Personal

Home Personal

SuperBlog fără “super”, e doar un “drob”, pardon, “blog”

9

SuperBlog…

Am tot amânat scrierea acestui articol. Nu pentru că nu am nimic de zis despre această competiție, ci pentru că a fost copleșitoare. Cred că dacă e ceva ce majoritatea simt, în momentul în care participă, sunt stările contradictorii. De la bucurie la tristețe e un pas extrem de mic, probabil, în orice competiție, iar aceasta nu face excepție. Trebuie să știi să-ți dozezi eforturile. Să intuiești pe ce pulsezi, cam ce ar vrea diferiți sponsori. Să știi la ce lucrezi, care sunt punctele tale slabe. Să găsești în tine tot ce nu credeai că ai. Sfaturi utile, zic eu că am dat și în discursul de la gală (plin de emoţii şi improvizaţie, dar o viaţă avem, nu?):

Mai multe nu voi scrie acum despre cum să ai punctaje mari, cred că e suficient. Nu am avut strategie. Pur și simplu, m-am lămurit pe parcurs. Eu cred că fiecare are un drum diferit în SuperBlog, realizări diferite și tehnici care funcționează pentru el, dar pentru altcineva nu. Există și generalităţi, iar cea pe care aș miza eu este: să-ți pese. Dacă îți pasă de probe și de competiție, nu ai cum să nu ai reușite. Nu neapărat să iei trofelul, dar, poate, să câștigi o probă individuală. 

Bănuiesc că majoritatea care vor citi articolul sunt din cei implicaţi sau care îşi doresc să participe într-un fel sau altul. Totuşi, pentru cei care aţi aterizat ca un avion pe un câmp străin, vă voi descrie foarte pe scurt despre ce e vorba, pentru mai multe detalii simte-te încurajat să citeşti totul pe SuperBlog.

Avem:

  • organizatori (mediaza totul, se asigură că regulamentul competiţiei e respectat);
  • sponsori (cei care propun temele şi dau premiile);
  • bloggeri parteneri (nu participă, dar sustin competiţia);
  • juraţi (pot fi din sponsori, din bloggeri parteneri sau alţi reprezentanţi);
  • participanţi (deţinători de bloguri în anumite condiţii, uşor de îndeplinit, pe care le găseșţi în regulament).

Toţi de mai sus sunt interconectaţi. Nu e o categorie mai importantă decât alta, toate trebuie să funcţioneze “brici”. Cele mai multe tensiuni sunt, evident, între concurenţi şi juraţi, dar tot acolo sunt şi cele mai mari legături pentru că şi unii, şi ceilalţi analizează acelaşi articol, spre deosebire de organizatori sau ceilalţi participanţi, juraţii citesc toate articolele scrise la proba pe care o au ca responsabilitate. Sunt conectaţi mai mult decât ar crede-o şi ce bine se simte când rezonează unii cu ceilalţi!

Există ediţia din toamnă cu mai multe probe şi ediţia din primăvară cu aproximativ 18 probe. Ca să înţelegi în continuare articolul şi pentru că nu mi-am propus să devin dicţionarul SuperBlog, mai precizez doar că fiecare probă îşi are propriul regulament (temă, cerinţe tehnice)

Surprize, surprize, nu cu Andreea Marin, ci cu SuperBlog 2019

Pe parcursul celor 28 de probe – multe, dar interesante – nu aveam cum să nu rămân surprinsă de anumite decizii ale juraților, de anumite reacții ale concurenților sau de gânduri pe care le-am pus în articole. Uneori, inspirația îl surprinde și pe cel care o caută, iar alte ori nu mai iese din ascunzătoare nici când îi strigi că s-a terminat jocul de-a “fața ascunselea”.

Ca orice surprize, unele sunt plăcute, altele sunt dezamăgitoare.

Surprize plăcute:

Marea mea surpriză, articolul care a declanșat în mine dorința de a nu renunța la competiție, de a scrie cât mai bine, a fost cel pentru sponsorul Experimentează. Deși luasem 100 de puncte și până atunci, nu am simțit-o ca pe o reușită extraordinară pentru că fuseseră mai mulţi cu punctajul maximum.

În primăvară, deși m-am clasat pe locul al III-lea în clasamentul final, nota maximă obținută fusese 99. Așadar, prima notă pe care am simțit-o real ca un 100 a fost la Experimentează, o surpriză pentru că îmi pierdusem speranța că pot găsi “acel ceva” într-o temă, că pot să fac ca sponsorii să rezoneze total cu mine. Știam deja că scriu binișor pentru că aveam numai note mari, dar credeam și că-mi lipsește ceva ca să câștig probe individuale. În momentul în care am aflat că mă înșel, că nu-mi lipsește nimic, s-a născut în mine un altceva, o speranță care m-a determinat să caut mijloace de a fi din ce în ce mai creativă, amplă în abordare, dar nu plictisitoare. Surprize plăcute au mai fost și la alte probe, dar nu revelatoare, ca la aceasta. 

Gala a fost iarăși minunată, la fel ca surpriza de a doua zi, când superbloggerii au fost “sechestrați” în Games of Thrones pentru că după ce s-au luptat toată toamna pentru un trofeu, de ce să nu o facă și pe câmplul de luptă? Dar cum nu suntem neanderthali, s-a ales să facem echipe (fiecare cu regatul lui, nu?) și să doborâm recordul de a evada dintr-o cameră. Lecța învățată la PuzzlePunks Escape Room din Brașov este că degeaba ai armata cea mai numeroasă (noi am fost 7, deși numărul maximum era de 6, dar au fost gazdele drăguțe), determinarea și perspicacitatea sunt cele mai importante. 

Surprize neplăcute:

  • Anumite enunțuri neclare sau în care nici jurații nu cred;
  • Cea mai mare dezamăgire pentru mine a fost o rejurizare cu același juriu, căruia i s-a adăugat un membru. Rejurizare tocmai pentru că jurații nu au ținut cont de cerințele tehnice enunțate. Mă dezamăgeşte atitudinea de nepăsare, am luat notă mare. Dacă din prima mi-ar fi dat 95 de puncte, nu ar fi fost nicio problemă, aş fi crezut că atât au considerat, dar să-mi furi un punct (iniţial am avut 96) pe motiv că am depăşit limita de cuvinte (1200) cu 8, deşi nu e aşa, mi se pare lipsă de respect, motiv pentru care, după ce trece un an de la publicarea articolului le voi şterge numele din articol, pentru că nu-l merită. Articolul e informativ, prea drăguț pentru maniera în care s-au purtat. Nu doar cu mine, dar unui alt superblogger i-au spus că are aproximativ 1775 de cuvinte, deşi articolul avea doar 950. Pentru mine este o dovadă clară de neatenţie. Deşi ei consideră că articolul meu are 1208 de cuvinte, eu, şi după contestaţie, ştiu că nu are şi nu au cum să mă convingă decât dacă mă spală pe creier şi mă reprogramează cu un sistem de operare nou, dar defectuos. Dar dacă-i defectul pe plus, să fie primit, nu? În general, platforme diferite de numărare a cuvintelor pot arăta cu câteva în plus sau în minus, dar eu, chiar şi aşa, cred că, la aceşti juraţi, a fost lipsă de atenţie (exemplu îmi stă articolul notat cu 1775 de cuvinte în loc de 950), dezinteres (erau trei juraţi, nu era just să verifice toţi cerinţa în propriul Word?) şi dezinformare (la contestaţie i-am anunţat că platforme diferite pot arăta un pic altfel, iar o diferenţă de plus, minus zece cuvinte trebuie oferită mai ales când nu ai anunţat în ce platformă vei verifica articolul. Cu nonşalanţă am fost anunţată că nu-mi înapoiază punctul pentru că ei nici măcar nu ştiau informaţia asta. Bine, bine. Nu ştiai, dar ai aflat! Alegi să rămâi încuiat sau te foloseşti de informaţie? E o alegere personală, iar, din punctul meu de vedere, ei au ales dezavantajos, iar respectul meu l-au pierdut. Ca să înţelegeţi cum au gândit, fără să-i citez că nu are sens, m-am gândit la un exemplu pueril, dar exact: pe principiul dacă eu nu știam că 2+2 fac 4, eu am crezut că fac 3, așa am văzut eu într-o carte redactată greșit, înseamnă că așa e, ce contează că mi se și spune că nu e chiar așa. Eu nu știam și basta. E mai important că nu știam, de ce să-mi corectez calculul când am aflat adevărul? Uite, la mine în manualul defect scrie 2+2=3, asta e dovadă, clar?).
  • Am plâns. Am avut câteva nopți în care nu am dormit. Ideile nu mă lăsau în pace în unele. În altele, nervii mă zgândăreau. Fiind despre mine, asta a fost surpriza cea mai mare. Să constat că părerea altora e atât de importantă pentru mine. Că nedreptatea, care nu s-a vrut îndreptată nici după ce l-ai anunțat și lămurit pe om, e ca un pumnal, și pentru ce? Pentru ceva care nu schimbă cu nimic cursul vieții mele;

