiență, după rețete tradiționale bine păstrate.

Toate produsele Chocolissimo sunt inedite și spun o poveste: pralinele elegante, cele în formă de gogoși, ciocolata care se poate printa cu simbolul dorit, cea ambalată în cutii printate cu poza preferată sau din lemn care pot fi gravate și, apoi, refolosite de cel care le primește, dar și figurinele haioase ce pot fi oferite unei iubitoare de pantofi sau unui gamer pasionat. Uite câteva imagini absolut delicioase:

Deși îmi vine să le adaug pe toate cele de mai sus în coșul de cumpărături, ce mă provoacă foarte tare (mai ales că eu iubesc să scriu) e posibilitatea de a face un mesaj din ciocolată. Literele, aceste minuni ale comunicării pot fi din ciocolată și să reprezinte un cadou așa cum ți-l imaginezi, punându-ți și creativitatea la contribuție. ChocoTelegrama e un produs unic în România și poate include litere sau semne speciale din ciocolată cu lapte, cuburi de ciocolată albă simple sau cuburi de ciocolată printabilă cu diferite simboluri grafice.

O ChocoTelegramă e potrivită atât pentru femei, cât și pentru bărbați. E ideală și doar atunci când vrei să surprinzi pe cineva, dar și pentru o ocazie specială. E gustoasă și îți oferă prilejul de a mulțumi pe oricine, căci în limita a 60 de caractere, ai o libertate enormă de creație.

Dacă n-ai inspirație sau consideri că un mesaj simplu e de efect – de multe ori chiar e – poți opta pentru multitudinea de variante deja create de cei de la Chocolissimo. Deschide fullscreen prezentarea de mai jos și află ce posibile cadouri din ciocolată belgiană premium am descoperit pe site.

Pentru că mie îmi place foarte mult să creez, să stau să mă gândesc la mesaje și la ce am în comun cu oamenii dragi, aș opta să-mi creez propriile telegrame dulci. M-am jucat în configuratorul de ChocoTelegrame, care e extrem de ușor de folosit. Alegi dimensiunea dorită, dai click pe pătrățelul în care îți dorești să adaugi litera sau simbolul și lași imaginația să curgă ca o fântână de ciocolată. Nu uiți să alegi nici ambalajul dorit, potrivit ocaziei cu care îl oferi. Uite ce idei de cadouri mi-au venit mie:

Pentru tata

Tata e cel care m-a învățat să înot, să merg cu bicicleta, să apreciez partidele bune de snooker, să nu-mi fie frică în carusele, dar mai ales cel care intra mereu în lumea noastră, a copiilor. Se juca de parcă era unul dintre noi, așa că l-aș provoca să jucăm spânzurătoarea. Literele pe care le ghicește, sunt pătrățelele cu liniuță pe care le poate mânca primele. Bineînțeles că le va mânca și pe celelalte, dar voi încerca să-l păcălesc că dacă nu se prinde de cuvânt, i le confisc. Amator de dulciuri, știu că asta l-ar determina să fie implicat și să se bucure de fiecare bucățică de ciocolată câștigată.

Te-ai prins de cuvânt? E simplu: „fericire”. Acum trebuie să mă gândesc cum ascund articolul acesta de tata. Sau mă gândesc la alt cuvânt.

Pentru mama

Simt nevoia să o răsfăț, așa că pe lângă ciocolata care sigur îi va da o stare de bine, aș vrea ca mesajul să fie o invitație și o promisiune de care să mă țin.

Pentru bunica

Bunica e cea cu care am făcut meditații la franceză, așa că mesajul va fi în limba muzicală și nativă a lui Antoine de Saint-Exupéry (unul dintre autorii mei preferați).

O casă are nevoie de o bunică.

Mesajul poate fi, după cum observi, un joc, o invitație, un cuvânt, o frază simplă de efect sau un citat. Poate fi și o joacă. Mi-au venit și câteva idei trăznite. Cum ar fi să-i las lui Moș Crăciun, în loc de fursecuri cu lapte, un mesaj din ciocolată?

Pentru Moș Crăciun

Intuiția îmi spune că după ce ar gusta din ChocoTelegrama creată pentru el, moșul și-ar face un nou sac plin cu cadouri din ciocolată.

O idee simpatică, mai ales dacă ai copil, ar fi să vă puneți de acord la dimensiunea ChocoTelegramei și în funcție de asta să gândiți un mesaj pentru Moș Crăciun. În noaptea de ajun cine crezi că va fi cel mai bucuros? Copilul somnoros, Moș Crăciun sau tu cu mustăți cremoase deasupra buzei? Oricum, dacă ești la dietă, dă-mi comentariu, îți trimit cu drag adresa mea. Iar dacă vrei să petreci Crăciunul mai devreme, iarăși nu mă supăr.

Mai aproape este momentul în care primăvara ne întâmpină.

Mărțișor din ciocolată

Noi, femeile, avem cutia aceea imensă cu mărțișoare primite de-a lungul anilor. Câteva ne-au impresionat cu adevărat, dar să recunoaștem, multe nici nu mai știm de la cine sunt și nu ne-ar ajunge o viață ca să le purtăm pe toate. Așa că mi se pare o idee incredibilă să oferi un mărțișor și frumos, și personalizat, și util. Un pătrățel dulce mâncat de 1 martie mie mi-ar da energie și m-ar binedispune.

