Personal

Home Personal

Ține creativitatea aprinsă cu SuperBlog 2020

2

La cea de-a patra ediție de SuperBlog de când am auzit de SuperBlog mă văd nevoită să-mi astâmpăr instinctul ca prima dată când intru pe site să apăs în colțul din dreapta pe „intra in cont”. Simt că particip și acum, dar altfel decât înainte. Sunt alături cu sfaturi pentru bobocii care simt nevoie de ele, dar și de cei experimentați care au întrebări, căci voi fi blogger partener. Apar și-n secțiunea specifică în pe site-ul Superblog.eu, cu o descriere (ușor îmbogățită aici pe blog) cam așa:

Sunt actriță, om de radio, blogger și om extrem de curios, iar atunci când ceva mă atrage și stimulează mă dedic total, așa am ajuns ca la cele trei ediții la care am participat să mă aflu de fiecare dată pe podium. Așa că sfatul pe care-l pot da e ca orice faceți, să faceți cu credință, cu motivație! Acceptați cine sunteți si dați tot ce aveți mai bun. Eu accept că sunt o timidă incurabilă, dar, în același timp, sunt un om care are ceva de spus, în scris sau verbal, iar pentru ideile mele, lupt să fie expuse clar și inedit. Cam așa este și cu fiecare probă SuperBlog: pleci de la tema dată și o faci să fie a ta. Succes tuturor participanților!

Totuși, ce e SuperBlog?

Superblog reprezintă multe: sponsori, jurați, bloggeri parteneri, participanți bloggeri, parteneri media, organizatorii Albert și Claudia, probe, cerințe, note. Dar mai mult de atât, reprezintă tot ce vei investi sau deja investești în el: emoții, solidaritate, conflict, dezamăgiri, bucurii, încredere, prietenie, discuții, sentimente de apartenență sau din contră.

SuperBlog nu e doar un concurs, e un fel de maraton. E un concurs cu multe probe care și ele sunt concursuri de sine stătătoare, de aceea, te poți înscrie și mai târziu în competiție și să participi doar la anumite probe. Oricum, în acest caz nu vei avea șansa la podium. Eu nu am fost în stare să renunț (pe parcurs) la nicio ediție de Superblog pe care am început-o, așa de tare mi-a plăcut. De altfel, dacă analizezi tagurile de pe blogul meu, o să vezi că unul dintre cele mai des folosite este: „SuperBlog”.

Au început înscrierile pentru SuperBlog 2020

Ești blogger și te-a atras ce am scris până acum? Poate că e cazul să-ți depășești fricile și să-ți aprinzi creativitatea, căci au început înscrierile pentru SuperBlog 2020.

Probabil, dacă mi-ai urmărit blogul, știi că pentru mine această competiție e ca un motoraș care îmi pune în funcțiune creativitatea și activează partea aceea din mine atât de perseverentă că scrie odată la două zile pe blog. 

Recunosc că bannerul mi se pare extrem de potrivit mai ales că am auzit cel puțin un superblogger pe care îl respect spunând că noaptea-i vine inspirația. Poate și pentru că atunci își găsește timp pentru scris. Uneori e atât de plăcută senzația că munca ta e apreciată, că ești parte dintr-o mișcare îndrăzneață, că poți să-ți exprimi ideile, încât merită să oferi câteva ore pentru această activitate.

Banner SuperBlog 2020

O noapte albă pentru SuperBlog nu înseamnă să dansezi pe boxe, ci să te lași învăluit de magia cuvintelor. E o noapte obositoare, dar atât de plăcută când culegi roadele a ce semeni. 

Nu e cazul să te sperii, am încercat și eu să fiu poetică. Dacă îți va plăcea, crede-mă că va fi ușor să aloci respectivul timp, care nu trebuie să fie noaptea, ci când vrei tu. Eu știu sigur că mie mi-a plăcut, scriam și în notițe în telefon în autobuz. Scriam în pauzele de la muncă și o făceam ca atunci când intri pe telefon să te joci, adică o făceam cu drag.

Andrei Neagru vorbește despre clipul piesei ”Prea Departe”

1

Despre piesa ”Prea Departe” am mai scris, dar despre clip nu. De data aceasta, m-am gândit să aflu chiar de la Andrei Neagu, interpretul piesei și regizorul clipului, tot ce e de știut.

1. Videoclipul piesei ”Prea Departe” este primul regizat si filmat de tine? Cum ți-a venit ideea să te ocupi singur de asta?

A fost un proces organic, prin care am dorit să scot în evidență starea piesei. Acest vibe relaxant, m-a determinat să merg pe simplitate. Știi cum se spune: lucrurile simple sunt cele mai elegante.

2. De unde pasiunea pentru video?

Pasiunea pentru video este strâns legată de cea pentru fotografie. Sunt atras de tot ceea ce înseamnă artă și creație. Așadar, cochetez cu fotografia de mult timp, însă am început să aprofundez cu adevărat acest domeniu în primăvara acestui an. Ușor, ușor am început să-mi dau seama că aș putea filma și un videoclip.

3. Clipul e exact ce îți imaginai?

Nu aș vrea să spun că este sau nu ceea ce îmi imaginam. Arta nu este un cadru fix. Tot ce pot să spun este că sunt foarte entuziasmat pentru că am putut reda în aproape 4 minute de video, fix ceea ce aveam în minte. Restul factorilor au fost influențați de echipamentele video, detaliile tehnice și .. interpretarea ta.

