Home Blog Page 3

15 conturi de Instagram creative care te pot inspira

3

Unii oameni sunt pur și simplu interesanți. Alții au povești de spus. Mulți sunt talentați cu carul. Ei bine, am făcut o selecție personală de 15 conturi de instagram creative care mă inspiră.

eckyo.me

Pe acest cont vei găsi personaje drăguțe și idei motivaționale. În patru cadrane, se prezintă situații care transmit un sentiment de bine. Postările de aici îmi amintesc să-mi apreciez viața.

marco.grassi.painter

Dacă vrei să rămâi cu ochii bulbucați și gura mai mare decât un pomelo, trebuie să vezi picturile lui Marco Grassi. Da, uită-te încă o dată, sunt picturi, nu poze!

Marco Grassi e pictor de origine italiană, născut în 1966. Trăiește și lucrează, în prezent, în Lugano, Elveția. Portretele create de el sunt remarcabile, fascinante, mirobolante, extrafabulositoare. Merită să se inventeze cuvinte pentru talentul lui.

idafrosk

Mie când eram mică mi se spunea să nu mă joc cu mâncarea. Se pare că nu a fost și cazul celei care a creat acest cont de Instagram. Ida Skivenes e din Norvegia și face artă din aranjamentul mânării în farfurie.

archdaily

Dacă îți place arhitectura, clădirile, ideile inedite, @archdaily e de urmărit. Trandurile nu se schimbă doar la haine, ci și în ceea ce privește designul și construcțiile.

Coupdegracefarris

Așa cum se descrie, e doctoriță ziua, iar noaptea e caricaturistă. Fiind mamă, are câteva desene tare simpatice despre viața cu copii, dar nu numai. Oricum, te vei regăsi cu siguranță în multe din creațiile ei.

iloveplaymo

Jucăriile Playmobil sunt destul de populare și îndrăgite pentru că poți recrea, în joacă, viața de zi cu zi. Iată că cineva s-a gândit să surprindă în fotografii aceste personaje din plastic.

kevinlustgarten

Pentru video-uri inedite, creative, editate extrem de bine, merită să-l urmărești pe Kevin Lustgarten.

davidhicksstudio

Arta apare în tot felul de forme. Eu am copilărit într-un oraș recunoscut pentru meșteșugul din ceramică. Îmi amintesc că făceam trandafiri și, mai târziu, farfurii. David Hicks crează tot felul de nebunii din lut.

amauryguichon

Parcă am poftă de o grefă. O, stai, asta e prăjitură! Motociclete, trandafiri, sticle de parfum, toate prăjituri! Nimic nu e ce pare a fi.

bucharest.wasted.youth

Dacă ar fi să dau un motto acestui cont de instagram ar fi: „Fă rai din ce ai”. Bucureștul e reinventat prin obiectivul și programele de editare ale lui Cosmin Căbăroiu.

art_quil

Doodle e un stil de a desena nu foarte complicat, dar extrem de spectaculos. Din forme mici, se crează imagini pe de-a-ntregul.

Sunt mai mulți artiști cu astfel de desene pe Instagram, recunosc că l-am pus în această listă pe art_quil și pentru că e român.

pancake_planet

Dacă vrei să ți se facă poftă și doar de niște clătite, Adina Chitu e persoana pe care vrei să o ai în lista de following.

Nu te lăsa păcălit de numele contului, ți se va face poftă și de pâine, și de paste și de prăjituri.

vladyart

Dacă îți place desenul și vedetele, vei rezona cu Vladi. E Graphic designer și are 21 de ani.

raidenbucharest

Raiden promovează Bucureștiul și se implică activ în probleme actuale, urbane și civice. Pe instagramul lui, dar și pe @bucurestirealist nu vei găsi doar poze, ci povești.

figurenschneider

Întotdeauna am fost atrasă de personaje care transmit doar după cum arată. Norman Schneider este constructor de păpuși. Crează atât păpuși pe comandă, cât și păpuși după propriile schițe. Dar acest cont nu e despre a-ți face o păpușă și a o cumpăra neapărat. Ci e despre a fi fermecat de universul imens al creativității.

Multe alte conturi de Instagram ar fi meritat menționate. În lume există oameni extraordinari. Dacă vrei să-mi recomanzi pe cineva, îmi poți scrie în comentarii.

5 lucruri pe care să NU le faci de Valentine’s Day

0

De Valentine’s Day m-am iubit cu YouTube-ul. Proaspăt scos din programul de editare te îndeamnă la click, clipul:

Mi-am dat seama că se găsesc foarte multe informații despre unde să ieșim de Valentine’s Day. Despre cum să-ți declari iubirea. Foarte multe articole și clipuri despre cadouri. Dar, pentru mulți Valentine’s Day e o zi absolut obișnuită. Sau ziua în care se simt și mai singuri neavând partener. Sau ziua în care observă și mai pregnant defectele celui de lângă. Iubitul sau iubita nu reușește să se ridice la nivelul celebrităților de pe internet, ceea ce crează frustrare.. De aceea, lista mea, pe care o vei regăsi în vlogul de mai sus este aceasta:

  1. Să nu ai așteptări nerealiste;
  2. să nu te compari cu ceilalți pentru că toată lumea etalează viața perfectă în social media;
  3. Cadouri inutile: flori care se usucă a doua zi, parfum ieftin sau dacă nu știi ce îi place, ursuleți și inimioare banale și fără personalitate;
  4. Nu te lamenta că ești singur;
  5. Nu te da smecher că nu sărbătorești Valentine’s Day pentru că nu e sărbătoare românească.

Mai importante ca orice cadouri scumpe sunt dragostea, respectul și gesturile de iubire arătate zilnic. Așa că sărbătorește iubirea și lucrează zilnic la relația ta.

