De când am devenit vegetariană am început să acord o mare atenţie suplimentelor alimentare. Poţi să ai carenţe chiar dacă consumi carne, dar pentru mine a fost clar că e important să fiu informată cu privire la minerale, vitamine și nevoile organismului în momentul în care am ales schimbarea.
Doar echilibrul, varietatea şi consumul alimentelor cât mai puţin procesate termic păstrează în jurul “mesei rotunde” din interiorul nostru (numit, de fapt, organismul) toate vitaminele în proporţiile potrivite căci în lipsa lor, “masa” rămâne goală , iar în exces s-ar putea să o dărâme cu totul.
Am tot auzit: “Sunt doar vitamine, ce pot să facă rău?”. Ei bine, nu sunt doar vitamine, au la fel ca noi, propriile nume, calităţi şi funcţii diverse. Exact ca noi, uneori au şi efecte nedorite, ”defecte”. Pot chiar să aparţină unor categorii diferite. Unele sunt liposolubile şi se numesc A, D, E, K, acestea au nevoie de grăsimi pentru a fi absorbite, altele sunt hidrosolubile, cum ar fi grupul de vitamine B şi vitamina C care se dizolvă în prezența apei.
Există dozele recomandate zilnic dintr-o anumită vitamină tocmai pentru a fi respectate. Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au o toxicitate crescută dacă sunt consumate în exces căci se elimina (prin urină), cu toate acestea, vitamina copilăriei mele – nu pot să uit tabletele dulci şi uşor acrişoare pe care le primeam de la bunica sau supranumitul “suc minune” din vitamina C eferfescentă – în cantităţi foarte mari se manifestă prin deranjamente stomacale și greață. Însă nu trebuie să ne îngrijorăm dacă tindem spre un stil de viață sănătos și echilibrat, fără să luăm mai multe tipuri de vitamine în același timp, adică și contra căderii părului, și împotriva oboselii, și neurovitamine etc.
Vitaminele au şi cântec:
Acum mă strâmb, stai liniştit, nu la tine, ci pentru că în timp ce scriu, muşc cu poftă dintr-o lămâie. Dintre toate aceste vitamine, astăzi îmi propun să scriu despre vitamina C, aşa că vreau să fac asta în timp ce îmi iau un procent mare din cantitatea zilnică de care avem nevoie pentru a ne menţine sănătoşi. Nu te îngrijora! Dacă lămâia nu e în preferințele tale sunt o mulțime de alte fructe și legume care au o cantitate mare din acestă vitamină, dar îți voi scrie imediat despre ele, înainte trebuie să-ți mărturisesc că inspirată de imnul vitaminelor, am fost și eu creativă:
Ce e mic și de nădejde, De bacterii te ferește Fără grijă scapi de gripă Chiar și cu o doză mică De arsuri, de plăgi sau răni Cu ea de hac le poți veni.
Dacă încă n-ai ghicit O sa-ti spun mai explicit Este vorba de-o consoană, E rotundă și e rară C chiar este vitamina Te salut, sunt Cătălina!
De ce vitamina C? Pe lângă faptul că se află în inițiala prenumelui meu, Cătălina, deci implicit și în numele blogului meu, este și prima literă din calitățile mele esențiale: creativitatea, curiozitatea, consecvența, dar și a celor ”trei importanți C”, aceștia nu sunt firma de pantofi CCC, ci cele trei întrebări scurte auzite cel mai des (în tot felul de contexte): ”Ce? Cum? Când?”.
Mâncând legume cu frunze verzi (spanac, broccoli, varză), ardei, morcovi, citrice, mere, dar și din suplimente atunci când este cazul. Poți să găsești tot ce te interesează online la Farmacia La Preț Mic, cui nu-i place o farmacie ieftină care îți livrează rapid direct acasă?
Când?
Zilnic între 500 mg – 1000 mg, dar mai ales când ai febră, anumite infecții, deficit de fier (ajută absorbția fierului la nivelul intestinului) și în ceea ce mă privește, iau mereu când sunt răcită căci îmi întărește sistemul imunitar.
Vitamina C pentru mine nu e doar gustul copilăriei sau doar o literă din alfabet, fiind chiar a 3-a, cifră considerată magică în basme (în majoritatea sunt trei feciori, trei provocări etc.), dar și confortul meu psihic că pot să mă mențin sănătoasă căci are rol esențial în procesul de vindecare al rănilor, are rol antioxidant și protejează organismul de substanțele cancerigene.
Relația mea cu vitamina C e una de prietenie căci o cunosc din copilărie și a fost exemplificată de dragul competiției SuperBlog 2019.