În unele articole m-a surprins ce fel de structurare am avut pe domenii la care nu mă pricep deloc. La altele, câteva glume pe care nu le stabilisem, pur și simplu, s-au scris singure. Uneori m-a uimit ușurința cu care am scris, alteori tocmai faptul că am tras de mine. 

Cum am procedat eu?

  1. Am intrat în competiție fără așteptări, așa cum am scris și în articolul de înscriere. Nici măcar nu intenționam să scriu la toate probele. 
  2. Mi-am dat seama după vreo 6 probe la care veniseră notele că sunt plasată bine în clasament, deși nu-mi propusesem asta, așa că am început să simt o responsabilitate pentru a scrie cât mai bine. 
  3. Am experimentat ce înseamnă 100 la o probă “clasică”, care are doar 3 câștigători. 
  4. La următoarea probă am trăit o dezamăgire cu o probă pe care am urât-o de la început. Nu am înțeles de ce e necesar ce fac acei sponsori. Nu-i voi menționa. Problema nu e la ei, ci la mine că am ales să scriu despre ceva în care eu însămi nu credeam. 
  5. Nu am citit niciodată probele când apăreau pentru că aș fi fost toate zilele concentrată pe ce să scriu. Le-am citit doar când intenționam să mă apuc de tastat. În general, cu o zi înainte de termen. 
  6. La un moment dat, era un ritm natural. Probele şi deadline-urile făceau parte din viața mea. Știam deja când o să scriu, anticipam cât timp aș avea înainte.
  7. La ultimele probe am muncit extraordinar de mult, cu atenție sporită pe detalii și elemente surpriză pentru că am început să simt presiune. 

Ar trebui să faci ca mine? În niciun caz! Tu fă ca tine, dar cu credință. Descoperă ce funcționează pentru tine. 

Voi mai participa?

Ca și data trecută, nu am nicio idee. Probabil.

În primăvară am luat locul al III-lea, acum locul al II-lea, urmează locul I? Nu există nicio garanţie, frumuseţea acestui concurs e că e imprevizibil, oamenii te uimesc. Dar și dacă aș fi pe 15 sau pe 30, ce e important pentru mine e să simt că eu am învățat și descoperit ceva la mine. 

Așadar, ce am descoperit?

  • că nu poți rezona cu toți;
  • dacă îți pasă, lucrurile se întâmplă;
  • deși pe parcursul competiției ai tendința de a îți fi mai simpatici anumiți concurenți, iar alții antipatici, de fapt, toți suntem asemănători. În primul rând, ne leaga pasiunea pentru scris, apoi bloggingul, faptul că toți trăim cu emoții zilele de notare etc. 

Început de mulțumiri pentru final de SuperBlog 2019

Mulți oameni m-au surprins plăcut la gală. Dintre concurenți, îi mulțumesc lui Emil pentru cuvintele frumoase pe care le-a scris pe Facebook despre mine. Danei pentru că m-a menționat pe blogul ei, pe care o și felicit pentru câștigarea trofeului. Oanei pentru discuţiile noastre pe parcursul competiției. Mădălinei pentru susţinerea pe care am simţit-o din partea ei încă din primăvară. Tuturor celor care au acceptat provocarea de a răspunde la câteva întrebări pentru proiectul meu și al lui Andrei, Pulsul Străzii. 

Andrei e o altă persoană pe care simt să o menționez, la fel ca mama mea care citea fiecare articol înainte de înscrierea în platformă. Culmea e că printre bloggeri, circula o glumă cum că podiumul e rezervat Danelor. Ei bine, locul al II-lea nu a fost câștigat de o Dană, dar am putea spune că a fost câștigat pentru una, căci acesta e și numele mamei mele. 

Albert și Claudia, organizatorii, m-au surprins plăcut cu firea lor prietenosă, dar fermă. Le mulțumesc pentru dorința de a ajuta, chiar și când a venit vorba de a ajunge din Brașov în București.

Nu în ultimul rând, îți mulțumesc ție, că ai ajuns până la finalul polologhiei și că ai citit, poate, și câteva dintre articolele cu care am participat.

Ține creativitatea aprinsă cu SuperBlog 2020

5

La cea de-a patra ediție de SuperBlog de când am auzit de SuperBlog mă văd nevoită să-mi astâmpăr instinctul ca prima dată când intru pe site să apăs în colțul din dreapta pe „intra in cont”. Simt că particip și acum, dar altfel decât înainte. Sunt alături cu sfaturi pentru bobocii care simt nevoie de ele, dar și de cei experimentați care au întrebări, căci voi fi blogger partener. Apar și-n secțiunea specifică în pe site-ul Superblog.eu, cu o descriere (ușor îmbogățită aici pe blog) cam așa:

Sunt actriță, om de radio, blogger și om extrem de curios, iar atunci când ceva mă atrage și stimulează mă dedic total, așa am ajuns ca la cele trei ediții la care am participat să mă aflu de fiecare dată pe podium. Așa că sfatul pe care-l pot da e ca orice faceți, să faceți cu credință, cu motivație! Acceptați cine sunteți si dați tot ce aveți mai bun. Eu accept că sunt o timidă incurabilă, dar, în același timp, sunt un om care are ceva de spus, în scris sau verbal, iar pentru ideile mele, lupt să fie expuse clar și inedit. Cam așa este și cu fiecare probă SuperBlog: pleci de la tema dată și o faci să fie a ta. Succes tuturor participanților!

Totuși, ce e SuperBlog?

Superblog reprezintă multe: sponsori, jurați, bloggeri parteneri, participanți bloggeri, parteneri media, organizatorii Albert și Claudia, probe, cerințe, note. Dar mai mult de atât, reprezintă tot ce vei investi sau deja investești în el: emoții, solidaritate, conflict, dezamăgiri, bucurii, încredere, prietenie, discuții, sentimente de apartenență sau din contră.

SuperBlog nu e doar un concurs, e un fel de maraton. E un concurs cu multe probe care și ele sunt concursuri de sine stătătoare, de aceea, te poți înscrie și mai târziu în competiție și să participi doar la anumite probe. Oricum, în acest caz nu vei avea șansa la podium. Eu nu am fost în stare să renunț (pe parcurs) la nicio ediție de Superblog pe care am început-o, așa de tare mi-a plăcut. De altfel, dacă analizezi tagurile de pe blogul meu, o să vezi că unul dintre cele mai des folosite este: „SuperBlog”.

Au început înscrierile pentru SuperBlog 2020

Ești blogger și te-a atras ce am scris până acum? Poate că e cazul să-ți depășești fricile și să-ți aprinzi creativitatea, căci au început înscrierile pentru SuperBlog 2020.