Uite ce cred eu că ai putea face pentru a îți îmbunătăți relația, neavând legătură cu Valentine’s Day:

Stabiliți o zi pe săptămână pe care să o aveți pentru voi

Majoritatea ne știm programul în avans. Măcar pe cel ce ține de job. Așa că sfatul meu e, mai ales dacă simțiți că vă neglijați relația, să alegeți o zi din săptămână. Duminică puteți alege pentru săptămâna care urmează, de exemplu. Și să ieșiți la restaurant, în parc, să faceți maraton de filme sau ceva ce știți că vă place amândorura. Poate era o activitate pe care la început o făceați constant împreună, dar odată cu timpul ați renunțat la ea.

Nu vă culcați niciodată supărați

O regulă de aur ar fi ca la finalul zilei să vă rezolvați problemele. Să ștergeți cu buretele orice frustrare sau tensiune acumulată. Mai ales dacă ne referim la banalități cum ar fi că și-a lăsat șoșetele în cameră.

Faceți planuri împreună

Fie că vorbim de o excursie, o vacanță sau o vizită la părințiii unuia dintre voi, e important ca din când în când să aveți aceste escapade. Experiențele au apropiat întotdeauna oamenii. Pe lângă amintirile și pozele acumulate, veți descoperi și multe unul la celălalt. Veți afla cum reacționați când nu sunteți în zona voastră de confort.

Eu sunt într-o relație de 3 ani și pot să afirm că „dragostea durează 3 ani” doar dacă o întrerupi. Iubește și fii iubit!

A slăbit 35 de kilograme într-un an – Jamica Jackson

0

Pe Jamica Jackson am descoperit-o întâmplător și m-a impresionat. A slăbit 35 de kilograme într-un an. E determinată și deschisă la schimbare. Jamica trăiește în America, are patru copii și a reușit să ajungă de la aproape 100 de kg la 68 de kg. Dacă hainele ei de dinainte erau mărimea 44, cele pe care le poartă acum sunt 38.

Progresul realizat de Jamica Jackson este dovada că se poate. Sper ca Jamica să-ți dea și ție la fel de mult curaj cât îmi dă mie.

Am vrut să aflu mai multe despre cum a reușit doar într-un an să aibă rezultatele acestea. De aceea i-am pus câteva întrebări.

Când ai decis că e momentul să schimbi ceva la corpul tău și de ce?

Minunată întrebare! Am decis să fac o schimbare pentru beneficiul sănătății mele când m-am îmbolnăvit anul trecut în februarie. Nu am fost niciodată atât de bolnavă ca atunci, am crezut că o să mor. În plus, mi-am dat seama că ceva nu este în regulă cu sistemul meu imunitar, având în vedere că îmi lua foarte mult timp să-mi revin. Am știut că trebuie să-mi schimb stilul de viață. Am patru copii, cred că asta ar convinge pe oricine să aibă grijă de el însuși pentru ei.

Cât de mult a durat pentru tine transformarea?

Am început pe 28 februarie 2020. Atunci aveam 96 de kg. Mi-a luat 9 luni să observ o diferență la corpul meu. Alții o vedeau, dar eu nu. Ce vedeau ei era un rezultat mulțumitor, dar până la targetul sau misiunea pe care mi-o propusesem știam că mai am de lucru.

Ce ai mâncat? Te-ai înfometat?

Am început cu dieta ketogenică, de care m-am ținut șase luni. Dar nu o recomand pentru că e destul de dificilă pentru corp. Când am fost pe dieta keto simțeam că mi-e foame tot timpul, deși mâncam șase mese mici. În această dietă mâncam doar carne, brânză și legume.

Acum că nu mai urmez această dietă, micul dejun este format dintr-o băutură proteică, fulgi de ovăz cu unt de arahide și banane. Alteori pâine prăjită cu avocado și ou. La prânz, mănânc pui, cartofi dulci și legume. La cină am somon, legume și cartofi dulci. Mănânc cartofi dulci pentru că avem nevoie de carbohidrați, iar cartofii dulci nu au multe calorii, fiind totodată gustoși.

Duminica e o cheat day, în care mă bucur de mâncare și includ chiar și french toast (frigănele). Siropul de arțar și zahărul pudră îmi îndulcesc duminica. Nu beau sucuri, doar apă sau Gatorade fără zahar.

Cât de important e sportul?

Exercițiile sunt esențiale, dar depinde de obiectivul persoanei, deoarece poți pierde în greutate doar pentru a te simți bine sau suplu. Eu a trebuit să slăbesc întărindu-mi musculatura, astfel încât corpul meu să poată lupta împotriva oricărei boli.

Știu că faci exerciții de pe Youtube. Ce ne poți recomanda? Mergi și la sală?

Youtube a schimbat regulile jocului pentru mine. Fără el nu aș fi avut aceste rezultate. Canalele pe care le prefer sunt Vicky, Janekate Fitness, Dannibelle și Hanna Oberg. Dintr-un an întreg, m-am dus la sala de sport de trei sau patru ori.

Cum arată programul tău de antrenament pentru o săptămână?

Programul meu de antrenament este foarte bine structurat. Îmi planific antrenamentul pentru o săptămână duminică seara; pentru a fi organizată. Mă antrenez de luni până vineri timp de aproximativ două, trei ore, deoarece lucrez fiecare parte a corpului. În principiu, mă concentrez pe o zonă majoră a corpului meu, încorporând și exerciții pentru o altă zonă. De exemplu, luni, fac exerciții pentru picioare și fesieri timp de o oră. În următoarea oră, abdomene și exerciții pentru spate. Lucrez intens, dar mă odihnesc în weekend.

Când slăbești, inevitabil te gândești la pielea care rămâne. Cum a fost pentru tine?