4. M-ai dat de gol, într-adevăr, ai lucrat cu mine. Eu sunt actrița din clip, iar eu sunt și iubita ta. Cum a fost pentru tine să colaborezi cu mine?

 A fost o experiență interesantă în sensul în care nivelul de confort și relaxare m-au făcut să uit că filmez un videoclip, ci să simt, mai degrabă, că îmi petrec o zi de sâmbătă alături de prietena mea. Nu a existat niciun sentiment de presiune sau grabă. Am lucrat în ritmul nostru, iar faptul că ne-am înțeles și respectat ideile celuilalt a făcut ca procesul de creație să fie mult mai firesc și distractiv.

5. Cu ce provocări te-ai confruntat pe parcursul filmărilor?

Primele provocări au fost de natură tehnică: poziționarea luminilor și viteza cu care deplasam motorașul pe slider în cele 4 minute. Apoi a urmat stabilirea poziției personajului în fața camerei: cât de aproape începem și cât de departe terminăm astfel încât să nu apară alte chestii nedorite în cadru.

6. Ai un mesaj pentru toți cei care citesc acest interviu?

Niciodată nu ești prea departe de a-ți împlini visul. Niciodată nu ești prea departe de imposibil!

Pe lângă mesajul motivațional de mai sus, vă îndemn pe toți să ascultați piesa în timp ce priviți videoclipul.

Nu mă mai întreb ”de ce”, doar iau vitamina C!

1

De când am devenit vegetariană am început să acord o mare atenţie suplimentelor alimentare. Poţi să ai carenţe chiar dacă consumi carne, dar pentru mine a fost clar că e important să fiu informată cu privire la minerale, vitamine și nevoile organismului în momentul în care am ales schimbarea.

Doar echilibrul, varietatea şi consumul alimentelor cât mai puţin procesate termic păstrează în jurul “mesei rotunde” din interiorul nostru (numit, de fapt, organismul) toate vitaminele în proporţiile potrivite căci în lipsa lor, “masa” rămâne goală , iar în exces s-ar putea să o dărâme cu totul.

Am tot auzit: “Sunt doar vitamine, ce pot să facă rău?”. Ei bine, nu sunt doar vitamine, au la fel ca noi, propriile nume, calităţi şi funcţii diverse. Exact ca noi, uneori au şi efecte nedorite, ”defecte”. Pot chiar să aparţină unor categorii diferite. Unele sunt liposolubile şi se numesc  A, D, E, K, acestea au nevoie de grăsimi pentru a fi absorbite, altele sunt hidrosolubile, cum ar fi grupul de vitamine B şi vitamina C  care se dizolvă în prezența apei.

Există dozele recomandate zilnic dintr-o anumită vitamină tocmai pentru a fi respectate. Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au o toxicitate crescută dacă sunt consumate în exces căci se elimina (prin urină), cu toate acestea, vitamina copilăriei mele – nu pot să uit tabletele dulci şi uşor acrişoare pe care le primeam de la bunica sau supranumitul “suc minune” din vitamina C eferfescentă – în cantităţi foarte mari se manifestă prin deranjamente stomacale și greață. Însă nu trebuie să ne îngrijorăm dacă tindem spre un stil de viață sănătos și echilibrat, fără să luăm mai multe tipuri de vitamine în același timp, adică și contra căderii părului, și împotriva oboselii, și neurovitamine etc.

Vitaminele au şi cântec:

Acum mă strâmb, stai liniştit, nu la tine, ci pentru că în timp ce scriu, muşc cu poftă dintr-o lămâie. Dintre toate aceste vitamine, astăzi îmi propun să scriu despre vitamina C, aşa că vreau să fac asta în timp ce îmi iau un procent mare din cantitatea zilnică de care avem nevoie pentru a ne menţine sănătoşi. Nu te îngrijora! Dacă lămâia nu e în preferințele tale sunt o mulțime de alte fructe și legume care au o cantitate mare din acestă vitamină, dar îți voi scrie imediat despre ele, înainte trebuie să-ți mărturisesc că inspirată de imnul vitaminelor, am fost și eu creativă:

Ce e mic și de nădejde,
De bacterii te ferește
Fără grijă scapi de gripă
Chiar și cu o doză mică
De arsuri, de plăgi sau răni
Cu ea de hac le poți veni.
Dacă încă n-ai ghicit
O sa-ti spun mai explicit
Este vorba de-o consoană,
E rotundă și e rară
C chiar este vitamina
Te salut, sunt Cătălina!

De ce vitamina C? Pe lângă faptul că se află în inițiala prenumelui meu, Cătălina, deci implicit și în numele blogului meu, este și prima literă din calitățile mele esențiale: creativitatea, curiozitatea, consecvența, dar și a celor ”trei importanți C”, aceștia nu sunt firma de pantofi CCC, ci cele trei întrebări scurte auzite cel mai des (în tot felul de contexte): ”Ce? Cum? Când?”.

Ce?

Vitamina C, numită și acid ascorbic!

Cum?

Mâncând legume cu frunze verzi (spanac, broccoli, varză), ardei, morcovi, citrice, mere, dar și din suplimente atunci când este cazul. Poți să găsești tot ce te interesează online la Farmacia La Preț Mic, cui nu-i place o farmacie ieftină care îți livrează rapid direct acasă?

Când?