Probabil, dacă mi-ai urmărit blogul, știi că pentru mine această competiție e ca un motoraș care îmi pune în funcțiune creativitatea și activează partea aceea din mine atât de perseverentă că scrie odată la două zile pe blog. 

Recunosc că bannerul mi se pare extrem de potrivit mai ales că am auzit cel puțin un superblogger pe care îl respect spunând că noaptea-i vine inspirația. Poate și pentru că atunci își găsește timp pentru scris. Uneori e atât de plăcută senzația că munca ta e apreciată, că ești parte dintr-o mișcare îndrăzneață, că poți să-ți exprimi ideile, încât merită să oferi câteva ore pentru această activitate.

Banner SuperBlog 2020

O noapte albă pentru SuperBlog nu înseamnă să dansezi pe boxe, ci să te lași învăluit de magia cuvintelor. E o noapte obositoare, dar atât de plăcută când culegi roadele a ce semeni. 

Nu e cazul să te sperii, am încercat și eu să fiu poetică. Dacă îți va plăcea, crede-mă că va fi ușor să aloci respectivul timp, care nu trebuie să fie noaptea, ci când vrei tu. Eu știu sigur că mie mi-a plăcut, scriam și în notițe în telefon în autobuz. Scriam în pauzele de la muncă și o făceam ca atunci când intri pe telefon să te joci, adică o făceam cu drag.

Andrei Neagu lansează ”Prea Departe”

23

Piesa “Prea Departe” este compusă și interpretată de Andrei Neagu, iar eu o știu pe de rost. Nu doar pentru că rămâne întipărită în mintea și sufletele celor care se deschid să înțeleagă, celor empatici, celor care își doresc să primească emoții, cât și pentru că am plâns de am rupt ascultând-o ore întregi.

Cum simt eu piesa?

Piesa e dulce, ușor tristă, nu neapărat menită “să stoarcă lacrimi”, cât mai degrabă să-ți arate că nu ești singur. Cu toții avem un drum, cu toții avem oameni pe care îi simțim ”prea departe”. Sigur că asta e interpretarea mea asupra piesei.

Cum o să o simți tu?

Dacă aș întreba trei oameni diferiți toți vor avea versiunea lor destul de asemănătoare, dar în același timp diferită. Asta face viața frumoasă! Faptul că atunci când ne uităm în jur nu vedem mii de “noi înșine”. Cineva ar putea înțelege că e vorba despre acea relație în care ai simțit că ai un viitor, în care ai investit, iar celălalt nu a fost pe aceeași lungime de undă. Alții o să creadă că e despre faptul că nu poți uita pe cineva sau că, pur și simplu, te-ai despărțit sau ai fost părăsit de curând. Unii o să simtă că, de fapt, acel cineva nu e ”prea departe” tocmai pentru că e în mintea ta. Unii vor simți că e despre atunci când o relație se răcește, ”singurătate în doi”.  Mii de posibilități de interpretare și toate sunt corecte!

Arta e pentru cei care acceptă să o primească în viața lor și nu există decât prin percepția acestora. Orice act artistic, că e teatru, cântec, dans sau circ conține elementele: interpret (artist), poveste (cadru) și pe tine, pe cel care privește. Fără tine nu există! Iar ea e doar atât cât tu vezi. Acest clip poate fi emoționant și fascinant, plictisitor și static sau dubios în funcție de ce parte din tine lași să se oglindească în el. Așa că, te rog, privește-l și lămurește-te ce înseamnă pentru tine. Nu porni cu așteptări. Lasă-te surprins!

Sunt inspirată într-o casă elegantă

5

Cum tocmai m-am mutat în casă nouă, adică veche, dar nouă pentru mine, și cum nu are nimic, în afară de nevoie urgentă de curățenie, renovare și reamenajare, în mintea mea se desfășoară tot felul de planuri, mă gândesc la tot felul de stiluri, combinații care să-mi facă viața inspirată.

Eu sunt o gurmandă, iubitoare de mâncare și îmi place să experimentez din când în când gătind sau să-mi savurez mâncarea comandată în bucătărie, de aici mi-am propus să pornesc cu renovarea. De la cea pe care eu o numesc inima casei, e de multe ori și locul meu de inspirație, de unde scriu pe blog, în miros de pâine caldă pe care ador să o coc într-un cuptor de calitate.

Dacă în trecut bucătăria era reprezentată de un cuptor rudimentar, cu lemne sau cărbuni, iar mirosul se împrăştia în toată curtea, abia în secolul XX arhitecta Margarete Schütte-Lihotzky a pus accent pe bucătărie ca spaţiu de depozitare, folosit eficient. Acum însă, bucătăria e mult mai mult de atât, avem acces la design specializat, electrocasnice şi ustensile. Putem alege dacă o să fie bucătărie închisă sau open space, opţiune tot mai populară în era modernă, când să găteşti, să ştii să o faci, nu îţi mai asigură existenţa, poate doar un loc de onoare într-o inimă de bărbat, doar se zice că dragostea trece prin stomac, nu? Sunt totuşi convinsă că abilităţile practice în “bucătăreală” a bucatelor, nu pot să le egaleze pe cele în “bucătăreală” a gospodăriei. Ne ghidăm în viaţă după simţul estetic. Atunci când eşti înconjurat de frumos, parcă totul e mai bun, mai plăcut, chiar şi cartofii prăjiţi un pic mai mult.

Cu atâtea opţiuni, cred că îmi înţelegi greutatea în a mă decide cum să fie noua mea bucătărie. Atunci când simţi că cerul e limita, iar asta te încurcă, iei o gură de aer şi te gândeşti să porneşti de la elementele cele mai importante: chiuvete de bucătărie, cuptor, frigider, hotă etc.

De ce de la aceste elemente? Pentru că mie mi-e clar cât sunt de necesare, iar în funcţie de asta pot să gestionez şi restul spaţiului, cât va fi spaţiu de depozitare, ce fel de blat folosesc, unde pun hota ca să nu trebuiască după ce spăl legumele să o ocolesc pentru a ajunge la tigaie.

Acum, trăgând aer în piept, am inspirat mirosul proaspăt de pizza comandată, iar asta m-a întristat. Sigur că-mi place pizza comandată, dar deja visez la cea coaptă de mine într-un cuptor Franke pe care mi-l doresc încă de dinainte de a-mi fi cumpărat apartamentul.

Tot de la aerul proaspăt şi apetisant, mi-am dat seama deja că îmi doresc de la bucătărie să fie practică, rezistentă şi elegantă. Vreau să îmi facă plăcere să stau cu prietenii, chiar și în bucătărie, nu doar în living. Îmi doresc o casă care să mă inspire, să-mi vorbească, să mă ghideze, iar limitările ei de spaţiu şi nevoia mea să se întâlnească cu un rezultat surprinzător. Asta se poate întâmpla doar respectând câteva aspecte esenţiale: estetic, practic şi calitativ.

Estetic

Ce multe poate face o gură de aer! Până la urmă, cred că asta e singura modalitate de a fi inspirat, atunci când inspiri cu plăcere, iar pentru asta e nevoie nu doar de miresme îmbietoare, dar şi de un spaţiu pe măsură, care să facă față aburului, fumului sau mirosurilor combinate.

Bucătăria mea va fi clar frecventată de prieteni, voi avea seri ale fetelor în care vom găti paste şi vom bea vin alb. Vom juca jocuri de societate. Va fi o bucătărie cu care să mă mândresc, dar pe care să o pot folosi pentru a găti prăjituri.

Voi opta pentru bucătărie închisă, dar dichisită. Geamurile mari nu sunt niciodată suficiente atunci când îţi propui să găteşti în bucătărie, iar eu cu siguranţă voi alege o hotă Franke cu un design deosebit, care nu doar că va fi eficientă, dar poate fi confundată uşor cu un tablou.