Nu mă îngrijorez pentru asta. E parte din noi. Dacă ai această piele ar trebui să o vezi ca pe o reușită, căci slăbești și-ți atingi obiectivele. E mai puțin important ce arată cântarul sau oglinda, ci să ajungi la rezultatul pe care ți l-ai propus.

Tu arăți foarte bine, pielea ta e perfectă! Faci ceva în mod special?

Fac multe antrenamente intense pentru abdomenul inferior (lower belly HIIT workouts), vacuum și port un corset (waist trainer). Nimic altceva, jur că dacă aș fi făcut, mi-aș împărtăși secretul!

 Motivează-ne și pe noi, te rugăm!

Nu grăbiți procesul atunci când vă antrenați. Nu vă comparați cu ceilalți. Faceți poze de-a lungul timpului pentru a vă urmări progresul și iubiți-vă în acest parcurs. Nimic în viață nu e ușor, cu atât mai mult să faci sport intens. Dar dacă îți dorești o schimbare, fă-o! Amintește-ți, e doar ceva care te ține departe ca visul tău să devină realitate, frica de eșec.

Jamica Jackson ne încurajează să mâncăm sănătos, să facem 30 de minute de mișcare zilnic și să ne rugăm. Pentru mine e o sursă de inspirație!

Am făcut pace cu Emil Gârleanu

2

Dacă m-ai fi întrebat despre un scriitor pe care îl consider supraestimat, aș fi zis fără vreo clipă de gândire: Emil Gârleanu. Cel mai cunoscut volum al lui este: „Din lumea celor care nu cuvântă”. Singurul pe care știu că m-am și chinut să-l citesc. Nu am lecturat toate operele nici până în ziua de astăzi. Copil fiind, descrierile lungi și cuvintele vechi, pe care nu le înțelegeam, m-au făcut să-l abandonez repede pe Gârleanu.

Acum, cu ochi de adult, pot să văd valoarea din operele lui. Pot să înțeleg că scrierile lui sunt de prin anii 1905-1915 și prezintă lumea de atunci. Caracterizări subtile, dacă mă întrebi pe mine, dar recunosc că din copilărie nu l-am mai citit. Până de curând când am dat șansă câteorva povestiri de-ale lui. Recunosc, că descrierile care mă plictiseau teribil, acum mi s-au părut fascinante. Uite, de exemplu, un pasaj din „În curtea mea”:

A, uite-o; harnica ogrăzii! Repede-repede, sfârâindu-i piciorușele în ghetele galbene pe nisip, de iute ce aleargă, cu bonețica albă tivită cu arnici, de gospodină, pe cap, cu cercelușii de mărgean la ureche, strânsă în fusta ei cu picățele, bibilica – picherea – aleargă dintr-un colț într-altul, să puie toate la locul lor. Numai să-i auzi gurița când vreo leneșe se întrece mai mult cu dedeochiul somnului.

Și cu mintea de acum mi se pare ușor greoaie, dar absolut fascinantă. Cum se lega de detalii cărora le găsea câte o semnificație. Bibilica are lumea ei proprie, așa ca toate necuvântătoarele din „ Din lumea celor care nu cuvântă” (1910) cărora Emil Gârleanu le-a dat glas.

Azi am ascultat și două audiobook-uri, diferite de povestirile pe care le cunoșteam. E vorba despre: „Om milostiv” și „Arhiva plășii Turia”. Ambele te pun pe gânduri la final. Ambele prezintă frânturi din vieți ale oamenilor simpli, de la țară, iar la sfârșit, cumva, rămâi cu senzația că „asta e viața, nimic nu se schimbă”. Cel puțin, așa a fost pentru mine.

Azi am făcut pace cu Emil Gârleanu! Mi-a plăcut, îmi place! Poate nu atât de tare cât să-l citesc zilnic sau să încep să-l recomand în stânga și-n dreapta, dar suficient cât să recunosc că uneori e bine să reiei ceva din copilărie și să vezi cum te face să te simți acum. E ca atunci când nu mănânci ani de zile măsline căci nu-ți plac, iar când guști una, îți dai seama că e chiar bună.

Tu ai vreun scriitor care ți se pare supraestimat? De cât timp nu i-ai mai citit operele?

Cum fac să-mi placă sportul?

1

Am crezut toată viața că nu-mi place sportul. La școală, în orele de sport se juca fotbal (băieții), iar noi, fetele, stăteam pe margine și ne cățăram pe paliere sau, uneori, băteam o minge de baschet. Mai târziu, când am încercat să merg la sală, îmi era greu să mă concentrez pe exerciții cu oameni în jur. Multe aparate nu știam cum funcționează. Să pierd timp pe drum nu mă încuraja să continui deloc. Îmi era tare incomod. La orele de aerobic îmi plăcea, dar nu suficient de mult încât să merite să plătesc și să merg 20 de minute până la sală (ajungeam deja obosită), așa că nu a funcționat pentru mine. Sunt convinsă că nici nu mi-am dorit suficient. Aș fi putut să-mi iau antrenoare sau să aleg o sală de top, una din cele cu reputație extrem de bună.

Ei bine, ajunsesem la concluzia că mie nu-mi place sportul. Până anul acesta, când, după revelion, am zis că poate n-ar fi rău să fac ceva mișcare. Ca tot omul care se respectă, în echipament, adică pijamale pufoase, am intrat pe YouTube și am scris: „exercises for beginners”. Iată primele clipuri care apar. Pe care crezi că am dat click?

Evident pe cel unde scrie Lazy Girl, doar 7 minute. Părea ideal. Și a și fost. Căci mi-am dat seama că sportul trebuie să fie în primul rând plăcere. Poate sunt zile în care ai chef de exerciții relaxante, altele în care ai simți nevoia ca toți mușchii să ți se încordeze. E perfect să ai din ce alege.