Eu mă gândesc ca omenilor speciali din viața mea să le pun inițiala numelui în mijloc, iar celelalte pătrățele să fie cu simboluri ale norocului sau gingașul ghiocel. Dacă tu ai un buget mai generos poți scrie tot numele persoanei sau să creezi mesaje ca: „1 martie fericit!”.

În final, pentru că de la atâtea discuții despre cadouri, ar fi și păcat să nu primești unul. Îți ofer cadou un joc scurt de memorie.

Bineînțeles că ți s-a făcut super poftă de ciocolată, dar și drag de ideea de a oferi, așa că-ți recomand să-ți iei inima în dinți și să trimiți mesajele dorite celor dragi, într-o manieră inedită cu ChocoTelegrama.

Fie că vrei să le transmiți celor din jur că te gândești la ei pur și simplu, că urmează să mergi la o onomastică sau la o altă ocazie, opțiuni ai de a-i surprinde cu ciocolată. Eu ți-am arătat cui aș face cadouri. Sunt convinsă că ai și tu în minte mesaje simpatice, de efect. Universul e limita! Bucățelele acestea de ciocolată pot fi și mărturii reușite la nuntă sau botez, pot fi cadou pentru proaspăți căsătoriți, o invitație pentru a te împăca cu cineva și exemplele pot continua.

Fiind partener ediția trecută de SuperBlog, nu am putut scrie nici măcar la o probă, așa că în momentul în care am văzut proba extra-concurs Chocolissimo lansată via SuperBlog, am știut că va fi un articol lung, scris cu mult dor de competiție, dar și multă iubire pentru ciocolată.

Lista de obiective pentru anul 2021 (Recunoștință pentru anul care a trecut)

2

Din start titlul e greșit pentru că, de data aceasta, nu va fi nicio listă. Dacă anul trecut am avut 5 obiective, aparent ușor de atins și respectat, anul acesta nu mi-am propus decât să fiu autentică. Să am grijă de mine, să mă iubesc, să fiu EU așa cum simt.

Cum arată lista de anul trecut?

  1. Cel puțin o postare pe blog o dată pe lună;
  2. Să postez pe Pulsul Străzii tot anul, indiferent de cum va fi proiectul primit, o dată la două săptămâni;
  3. Să nu mă mai uit la seriale, filme;
  4. Să termin de scris o carte;
  5. Să fac cel puțin o lecție pe lună din cartea mea de engleză.

Câte obiective am respectat?

Eroare! Încercați mai târziu!

Tradus: zero! Niciunul! Nimic! Nada de nada! Dezastru! Ai înțeles tu…

Aș putea da vina pe pandemie, pe lipsă de timp, pe faptul că am reușit să mă ocup de alte proiecte și am descoperit pe parcurs noi pasiuni. Și toate ar fi plauzibile, dar în același timp nu-mi arată decât faptul că pentru mine listele nu funcționează. Am crezut că dacă fac promisiunea publică voi avea șansa să mă țin de ea, dar nu mi-a demonstrat decât că oricum n-ar fi sesizat nimeni că nu mi-am respectat obiectivele. Așa că voi păși în noul an fără gânduri prestabilite. Voi încerca să fiu atentă la ce se petrece în jurul meu și să acumulez experiențe.

A fost un an ratat pentru mine?

Deși greu anul 2020 pentru majoritatea, culmea e că eu am avut activitate. Nu m-am ținut de listă, dar am reușit pe parcursul anului să profit de oportunitățile care au apărut.

Mi-am achiziționat o garsonieră și nu mai am mult până când termin renovarea ei. V-am ținut la curent cu evoluția garsonierei pe YouTube.

Am început un proiect extrem de simpatic la TVR1, unde îmi fac profesia, adică aceea de actor-păpușar. Emisiunea „1,2,3 și afli tot ce vrei” e educativă și a fost primită foarte bine de copii și de părinții acestora.

Am câștigat Spring SuperBlog 2020.

Mi-a fost publicată o povestire în antalogia „Inima nu face riduri”.

Am salvat un motan de pe stradă care acum simt că mă învăluie cu iubirea lui. Am contribuit la salvarea unui alt pui de pisică oferindu-i foster până la adopția responsabilă.

Am învățat câte puțin despre animația digitală. Extrem de puțin, dar ceva nou și distractiv.

În pandemie am făcut pe canalul de YouTube Itsy Bitsy decorațiuni handmade care să-i determine pe copii să creeze lucrușoare simpatice și utile.

Nu a fost un an risipit, pur și simplu un an spontan. Chit că mi-am propus ceva, a ieșit altceva la fel de frumos, dacă nu mai frumos!

Nu am scris ca să mă laud, ci pentru că e minunat să fim recunoscători pentru micile bucurii care se întâmplă în viața noastră. Te îndem să te gândești și tu la reușitele din acest an, chit că e vorba despre reîntâlnirea cu o prietenă pe care nu o văzusei de mult sau faptul că ai avut mai mult timp pentru tine sau că ai ajutat pe cineva.