Hota aceasta nu doar că arată foarte bine, dar e și extrem de silențioasă, deci nu ne va deranja în timpul discuțiilor. Poate fi folosită atât în modul de evacuare, cât și în cel de recirculare. Dar deja mi se pare că am trecut la următorul punct, cel practic, când contează ca totul să funcționeze inteligent, pentru a ne face viața ușoară.

Cele două aspecte sunt clar conectate, căci estetic fără practic e inutil, iar practic fără estetic e trist.

În ceea ce privește plita, voi alege cu siguranță modelul care să se potrivească cu hota. Pentru mine e foarte important să fie ușor de curățat, iar faptul că este din sticlă tratată, face ca plita Crystal Steel să fie ideală.

Practic

Dacă și tu ai o bucătărie mică, vei simți că ești limitat, dar mult mai important e cum te organizezi pentru ca nici măcar cerul să nu-ți fie limită, poate tavanul doar, dar hai să ne întoarcem la sfaturi utile. Cu un mobilier compact și multifuncțional nu ai cum să greșești. Spațiile de depozitare trebuie să fie alese inteligent. Mobila masivă se exclude într-o astfel de variantă. O bucătărie mică e ideală în formă de U sau de L. Atunci când reușești să integrezi mobila cu electrocasnicele ai parte de varianta ideală, care va arăta foarte bine.

Și într-o bucătărie mai mare sunt câteva reguli de care trebuie să ții cont dacă vrei să te simți confortabil. Pentru mine, chiuveta este extrem de importantă, căci e cea mai folosită parte a bucătăriei. Voi opta întotdeauna pentru un robinet înalt, de altfel, acestea sunt cele mai comune, pe bună dreptate, căci, în bucătărie, un robinet scurt, te va încurca la spălatul vaselor. Eu voi opta pentru o baterie Franke cu un grad mare al funcționalității.

Mie îmi place chiuveta din fragranite, dintr-un amestec de granit și rășină acrilică, cu o tehnologie inovativă  SANITIZED (ioni de argint), care îmi ușurează viața, căci ajută la menținerea curățeniei chiuvetei. Sigur că tot trebuie curățată, dar testele demonstrează că 99% dintre bacterii nu se vor înmulți.

Poate pentru ce îți imaginezi tu se potrivește altceva, poate o chiuvetă din inox sau fraceram. E foarte posibil să nu fie la fel pentru toată lumea când vorbim de gusturi, dar sunt câteva reguli universal valabile, iar una dintre ele este calitatea.

Calitatea

Dacă este ceva de la care nu voi face rabat este ca tot ce folosesc pentru amenajare să fie calitativ, de la mobilă, la electrocasnice și ustensile.

Un produs calitativ nu doar că arată mai bine și e mai performant, dar în timp, reprezintă economie, căci ține mai mult.

Eu, după cum ai observat deja, mă tot uit pe site-ul celor de la Franke, și o fac pentru că am încredere în produsele lor. Nu doar pentru că e cel mai mare producător de chiuvete pentru bucătărie din lume, dar este și lider în cercetarea şi dezvoltarea unor materiale şi a unor produse noi pentru bucătărie. În plus, îi recomandă și experiența, primele chiuvete fiind comercializate în 1925. În România au peste 20 de ani experiență.

Pizza mea s-a răcit deja, căci sunt absorbită de multitudinea de opțiuni pe care o am pentru reamenajare. Cred că singura soluție este să abandonez mâncarea și să mă urc în mașină pentru a merge la  showrooom-ul Franke România unde nu doar că pot să văd tot ce mi-a plăcut de pe site, dar am șansa să mi se răspundă la toate întrebările.

Ți-au plăcut alegerile mele?

Mi se pare că locul în care trăiește un om spune foarte multe despre el. Numai din acest articol sunt convinsă că deja ți-ai dat seama că îmi place stilul modern, că iubesc să fiu inspirată de tot ce mă înconjoară, inclusiv bucătăria. Nu poți găti cu dragoste, decât dacă o simți.

Pentru că toți suntem diferiți, eu sunt foarte curioasă, care e preferata ta dintre următoarele?

Te-am nimerit? Bineînțeles că acesta a fost un joc. Probabil, la fel ca mie, îţi plac toate, aşa că dacă ai putea, ai avea casa numai din bucătării. Ce cred că e important totuși de reținut este să alegi cu inima și cu capul atunci când renovezi.

Indiferent pe care ai ales-o, ești special, așa cum ar trebui să fie și casa, așa că profită de primăvară și fă schimbarea pe care ți-o doreai de mult sau repară ce ai tot amânat. Fii propriul home decor, fii inspirat! Simte-te bine în pielea și în căminul tău, iar dacă vrei o baterie cu design deosebit, ca o acadea împletită de Crăciun, go for it! Deocamdată, eu ”go” la showroom!

Sursele fotografiilor:

  • www.frankemagazinonline.ro
  • https://www.facebook.com/FrankeKitchen.Romania/

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020!

Cu un ceas inteligent #StaiAcasă eficient

1

Unii dintre noi stăm deja în case de vreo trei săptămâni, dacă nu mai mult. Nu e ușor, nu are cum să fie, dar știm cât de necesar e. Mie mi-a plăcut întotdeauna timpul petrecut în casă, mă simțeam în siguranță, în largul meu. Chiar dacă eram între petreți mă simțeam liberă, căci era spațiul în care puteam sta cu spatele pe canapea, cățărându-mi picioarele pe zid pentru a-mi satisface dorința de a diversifica ritualul meu de exerciții fizice.

Numai că așa mă simțeam înainte. Cu toate veștile proaste de la televizor, cu ambulanțele care se aud pe stradă, cu faptul că nu poți să-ți îmbrățișezi prietenii, nici măcar bunicii nu-i mai poți vedea, am simțit că energia bună pe care o aveam în casă, se dusese. Dispăruse și fusese înlocuită de un val de deznădejde, deloc productiv, mai ales pentru un om care caută inspirația în orice. Îmi place să scriu, e una dintre activitățile pe care încerc să o practic cel mai des în spațiul meu personal, numai că deși aveam tot timpul, nu mai reușeam. Ca și când faptul că nu mai pot avea plimbări lungi în parc, că nu mai pot alerga în aer liber, să călătoresc, să vizitez oameni, sorbise din mine plăcerea de a crea. Mi-am dat seama că nu e în regulă, că e cazul să mă regăsesc, să mă redescopăr, să văd din nou casa ca pe o prietenă, doar de atâtea ori mi-a fost refugiu, nu închisoare.

Căutând inspirația, am realizat că pentru a putea scrie, nu e suficient să te așezi în fața laptopului, ci ai nevoie de timp ca ideile pe care le-ai cernut să crească, iar în acest timp e bine să te deconectezi de la sarcina principală de ”a scrie”, în cazul meu, și să faci orice altceva te face fericit. Fără pozitivitate nu există puterea de a crea, dar cum gestionezi timpul? Cel mai simplu, printr-un ceas. Acest element mai mic ca palma, care rostește prin intermediul limbilor lui esența vieții echilibrate.

Viața echilibrată e cea organizată cu activități necesare, dar și cu cele plăcute, acestea fiind diferite pentru fiecare. Dar ce faci când îți pierzi plăcerea pentru a face tot ce te făcea fericit înainte? Ar fi o idee să aduci în ritualul zilnic un element nou, mai ales dacă ritualul s-a schimbat. De exemplu, eu am un accesoriu pe care-l port constant, chiar și-n casă, ba chiar și-n apă. Dacă geanta, mărgelele și pălăriile stau neatinse, smartwatch-ul mă însoțește în toate activitățile care mă ajută să-mi găsesc inspirația.