”Poate că vor uita ce ai spus, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” – Carl W. Buechner
Cadourile se devalorizează, își pierd din importanță în momentul în care uităm să investim în relațiile cu cei din jur. Suntem atât de obișnuiți cu clasica sticlă de vin, setul cu gel de duș și deodorant care mai că ne jignește decât măgulește, cu ciocolata simplă pe care o găsim la orice chioșc de cartier sau, mai rău, cu banii în plic că am ajuns să uităm că cel mai frumos cadou pe care poți să-l oferi cuiva sunt experiențele, mai ales, petrecute împreună.
Fiecare om este unic, la fel ar trebui să fie și cadoul pentru el. ”Gestul contează” doar atunci când el există. Aceasta e replica cu care ne mințim că e în regulă dacă nu ne-am strofocat prea tare. Dar chiar e în regulă? Nu dacă duci în dar rama veche din casa ta cu o poză dintr-un album uitat de vreme pentru că ți-a fost prea lene să te gândești ce i-ar plăcea cu adevărat persoanei dragi. Hai să-ți spun un secret, nici nu e cazul să te agiți prea tare, căci Experimenteaza.ro îți face munca mult mai ușoară și îți oferă experiențe de vis potrivite pentru toate ocaziile și tipurile de oameni pe care îi cunoști. Chiar și corporațiile pot găsi opțiuni pentru a înlocui clasicele cadouri.
În viața mea sunt câțiva oameni cu adevărat dragi și nu am putut să nu-mi imaginez cum ar fi să-i surprind cu experiențe potrivite personalității fiecăruia.
Pentru iubitul meu
Cu prietenul meu aș vrea să trăiesc, bineînțeles, experiențe cu romantism. Într-o dimineață l-aș trezi cu zâmbetul pe buze și, fără să înțeleagă prea multe, l-aș scoate din casă la o plimbare, dar nu orice fel de ieșire, ci una cu elicopterul. Plimbându-ne deasupra Bucureștiului, mi-aș pune mâna în mâna lui, am face poze la panoramă, iar apoi, elementul de rezistență ar fi când ar apărea, în fața lui, ca prin minune: ”o verighetă”, apoi șampanie scumpă, ciocolată, zâmbete și lacrimi.
Sursă: Experimenteaza.ro
Totuși, nu mă simt pregătită să cer eu în căsătorie, dar cum știu că îmi citește blogul, am vaga impresie că va lua el inițiativa, dar rămâne secretul nostru că vreau să mă plimb cu elicopterul, da? Bineînțeles că mi-ar plăcea să-i ofer posibilitatea să aibă și o petrecere a burlacilor, iar ca orice femeie care se respectă, m-aș asigura de toate detaliile. Nu mai bine îi fac eu cadou ceva decât să-și facă de cap printr-un club obscur? Bine, glumesc, încrederea e cea mai importantă și nici nu am ajunge la pasul cel mare dacă nu ar exista.
Mi-ar plăcea să-i fac cadou un voucher electronic pentru a se bucura de petrecerea burlacilor la bordul unui yacht, nu de alta, dar să-l pregătesc de ”chinurile căsniciei”, nu? Aș însoți voucher-ul de un mesaj personalizat: ”experimentează viața de burlac cât încă mai poți 😈”. Sigur l-ar amuza, apoi ar strânge brigada de prieteni pentru călătoria în largul mării. Probabil ar ascunde mult timp pozele de pe yacht, dar nici nu ar conta căci și-ar aminti mereu că eu i-am oferit acest cadou pentru că înțeleg că fiecare are nevoie și de timpul cu sine însuși.
Sursă: Experimenteaza.ro
Cred că e inedit ca viitoarea mireasă să știe de petrecerea burlacilor, și, în paralel, să aibă propria petrecere. Când oferi, primești și tu la rându-ți, prin satisfacția interioară, dar când îți oferi și o experiență memorabilă e și mai satisfăcător, iar eu m-aș trimite pe mine însămi la un spa de lux, să mă bucur de piscină, saună, masaj și vin.
Sursă: Experimenteaza.ro
Și ca să-mi iasă ideea cu nunta din minte, trebuie să recunosc că nu am avea cum să nu ne lăsăm spiritul creator să zburde nestingherit și aș opta pentru o caricatură de grup, adică noi și domnișoarele de onoare într-o ipostază hilară. Am păstra-o pe perete pentru mult, mult timp, iar când vom avea nepoți, vom fi întrebați: ”Dar voi chiar arătați așa atunci? Cu nasurile astea mari?”.
Sursă: Experimenteaza.ro
Deja am ajuns cu imaginația mult prea departe, așa că mă voi întoarce în prezent.
De ce ne-ar plăcea aceste experiențe?