A, să nu uit! Mi-am învins teama de a cânta „în public”. Vorba vine, tot nu cânt la karaoke, să fie clar!

Îți urez Crăciun fericit și un an nou cu multe surprize plăcute!

Ține creativitatea aprinsă cu SuperBlog 2020

6

La cea de-a patra ediție de SuperBlog de când am auzit de SuperBlog mă văd nevoită să-mi astâmpăr instinctul ca prima dată când intru pe site să apăs în colțul din dreapta pe „intra in cont”. Simt că particip și acum, dar altfel decât înainte. Sunt alături cu sfaturi pentru bobocii care simt nevoie de ele, dar și de cei experimentați care au întrebări, căci voi fi blogger partener. Apar și-n secțiunea specifică în pe site-ul Superblog.eu, cu o descriere (ușor îmbogățită aici pe blog) cam așa:

Sunt actriță, om de radio, blogger și om extrem de curios, iar atunci când ceva mă atrage și stimulează mă dedic total, așa am ajuns ca la cele trei ediții la care am participat să mă aflu de fiecare dată pe podium. Așa că sfatul pe care-l pot da e ca orice faceți, să faceți cu credință, cu motivație! Acceptați cine sunteți si dați tot ce aveți mai bun. Eu accept că sunt o timidă incurabilă, dar, în același timp, sunt un om care are ceva de spus, în scris sau verbal, iar pentru ideile mele, lupt să fie expuse clar și inedit. Cam așa este și cu fiecare probă SuperBlog: pleci de la tema dată și o faci să fie a ta. Succes tuturor participanților!

Totuși, ce e SuperBlog?

Superblog reprezintă multe: sponsori, jurați, bloggeri parteneri, participanți bloggeri, parteneri media, organizatorii Albert și Claudia, probe, cerințe, note. Dar mai mult de atât, reprezintă tot ce vei investi sau deja investești în el: emoții, solidaritate, conflict, dezamăgiri, bucurii, încredere, prietenie, discuții, sentimente de apartenență sau din contră.

SuperBlog nu e doar un concurs, e un fel de maraton. E un concurs cu multe probe care și ele sunt concursuri de sine stătătoare, de aceea, te poți înscrie și mai târziu în competiție și să participi doar la anumite probe. Oricum, în acest caz nu vei avea șansa la podium. Eu nu am fost în stare să renunț (pe parcurs) la nicio ediție de Superblog pe care am început-o, așa de tare mi-a plăcut. De altfel, dacă analizezi tagurile de pe blogul meu, o să vezi că unul dintre cele mai des folosite este: „SuperBlog”.

Au început înscrierile pentru SuperBlog 2020

Ești blogger și te-a atras ce am scris până acum? Poate că e cazul să-ți depășești fricile și să-ți aprinzi creativitatea, căci au început înscrierile pentru SuperBlog 2020.

Probabil, dacă mi-ai urmărit blogul, știi că pentru mine această competiție e ca un motoraș care îmi pune în funcțiune creativitatea și activează partea aceea din mine atât de perseverentă că scrie odată la două zile pe blog. 

Recunosc că bannerul mi se pare extrem de potrivit mai ales că am auzit cel puțin un superblogger pe care îl respect spunând că noaptea-i vine inspirația. Poate și pentru că atunci își găsește timp pentru scris. Uneori e atât de plăcută senzația că munca ta e apreciată, că ești parte dintr-o mișcare îndrăzneață, că poți să-ți exprimi ideile, încât merită să oferi câteva ore pentru această activitate.

Banner SuperBlog 2020

O noapte albă pentru SuperBlog nu înseamnă să dansezi pe boxe, ci să te lași învăluit de magia cuvintelor. E o noapte obositoare, dar atât de plăcută când culegi roadele a ce semeni. 

Nu e cazul să te sperii, am încercat și eu să fiu poetică. Dacă îți va plăcea, crede-mă că va fi ușor să aloci respectivul timp, care nu trebuie să fie noaptea, ci când vrei tu. Eu știu sigur că mie mi-a plăcut, scriam și în notițe în telefon în autobuz. Scriam în pauzele de la muncă și o făceam ca atunci când intri pe telefon să te joci, adică o făceam cu drag.

Mi-a fost spart Instagramul (Reclamă Ray-Ban)

1

De dimineață, am intrat liniștită pe aplicația de Instagram. Așa cum mi-e rutina nesănătoasă. Postasem patru poze cu ochelarii Ray-Ban care anunțau o reducere de 90% pe un site dubios. Numai că eu nu postasem așa ceva. Atunci am știut că mi-a fost spart Instagramul. 

Cineva făcea spam pe spinarea Instagramului meu și așa cu nu prea mulți urmăritori. Știi când spui: „nu o să mi se întâmple mie”? Nici eu nu mă așteptam, așa că e mai bine să fii prevăzător, dar despre ce măsuri cred eu că e bine să luăm vă scriu un pic mai jos. Acum hai să aflăm cum procedăm dacă ne trezim cu postări pe care nu le-am planificat.

Ce faci dacă și la tine s-au postat poze fără știrea ta?