Zilnic între 500 mg – 1000 mg, dar mai ales când ai febră, anumite infecții, deficit de fier (ajută absorbția fierului la nivelul intestinului) și în ceea ce mă privește, iau mereu când sunt răcită căci îmi întărește sistemul imunitar.

Vitamina C pentru mine nu e doar gustul copilăriei sau doar o literă din alfabet, fiind chiar a 3-a, cifră considerată magică în basme (în majoritatea sunt trei feciori, trei provocări etc.), dar și confortul meu psihic că pot să mă mențin sănătoasă căci are rol esențial în procesul de vindecare al rănilor, are rol antioxidant și protejează organismul de substanțele cancerigene.

Relația mea cu vitamina C e una de prietenie căci o cunosc din copilărie și a fost exemplificată de dragul competiției SuperBlog 2019.

O după-masă pe Calea Victoriei

6

Eu nu sunt din București. Locuiesc aici acum, ca mulți alții care după studii au zis: “Ce mai dau eu 50 de lei pe autobuz să mă întorc acasă? Lasă că șoferii trăiesc oricum, dar ăștia cu chiriile, săracii, ei de ce să moară de foame?”

Și cum te obișnuiești cu un loc, nu-l mai vizitezi, nu-l mai vezi cu ochii de turist. Parcă își pierde din farmec. Numai că ieri, m-am hotărât să mă plimb prin zonele mele preferate. 

Am făcut câteva poze cu Bucureștiul, așa cum nu l-am mai privit de mult timp: 

Calea Victoriei:

Nicio mașină în zare..

Calea Victoriei într-o zi de weekend

Partea mai puțin cunoscută a acestei zone

Ateneul Român:

O altă perspectivă a Ateneului

Mici detalii:

“Spionat” de sub rugină.

Când balconul devine o parte a reclamei

Dress-code din colecția primăvară-vară de pe Calea Victoriei

Care este zona ta preferată din orașul în care locuiești?

Experiența mea la Therme

1

Dacă locuiești în București sau în apropiere sunt convinsă că ai auzit de Therme, poate deja ai fost. Dacă încă ești în căutare de recenzii și păreri dacă merită să te relaxezi la Therme sau mai degrabă la o piscină obișnuită, trebuie să știi că e mai mult decât un spațiu de bălăceală.

Dacă ai fost deja, dar doar într-o zonă și ești curios dacă merită să plătești în plus pentru celelalte, te voi lămuri în acest articol. Fă-te comod, relaxează-te și imaginează-ți că citești acest articol înconjurat de palmieri, în aer simțindu-se miros de minerale din micuțe piscine ce promit minumi pentru sănătate. Bun, deja țe-am transpus în atmosfera Therme, probabil la zona preferată de mine, The Palm, fiind cea intermediară. Dacă vrei să mergi cu copiii, trebuie să știi că cei sub 16 ani nu au voie la această zonă, doar la Galaxy.

La Therme sunt trei zone: Galaxy, The Palm, Elysium. În principiu, ai toate informațiile pe site-ul lor, e foarte detaliat, dar bineînțeles că este descrierea lor, adică doar cu bune. În plus, informația este împrăștiată peste tot, de aceea m-am gândit să fac și eu un ghid al ”bucureșteanului relaxat”.

Ce zonă să alegi când mergi la Therme?

Nu vreau să detaliez prea mult despre zone, căci găsești în detaliu pe site, și ce activități poți să faci, și de ce facilități te poți bucura, dar pot să-ți spun care e zona mea preferată și ce mi se pare că e esențial de știut.

Dacă plătești pentru o zonă mai scumpă ai acces gratuit în toate celelalte (mai ieftine), dacă plătești pentru cea mai ieftină și te decizi că vrei să vezi cum sunt și celelalte zone, poți să o faci, dar vei plăti o taxă. La Galaxy vei da peste mulți copii, tobogane, zgomot. Este zona în care vrei să mergi cu familia. Eu în zona asta m-am bucurat doar de tobogane, pentru care nu am așteptat mult la coadă, căci am fost atentă la perioadele în care merg. Te sfătuiesc și pe tine să-ți alegi cu grijă zilele și orele, căci orice loc aglomerat atrage neplăceri: cozi, mult timp de așteptat, nervi și va strica experiența relaxantă. Eu nu am fost în weekend, ci în timpul săptămânii pe zi sau în programul cu preț special de “EVENING SPECIAL”, adică de luni până joi după ora 20:00. Nu știu exact cât de aglomerat devine în weekend, dar de fiecare dată când am fost erau multe șezlonguri goale, loc de stat la bar, nu aveai de așteptat la zona de mâncare, deci perfect. Galaxy mai are și alte modalități de distracție și relaxare: piscină cu valuri, piscină de relaxare, restaurant, saună umedă etc.

The palm e zona mai liniștită, nu vor fi copii în jurul tău. Și aici găsești saună umedă, saltele cu hidromasaj, o piscină cu bar etc. Pentru toate facilitățile și activitățile care au loc poți să consulți programul dat pe site. De exemplu, miercuri, la zona The palm, te poți bucura de:

Aceasta e preferata mea, căci poți să înoți, poți să stai în mici bazine cu sare, magneziu și alte minerale, să te bucuri de o băutură la bar, să ieși în exterior. Ce să mai! E zona care mie mi se pare cea mai relaxantă, dar poate să aibă legătură și cu faptul că nu sunt mare amatoare de saună. Încep să mă plictisesc la saună, mi se încinge pielea, îmi simt respirația grea.