Pentru că sunt despre noi, pentru că ar rămâne mereu prezente în relația noastră, ar fi pietre de temelie. O relație se construiește, cu investiție sentimentală, cu momente în doi, cu surprize, cu amintiri și iubire împărtășită, mai ales, sub forma experiențelor.
De ce i s-ar potrivi?
Pentru că e un explorator. Orașul văzut de sus i-ar aminti de toate călătăriile noastre, mai ales cele cu avionul. Iar plimbarea cu yacht-ul ar însemna libertatea pe care și-o va avea mereu, indiferent că se înhamă la un drum ”în doi”, prietenii vor face întotdeauna parte din viața lui, și a mea.
Mie relaxarea la spa mi s-ar potrivi pentru că sunt femeie! Glumesc! Are legătură mai degrabă cu starea mea de relaxare, cu faptul că atunci când stau la masaj mă simt ca o pisică ce nu se poate abține să toarcă. Iar caricatura împreună ne-ar aminti mereu să nu luăm viața ”prea în serios”, să ne bucurăm de fiecare clipă.
Pentru tatăl meu
Cu tata mereu m-am aventurat în necunoscut. Când eram mică înotam până la geamandură doar pentru că știam că el e lângă, mă cățăram în copaci pentru că avea cine să mă prindă și urcam până pe vârful munților doar pentru a ține pasul cu el, cu tata. Oricând m-aș încumeta la experiențe cu adrenalină alături de tata.
Fie că aș alege să-i ofer un salt cu parașuta, o cursa de raliu sau l-aș provoca să ne aventurăm la o experiența de tir în poligon, reacția tatălui meu ar fi să facă o glumă fără sens, dar eu aș ști că, întoarsă cu spatele, și-ar permite să aibă lacrimi în ochi.
Mi-ar plăcea mai ales să facem scuba diving împreună, mi-ar aminti de experiența pe care am avut-o cu el când eram mai mică și ne-am luat ochelari de scafandru de pe faleză, așa am reușit să vedem nisipul și meduzele din apa mării.
Eu și tata (arhivă personală)
Sigur că experiența e diferită, mult amplificată la scuba diving căci am face noi înșine parte din lumea subacvatică, poate chiar am reuși să găsim peștișorul de aur care să ne îndeplinească trei dorințe. Care ar fi acele trei dorințe? Vă spun la finalul articolului. Nu trișați, nu vă uitați!
Sursă: Experimenteaza.ro
De ce ne-ar plăcea aceste experiențe?
Pentru că ar fi un timp tată-fiică petrecut în stil sportiv, în felul acela în care nu e nevoie nici măcar să ai o poză că tot o să-ți amintești toată viața.
De ce i s-ar potrivi?
Indiferent de anii care au trecut, tata are o fire sportivă, nonconformistă și cu atât de multă energie că ar putea muta munții din loc.
Pentru mama
”Dacă tu m-ai făcut sa văd cerul, eu vreau sa te duc mai aproape de el” e ce i-aș spune în timp ce o aș convinge-o cu greu să lase supa necondimentată căci e cazul să condimentăm viața printr-un zbor cu balonul. Ne-am pune pe noi o gecuță subțire căci aparatul care încălzeste aerul din balon ne va încalzi și pe noi. Ne-am simți ca păsările cerului, iar zborul ar fi lin, cu senzații de furnicături în stomac și priveliști demne de a fi surprinse în fotografii.
Sursă: Experimenteaza.ro
De ce ne-ar plăcea această experiență?
Ne-ar scoate din zona de confort, ne-ar crea cadrul perfect de a sta o oră la discuții interminabile despre lume chiar deasupra ei.
De ce i s-ar potrivi?
Mama plutește. Când merge, pare deasupra asfaltului cu câțiva centimetri. Poate sună prea metaforic ce am scris, dar aș vedea-o bucurându-se de experiența cu balonul pentru imaginea pe care o am eu despre ea. O văd zburând, iar parașuta sau parapanta par mai degraba pentru energicul meu tată decât pentru liniștitoarea mea mamă.
Sunt multe persoane cărora le-aș face cadou experiențe, surorii mele sigur i-aș alege ceva din categoria de dezvoltare personală, iar prietenilor ceva din categoria de food & drinks, cum ar fi: ”sesiune de degustare completă în Băcănia Veche” care sună gustos și numai după denumire, darămite să te afli acolo. Dar am vrut să exemplific în detaliu experiențele pe care nu doar că le-aș oferi, dar aș participa și eu alături de cel care le primește.
Nu am uitat că ți-am promis să-ți dezvălui cele trei dorințe pe care mi le-aș pune dacă m-aș întâlni cu peștișorul de aur. Acestea sunt:
să îi ofer prietenului meu un zbor cu elicopterul;
să-l surprind pe tata cu un costum de baie nou perfect pentru o experiență senzațională de scuba diving;
să o provoc pe mama să zboare într-o experiență memorabilă cu balonul.