Primul meu instinct a fost să le șterg, ca să le vadă cât mai puțină lume și să nu fie păcăliți. Dar pașii cu adevărat importanți sunt:

  1. Verifică-ți activitatea de la Activity Log și șterge sesiunile pe care nu le folosești. În cazul meu, cu siguranță nici dacă eram somnambulă nu aveam cum să ajung la Caraș-Severin ca să postez poze cu Ray-Ban;
  2. Schimbă parola cu una pe care nu o folosești la alt cont;
  3. Setează-ți two factor authentication.
  4. Dacă ai aceeași parolă la alte conturi, schimb-o!

Nu e deloc comod să știi că ți-a fost invadat spațiul pe care îl consideri personal, chit că-i virtual. 

Ce vor acești scammeri?

Evident, acces la contul tău. Așa pot să facă tot ce faci tu, nu doar să posteze. Pot să vadă informațiile private. Pot ajunge să trimită mailuri și mesaje în care îți șantajează rudele de pe adresa de mail. I s-a întâmplat și Simonei Halep. Apropiații acesteia s-au trezit cu mesaje de pe contul ei că Simona are nevoie de bani și să-i pună o sumă într-un cont (care nu era al Simonei, evident). 

Lucrurile se complică dacă au căpătat acces, așa că ideal e să nu ajungi în această situație. 

Cum te poți proteja?

  1. Folosește parole distincte și complexe pentru fiecare cont pe care îl ai (Facebook, Instagram, mailuri etc.);
  2. Nu da click pe linkuri dubioase, cu litere care nu formează cuvinte cu sens, lungi sau de la firme de care nu ai auzit niciodată. Nu contează cine ți-l trimite, dacă nu ești sigur pe link, mai bine pune câteva întrebări înainte de a accesa site-ul;
  3. Folosește aplicații oficiale de pe Google Play și App Store. Încearcă să le faci update-ul la timp pentru că nu se știe cine găsește vulnerabilități în codul vechi;
  4. Ideal e să nu te conectezi cu contul de Facebook pe diverse alte site-uri. Cu toate că majoritatea facem așa. Preferăm să nu ne facem cont nou, dar comoditatea poate costa. 

Ai grijă de datele tale! Internetul e incă un loc nou și neînțeles chit că nu-l simțim așa.

Școala mea, cu de toate și nimic

2

Acest articol a plecat de la o postare pe Facebook intitulată „Un fragment de realitate”. Prietenii mei mi-au reamintit aspecte pe care le uitasem, așa că mi-am completat povestea și acum se numește „Școala mea, cu de toate și nimic”. 

Un fragment de realitate

Pe vremea când eram eu la școală nu era săpun și hârtie igienică la toaletă. 

Cine se spală pe mâini în 6 ore? Nimeni, nu? Adică nu e ca și când mâncăm în pauze sau avem nevoi primare. Și prin clasa a XI-a când a fost un val de hepatita A erau toți profesorii stupefiați și mirați. Iar doctorița de la școală ne-a spus că hepatita A (boala mâinilor murdare) a fost în fiecare generație, să stăm liniștiți…

De aceea, toată ideea asta cu măști și dezinfectanți în școli sună pentru mine ca un proiect SF. Ca atunci când vezi un film în care mașinile zboară.

Tind să cred că-s destul de călită cu jegul, nu cred că băncile în care am stat 12 ani de zile au fost vreodată șterse. De fapt, sigur au fost, cu toții ștergeam cu guma notițele (fițuicile) celor din anii trecuți. Iar dacă tot am ajuns la gumă, mai e necesar să spun că sub bănci și scaune erau triburi de gume mestecate și pline de scame?

Atenție! Lăbuțe care nu au fost dezinfectate!

Banca aceasta arată extrem de bine, era la liceu. Eram în cea mai bună clasă, îmi pare rău că nu am găsit poză de la gimnaziu. Am făcut un an în laboratorul de biologie, înconjurați de animale împăiate și bănci îmbrăcate într-un fel de faianță, gresie, nu știu exact. Un material rece oricum.

Fumatul în baie, o modă în școală

Acum mi se pare complet deplasată școala în care am învățat. Nu se făcea duș după ora de sport (oricum nu ai fi avut timp). La toaletă nu doar că nu exista niciun produs de curățenie, să spui măcar să dai un „puff” de alcool pe acolo, dar se fuma, uneori îi găseai și pe profesori acolo. Iar dacă nu fumau împreună cu elevii pentru că aveau și ei o prestanță, tind să cred că fumul din cancelarie îl puteai tăia cu un cuțit. S-ar putea să mă înșel, căci locul unde se țineau cataloagele era ca un spațiu abstract, nu vedeai picior de elev pe lângă ușa aia. 

Sigur că fumatul ține de educația elevilor, dar cine e responsabil pentru această educație? Nu adulții? Nu oamenii din jur? Până la urmă, un preadolescent și un adolescent va fi întotdeauna dornic să aparțină unui grup. Dacă toți colegii lui sunt la baie, intoxicându-se, atunci unde să se ducă? Ei bine, clasa mea de liceu a fost printre singurele unde majoritatea nu fumau, dar când te duceai la baie tot dădeai de vecinii de la alte clase la „șuete”. 