Așa am descoperit-o pe Vicky Justiz care are și o comunitate numai cu fete pe Facebook, unde ne susținem una pe alta atât în obiectivele sportive cât și cu tot felul de alte sfaturi.

Pamela Reif e cea de a doua opțiune care îmi apăruse. Am încercat și exercițiile ei. Îmi place, e puternică și foarte frumoasă. E foarte populară în România, aproape toate prietenele despre care știu că fac sport, fac cu Pamela.

Deci, dacă nu gătești motivație pentru a include sportul în viața ta, eu te sfătuiesc să deschizi un astfel de clip, de câte minute simți că ai la dispoziție. Sau în funcție de zonele pe care îți dorești să le lucrezi, și fă-o. Doar gândindu-te la sport, neacționând, e greu „să-ți placă”. Culmea e că după antrenament, te vei simți puternică, pentru că ai reușit. Poate nu toate exercițiile, nu în același ritm, dar în timp, putem fi și noi ca ele. Sau, mă rog, mai puternice decât suntem acum.

Cred că nu ar trebui să te focusezi doar pe o persoană cu care să faci sport acasă. E bine să schimbi stilurile pentru ca al tău corp să iasă mereu din zona de confort. De aceea, îți mai dau câteva exemple cu exerciții pe care le poți încerca, să vezi dacă funcționează pentru tine.

Dacă îți place dansul 305 Fitness e canalul perfect.

Eu nu simt că Yoga e pentru mine, dar dacă ar fi, clipurile Adrienei ar fi cele pe care le-aș urmări:

Pentru exerciții intense, dar scurte, așa cum îmi plac mie, o recomand, pe lângă Vicky de care m-am îndrăgostit de curând pe Holly Dolke:

Bineînțeles că avem și românce cu care ne putem antrena cum ar fi Kristina Zavarski.

Daca tu urmărești pe altcineva pe YouTube cu care faci sport, sunt tare curioasă să aflu cine e. Poate se potrivește și cu stilul meu de leneșă dornică de a-și încorda mușchii câteva minute pe zi.

Pentru un corp ideal nu e suficient doar sportul. Contează să mănânci cât mai variat, sănătos, fără să excluzi carbohidrații și proteinele. Să dormi suficient pentru a avea forță să faci exercițiile. Să ai grijă și de sufletul tău, cu un gând bun, motivator, cu o plimbare în aer liber sau orice altă activitate care să nu te încarce negativ.

Poate ție îți place să mergi la sală sau preferi să faci sport în aer liber, alergând sau făcând stretching lângă un lac. E de încercat și de experimentat. Eu am aflat că îmi place extrem de mult să fac sport singură, fără oameni în jur, în confortul propriei case.

Luna aceasta am citit piese de teatru (scrise de români)

1

La începutul anului, Diane Elena Gole, bloggeriță pe care eu o apreciez pentru consecvența cu care postează și e prezentă în social media, a propus o provocare pentru cititori. Arată cam așa:

Poate pentru ianuarie e târziu, dar sunt convinsă că dacă îți dorești poți să participi și tu de luna viitoare. Ideea e ca în luna respectivă, să citești o carte din genul sau de felul celei recomandate de Diana.

Eu luna aceasta nu am citit un roman al unui autor contemporan român. Dar am citit mai multe piese de teatru câștigătoare sau nominalizate la premiile UNITER. Pentru că toate sunt scrise de români talentați, iar, adunat, numărul de pagini face cât pentru un roman. Voi considera că am îndeplinit provocarea pe luna ianuarie. Până la urmă, și piesele de teatru fac parte din cărți.

Vreau să-ți scriu câteva impresii despre piesele care m-au impresionat. Dacă vrei și tu să le citești, încă sunt disponibile pe site-ul UNITER.

În trafic de Alina Nelega

Mi-a plăcut enorm. „În trafic” e cea mai bună piesă românească a anului 2013, câștigătoare la UNITER.

E o piesă care prezintă conflicte interioare nerezolvate și fără posibilitatea de a fi rezolvate. Toată lumea e nemulțumită, dar nu e dispusă să acționeze pentru a schimba ceva. E despre viața celor care se complac.

Cincizeci de secunde” de Daniel Oltean

Câștigătoare a concursului UNITER. Cea mai bună piesă românească a anului 2017.

Piesa e încărcată de suspans. La final mi-aș fi dorit să nu se termine. Am simțit că e mai mult despre anchetator decât despre fiul ucigaș. În fine, toate personajele din piesă au probleme psihice, fascinante, dar dureroase.

Voi menționa și două piese care au fost doar în selecții finale, nu câștigătoare.

Zăpada” de Adriana Gurău

Mi se pare că temele sunt: libertatea, corupția, legăturile de familie bolnăvicioase, moștenirea și condiția omului în univers.

Am descoperit multe idei interesante în diagolurile personajelor, cum ar fi:

Tu chiar crezi ce spui? Sigur, nu mai e interzis să călătorim în afara ţării, însă ce se întâmplă acum e mult mai subtil decât ideologia comunistă. În realitate nu suntem liberi. Suntem prizonierii propriilor noastre concepţii despre lume şi viaţă, a minciunilor pe care media ni le serveşte zilnic. Scuze Cristina, tu eşti printre puţinii care spun adevărul. Alergăm înnebuniţi după fericire, uitând să privim în noi înşine. În societăţile dezvoltate, oamenii construiesc graniţe nevăzute în jurul lor fără să-şi dea seama. De exemplu, îţi cunoşti vecinii?” 

Ultima dorință” de Cristina-Cozma

În piesă sunt două personaje. Două femei aparent diferite, dar extrem de asemănătoare de fapt.