Când mă gândesc la ”ceasuri damă”, îmi dau seama că sunt o grămadă care îmi plac, iar în ceea ce privește ceasurile smart le apreciez pe cele de la Garmin care oferă o multitudine de opțiuni pentru monitorizarea diferitelor activități fizice (ciclism, înot, alergare etc.), care au GPS și monitorizare a pulsului și stresului. De fapt, au mult mai multe funcții, pe unele nici nu le exploatez la adevăratul potențial, dar ce știu sigur este că cele pe care le folosesc mă fac, cu siguranță, mai fericită. Îmi place mult și aplicația lor, Garmin Connect, unde există o grămadă de exerciții fizice pe care le poți descărca sau poți crea unele personalizate. Știu că există cazuri în lume în care smartwatch-urile au salvat vieți, anunțându-l pe cel care îl purta că ceva este în neregulă, chiar dacă nu erau simptome evidente.

Câteva dintre preferatele mele, care mi se pare că arată foarte bine, dar au și caracteristici pe măsură sunt:

Folosesc un smartwatch atunci când…

Un smartwatch e util în orice context, poate chiar să-ți anunțe contactele în caz de vreun accident, dar pentru asta trebuie să-l ai conectat la telefon. Poate să-ți monitorizeze nivelul de energie pe parcursul zilei, să te anunțe dacă ești deshidratat, poți chiar să plătești cu el. Să recunosc că pe mine mă ajută să-mi monitorizez și ciclul menstrual?

Bineînțeles, totul depinde de modelul pe care îl alegi, acesta trebuie să fie în acord atât cu dorințele tale din punct de vedere estetic, cât și de necesități. Partea bună e că găsești o mulțime de modele pe www.watchshop.ro din care poți alege, atât la categoria ”ceasuri de damă”, cât și la categoria ”ceasuri bărbați”. Nu ai cum să nu găsești brandul și ceasul care ți se potrivește. De exemplu, eu, dacă mă gândesc să-i fac un cadou prietenului meu, e indicat să mă orientez la cele hybrid care combină mecanismul unui ceas quartz cu cel smart. Așa se poate bucura și de notificări social media, e-mail, alarmă, calendar, monitorizare somn, conexiune Bluetooth, dar va arăta și cum își dorește, putându-l asorta stilului său, în general, casual elegant. În orice caz, nu ar mai avea nicio scuză să nu-mi răspundă la mesaje.

#TimpulPetrecutAcasă este cu siguranță mai plăcut cu accesoriul potrivit, iar dacă ochelarii de soare în această perioadă nu pot fi folosiți decât pentru a te uita la bec, ceasul inteligent poate să-ți facă viața în casă productivă și distractivă, cel puțin, pentru mine reușește cu brio.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Sursa fotografiilor cu ceasuri este WatchShop.ro. Sursa fotografiilor din primele două cartonașe care se întorc este unplash.com, iar cea pentru următoarele trei este pixabay.com.

Rețeta unei călătorii reușite cu mașina

1

Mi-aș dori să fiu un părinte ca cei pe care îi am eu: muncitori, iubitori, atenți la detalii și la siguranță, dar mai ales cu chef de călătorii. Sunt oamenii de la care am învățat că atunci când e de muncit te implici total, iar atunci când e de descoperit și de distrat, te implici chiar mai mult. Sunt oamenii cu care am mers în fiecare an în vacanță, de fiecare dată cu mașina. Târziu în viață am descoperit avionul, iar prima mea iubire, din motive evidente de confort și economie a fost mașina.

Să călătorești în lung și-n lat, cu zâmbetul pe buze și eliberat de grijile bagajelor de cală, de stresul că trebuie să respecți dimensiunile standard ale bagajului de mână sau că trebuie să fii cu 3 ore înainte de decolare, înseamnă să alegi mașina.

Sursă: Pixabay

Am fost în multe vacanțe cu părinții mei cu autoturismul. Deși să călătorim în țară a avut întotdeauna un farmec aparte pentru noi, am optat să ne aventurăm să cunoaștem și țările vecine: Serbia, Bulgaria, Moldova. Pe vremea aceea, ar fi corect să spun că părinții au optat, iar de la ei am învățat să mă descurc în tot felul de situații neprevăzute, dar, mai ales, am învățat că prevenirea și accentul pus pe siguranță sunt esențiale.

Dacă ar fi să scriu despre ce am învățat de la părinții mei nu m-aș mai opri, dar există, în ceea ce privește vacanțele, o schemă formată din trei elemente esențiale: siguranță, explorare și simț practic.

Siguranță

Așa cum te echipezi cand pleci în excursie cu haine potrivite în raport cu vremea, cu piepten, cu bani și acte, cu pelerină de ploaie sau cremă de protecție solară, așa trebuie să ai grijă și de mașină. Nu să-i pui un pulover imens, însă ai putea opta pentru un scut auto de calitate care să protejeze componentele de eventuale lovituri și de pătrunderea impurităților. Poate părea că scutul de motor e necesar doar pentru mașinile care participă la curse de off-road, însă e important și atunci când îl folosești în interiorul orașului sau la drum lung căci protejează mașina de efectele nefaste pe care le poate avea o groapă sau o bordură înaltă. Nu doar că protejează motorul, dar acoperă și baia de ulei și o bună parte din cutia de viteze.

Eu intenționez să-mi provoc părinții la o călătorie un pic mai lungă, pentru a descoperi experiențele orientale pe care ni le poate oferi Istambulul. Iar cum autoturismul meu are nevoie de îmbunătățiri, aș investi să-mi schimb scutul de motor deteriorat cu unul potrivit mașinii mele, adică scut Volkswagen Golf

Scut motor metalic VW Golf 7 Cutie Manuala 2012-prezent
Sursă: www.autogedal.ro

Piesele mașinii vor fi protejate atât în cazul în care voi lovi un obiect, cât și împotriva apei, noroiului sau prafului. Motorul și cutia de viteze au de suferit în timp dacă trebuie să ruleze componente îngreunate de impurități sau mizerie.

Explorare

Am auzit de oameni care au călătorit până în Turcia cu bicicleta. Sunt convinsă că e o experiență pe care nu mulți și-o pot permite. Probabil mulți nici nu și-o doresc. Eu nu m-aș încumeta să merg cu bicicleta nici până la Constanța, darămite până în Turcia, însă mi-aș simți pulsul bătând cu putere dacă aș putea să mă plimb cu bicicleta pe străduțele cu încărcătură istorică și spirit oriental. Iar spre deosebire de avion, cu mașina chiar am putea să montăm pe cârligul de remorcare un suport pentru trei biciclete (pentru mine și părinții mei).

SUPORT PENTRU 3 BICICLETE CU PRINDERE PE CARLIGUL DE REMORCARE – PERUZZO PURE INSTINCT PLIABIL
Sursă: www.autogedal.ro

Pe biciclete am admira arhitectura fascinantă și am fi fermecați de oameni, iar vântul care ne-ar sufla în păr ar aduce cu sine mirosul renumitei cafele din Turcia, așa că ne-am opri să savurăm câte o ceașcă. Ne-am delecta și cu rahat turcesc, baklava și halva pentru că nu ai cum să reziști tentației savorilor turcești.

Parcul Gulhane ar fi cadrul ideal pentru a admira mulțimea de lalele care îi dau un farmec aparte, cu toate că interesant este că traducerea numelui este: ”casa trandafirilor”. Ar fi cu adevărat relaxant!

Pentru ca explorarea să fie completă ar trebui să vizităm Moscheea Albastră pentru a vedea mozaicul superb, predominant albastru, fiind considerat un simbol al Turciei. Am face o mulțime de poze, am vorbi cu localnicii și am încerca tot felul de preparate culinare inedite, iar toate acestea pentru că am ajunge în siguranță la destinație.