Elevul de serviciu

Veneam la școală și când eram răcită pentru că nu voiam să pierd materie, iar eu răceli nașpa nu am avut. Însă, eram obligați să pierdem o zi la nu știu cât timp (poate o lună) ca să stăm 6 ore „portari”.

Se numea „elevul de serviciu” și stăteam la ușa școlii (cea pe care o foloseau profesorii, nu noi) pentru a ne asigura că nu ies elevii din școala. De fapt, oricum nu puteai gestiona nimic. Nu știu exact care era scopul acelor zile. Ori că nu aveau suficienți angajați, ori că voiau să ne pregătească pentru vreun job plictisitor sau să ne călească. Chiar nu-mi dau seama, dar ce știu sigur e că la liceu se întâmpla. Toți elevii, pe rând, pierdeau o zi de școală stând pe hol. Nu mai știu în ce clasă a fost, dar pentru mine, respectivele zile erau horror. Mă plictiseam teribil, simțeam că pierd materie și că nu fac nimic util

Nu știu dacă se practică la alte școli acest „elev de serviciu”, dar pentru o instituție de mărimea celei la care am învățat eu, cu o prestanță totuși pe zonă, această practică mi se pare dubioasă. Un elev e elev, nu angajat al școlii, iar responsabilitatea nu o înveți păzind o ușă (pe care oricum nu o păzești, căci ești prea mic pentru a comenta oricui ar intra). 

Fondul școlii și al clasei

Ce nu am menționat până acum este buretele. Am stabilit deja că nu aveam săpun. În schimb, aveam responsabilitatea de a șterge tabla cu un burete îmbibat în apă jegosă. Burete cumpărat din fondul clasei pe care nu-l schimbam „aproape niciodată”. La finalul anului nu-ți aminteai culoarea inițială, dar măcar știai unde s-au dus banii din fondul clasei. Cât despre fondul școlii care era o sumă mai măricică… Nu știu ce să scriu, căci nu știu la ce-l foloseau. Clar nu să cumpere hârtie igienică.  Înțeleg că, probabil, nu erau bani alocați. Sau școala decidea să îi dea pe concerte în curte (au fost câteva, am frumoase amintiri de acolo). Ce e mai ciudat, e că totul părea normal…

Facultatea

Mi-am dat seama că ceva e în neregulă când am intrat la facultate. Deși există și un cântec despre facultatea pe care am urmat-o:

Când am urmat-o eu, era și hârtie, și săpun, și șervețele pentru mâini, chiar și dozator cu apă. Atunci am rămas surprinsă. În ochii mei, ceva ce era absolut normal, avea aerul a ceva de înaltă educație. M-au intimidat aceste schimbări și am pășit în primul an de facultate indimidată. Simțindu-mă ca „fata de la țară”, deși tot la oraș copilărisem și eu, unul mic ce-i drept.

Liceul mi-e drag, îmi va fi mereu, dar clar ceva era îmbârligat la valorile locului. Îmi amintesc că „cea mai mare problemă” a lor era că nu aveam uniforme. Au încercat de vreo două ori să implementeze uniforma, pe care au plătit-o părinții. Ce e drept, la clasele primare am purtat uniforma aceea standard, albastră. Rochița aceea pe care toți o purtăm cu pantaloni. Adorabil!

Amintirile din liceu îmi sunt mai vii, dar fii sigur că nici în clasele primare nu era vreo altă baie. Șervețelele în buzunar erau sfinte, iar când nu aveai… Noroc cu colegii… împărțeai unul. Oare masca se poate împărți?

Produsele vegane Aivia – părere

Fiind vegetariană de vreo 5 ani, la un moment dat îți creezi un stil de a mânca. Ai anumite preparate pe care le pregătești extrem de rapid și știi sigur că nu ai cum să dai greș. Alteori experimentezi cu condimente ciudate și ingrediente de care ai auzit pe vreun grup de vegani.

Așa începe povestea mea cu Aivia, brand românesc cu produse vegane, din dorința de a experimenta și altceva. Mi-am dorit de mult să mă bucur de câteva „plăceri vinovate” cum ar fi produse care „imită” carnea, dar sunt vegane. În ultimul timp chiar e posibil. Tot mai multe produse ajung pe piața românească cu tot felul de variante care mai de care mai interesante. Culmea e că Aivia e prezent în România încă din 2007, dar eu abia de curând l-am descoperit și nu regret deloc.

Cât de sănătoase sunt mezelurile vegane (de post)?

Una dintre marile probleme când te gândești la astfel de produse este: „Cât de sănătoase sunt? Ce se pune în ele ca să aibă consistența care trebuie? Dacă nu au carne, atunci ce conțin?”.

Adevărul este că multe produse de post din comerț conțin tot felul de aditivi, de E-uri, de ingrediente pe care nu le cunoaștem, dar despre care știm că ar trebui evitate. Dacă e ceva ce mama mi-a tot repetat în copilărie este: „dulciurile prea colorate, margarina și mezelurile de post sunt tâmpenii, să te ferești mereu de ele!”. Nu că mezelurile clasice ar fi mai sănătoase. Circula un filmuleț care a îngrozit o lume întreagă acum câțiva ani pe net. În video se arăta cum se fac crenvuştii. Nu cum îi fierbi, ci ce fel de carne conțin, dacă putem susține că grăsimea și unghiile sunt carne.