Au multe trăsături comune în ciuda diferenței de vârstă. Amândouă sunt îndrăznețe și impertinente. În final, descoperim că amândouă sunt și egoiste.

Totuși, piesa mi se pare despre condiționări. Doamna e mult prea în vârstă, dar cu multe dorințe. Tânăra ar avea timp, dar nu are bani.

Inițial nu mi s-a părut plauzibil (verosimil) dialogul lor. Mult prea sincere, numeroase defecte recunoscute de la prima întâlnire, ceea ce oamenii, în general, nu prea fac. Dar cele două nu-s oameni obișnuiți, ci s-au întâlnit pentru a-și schimba una alteia viața.

Mi-e dor de teatru. De a merge în sală și a sta unul lângă altul, bucurându-ne de munca a zeci de oameni care reușesc să transforme simple dialoguri, în spectacole fascinante. Piesele de teatru sunt făcute pentru a fi jucate, doar așa există! Mi-au plăcut enorm toate cele pe care le-am citit. Îți recomand biblioteca virtuală UNITER, reprezintă din punctul meu de vedere texte contemporane extrem de valoroase. Dar orice piesă de teatru e, din punctul meu de vedere, tristă dacă nu e și montantă, transformată într-un spectacol.

Cu o ChocoTelegramă dispare orice dramă

3

Ciocolata ne activează serotonina din creier, unul dintre cei mai importanți hormoni ai fericirii. În plus, conține anadamina care ne energizează. Nici nu ar fi trebuit să știu aceaste informații, căci și numai când mă gândesc la gustul dulce și fin al unei bucăți de ciocolată de calitate îmi vine să zambesc. Se zice „nu face altuia ce ție nu-ți place”. Așa că mă pot gândi că și contrariul se aplică: „fă altuia ce ție îți place”. In cazul meu, să mănânc ciocolată fină. La fel de mult îmi place și să o primesc.

Când fac eu cadouri, pornesc întotdeauna de la ce îmi place mie, gândindu-mă în același timp la persoana căreia i-l ofer. Prefer să le ofer oamenilor experiențe, cadouri memorabile care să-i impresioneze. Așa că ideea de a oferi o atenție dulce, un mesaj personalizat și un ambalaj pe măsură mi se pare că reprezintă o experiență minunată. Atât pentru cel care o primește, cât și pentru cel care o oferă.

Nu prea înțelegi la ce mă refer? Ei bine, îmi propun să-ți arăt că să oferi ciocolată nu e plictisitor deloc, căci nici nu mă gândesc la banala tabletă dreptunghiulară de 100 de grame din marketul de la colț, ci la cadouri din ciocolată extrem de gustoasă, în forme inedite care impresionează prin finețea detaliilor.

Mă refer la ciocolata Chocolissimo Româ­nia despre care eu știu din 2015, atunci când și-a început activitatea în România. Totuși, Chocolissimo a luat ființă în anul 2004 în Polonia, aparținând grupului MM Brown. Astăzi operează în multe țări europene, iar produsele sunt realizate din ciocolată belgiană premium de bună calitate, create în ciocolaterii tradiționale din Franța, Belgia, Germania, Țările de Jos, Elveția și chiar Madagascar sau Australia, de maeștri ciocolatieri cu experiență, după rețete tradiționale bine păstrate.

Toate produsele Chocolissimo sunt inedite și spun o poveste: pralinele elegante, cele în formă de gogoși, ciocolata care se poate printa cu simbolul dorit, cea ambalată în cutii printate cu poza preferată sau din lemn care pot fi gravate și, apoi, refolosite de cel care le primește, dar și figurinele haioase ce pot fi oferite unei iubitoare de pantofi sau unui gamer pasionat. Uite câteva imagini absolut delicioase:

Deși îmi vine să le adaug pe toate cele de mai sus în coșul de cumpărături, ce mă provoacă foarte tare (mai ales că eu iubesc să scriu) e posibilitatea de a face un mesaj din ciocolată. Literele, aceste minuni ale comunicării pot fi din ciocolată și să reprezinte un cadou așa cum ți-l imaginezi, punându-ți și creativitatea la contribuție. ChocoTelegrama e un produs unic în România și poate include litere sau semne speciale din ciocolată cu lapte, cuburi de ciocolată albă simple sau cuburi de ciocolată printabilă cu diferite simboluri grafice.

O ChocoTelegramă e potrivită atât pentru femei, cât și pentru bărbați. E ideală și doar atunci când vrei să surprinzi pe cineva, dar și pentru o ocazie specială. E gustoasă și îți oferă prilejul de a mulțumi pe oricine, căci în limita a 60 de caractere, ai o libertate enormă de creație.

Dacă n-ai inspirație sau consideri că un mesaj simplu e de efect – de multe ori chiar e – poți opta pentru multitudinea de variante deja create de cei de la Chocolissimo. Deschide fullscreen prezentarea de mai jos și află ce posibile cadouri din ciocolată belgiană premium am descoperit pe site.

Pentru că mie îmi place foarte mult să creez, să stau să mă gândesc la mesaje și la ce am în comun cu oamenii dragi, aș opta să-mi creez propriile telegrame dulci. M-am jucat în configuratorul de ChocoTelegrame, care e extrem de ușor de folosit. Alegi dimensiunea dorită, dai click pe pătrățelul în care îți dorești să adaugi litera sau simbolul și lași imaginația să curgă ca o fântână de ciocolată. Nu uiți să alegi nici ambalajul dorit, potrivit ocaziei cu care îl oferi. Uite ce idei de cadouri mi-au venit mie:

Pentru tata

Tata e cel care m-a învățat să înot, să merg cu bicicleta, să apreciez partidele bune de snooker, să nu-mi fie frică în carusele, dar mai ales cel care intra mereu în lumea noastră, a copiilor. Se juca de parcă era unul dintre noi, așa că l-aș provoca să jucăm spânzurătoarea. Literele pe care le ghicește, sunt pătrățelele cu liniuță pe care le poate mânca primele. Bineînțeles că le va mânca și pe celelalte, dar voi încerca să-l păcălesc că dacă nu se prinde de cuvânt, i le confisc. Amator de dulciuri, știu că asta l-ar determina să fie implicat și să se bucure de fiecare bucățică de ciocolată câștigată.