Sauna umedă o suport cu greu, mi se pare înecăcioasă și îmi vine mereu să tușesc, cele de la zona Elysium sunt mai interesante (fiind saune uscate), fiecare cu specificul ei, am prins chiar și un program la una dintre saune, în care scopul a fost purificarea cu ulei esențial de Cedru Texas, Pin Negru și Patchouli. Mi-a plăcut, dar nu pot să spun că m-aș întoarce la Therme pentru cele 6 saune uscate de la Elysium, însă aș face-o pentru piscina de la The palm. Saunele uscate și o micuță piscină cu seleniu și zinc sunt ce orefă în plus această zonă. Aici găsești și un duș în formă de cală, cu apă rece pentru a te răcori după saună, dar nu se înghesuia nimeni la ”adăpostul” petalelor imense când am fost eu.

Pentru ce să-ți faci griji?

Griji” s-ar putea să fie un cuvânt mare, dar sunt câteva aspecte cărora trebuie să le acorzi atenție.

  1. Șlapi, am văzut și câțiva oameni care mergeau în picioarele goale. Nu e igienic și nici permis la Therme să nu ai papuci;
  2. banii. Dacă îți propui să mergi la Therme trebuie să fii pregătit să cheltui o sumă de bani. Poți verifica prețurile de intrare pe site, dar dacă vrei să mănânci sau să te bucuri de hidromasaj, acestea vor costa în plus. Plătești mai mult și dacă vrei să închiriezi prosop sau halat, dar nu te obligă nimeni să nu le iei de acasă;
  3. să-ți faci duș înainte de a intra în apă;
  4. dacă vrei să mergi cu autobuzul, să verifici orarul autobuzelor gratuite Therme;
  5. să nu pierzi brățara pe care ai primit-o la intrare, altfel va trebui să achiți vreo 200 de lei;
  6. Să nu uiți să-ți faci măcar o poză cu care să te mândrești prietenilor. Eu am:

Pentru ce să nu-ți faci griji?

  1. Unde îți pui telefonul și restul lucrurilor. Vei primi un dulăpior în care lucrurile tale vor fi în siguranță. Dar ce faci cu cheia? O pui în slip? Ei bine, nu! O ții la mână, căci e brățara despre care îți scriam mai sus;
  2. că nu vei avea ce face. Indiferent de cine și cum ești. Vei găsi ceva de făcut. Nu știi să înoți? Nicio problemă! La Therme nu te duci să înoți, poți să citești pe șezlong, să stai la saune sau în piscină la bar, savurând un cocktail. Din contră, îți place să înoți? Vei avea spațiu destul, în cazul în care nu te duci de sărbători sau într-o perioadă extrem de aglomerată.
  3. că nu vei avea ce să mănânci. Toate zonele au restaurante, autoservire sau snack bar, sigur vei găsi ceva și pe gustul tău. Eu sunt vegetariană și tot nu am murit de foame.
  4. dacă depășești timpul inițial, o jumatate de oră costă doar 3 lei în plus, deci nu e o avere, așa că nu trebuie să te streseze nici că ai plătit trei ore, dar ai depășit un pic timpul.

Eu până acum m-am simțit de fiecare dată bine, iar sfatul meu principal și cel mai important ar fi să nu dai iama la Therme de sărbători, căci asta fac toți și te vei trezi că aștepți o oră, două numai să-ți iei de mâncare. Dacă ai un buget prestabilit, încearcă să te ții de el, nu de alta, dar cum pentru orice doar bifezi brățara, te ”poate fura peisajul” și să te trezești la final că ai de plătit 500 de lei.

Eu zic că merită, măcar să vezi dacă îți place și ți se potrivește. Distracție plăcută!

Sursele pozelor: Therme.ro și arhiva personală.

Da, vreau mărţişor!

0

Vreau mărţişor! Vreau! Vreau să-mi împodobesc pieptul sau mâna, iar ochii să mi scald cu frumuseţe. Eu mi-aştept mărţişorul ca un copil îngheţata după cartofii de la Mcdonald. Sunt o ramură ce aşteaptă de un an să-şi umple braţul de frunze vii şi colorate, iar pentru mine, frunzele sunt mărţişoarele.

Am observat că de la o vreme e o modă în a spune: “Eu sunt cool. Eu nu vreau cadouri. Eu nu sărbătoresc nimic. Eu sărbătoresc în fiecare zi. Vine primăvara în fiecare an. Ce-i așa big deal?”. Ei bine, eu vreau, și o scriu apăsând cu putere pe taste. E un gest de apreciere, e o bucurie comună a unor oameni care au mai prins un an împreună, care se pot bucura că soarele va fi tot mai puternic. Nu îți cer să-ți dai salariul pe un mărțișor. Nu îți cer să mă impresionezi cu un colier extravagant, cum nu încurajez nici consumerismul.

Poți să-mi dai doar şnurul roșu cu alb într-o manieră haioasă. Cum? E treaba ta să te gândești. Ai simțul umorului? Găsești tu ceva. Dacă nu, poate ești creativ. Ia o piatră și picteaz-o, folosește boabe de cafea lipite pe o foaie și fă-mi o felicitare. Desenează ca la grădiniță sau cumpără cel mai ieftin mărțișor, dar ales cu atenție, căutând în cutia de un leu, forma care ţi se pare că se asortează cu ochii mei. Sau poate coșarul îți amintește de copilărie și vrei să împarți amintirea cu mine. Nu te opresc. Ești liber! Eu atât îți spun, vreau mărțișor, chiar dacă e doar un pupic sau o prăjitură decorată cu roşu şi alb.