Culmea e că față de salamuri, pateuri și mezeluri (în general) am avut mereu repulsie. Singurii care îmi plăceau înainte de a lua decizia de a fi vegetariană erau tocmai controversații crenvuşti. Astfel că, această recenzie va fi sinceră, dar limitată în ceea ce privește, asemănarea produselor vegane Aivia cu cele clasice. Șnițelul fiind singurul pe care îl consumam constant, in rest, produsele din carne erau pentru mine un univers neexplorat.

Aivia e pe lista de produse interzise a mamei?

Ce mi-a atras atenția din prima și m-a determinat să comand a fost faptul că nu folosesc aditivi și nici soia modificată genetic.

Având în vedere că au două game principale de produse: cele pe bază de cereale și cele pe bază de izolat proteic de soia, pentru mine era foarte important ca aceasta să nu fie din culturi modificate genetic. Soia e o plantă controversată și aș consuma-o cu precauție, dar tot cred că e mult mai bună decât orice unghie.

Ingredientele arată bine, lista nu e kilometrică și aproape fiecare denumire sună cunoscut. Deci, tind eu să cred că produsele Aivia pot fi plăceri nevinovate. Le poți consuma cu conștiința liniștită și știind că mănânci un produs fără E-uri, conservanți, coloranți sintetici, aromă de fum și altele.

Cum am comandat de pe Aivia?

Am comandat online și am fost surprinsă plăcut de prețuri care sunt rezonabile. La peste 40 de lei livrarea e gratuită, cel puțin când am comandat eu așa era, iar la peste 70 de lei am primit cadou și un pateu vegan și o mască.

Produsele mele au venit destul de târziu din cauza curierului, dar m-au sunat de la site încă de dinainte și mi-au trimis un nou colet cu produsele proaspete, deci colaborarea a decurs foarte bine.

La întrebările mele de cum se gătesc anumite produse au răspuns promt și extrem de serios.

Prețuri extraterestre sau terestre?

Cel mai ieftin produs de pe site este 5 lei, pateul în diferite variante, eu l-am încercat pe cel simplu și trebuie să recunosc că îmi place. Nu aș putea descrie gustul, nu mi se pare că seamăna cu cele din carne, dar are o aromă neutră extrem de plăcută. Prietenului meu nu i-a plăcut, dar el are oricum reticență asupra pateurilor.

Cele mai scumpe produse costă 17 lei, din păcate erau toate pe stoc epuizat când am dat comanda. Îmi doream să încerc una dintre șunci, și anume: șunca ardelenească, șunca gyros sau șunca chili. Pe un grup de vegani cineva o lăuda foarte tare pe cea cu chili. Sigur la următoarea se va afla în coșul meu de cumpărături.

Am testat totuși șunca simplă și a avut o aromă intensă foarte interesantă.

Despre produse

Când am avut produsele în față, tăiate feliuțe, am avut un șoc legat de asemănarea cu produsele clasice, până și mirosul mi s-a părut extrem de apropiat. Nu am avut cum să fac testul cu un consumator de carne, să văd dacă observă diferența, dar prietenul meu care e vegetarian de mai puțin timp, mi-a spus că salamul picant sigur l-ar păcăli la gust. Singurul lui neajuns fiind că este puțin sfărâmicios, în rest, din punctul lui de vedere, este identic cu cel din carne la gust.

Salam picant
Salam picant

Salamul unguresc nu a trecut testul „asemănării” dat de prietenul meu. Cum eu nu am mâncat niciodată un astfel de salam, nu aș știi să spun. Dar pot garanta că în două zile nu a mai rămas nici frimitură de el care să fie supusă testului.

Salam unguresc

În principiu, produsele sunt extrem de gustoase, iar faptul că știi că sunt sănătoase te face să le mănânci de drag.

Nouă ne-au plăcut așa de mult că nu am gătit nimic, ci le-am consumat ca atare. Am fiert doar crenvuștii după care am dat jos membrana necomestibilă, iar cârnații i-am pus puțin pe grill pentru că îi voiam calzi. Sunt convinsă că dacă vrei, poți să faci diverse rețete, au și pe site câteva.

Acest articol nu e sponsorizat, l-am scris din proprie inițiativă pentru că mă bucur că există branduri care promovează produsele vegane sănătoase.

Am câștigat cea mai atipică ediție de SuperBlog?

7

Îmi vine greu să scriu acest articol, deși ar trebui să fie acela pe care îl scriu cu cel mai mare drag despre SuperBlog, fiind ediția pe care am câștigat-o. Până acum, scriam după gală, încărcată de emoții, de plimbările de a doua zi, de convorbirile cu colegii „de suferință”, dar mai ales colegii de distracție. Acum însă, mă aflu cu trofeul într-o cutie extrem de simpatică și cu diploma pe mail.

O competiție provocatoare

Cred că am câștigat cea mai atipică ediție de SuperBlog. O scriu nu doar pentru că nu a fost gală și nici nu pare că nu o să fie, dar și senzația cu care scriam articolele a fost diferită față de celelalte două ediții la care am participat.