Te-ai prins de cuvânt? E simplu: „fericire”. Acum trebuie să mă gândesc cum ascund articolul acesta de tata. Sau mă gândesc la alt cuvânt.

Pentru mama

Simt nevoia să o răsfăț, așa că pe lângă ciocolata care sigur îi va da o stare de bine, aș vrea ca mesajul să fie o invitație și o promisiune de care să mă țin.

Pentru bunica

Bunica e cea cu care am făcut meditații la franceză, așa că mesajul va fi în limba muzicală și nativă a lui Antoine de Saint-Exupéry (unul dintre autorii mei preferați).

O casă are nevoie de o bunică.

Mesajul poate fi, după cum observi, un joc, o invitație, un cuvânt, o frază simplă de efect sau un citat. Poate fi și o joacă. Mi-au venit și câteva idei trăznite. Cum ar fi să-i las lui Moș Crăciun, în loc de fursecuri cu lapte, un mesaj din ciocolată?

Pentru Moș Crăciun

Intuiția îmi spune că după ce ar gusta din ChocoTelegrama creată pentru el, moșul și-ar face un nou sac plin cu cadouri din ciocolată.

O idee simpatică, mai ales dacă ai copil, ar fi să vă puneți de acord la dimensiunea ChocoTelegramei și în funcție de asta să gândiți un mesaj pentru Moș Crăciun. În noaptea de ajun cine crezi că va fi cel mai bucuros? Copilul somnoros, Moș Crăciun sau tu cu mustăți cremoase deasupra buzei? Oricum, dacă ești la dietă, dă-mi comentariu, îți trimit cu drag adresa mea. Iar dacă vrei să petreci Crăciunul mai devreme, iarăși nu mă supăr.

Mai aproape este momentul în care primăvara ne întâmpină.

Mărțișor din ciocolată

Noi, femeile, avem cutia aceea imensă cu mărțișoare primite de-a lungul anilor. Câteva ne-au impresionat cu adevărat, dar să recunoaștem, multe nici nu mai știm de la cine sunt și nu ne-ar ajunge o viață ca să le purtăm pe toate. Așa că mi se pare o idee incredibilă să oferi un mărțișor și frumos, și personalizat, și util. Un pătrățel dulce mâncat de 1 martie mie mi-ar da energie și m-ar binedispune.

Eu mă gândesc ca omenilor speciali din viața mea să le pun inițiala numelui în mijloc, iar celelalte pătrățele să fie cu simboluri ale norocului sau gingașul ghiocel. Dacă tu ai un buget mai generos poți scrie tot numele persoanei sau să creezi mesaje ca: „1 martie fericit!”.

În final, pentru că de la atâtea discuții despre cadouri, ar fi și păcat să nu primești unul. Îți ofer cadou un joc scurt de memorie.

Bineînțeles că ți s-a făcut super poftă de ciocolată, dar și drag de ideea de a oferi, așa că-ți recomand să-ți iei inima în dinți și să trimiți mesajele dorite celor dragi, într-o manieră inedită cu ChocoTelegrama.

Fie că vrei să le transmiți celor din jur că te gândești la ei pur și simplu, că urmează să mergi la o onomastică sau la o altă ocazie, opțiuni ai de a-i surprinde cu ciocolată. Eu ți-am arătat cui aș face cadouri. Sunt convinsă că ai și tu în minte mesaje simpatice, de efect. Universul e limita! Bucățelele acestea de ciocolată pot fi și mărturii reușite la nuntă sau botez, pot fi cadou pentru proaspăți căsătoriți, o invitație pentru a te împăca cu cineva și exemplele pot continua.

Fiind partener ediția trecută de SuperBlog, nu am putut scrie nici măcar la o probă, așa că în momentul în care am văzut proba extra-concurs Chocolissimo lansată via SuperBlog, am știut că va fi un articol lung, scris cu mult dor de competiție, dar și multă iubire pentru ciocolată.

„Fluturele de hârtie” de Diane Wei Liang – recenzie

0

Având vacanță destul de lungă am mers câteva zile la părinții mei. Oricât de plăcut ar fi să stai să socializezi și să faci strategii la jocuri de socializare, tot sunt momente în care te trezești singur în cameră. Așa că am ajuns să mă uit la bibliotecă. Majoritatea cărților le-am citit în liceu, perioadă în care am devorat cele mai multe romane. Am văzut „Fluturele de hârtie” de Diane Wei Liang și mi-a atras atenția faptul că nu părea deschisă. Din descriere pare o lectură ușoară – chiar e –, dar ce cred că m-a oprit în liceu să o parcurg e faptul că e volumul II al unei serii Mei Wang. Nu cred că au avut mare succes la noi, motiv pentru care nici nu știam de existența acestei cărți.

M-am gândit că poate o ai și tu în bibliotecă și oscilezi dacă să o citești. Părerea mea e că se citește atât de repede, încât dacă te plictisești, poți să-i dai o șansă.

Despre ce e vorba în carte?

Descrierea oficială e aceasta:

„Într-o societate care nu și-a rezolvat problemele cu trecutul, aflarea adevărului este o afacere riscantă.