Dacă iei ceva de pe tarabă, orice, fără să-ți pese, doar ca să fie ceva, așa, pur și simplu, poți să o lași baltă, nu ai înțeles nimic.

Oamenii buni sunt îngeri

3

Auzisem că pe 29 noiembrie 2019, adică în doar câteva zile va avea loc premiera filmului ”Îngerii lui Charlie”, așa că în timp ce mâncam pop-corn, deși nu mă uitam decât la trailer, râdeam cu gura până la urechi. Asta până când, în mijlocul ecranului, a apărut o căsuță de chat:

Bună, sunt Charlie, vrei să fii un înger?

M-am încruntat, apoi m-am uitat în stânga, în dreapta, sub pat, poate era vreun membru al familiei pus pe farse. M-am uitat chiar și la dată, să nu fie 1 aprilie. Abia când nu am auzit niciun râs zgomotos și nu am văzut nicio cameră de filmat sub vreun ursuleț de pluș, m-am încumetat să tastez timid:

Nu am aripi.

Nici nu ai nevoie, vor crește odată cu tine.

Apoi mi-a dat o adresă atât de îmbârligată că nici nu are rost să v-o scriu, de altfel nici nu am voie, e secretă. M-am dat deja de gol că m-am dus la locul indicat. Acolo, o altă surpriză, în loc să dau de Charlie, am dat de Bosley, un băiețel lungan, de doar vreo 12 ani, îmbrăcat în elf. Nu eram doar eu, ci multe alte femei, unele blonde, altele cu pistrui, unele cu pălării fancy, altele îmbrăcate modest, unele plinuțe, altele atât de slăbuțe că te întrebai dacă nu mănâncă decât spanac.

– Mă bucur că ați venit, a grăit băiatul cu o voce puternică de bărbat, toate sunteți îngeri și doar pentru că v-o doriți și pentru că ați răspuns cu interes mesajului lui Charlie. Avem mai multe misiuni, a continuat el, dar una arde, și arde pentru toată lumea. Nu, dragilor, nu trebuie să stingeți incendii, ci să aprindeți inimi. Am 12 ani și nu am primit niciodată până acum cadou de Crăciun. Nu am primit nici măcar o portocală, iar ca mine sunt mulți. Moș Crăciun nu mai face față. Misiunea e să-l ajutați, dragi îngeri, să deschideți aripile și să zburați împreună cu renii oriunde vă poartă vântul, dar nu aveți cum fără pregătire, așa că  trebuie să treceți niște probe. Nu am să vă mint. Sunt grele, sunt groaznice, deci, dacă vreți să plecați, o puteți face acum.

S-a oprit, însă în sală nu se auzea niciun foșnet. Toate eram absorbite de băiețelul cu glas și discurs de om mare. Am rămas toate, deși, mie cuvântul ”groaznice” îmi răsuna în minte neîncetat. Nici nu înțelegeam de ce fusesem recrutată, nu aveam nicio abilitate, așa credeam până atunci. Faptul că făceam o ciocolată de casă incredibilă nici nu mă gândisem să iau în calcul.

Proba 1 – alegerea de a pleca

Am trecut cu brio toate. De altfel, și obrajii îmbujorați ai băiatului au ajutat.

Proba 2 – cea de foc

Deși se numea așa, era chiar de gheață, căci în grupuri de câte trei, am fost prinse într-un iglu pe care a trebuit să-l răsturnăm cu mâinile goale. Se pare că învârtitul telului și bătutul șnițelelor ajută mușchii brațelor, căci toate am reușit.

Proba 3 – proba deghizatului

Nu am înțeles inițial de ce ne-au pus în fața unor palete mari de machiaj și ne-au dat materiale zdrențuite în saci. Să mă machiez? Nicio șansă! Să mă fac o mumie din fâșii albe? Am încercat, dar spre deosebire de cealaltă probă, la aceasta ne-au surprins cu vânt năpsanic suflat din ventilatoare imense. Toate pânzele mele au zburat precum îngerii, ajungând chiar în nori. Pe o fată subțirică a luat-o pe sus și a aruncat-o într-un morman de zăpadă.

Băiatul, Bosley, a trecut, la final, pe la fiecare. Îngerii se descurcaseră bine, majoritatea aveau gene conturate, unele se machiaseră precum vedete, altele își făcuseră costumații de pirat. Mi-era milă de fata din zăpadă până când, trecând prin dreptul ei, băiatul i-a zis:

– Felicitări! Frumoasă deghizare! Om de zăpadă…

Acum îmi era milă de mine, încercasem eu să-mi pun blush în obraji, să-mi prind părul să pară mai scurt ca să mă transform în Kristen Stewart, dar cumva reușisem să fiu:

– Un morcov, foarte bine!

Am zâmbit încurcată și nu l-am contrazis.

Proba 4 – uită-te la lume

Am înțeles de ce Bosley a spus că probele pot fi groaznice. În sală, pe pereți, au apărut ca de nicăieri ecrane mari pe care s-au proiectat familii sărace cu cinci copii care împart un colț de pâine. Mame singure, tați care muncesc de dimineața până seara și nu reușesc să-și întrețină familia. S-a proiectat o parte din lume, și m-a durut.