Sigur că bazarul din Turcia înseamnă cumpărături, deci dacă plecăm cu câteva bagaje s-ar putea să ne întoarcem cu o cantitate dublă. Aici intervine simțul practic.

Simț practic

Portbagajul mașinii mele nu e suficient de încăpător pentru trei persoane care au tendința să exagereze cu bagajele atunci când pleacă într-o vacanță de două săptămâni așa cum îmi doresc eu. Doar nu conducem până în Turcia ca să stăm două zile, nu? Bine măcar că nu ar trebui să punem bicicletele în el și am avea suport special (dacă nu, ne-am lega troller-urile cu roți de bara din spate și am rezolva problema, nu? Doar că nu funcționează așa, cum nu am putea nici să le teleportăm).

Noi am investi într-o cutie de portbagaj încăpătoare și de calitate. Aș opta pentru marca Thule, aceasta fiind recunoscută internațional pentru calitatea componentelor auto pe care le produce.

Cutie portbagaj Thule Motion XT XXL Titan Lucios
Sursă: www.autogedal.ro

Dacă ar fi după mine, la întoarcere, în cutia de portbagaj cu prindere pe bare transversale, aș strecura și o ”pufoșenie de mâțulică”, așa cum le spun eu pisicilor, iar turcii le adoră și au străzile pline de castroane, farfurii și vase cu apă și mâncare pentru felinele care cutreireă în libertate aleile. Văzând totuși cât de fericite și îngrijite sunt în mediul în care s-au născut, m-aș răzgândi și aș opta să îmi arunc privirea pe site-uri de adopții de la noi. Ca să-mi uit ”amarul” aș mai da o fugă prin bazaruri să negociez prețurile pentru genți, condimente și cutii cu rahat.

Mașina în călătoria spre Turcia ne-ar fi utilă pentru că, pe drum, am putea să oprim și în Bulgaria să vizităm marea. Odată ajunși în țara celor două continente, nu ar trebui să ne limităm doar la Istanbul, ci am explora în voie întinsul ținut.

Nimeni nu-și dorește evenimente neplăcute în vacanță, iar cu puțină pregătire, muzica preferată și compania potrivită, totul ar trebui să fie ca un vis, pe care apoi să-l urci în fragmente pe Instagram prin intermediul pozelor. Mai bine să ne urască ceilalți pentru imaginile de invidiat decât să ne urâm noi înșine pentru lipsa de pregătire.

Aleg mașina, dar o mașină pregătită cu AutoGedal pentru a îmi face vacanța mai sigură, pentru a îmi oferi posibilitatea de a explora lumea în felul meu și pentru a mă ajuta să mă organizez.

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Luna aceasta am citit piese de teatru (scrise de români)

1

La începutul anului, Diane Elena Gole, bloggeriță pe care eu o apreciez pentru consecvența cu care postează și e prezentă în social media, a propus o provocare pentru cititori. Arată cam așa:

Poate pentru ianuarie e târziu, dar sunt convinsă că dacă îți dorești poți să participi și tu de luna viitoare. Ideea e ca în luna respectivă, să citești o carte din genul sau de felul celei recomandate de Diana.

Eu luna aceasta nu am citit un roman al unui autor contemporan român. Dar am citit mai multe piese de teatru câștigătoare sau nominalizate la premiile UNITER. Pentru că toate sunt scrise de români talentați, iar, adunat, numărul de pagini face cât pentru un roman. Voi considera că am îndeplinit provocarea pe luna ianuarie. Până la urmă, și piesele de teatru fac parte din cărți.

Vreau să-ți scriu câteva impresii despre piesele care m-au impresionat. Dacă vrei și tu să le citești, încă sunt disponibile pe site-ul UNITER.

În trafic de Alina Nelega

Mi-a plăcut enorm. „În trafic” e cea mai bună piesă românească a anului 2013, câștigătoare la UNITER.

E o piesă care prezintă conflicte interioare nerezolvate și fără posibilitatea de a fi rezolvate. Toată lumea e nemulțumită, dar nu e dispusă să acționeze pentru a schimba ceva. E despre viața celor care se complac.

Cincizeci de secunde” de Daniel Oltean

Câștigătoare a concursului UNITER. Cea mai bună piesă românească a anului 2017.

Piesa e încărcată de suspans. La final mi-aș fi dorit să nu se termine. Am simțit că e mai mult despre anchetator decât despre fiul ucigaș. În fine, toate personajele din piesă au probleme psihice, fascinante, dar dureroase.

Voi menționa și două piese care au fost doar în selecții finale, nu câștigătoare.

Zăpada” de Adriana Gurău

Mi se pare că temele sunt: libertatea, corupția, legăturile de familie bolnăvicioase, moștenirea și condiția omului în univers.

Am descoperit multe idei interesante în diagolurile personajelor, cum ar fi:

Tu chiar crezi ce spui? Sigur, nu mai e interzis să călătorim în afara ţării, însă ce se întâmplă acum e mult mai subtil decât ideologia comunistă. În realitate nu suntem liberi. Suntem prizonierii propriilor noastre concepţii despre lume şi viaţă, a minciunilor pe care media ni le serveşte zilnic. Scuze Cristina, tu eşti printre puţinii care spun adevărul. Alergăm înnebuniţi după fericire, uitând să privim în noi înşine. În societăţile dezvoltate, oamenii construiesc graniţe nevăzute în jurul lor fără să-şi dea seama. De exemplu, îţi cunoşti vecinii?” 

Ultima dorință” de Cristina-Cozma

În piesă sunt două personaje. Două femei aparent diferite, dar extrem de asemănătoare de fapt.

Au multe trăsături comune în ciuda diferenței de vârstă. Amândouă sunt îndrăznețe și impertinente. În final, descoperim că amândouă sunt și egoiste.

Totuși, piesa mi se pare despre condiționări. Doamna e mult prea în vârstă, dar cu multe dorințe. Tânăra ar avea timp, dar nu are bani.

Inițial nu mi s-a părut plauzibil (verosimil) dialogul lor. Mult prea sincere, numeroase defecte recunoscute de la prima întâlnire, ceea ce oamenii, în general, nu prea fac. Dar cele două nu-s oameni obișnuiți, ci s-au întâlnit pentru a-și schimba una alteia viața.

Mi-e dor de teatru. De a merge în sală și a sta unul lângă altul, bucurându-ne de munca a zeci de oameni care reușesc să transforme simple dialoguri, în spectacole fascinante. Piesele de teatru sunt făcute pentru a fi jucate, doar așa există! Mi-au plăcut enorm toate cele pe care le-am citit. Îți recomand biblioteca virtuală UNITER, reprezintă din punctul meu de vedere texte contemporane extrem de valoroase. Dar orice piesă de teatru e, din punctul meu de vedere, tristă dacă nu e și montantă, transformată într-un spectacol.

Merită să mergi la un târg de haine?

7

Mulțimea de haine împinge cu forță în ușile dulapului și pare că le rupe din balamale? Eșarfele ți-au acaparat cuierul? Curelele par șerpi întinși pe covor? Bijuteriile nu mai au loc nicăieri? Cum faci să scapi de ele și să te alegi cu ceva? Sună a teleshopping, și ar fi, dacă răspunsul meu nu ar fi următorul: Orice! Doar nu-ți bate capul cu un yard sale.

Astăzi am fost la primul ”târg de haine” cu mult entuziasm, haine drăguțe și ieftine și ideea de a scrie o postare despre: ”Ce trebuie să știi despre târgurile de haine”. O astfel de postare ar fi total nepotrivită pentru că ori nu am nimerit eu bine (ceea ce e foarte posibil, având în vedere că nu auzisem niciodată de ei, nu am mers la vreun târg deja consacrat), ori nu am înțeles nimic.