După șapte ani de muncă forțată prizonierul  3424, considerat reeducat, este eliberat din lagăr. Dar tânărul Lin, unul dintre studențîi condamnați în urmă masacrului din piață Tiananmen, este un om schimbat în mai multe feluri. Bântuit de amintirile anilor de detenție și ale evenimentelor care l-au adus acolo, se îndreaptă spre Beijing pentru a înfruntă demonii trecutului o dată pentru totdeauna.

În inima capitalei, Mei Wang încearcă să facă față atât îndatoririlor familiale, cât și provocărilor aduse de conducerea unei agenții de investigații într-o țară în care detectivii particulari sunt în afară legii. Dar când superbă Kaili dispare, domnul Peng, președintele casei de discuri pentru care cântăreața lucra, ii face lui Mei o oferta pe care nu o poate refuză.

Investigația o poartă din lumea strălucitoare și bogată din centrul Beijingului modern, până la superstițiile și cutumele batranelor alei de la marginea orașului. Urmărind indiciile oferite de fragilul fluture de hârtie descoperit în apartamentul lui Kaili, Mei se apropie nu doar de rezolvarea cazului, ci și de confruntarea cu demonii propriului sau trecut.”

Mei și Lin sunt personajele principale și cam până la jumătatea cărții, fiecare are câte un capitol dedicat. După care naratorul ne prezintă doar viața lui Mei care ajunge să fie fascinată de Lin. Cei doi nu se cunosc personal, dar Mei îl descoperă pe Lin tânăr și idealist prin intermediul a trei scrisori.

Ce mi-a plăcut?

Că am ajuns să gust un pic din atmosfera din China. În carte nu vei întâlnii burgeri și cartofi prăjiți, ci wotou, pao mo și ceai Oolong. Acestea sunt detalii care întregesc un tablou. Mai interesant este să afli despre cum au simțit ei masacrul din Piața Tiananmen din 1989.

Am lecturat extrem de rapid cartea și e potrivită pentru vacanță. Fără complicații, cuvinte alambicate și acțiune întortocheată. Întâmplările curg natural și sunt ușor de înțeles.

Ce nu mi-a plăcut?

„Fluturele de hârtie” e carte polițistă. Mi-e greu să spun dacă m-a ținut în suspans sau nu pentru că am citit-o foarte repede.

Îmi place să termin cărțile repede, dar nu-mi place să simt nevoia de mai mult, așa cum s-a întâmplat cu finalul.

Pe la capitolul 34 bănuiam făptașul, totuși pentru un astfel de final aș fi simțit nevoia de mai multe detalii. De mai multă empatie pentru cititorul care s-a atașat de personaje. Mi-a lăsat un gust amar.

Finalul mi s-a părut grăbit, ca și când scriitoarea și-a terminat limita de cuvinte impusă de editură și a vrut să încheie cartea. Făptașul nici nu a încercat să nege. Nici nu a plâns pierderile întâmplate în viața lui în așa fel încât să sfărâme sufletul cititorului. Potențial ar fi avut să fie genul de carte la al cărui final să plângi, după care să înțelegi că „asta e viața”. Nu am simțit catharsisul, această forță de a dărâma un personaj pentru ca cititorul sau spectatorul să se simtă norocos, înălțat.

Oricum, până acolo, cartea chiar m-a binedispus și dacă o ai în bibliotecă, poți să-i dai o șansă într-un moment de plictiseală. Poate sunt subiectivă și în legătură cu finalul pentru că ce înțelegi e că viața nu e dreaptă, iar noi am cam fost obișnuiți cu happy end.

Un pic despre scriitoare

Cred că o astfel de carte nu ar fi putut fi scrisă decât de un om care a gustat evenimentele politice din vremurile respective. Deși doar un copil, Diane Wei Liang, născută la Beijing, a fost împreună cu părinții într-un lagar de muncă într-o regiune îndepărtată a Chinei. În studenție a participat la Mișcarea pro-democrație și la revoltele din Piața Tiananmen. În prezent, locuiește în Londra și predă management în SUA și Marea Britanie.

SuperBlog a fost super și-n 2020

1

Indiferent de situație, SuperBlog rezistă, iar asta nu reușește decât să mă bucure. Un an greu care n-ar părea astfel uitându-te la multitudinea sponsorilor și premiilor care s-au câștigat la SuperBlog.

SuperBlog a avut gală anul acesta. Cu organizare și eforturi, Claudia și Albert au reușit să creeze un cadru tare plăcut pentru toți concurenții, partenerii și sponsorii SuperBlog. Deși n-am ținut niciun discurs, fiind extrem de ocupată, recunosc că am intrat din când în când pe transmisiunea live pentru a mă încărca cu emoțiile celor curajoși.

Cine e pe podium?

La finalul competiției se pune mereu această întrebare: ”Da’ câștigătorul? Cine-i?”

Ei bine, eu cred că toți participanții sunt câștigători într-un fel sau altul. Unii au câștigat doar câte o probă, alții au căpătat experiență, o rutină de a scrie pe blog sau au cunoscut persoane interesante. De aceea, vă felicit pe toți!

Totuși, pe podium pe află trei fete extrem de talentate. Cu două dintre ele am avut șansa să fac cunoștință personal și să descopăr că pe cât sunt de ambițioase, pe atât sunt de prietenoase.

Pe locul al treilea se află Mara Rus cu blogul Incabinadeproba care scrie organizat, cu subtitluri, imagini mari, iar aspectul blogului este elegant. Felicitări, ai potențial de a câștiga o viitoare ediție!