Proba 5 – împrăștie mesajul

Cea mai importantă, motivul pentru care am scris acest articol. Urmează prima misiune din viața mea, sunt speriată, dar dornică de a reuși. Așa că te îndem și pe tine, mergi la cinema, vizionează filmul de acțiune ”Îngerii lui Charlie” pentru a găsi în tine curaj și putere, apoi dă-ți șansa să pornești în cea mai frumoasă aventură, pentru moment, aceea de a-l ajuta pe Moș Crăciun să ofere daruri nu doar copiilor bogați, ci tuturor, chiar și lui Bosley.

Oricine poate să fie un înger, deși nu am înțeles din prima, aripile cresc odată cu faptele bune pe care le facem, doar că sunt invizibile, iar zborul se simte ca o fericire interioară. Nu trebuie să avem abilități pe care nici nu ni le imaginăm. Orice, privit din perspectiva potrivită poate fi o calitate, chiar și că eu m-am deghizat în morcov. Așa, nimeni nu o să-l bănuiască pe Moș Crăciun, orice trăznaie aș face din greșeală prin casele copiilor, va fi pusă pe seama Iepurașului de Paște. Întorcându-mă la abilități, uite cum faptul că fac ciocolată de casă va face copiii fericiți, căci le voi ușura munca elfilor și mă voi apuca să amestec cacao cu lapte praf îndată ce-mi termin ultima misiune, adică aceasta.

Repet! Fii bun, ajută, oferă celor cu mai puțin și împrăștie mesajul! Fii înger, așa cum ți-l imaginezi tu!

Articol scris cu nuanțe de comedie, dar cu un mesaj în care cred pentru competiția în care îmi spionez gândurile, să le prind pe cele potrivite. Care competiție? SuperBlog 2019. Care sponsor? InterComFilm. Care film? Acesta:

Fotografiile fac parte din sursele oferite de sponsor.

Te simți ca-n povești când pe litoral pășești

1
 Soarele din nou vestește
O poveste pentru noi,
Cu 3 luni de fun, firește, 
Escapadă pentru doi.

După-atâta pandemie,
Izolare și Netflix ,
Doar la mare mă simt vie
Vara asta e la fix!

Scoici, meduze și nisip
Dau cu cremă, trag de slip,
Vreau doar să mă odihnesc 
Pe litoralul românesc!

Haideți să ne bucurăm,
În română să strigăm:
Nu mai privi pe fereastră,
Hai la marea cea albastră!


Pe finalul meu de vers
Vă voi da un sfat din mers,
Marea-i ca un univers 
Care vă scapă de stres!

 Am mare nevoie să mă eliberez de stres, să pot ieși din casă, să mă bucur de soare și interacțiunea umană. Mi-e dor să-mi îmbrățișez prietenele. Mi-e dor să zâmbesc angajaților de la magazin fără frică. Mi-e dor să văd buze, căci de măscuțe m-am săturat, dar știu cât de important e să fim în siguranță în această perioadă pentru ca, apoi, să putem aprecia și mai mult ce avem și ce putem face.

Eu deja visez la mare, iar cum timp am destul, vreau să mă organizez să am o super vară care să mă facă să uit de toată nebunia din această perioadă. Din iubirea și dorul de mare am simțit să-i dedic poezia de mai sus ca să înțeleagă că nu am uitat-o. Cum aș fi putut să o fac când valurile ei alungă suferința? Dar mai mult decât atât, cum aș putea să uit Marea Neagră care se găsește în majoritatea pozelor mele din vacanțele pe care le aveam în copilărie?

Știu că, mică fiind, am întrebat-o pe mama de ce ar trebui să fim fericiți că suntem români. S-a uitat la mine cu drag și mi-a spus, ce probabil am auzit mulți dintre noi:

  • Pentru că România e frumoasă. Avem munți, dealuri, câmpie și mare. Avem posibilitatea de a vizita cetăți, drumuri fascinante, clădiri medievale și să privim frumusețea naturii în toate formele ei, în toate anotimpurile.

A doua zi, weekend fiind, am mers la mare. Știu că i-am adunat scoici din care, ajunse acasă, am făcut brățări. Am iubit marea dintotdeauna, iar dacă acum mă plimb cu omulețul de la google maps pentru a mă bucura de ce oferă exteriorul casei mele, la vară am de gând să mă bucur de panorama Mării Neagre din telegondola de la Mamaia, să fac plajă pe nisipul fin și să merg în larg cu vaporașul. Mie îmi place Mamaia, căci mi se pare că oferă o grămadă de oportunități de distracție (plimbări cu hidrobicicleta, windsurfing, scufundări, tractări cu colaci gonflabili, parc acvatic etc.), modernizându-se enorm de-a lungul timpului, dar arată și foarte bine, cu palmieri, fântâni arteziene și terase.