S-au anulat probe și au apărut altele „de sezon”. Marea provocare pentru mine, în ce privește ultimele articole a fost să găsesc la fiecare altceva de spus despre statul în casă, despre aprecierea pentru cei din linia I, dar și despre speranța că „totul va fi bine”. Unele probe, de la final, deși promovau produse diferite, modul în care era scris brieftul încuraja să dăm soluții la produsele respective folosindu-le în casă sau cu un optimism uneori greu de obținut.

Fiecare ediție de Superblog este diferită. Apar oameni noi în peisaj. ”Cei vechi” te surprind, sponsorii vin cu provocări la care nici nu te-ai fi gândit, iar dinamica se schimbă constant.

Parcursul meu în cele trei ediții

O să sune contradictoriu, dar pentru mine, cea mai ușoară ediție a fost aceasta, cea pe care am câștigat-o.

Celelalte două au fost dificile pentru că încă nu înțelegeam competiția, cu toate că m-am aflat pe podium de fiecare dată.

Prima ediție mi-a lăsat impresia că să câștigi o probă individuală este extrem de dificil, având în vedere că articolul tău concurează cu alte zeci, de obicei peste 50 de articole. Nu am luat nicio notă de 100, dar am avut note mari, un locul al II-lea la o probă individuală și o mențiune (oferită primelor 10 articole), ceea ce m-a ajutat să mă clasez pe locul al treilea în clasamentul final.

Ca să înțelegi explicațiile mele trebuie să cunoști un pic conceptul SuperBlog și te invit să citești pe pagina lor oficială toate detaliile. Pe scurt, există mai multe probe cu câștigători unici, iar dacă participi la toate, ai șansa să te afli și în câștigătorii finali (podiumul din trei persoane) ai competiției, care, în funcție de ediția de toamnă sau cea de primăvară câștigă o sumă de bani. Anul acesta, fiind ediția scurtă, premiile au fost acestea:

  • Locul 1 – 2000 lei
  • Locul 2 – 1000 lei
  • Locul 3 – 500 lei

Toamna, de obicei, sumele sunt mai mari.

Revenind, prima ediție a fost o enigmă pentru mine, iar greutatea a fost din a descoperi sponsori și produse de care nu auzisem niciodată. Cea de-a doua ediție, fiind și cea din toamnă, a venit cu un consum de energie și emoțional extrem de puternic, dar a fost și ediția care „m-a călit”, atunci cred că am înțeles „secretele” SuperBlogului, căci sunt mai multe.

Ce vor sponsorii?

Cineva întreba ce vor sponsorii, răspunsul standard este: „nu există doi sponsori la fel, au așteptări diferite”. Este și nu este așa, întrucât mulți sponsori participă la mai multe ediții. Acestora le poți „intui” stilul la un moment dat. Apoi, sunt câteva elemente pe care și le doresc cu toții. Iar alteori, nici ei nu știu ce vor, ci se lasă surprinși. Uneori, nici măcar nu jurizează sponsorii, ci alți jurați desemnați, aici, din experiența mea, accentul trebuie pus în mod special pe creativitate pentru că acești jurați vor ține cont și de prezentarea produsului, dar mai ales de cum l-ai inclus în conceptul articolului tău.

Voi reveni cât de curând cu un articol doar cu sfaturi și ce am descoperit eu despre jurați, care sunt elementele comune care te pot ajuta să câștigi probe individuale, nu doar note mari cum mi se întâmpla mie.

Mituri ale competiției SuperBlog

Din articolele altor participanți, discuții cu aceștia și după o oarecare experiență, mi-am dat seama că există câteva păreri pe care eu nu le-am găsit justificabile, cum ar fi:

Ediția din primăvară e mai simplă

E mai scurtă și sunt mai puține probe, dar asta nu o face mai ușoară. Provocările stau în probele individuale, iar acestea au același format indiferent de ediție.

Unii ar spune chiar că dacă lupți pentru podium, s-ar putea să fie mai greu pentru că nu renunță atâța pe parcurs. Fiind mai puține probe, se ambiționează mai mulți să termine ediția ceea ce face să ai concurență mai mare și la probele individuale, dar și în clasament.

În orice caz, după două ediții de primăvară și una de toamnă, simt că gradul de dificultate e același și depinde de timpul, inspirația și temele date, nicidecum de numărul probelor. Uneori depinde și de obiectivele pe care ți le setezi. Dacă țintești foarte sus s-ar putea să te demoralizezi repede. Dacă dai tot ce ai mai bun, dar iei situațiile așa cum vin, expunându-ți punctele de vedere, dar fără să jignești, vei fi mai câștigat. Chit că la finalul ediției te alegi doar cu prieteni noi.

Sponsorii vor doar reclamă

Dacă voiau doar asta, plăteau pe Facebook o postare sau pe Google sau la televiziune. Vor ca accentul să fie pe produsele lor, dar, în același timp, își doresc și conținut care să fie relevant.

Nimeni nu-și dorește să se facă de râs. Nici ei și sper că nici tu. Doar să scrii că produsele nu știu care te scapă de coșuri (ceea ce scrie și-n descrierea lor oficială), nu cred că e suficient. Dacă oferi pe lângă faptul că amintești de produse și sfaturi de cum să ai grijă de fața ta, curățând-o, hidratând-o sau dacă povestești despre cum îți afectează coșurile viața socială nu ai cum să nu ai succes, căci deja te-ai dus și într-o altă direcție decât cea „oficială”. Am mai zis-o, poate nu câștigi proba, dar sigur vei avea notă mare.