Pe Diana-Elena Gole, clasată pe locul al II-lea o cunoaște întreaga comunitate SuperBlog ca pe un om extrem de ambițios. Ce-mi place mult la Diana este că ambiția ei nu are legătură doar cu concursurile, ci cu orice își propune. Scrie constant pe blogul De-ale Dianei, ea fiind bloggeriță de mulți ani. Eu o citesc cu drag, și nu mă refer doar la articolele din competiție, ci la recenzile despre cărți, la interviuri și sfaturile pe care le oferă. Diana e blogger în adevăratul sens al cuvântului. Are și un grup pe Facebook în care ne provoacă de fiecare dată să fim activi și să ne ”prindem degetele în discuții”.

Câștigătoarea de anul acesta este Oana Pană, cu care eu am mai tot avut discuții. Oana mi-e dragă! E plină de creativitate și cred că în cazul ei, exercițiul a fost cheia succesului.

Oana a luat pauză de la o ediție de SuperBlog, cea din primăvară, dar cred eu, că a urmărit de pe margine (se poate să mă însel). Oana îmi pare studioasă, „își face temele, documentarea”, și-a ascuțit instinctul de a „simți sponsorii” și toate acestea combinate cu talentul de a așterne cuvinte au făcut-o câștigătoarea acestei ediții, cu toate că a avut o penalizare de 10 puncte întrucât a întârziat cu înscrierea unui articol.

Recunosc că Oana mi-a atras atenția de la prima ediție la care am participat, atunci când a câștigat proba unui sponsor care, în acea perioadă (haha, ce copil eram!) mi s-a părut foarte greu de mulțumit. Am știut că are potențial și că poate descoperi, într-o temă dată, „acel ceva” care s-o scoată din banal, dar să n-o arunce în penibil. Anul acesta a participat cu blogul Inima din cuvinte.

Felicitări, Oana! Tu știi cât de dragă îmi ești și mă bucur că faci parte din gașca cu trofeu!

De ce am vorbit un pic despre câștigătoare?

Pentru că la SuperBlog participă oameni faini. Nu doar cei de pe podium, ci majoritatea sunt prietenoși, amuzanți, pasionați de discuții și dornici de a te ajuta.

Pe mulți dintre ei îi poți descoperi și în podcasturile SuperBlog.

SuperBlog 2020 a ajuns la final, dar o nouă ediție se anunță în primăvară așa că exersează, scrie, ambiționează-te și ”ia-le premiile”.

Lista de obiective pentru anul 2021 (Recunoștință pentru anul care a trecut)

2

Din start titlul e greșit pentru că, de data aceasta, nu va fi nicio listă. Dacă anul trecut am avut 5 obiective, aparent ușor de atins și respectat, anul acesta nu mi-am propus decât să fiu autentică. Să am grijă de mine, să mă iubesc, să fiu EU așa cum simt.

Cum arată lista de anul trecut?

  1. Cel puțin o postare pe blog o dată pe lună;
  2. Să postez pe Pulsul Străzii tot anul, indiferent de cum va fi proiectul primit, o dată la două săptămâni;
  3. Să nu mă mai uit la seriale, filme;
  4. Să termin de scris o carte;
  5. Să fac cel puțin o lecție pe lună din cartea mea de engleză.

Câte obiective am respectat?

Eroare! Încercați mai târziu!

Tradus: zero! Niciunul! Nimic! Nada de nada! Dezastru! Ai înțeles tu…

Aș putea da vina pe pandemie, pe lipsă de timp, pe faptul că am reușit să mă ocup de alte proiecte și am descoperit pe parcurs noi pasiuni. Și toate ar fi plauzibile, dar în același timp nu-mi arată decât faptul că pentru mine listele nu funcționează. Am crezut că dacă fac promisiunea publică voi avea șansa să mă țin de ea, dar nu mi-a demonstrat decât că oricum n-ar fi sesizat nimeni că nu mi-am respectat obiectivele. Așa că voi păși în noul an fără gânduri prestabilite. Voi încerca să fiu atentă la ce se petrece în jurul meu și să acumulez experiențe.

A fost un an ratat pentru mine?

Deși greu anul 2020 pentru majoritatea, culmea e că eu am avut activitate. Nu m-am ținut de listă, dar am reușit pe parcursul anului să profit de oportunitățile care au apărut.

Mi-am achiziționat o garsonieră și nu mai am mult până când termin renovarea ei. V-am ținut la curent cu evoluția garsonierei pe YouTube.

Am început un proiect extrem de simpatic la TVR1, unde îmi fac profesia, adică aceea de actor-păpușar. Emisiunea „1,2,3 și afli tot ce vrei” e educativă și a fost primită foarte bine de copii și de părinții acestora.

Am câștigat Spring SuperBlog 2020.

Mi-a fost publicată o povestire în antalogia „Inima nu face riduri”.

Am salvat un motan de pe stradă care acum simt că mă învăluie cu iubirea lui. Am contribuit la salvarea unui alt pui de pisică oferindu-i foster până la adopția responsabilă.

Am învățat câte puțin despre animația digitală. Extrem de puțin, dar ceva nou și distractiv.

În pandemie am făcut pe canalul de YouTube Itsy Bitsy decorațiuni handmade care să-i determine pe copii să creeze lucrușoare simpatice și utile.

Nu a fost un an risipit, pur și simplu un an spontan. Chit că mi-am propus ceva, a ieșit altceva la fel de frumos, dacă nu mai frumos!

Nu am scris ca să mă laud, ci pentru că e minunat să fim recunoscători pentru micile bucurii care se întâmplă în viața noastră. Te îndem să te gândești și tu la reușitele din acest an, chit că e vorba despre reîntâlnirea cu o prietenă pe care nu o văzusei de mult sau faptul că ai avut mai mult timp pentru tine sau că ai ajutat pe cineva.

A, să nu uit! Mi-am învins teama de a cânta „în public”. Vorba vine, tot nu cânt la karaoke, să fie clar!

Îți urez Crăciun fericit și un an nou cu multe surprize plăcute!