Deși am mai tot fost la Mamaia și știu că îmi place, nu am ajuns până acum pe Insula Ovidiu din lacul Siutghiol, dar am auzit tot felul de legende, iar una se leagă de numele insulei, dar și de una dintre pasiunile mele, aceea de a scrie versuri. Așa că îmi doresc să ajung și să-mi provoc iubitul la ”scris de poezii” sub îndrumarea divină a lui Ovidius Publius Naso care se spune că, în timpul exilului său, venea pe insulă pentru a-și scrie versurile. Nu există totuși nicio dovadă că ar fi reală această întâmplare, dar ce e sigur e că poți mânca pește delicios și proaspăt în acest micuț complex turistic.

sursă: litoralulromanesc.ro

Decisă cum sunt, nu-mi mai rămâne decât să mă organizez, așa că încep cu ce e cel mai important pentru mine, locul unde voi sta, căci vreau să fie aproape de plajă și să aibă condiții decente. Personal, nu am nevoie de piscină sau un spațiu foarte luxos, căci, în vacanță, îmi place să stau mai mult afară decât în hotel, dar cred că trebuie să alegi cum simți tu. Vacanța e pentru răsfăț. Mie mi-ar plăcea, de exemplu, să am micul dejun inclus pentru că știu că sunt somnoroasă, nu-mi arde să gătesc dimineața, iar restul meselor aș vrea să le iau în oraș pentru a putea descoperi locuri noi și preparate inedite. Totuși, când merg cu părinții, optăm pentru all inclusive, de multe ori găsești oferte foarte bune, fiind mult mai comod. Poate tu preferi demipensiune, adică două mese pe zi sau o cazare de 5 stele. Vara e pentru fiecare dintre noi prilejul de a scăpa de griji, așa că răsfață-te cum și cu cine simți.

Cum în mintea mea se-nvârte expresia ”cazare litoral”, asta fac acum, mă uit pe ce opțiuni am de pe cel mai mare site specializat pe turismul de litoral: litoralulromanesc.ro. Pentru moment mă interesează secțiunea cazare Mamaia, dar la câtă poftă am de călătorit, cred că vara asta voi face mai multe ieșiri. Dacă cu prietenul meu voi merge cu siguranță la Mamaia, cu familia am alege cel mai probabil Mangalia pentru liniștea stațiunii, iar cu grupul de prieteni, Vama Veche pentru posibilitatea de a petrece până târziu, în noapte.

Mie îmi place mult marea, așa că în funcție de grup și de oameni mă pot adapta la frumusețea fiecărei stațiuni, toate având farmecul specific. În plus, dacă pot dansa cu tălpile goale în nisip pe piesa “Mă întorc la tine, mare albastră”, eu sunt fericită.

În ceea ce privește rezervarea, sunt adepta ”Early Booking”, căci îmi place să mă bucur de cazarea pe care mi-o doresc, la cel mai bun preț. Dar asta înseamnă că trebuie să rezerv până pe 31 martie. Iată ce cred eu că spune despre tine modul în care îți place să rezervi:

Uneori, nu rezervi doar după cum e firea ta, ci și în funcție de ce se potrivește pe moment. Poate vrei să mergi în weekend, atunci vei căuta o ofertă pentru două, trei nopți în weekend cu preț redus. Poate te interesează o bază de tratament sau poate știi că vrei să stai mai multe zile și te avantajează să primești de la hoteluri încă o zi gratis la un anumit număr de nopți plătite. Tu știi! La fel cum tu știi și ce fel de plată te avantajează cel mai mult. Poate vrei să plătești în rate pentru a nu simți povara banilor oferiți deodată sau poate ai vouchere de vacanță. Variante există pentru toată lumea. Eu, personal, voi plăti avans, apoi plata integrală, dar mă bucur că dacă vreau să am mai multe escapade la mare, am variante diferite.

Dacă grija ta în acest moment este că acest virus care ne dă bătăi de cap va compromite vacanța, să știi că litoralulromanesc.ro a anunțat deja că în cel mai nefericit și puțin probabil caz în care situația se agravează și va trebui să stăm în continuare în case și pe perioada verii, putem reprograma sejurul sau, dacă nu e posibil, ni se vor oferi banii înapoi, deci ”vacanță fără riscuri”!

Sursă litoralulromanesc.ro

Nu-mi rămâne decât să-mi aleg hotelul preferat, să optez pentru o cameră potrivită pentru mine și prietenul meu, să setez perioada și să rezerv fără griji.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Sursele fotografiilor din cartonașele care se întorc: Unplash.com

 

Andrei Neagu lansează piesa „Vrăjitoarea” + o informație în excusivitate

Întotdeauna în spatele unei producții video și audio există o echipa de oameni mai mare sau mai mică în funcție de resurse. Atunci când ești independent, echipa e mai mică, uneori atât de mică încât îi poți număra pe degete.

Chiar și cei mai cunoscuți pe YouTube care fac sketchuri au oameni care se ocupă de promovare, uneori și de regie, scenografie, relația cu publicul etc.

Cel mai la îndemână îmi e să fac comparația cu teatrul. Atunci când ești angajat ca actor la un teatru de stat ai doar această responsabilitate, de a juca, să-ți înveți replicile, să asculți indicațiile regizorului și să fii prezent la repetiții și spectacol. Când joci în teatru independent, actorul nu mai e doar actor, ci se ocupă și de decoruri, de muzică, de promovare, uneori și de regie. Sigur că nu e de generalizat, însă această introducere destul de lungă vine în anunțarea unei piese și clip de care eu sunt tare mândră. Mă bucur că am făcut parte din echipa care și-a adus aportul asupra clipului de mai jos:

Cât de provocator a fost un astfel de proiect?