Noi, expozantele, când încă nu știam ce ne așteaptă

A fost ca o întâlnire între o grămadă de fete la o felie de chec și o cafea pe care au dat 90 de lei, dar s-au gândit să scoată la aer și hainele. Sărăcuțele textile, după ce au fost spălate și călcate câteva ore, s-au gândit să facă o plimbare cu Uber-ul, să își etaleze ”formele” pe stander și să se întoarcă acasă… cu toatele. Pentru că, nu-i așa? ”Nu lăsăm pe nimeni în urmă!”.

Totuși, ce ar fi de știut despre târgurile de haine?

  • Există o taxă pentru expozantă. Nu ar trebui să fie mult în condițiile în care vin oameni care să se poată bucura de hainele expuse de tine.
  • Hainele trebuie să fie curate, în stare foarte bună.
  • Poți să te împrietenești cu alte fete.
  • Poți să vinzi și cărți, jucării, haine pentru copii. La târgul la care am nimerit eu, aș putea să spun că au fost mai mulți părinți care căutau pentru copii, deși nu cred că vreo expozantă a adus ceva potrivit. Când scriu ”mai mulți părinți” mă refer la vreo 6, dintre care vreo 10 oameni au fost cu totul.
  • Poți să-ți testezi ”puterea de convingere”. Nu fi prea insistent, dar nici nu te ascunde în spatele mormanului cu haine.

Ce am scris mai sus, vine și din experiența mea de client. Sunt amatoare de astfel de târguri, dar nu participasem până acum la unul cu hainele mele și nici nu o să o mai fac.

sursă: Pixabay

De ce nu merită să participi la un târg de haine?

  • Foarte multă muncă: sortează hainele, spală-le, calcă-le, fă-i rost de etichete pentru preț.
  • O zi întreagă irosită. Ar merita dacă ar fi un câștig financiar enorm, în general nu e…
  • Căratul și împachetatul hainelor.
  • Cu toții am vrea să vindem toată marfa. Asta nu se întâmplă niciodată, ne întoarcem cu bună parte din ea.

Cum am putea să scăpăm de hainele vechi?

  • Pe site-uri: OLX, Okazii, Publi24. Cel mai popular e primul, bineînțeles. Și aici e un efort și un risc, dar tot mi se pare o variantă mai simplă.
  • Pe grupurile de pe Facebook. Există mai multe cu reputație bună:  Talcioc 2.0, Schimb garderoba!, Dulapul meu e plin
  • Facebook-ul are propriul Marketplace
  • Dacă vrei totuși să încerci să fii expozant la un târg de haine îți recomand să alegi unul care are pe pagina de Facebook multe reacții, like-uri, vizibilitate. Cel la care am fost eu avea doar 714 like-uri… Trebuia să mă gândesc… Cineva care nu investește în promovarea evenimentului în online, o să ia banii expozantelor și îi va băga pe toți în buzunar, fără să conteze dacă ceilalți ies pe plus sau pe minus. Așa că, mare atenție la organizatori și la detalii.
  • Dacă doar vrei să dai hainele, o variantă e donatul.
  • Dacă ai haine nepurtate, le poți face cadou prietenelor sau le poți invita la o ”sesiune de scotocit” pentru a-și alege ce le place.

sursă: Unsplash

Nu încerc să te fac să nu participi la un yard sale doar pentru că nu a funcționat pentru mine. Te sfătuiesc doar să fii atentă la care participi. În plus, nu mă voi opri din a cumpăra, așa că, vă rog fetelor, continuați să duceți produse faine!

 

Creez, ștampilez și mă distrez

1

M-am trezit foarte stresată, întrebarea care mi-a invadat gândurile încă de dimineață, pe atât de neimportantă pentru omenire, dar atât de necesară pentru viitorii oameni ai lumii, mă rog, ai României –  doar vreo 20, dar e vorba de copii, iar când faci activități cu și pentru ei vrei nu doar să se distreze, dar să-i provoci să fie creativi, să le arăți lucruri noi, să îi uimești și să le îmbogățești cunoștințele – nu-mi dă pace.

Nu știu câți știți, dar eu sunt păpușar și actriță, iar prin intermediul acestei prime iubiri am ajuns să lucrez mult cu copiii organizând diverse ateliere, cursuri de actorie, mânuire și creație.

Colaj cu poze din activitatea mea

Așa că, întrebarea cu care m-am trezit este: ”Eu ce fac la cursul de Halloween cu micii păpușari în devenire?”. Următorul gând: ”Păi… păpuși”. Apoi: ”Ce păpuși?”, iar la final: ”Panică, panică, panică”. Și mai trebuie să fii atent și să nu te ciocnești de oameni pe stradă pentru că deja tremuri din tot corpul și în fața ochiilor nu mai vezi nimic, doar îți auzi neîncetat gândurile.

Ajunsă în birou, pierdută printre griji, nu am cum să nu zâmbesc când văd mesajul lăsat pe tastatura mea.

Dar niciun nume lângă, așa că mă văd nevoită să strig suficient de tare cât să sper că mă aud toți colegii:

– Ei na! Ce să fac? Mă gândesc cum să fiu mai creativă pentru micuții…

Atunci observ ce e lângă post-it. O ștampilă, dar nu orice ștampilă, ci  COLOP e-mark. Nu mă pot abține să nu o iau în palmă, se simte de parcă cineva a creat-o special pentru mâna mea. Am auzit de Colop, e o companie internațională care produce ștampile.

Sursă: https://emark.colop.com/

Nu trebuie să mă uit de două ori ca să-mi dau seama că aceasta e o ștampilă ”specială”. Mă dumiresc repede căci îmi amintesc că mama mi-a povestit de acest dispozitiv revoluționar, numit e-mark care a fost și premiat la Red Dot Award 2019, obținând o Mențiune Onorabilă (Honourable Mention) în categoria Product Design pentru inovație, funcționalitate, calitate, longevitate și ergonomicitate.

– Mama a trecut pe aici, spun, fără să-mi dau seama, cu voce tare.

– Ți-a lăsat și plăcintă în frigiderul de pe hol, îmi răspunde colega de lângă.

Mă duc și îmi iau o bucată mare de plăcintă, apoi îmi descarc aplicația necesară pentru a folosi ștampila electronică inedită. Mă bucur când aflu că e gratuită și mă pun pe exersat.

Creez un text pentru a îi răspunde mamei la întrebare. Ștampilez simplu și elegant un: ”Mă stresez cu prichindeii” pe un șervețel alb, apoi cu altă culoare: ”Tu?”.

Îmi dau seama că mama a fost mai inspirată ca oricând cu acest cadou. Asta e! Copiii vor fi fascinați de ștampila aceasta, ei oricum sunt atrași de inovație, iar atunci când reușești să combini arta cu tehnologia se pot întâmpla minuni.

O să facem păpuși pentru spectacol folosindu-ne de ștampila e-mark! Așa copiii vor fi încântați că pot să stea pe tabletă, telefon sau chiar calculator, iar eu mă voi asigura ca sunt creativi prin crearea și modificarea amprentelor proprii. Apoi, vom ștampila păienjeni, dovlecei, fantomițe și colți de vampir pe hainele păpușilor doar cu o mișcare laterală. Pe capetele din polistiren ale păpușilor am imprima ochi în formele și nuanțele dorite. Poate din hârtie albă am face fantome pe care ștampilăm mesaje înficoșătoare, iar la final, fiecare părinte primește câte o fantomă care să-i bântuie viitorul căci mesajele create cu șabloanele din aplicație ar fi cam așa (poate chiar mai inspirate căci copiii au foarte multă imaginație):

Create cu aplicația COLOP e-mark

Probabil David, cel mai neastâmpărat din grupă, îmi va fura ștampila și într-o clipită o să-și umple șosetele cu tot felul de imagini, iar dacă va descoperi funcția de ”marcaj continuu”… nici nu vreau să-mi imaginez! Norocul meu ar fi că la prima spălare, de pe textil se va lua, cum de altfel nu rezistă nici pe suprafețe lucioase, nefiind un tuș pe bază de solvent. Pe orice suprafață poroasă (hârtie, carton, lemn etc.) se va ”lipi” ca un tânăr care se îndrăgostește pentru prima dată.