Fetele sunt avantajate

La un moment dat, în ediția de toamnă, am simțit și eu asta, căci erau extrem de mult probe despre bijuterii, produse cosmetice și altele de acest fel. Mi-am dat seama destul de repede că există foarte multe probe și despre mașini, construcții și tehnologie.

Nu există subiecte de fete sau de băieți, poți adapta totul, chiar și băieții pot aborda o temă despre parfumuri, în care observi că sponsorul pune accent pe un produs de damă. De exemplu, în cazul parfumului poți să pornești de la ce simți când sesizezi parfumul potrivit la o femeie.

Sigur că e extrem de importantă și tema, dar de cele mai multe ori, crede-mă, poți să respecți tema și să te duci în multe direcții.

Bilanțul acestei ediții

Nu mi-am pus încă „pe foaie” câștigurile din această ediție, o fac acum, cu voi.

Primul pas pentru un bilanț corect este să fiu transparentă cu clasamentul. Acesta este topul 5:

Aceasta a fost ediția cu cele mai puține dezamăgiri din partea juraților pentru mine, cu toate că au existat probe unde nu s-au făcut departajări, dar la una am înțeles în totalitate ideea, care a venit în ajutorul tuturor participanților la probă, aceștia primind un voucher de 100 de lei pe site-ul Driedfruits. Eu fiind câștigătoare a probei (locul al II-lea), în ceea ce privește clasamentul final nu a fost avantajos pentru mine.

Contestații

O astfel de situație a mai fost la o probă a unui sponsor care a avut două probe. La prima probă câștigasem locul al III-lea, iar a 2-a fiind o probă atipică s-a decis departajarea doar a câștigătorilor, ceea ce nu mi s-ar fi părut problematic dacă nu ar fi fost lipsită de echilibru. Câștigătorii au luat 100, iar toți ceilalți 95 de puncte. O diferență de 5 puncte în clasamentul final e enormă, iar când atât de multe articole iau această notă e clar că nu e meritată. Eu oricum nu mai aveam cum să câștig pentru că eram câștigătoare la cealaltă a lor. Teoretic ai cum să câștigi, practic ar fi fost aiurea.

Mă bucur și am imens respect pentru aceștia că și-au recunoscut, la contestație, greșeala și au făcut ce le-a stat în putință să o rezolve, așa că eu le-am dat înapoi like-ul pe Facebook, ca să înțelegeți până unde merge supărarea mea când mă simt neîndreptățită. Au fost și foarte drăguți în răspuns spunându-mi că departajarea a fost foarte grea și, într-adevăr, îmi meritam locul printre câștigătorii probei.

Dacă tot am ajuns la contestații, am mai făcut la o probă la care am luat 93. Surprize, surprize pentru sponsorii care nu se așteptau, dar dacă e ceva ce am învățat de la câștigătoarea ediției din toamnă este: atunci când lupți pentru podium, să îți calculezi opțiunile și să-ți încerci norocul.

Premii

O mare curiozitate a celor care aud de o competiție de bloggind este: ce câștigi?

Pe lângă satisfacțiile intrinseci, cum ar fi: încredere, organizare, descoperire de sine, te poți alege cu cele mai diverse premii și cadouri.

În această ediție, de exemplu, am câștigat la probe individuale și bani. La cea din toamnă, la cele individuale, am câștigat doar produse, dar atât de faine și de utile încât m-au bucurat nespus. La prima ediție am câștigat un abonament de 10 pizza și două pachete cu mâncare pentru o săptămână.

În general, premiile se anunță înainte de începerea competiției, dar e recomandat să nu te concentrezi pe ele pentru că nu se știe niciodată la cine ajung. În această ediție, cum scriam, am câștigat și bani, și vouchere de diverse valori, dar și obiecte cum ar fi o boxă pe roți (sunt tare curioasă, apoi vă invit la party, imediat ce se dă drumul la distracție).

Am câștigat și suma care revine celui care se clasează pe locul I, deci pot să mă declar mulțumită și să închei participările ca finalist în cadrul acestui concurs împăcată și fericită.

Mulțumiri

Sunt mulți oameni cărora ar trebui să le mulțumesc. Mama, prietenul meu și cei care mă susțin și mă citesc sunt nelipsiți de pe această listă.

Sponsorii și jurații care au văzut potențial în scrierile mele și le-au notat corespunzător.

Participanților care mi-au spus vorbe încurajatoare când a fost cazul.

Simt o apreciere imensă pentru anumiți participanți care au câștigat în trecut și au venit cu sfaturi pentru noi, ceilalți, căci au fost sursa mea de inspirație. Îi voi menționa în articolul care urmează, cred că unii dintre ei nici nu s-ar fi așteptat că au avut un astfel de impact asupra parcursului meu.

Iar, la final, dar nu cei din urmă, i-am lăsat pe organizatori, Claudia și Albert pe care îi felicit pentru tot ce reușesc să facă și le urez multă răbdare.