Deși în clip sunt 26 de persoane, fără de care nimic nu ar fi fost posibil și merită toată mulțumirea, nu se vede cât timp au durat discuțiile cu toți aceștia, vizionarea fiecărui clip primit și montajul acestora, multe venind cu setări diferite de filmat sau fără melodie pe fundal, așa că sincronizarea a trebuit făcută manual.

Era normal să existe multe provocări într-un astfel de proiect atât pentru Andrei Neagu, cât și pentru toți cei care care și-au adus contribuția creatoare în clip. Mă bucur că toți cei implicați au venit cu idei și se simte că s-au dedicat așa cum s-au priceput.

Introducerea mea, legată de faptul că atunci când ești independent nu mai ești doar actor se leagă de faptul că pentru realizarea piesei „Vrăjitoarea”, Andrei nu a fost doar cântăreț, dar și compozitor. În ceea ce privește clipul, s-a ocupat de montaj, de comunicarea cu oamenii (aici trebuie să recunosc că și eu mi-am adus contribuția), dar și de a ține legătura cu presa.

Ce spune Andrei Neagu despre piesa „Vrăjitoarea”?

În perioada de izolare s-au făcut multe glume despre viitoare divorțuri, dar mie îmi place să cred că, din contră, aceasta a fost o perioadă minunată de a ne aprecia familia și oamenii de lângă noi. De aceea, eu și iubita mea ne-am bucurat de timpul petrecut împreună, pe care l-am privit ca pe un cadou, și am ales să muncim cot la cot la clipul noii mele piese”

Mulți l-au întrebat cine este vrăjitoarea lui? Dacă citești acest articol se prea poate să știi deja. Nu par modestă? Ei bine, nici nu încerc, doar e dreptul meu de femeie să mă simt măgulită.

Dacă te simți trist, deschide clipul, dansează, filmează-te, postează cu hashtagurile #VrajitoareaDance sau #VrajitoareaChallenge, căci dansul este o strategie recomandată de a te binedispune” ne îndeamnă Andrei, iar eu am ascultat recomandarea și sunt pe TikTok.

Andrei Neagu consideră că ar putea să vorbească despre piesă și clip cel puțin perioda a încă două stări de urgență, dar, în final, totul se rezumă la faptul că între două persoane compatibile care abia se cunosc, se creează o energie ce se simte precum o vrajă, de unde și expresia: „a fi vrăjit”. Piesa ne reamintește încă odată că tot ce contează este să nu uităm să ne bucurăm de tot ce ne oferă în viața noastră omul iubit.

Cine e Andrei Neagu?

Se poate să auzi pentru prima dată de el, dar sper eu că nu pentru ultima dată, de aceea, dacă îți plac piesele lui, te îndem să rămân conectat pe YouTube prin subscribe.

Eu am mai scris despre Andrei Neagu, ba i-am luat și interviuri, așa că dacă vrei să-l descoperi chiar mai mult, te îndem să intrii aici.

Un mic secret…

Am tot promis că în articolul pe care îl voi scrie voi destăinui un secret din procesul de creație al piesei. Ei bine, eu am fost mai degrabă implicată în acela al clipului decât al piesei, aceasta fiind rezultatul uneor băieți foarte talentați:

Muzică și versuri: Andrei Neagu
Orchestrație: Andrei Neagu, Radu Burcea, Alexei Nichiforof, Norbet Tobias Mix: Andrei Neagu, Silviu Paraschiv Master: Silviu Paraschiv (Grand Way Studio)

În încheiere, ce să spun? Dacă te-ai uitat la secret înainte de a citi articolul, să ai gâdilici în năsuc! Atenție că e mai grav decât pare, mai ales în vremurile acestea când orice stănut e o bombă minată.

Sper că v-a plăcut piesa pe care v-am recomandat-o!

Încotro ne îndreptăm?

0

Mă întorceam de la ateliere de creație cu niște mici răsfățați pe care mama îi întreabă dacă le e frig într-un spațiu foarte bine încălzit. Acei copii frumoși, sănătoși, care merg la activități, deștepți și uneori enervanți pentru că au personalitate. Da, copii frumoși, ce să mai! Iar în stația de STB văd niște fetițe tot frumoase, ușor prăfuite cu părul blond, acel blond care mereu se transformă în brunet. Singurele diferențe aparente dintre cele două și ceilalți de la ateliere sunt buchetele de flori din mână, faptul că primesc instrucțiuni de la un burtos cu o pancardă “a milei” si probabil au mers singure pe străzile Bucureștiului mult mai devreme decât mulți dintre noi. Probabil ele stiu toate liniile de STB. Mici diferențe par, dar de fapt pentru mine sunt extratereștrii. Unde trăiesc? Care le sunt părinții?

Noi nu ne lăsăm copiii singuri nici la 12 ani în anumite zone, iar pentru ele e casa lor, e viața lor. Și sunt frumoase, deloc speriate, par chiar fericite. Sunt atât de frumoase că ai spera ca la 20 de ani să-ți zâmbească de pe un afiș cu reclamă la pastă de dinți. Apoi îți dai seama că ele probabil nici nu stiu ce e pasta de dinți.

Când suntem mici avem impresia că adulții vor salva totul, pentru că o fac pentru noi, dar pentru ele, adulții au stricat totul. Ce le mână să lucreze pentru ăia? Probabil ce ne mână și pe noi să lucrăm pentru școală și stat. Faptul că asta e tot ce stim, e cum “trebuie să fie”.