Sigur că la finalul spectacolului care marchează și finalul cursului, pe lângă aplauze, copiii ar primi și diplome pe care le-aș personaliza cu ajutorul aceluiași dispozitiv electronic care mie îmi pare mult mai mult decât o ștampilă.

Sursă: https://emark.colop.com/

Acesta a fost un exercițiu de imaginație, dar trebuie să recunosc că tare utilă mi-ar fi această ștampilă și foarte mult m-aș distra la cursuri cu ea. Nu mi-ar fi doar mie de ajutor în activitatea creativă pe care o desfășor, ci și celor care, poate, trebuie să imprime coduri de bare, adrese pe plicuri sau au chef să facă răvașe pe care să le adauge în fursecuri pentru prieteni. Orice ai lucra sau oricine ai fi, e-mark te lasă să fii atât de creativ cât vrei tu și e foarte fain că poate fi deja achiziționat din România.

Imaginația ta e limita. Elibereaz-o și ștampilează-ți un zâmbet!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

 

#Oameniicufarmec sunt cei care au grijă

2

În această perioadă am văzut foarte mulți oameni frumoși. Am văzut și poze cu zâmbete largi și ochi pătrunzători, dar frumusețea oamenilor am văzut-o în mesaje, în gândurile de susținere pe care ni le scriem unii altora. Frumusețe am văzut și în mobilizarea anumitor firme pentru a-i ajuta pe cei care sunt în linia I în lupta cu virusul, dar și în cei care susțin diverse ONG-uri. Frumusețe am văzut și în recunoștința față de noi înșine. Învățătoarea mea spunea: ”nu poți respecta pe cineva, dacă nu te respecți pe tine însuți”. Așa și cu grija…

Suntem frumoși când avem grijă de noi atât fizic, cât și sufletește.

Grija pentru fizicul nostru ne-o arătăm prin igiena de care trebuie să ținem cont permanent, dar și prin faptul că nu neglijăm un program de exerciții fizice, chiar și-n casă. O dovadă de grijă pentru corp este și hidratarea pe care trebuie să i-o oferim pielii, mai ales în această perioadă în care ne spălăm pe mâini mult mai des și riscăm să distrugem din bacteriile bune.

Grija pentru suflet ne-o oferim prin recunoștință. Recunoștință că ești sănătos, că ai un acoperiș deasupra capului, că ai mâncare în frigider, că poți să-ți suni prietenii și rudele, că trăiești! Uneori e greu să fii recunoscător. Am văzut o grămadă de postări pe Facebook cu mesajul: ”eram fericiți, dar nu știam”. Încă suntem fericiți, dacă suntem sănătoși, încă avem pentru ce să fim recunoscători, căci, din păcate, întotdeauna e loc de mai rău, dar ca să nu se ajungă acolo, trebuie să fim cu toții eroi, iar eu am respect pentru aceștia.

De aceea, jos pălăria…

Pentru toți cei care ies din casă pentru a se asigura de siguranța noastră: polițiști, jandarmi, armată.

Pentru cei care au dăruire și caută soluții, pentru eroii zilelor noastre, pentru cei care nu sunt înarmați cu pușcă și exploziv, ci cunoștințe, răbdare și dăruire: medicii, personalul medical, farmaciștii.

Pentru cei care ajută la distribuirea materialelor necesare medicilor, dar și oamenilor care nu mai pot ieși din casă: curierii și voluntarii.

Pentru casierii, angajații și firmele care ajută economia.

Pentru artiștii care oferă concerte live, ateliere și melodii pozitive în această perioadă.

Cu totii putem fi eroi, chiar stând acasă, căci așa îi protejăm pe ceilalți, deci jos pălăria și pentru noi, pentru cei care stăm acasă, cei care ne adaptăm cu jobul la distanță, cei care stăm cu copiii și încercăm să le oferim lecții prețioase. Eu, de exemplu, am început să fac tutoriale pentru copii, căci dacă știu să fac ceva, de ce să nu ofer mai departe?

Te gândești, poate, cum ar putea să ajute o firmă de cosmetice în această perioadă? Când am scris ”cu toții”, chiar asta am vrut să scriu. Și o firmă de cosmetice poate, și încă cum! Am exemplu chiar de la cel mai mare producător român de cosmetice, și anume Farmec. Pe lângă faptul că-ți scriam mai sus că e indicat să folosim cremă hidratantă, iar Farmec are câteva foarte faine, aceștia s-au implicat și în producția de noi produse igienizante. Loțiunea cu 70% alcool, având și glicerină pentru protecția mâinilor. Aceasta și gelul cu acțiune rapidă au ajuns deja la cadre medicale, iar compania lucrează încontinuu pentru cercetarea și dezvoltarea producției de biocide.

 

Eu de abia aștept ca noile produse să se comercializeze și publicului larg, dar, până atunci, știu că mă pot bucura de celelalte produse dezinfectante pe care le au: săpun antibacterian Gerovital Pure și Nufăr Dezinfectant Universal.

Pentru Farmec am respect de mult timp, căci mi-au câștigat încrederea cu produsele lor, dar și cu campaniile și implicarea în societate, având valori în care cred și eu: grija pentru frumos și sănătate, respectul faţă de mediu și de tradiţie, iar eu iubesc și faptul că nu testează pe animale. Recunoștința pentru campaniile lor vreau să le-o arăt în acest articol, iar pentru produse, le-o arăt cumpărând.

Grija pentru comunitate, Farmec, și-a arătat-o și prin campania Ai grijă de natură așa cum ai grijă de tine, care încurajează clienții să recicleze ambalajele produselor lor.

Mie îmi place și grija pe care o oferă femeilor. La 100 de ani de la Marea Unire, Farmec și-a dorit să ne reamintească faptul că noi ne putem schimba poveștile în bine.

Știu că Farmec pune implicarea în comunitate în centrul activității lor, iar pentru asta le mulțumesc. Deja cred că fac foarte bine ceea ce fac și sper ca produsele lor igienizante să ajungă la cât mai multe spitale.

Ce ar mai putea face? Ar fi fain să folosească materiale reciclate și pentru ambalajele produselor lor.

Cum știu că sunt foarte activi pe YouTube, mi-ar plăcea să văd tutoriale cu tehnicile de spălat pe mâini. Ar putea chiar să facă un tutorial cu măscuțe, deși există deja pe internet, întotdeauna e loc să fie informați mai mulți oameni. Poate și de cum trebuie spălat corect cu produsele lor, cât trebuie lăsat un produs să acționeze, cum îl diluezi și tot felul de idei de acest fel.

Totuși, acum doar sper să primească toate aprobările și să ajungă și la oamenii de acasă noile lor produse igienizante.

Cred că în această perioadă, nu există prea multă grijă, doar prea multe griji, iar cea mai bună modalitate de a scăpa de ele este de a acționa pentru folosul celorlalți. Atunci când te gândești la ceilalți, nu mai ai timp să te concentrezi pe problemele tale și simți satisfacția ajutorului pe care îl oferi. Acest articol este creat din dorința de a-mi arăta recunoștința și grija pentru cei care au grijă.

Hai să fim eroi! Când bateriile unuia sau ale altuia se termina, putem deveni încărcătoare doar cu o vorbă încurajatoare. Hai să fim un cerc de energie pe care o transmitem în lume, una pozitivă, plăcută, cu farmec.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Fotografiile sunt preluate de pe pagina de Facebook a companiei Farmec