Hocus Pocus, pestișorul a apărut, dar nu din apa, ci din spațiul online, și nu-l cheamă ”De aur”, ci ”Experimentează.ro”, supranumit și ”furnizorul tău de experiențe”.
E o diferență enormă între ”a trăi” și ”a exista”, iar eu îmi doresc să trăiesc alături de oamenii dragi. Până la urmă, asta înseamnă viața: oameni și experiențe.
Pentru experiența de redactare a acestui articol i se mulțumește lui SuperBlog 2019.
Întotdeauna în spatele unei producții video și audio există o echipa de oameni mai mare sau mai mică în funcție de resurse. Atunci când ești independent, echipa e mai mică, uneori atât de mică încât îi poți număra pe degete.
Chiar și cei mai cunoscuți pe YouTube care fac sketchuri au oameni care se ocupă de promovare, uneori și de regie, scenografie, relația cu publicul etc.
Cel mai la îndemână îmi e să fac comparația cu teatrul. Atunci când ești angajat ca actor la un teatru de stat ai doar această responsabilitate, de a juca, să-ți înveți replicile, să asculți indicațiile regizorului și să fii prezent la repetiții și spectacol. Când joci în teatru independent, actorul nu mai e doar actor, ci se ocupă și de decoruri, de muzică, de promovare, uneori și de regie. Sigur că nu e de generalizat, însă această introducere destul de lungă vine în anunțarea unei piese și clip de care eu sunt tare mândră. Mă bucur că am făcut parte din echipa care și-a adus aportul asupra clipului de mai jos:
Cât de provocator a fost un astfel de proiect?
Deși în clip sunt 26 de persoane, fără de care nimic nu ar fi fost posibil și merită toată mulțumirea, nu se vede cât timp au durat discuțiile cu toți aceștia, vizionarea fiecărui clip primit și montajul acestora, multe venind cu setări diferite de filmat sau fără melodie pe fundal, așa că sincronizarea a trebuit făcută manual.
Era normal să existe multe provocări într-un astfel de proiect atât pentru Andrei Neagu, cât și pentru toți cei care care și-au adus contribuția creatoare în clip. Mă bucur că toți cei implicați au venit cu idei și se simte că s-au dedicat așa cum s-au priceput.
Introducerea mea, legată de faptul că atunci când ești independent nu mai ești doar actor se leagă de faptul că pentru realizarea piesei „Vrăjitoarea”, Andrei nu a fost doar cântăreț, dar și compozitor. În ceea ce privește clipul, s-a ocupat de montaj, de comunicarea cu oamenii (aici trebuie să recunosc că și eu mi-am adus contribuția), dar și de a ține legătura cu presa.
Ce spune Andrei Neagu despre piesa „Vrăjitoarea”?
„În perioada de izolare s-au făcut multe glume despre viitoare divorțuri, dar mie îmi place să cred că, din contră, aceasta a fost o perioadă minunată de a ne aprecia familia și oamenii de lângă noi. De aceea, eu și iubita mea ne-am bucurat de timpul petrecut împreună, pe care l-am privit ca pe un cadou, și am ales să muncim cot la cot la clipul noii mele piese”
Mulți l-au întrebat cine este vrăjitoarea lui? Dacă citești acest articol se prea poate să știi deja. Nu par modestă? Ei bine, nici nu încerc, doar e dreptul meu de femeie să mă simt măgulită.
„Dacă te simți trist, deschide clipul, dansează, filmează-te, postează cu hashtagurile #VrajitoareaDance sau #VrajitoareaChallenge, căci dansul este o strategie recomandată de a te binedispune” ne îndeamnă Andrei, iar eu am ascultat recomandarea și sunt pe TikTok.
Andrei Neagu consideră că ar putea să vorbească despre piesă și clip cel puțin perioda a încă două stări de urgență, dar, în final, totul se rezumă la faptul că între două persoane compatibile care abia se cunosc, se creează o energie ce se simte precum o vrajă, de unde și expresia: „a fi vrăjit”. Piesa ne reamintește încă odată că tot ce contează este să nu uităm să ne bucurăm de tot ce ne oferă în viața noastră omul iubit.
Cine e Andrei Neagu?
Se poate să auzi pentru prima dată de el, dar sper eu că nu pentru ultima dată, de aceea, dacă îți plac piesele lui, te îndem să rămân conectat pe YouTube prin subscribe.
Eu am mai scris despre Andrei Neagu, ba i-am luat și interviuri, așa că dacă vrei să-l descoperi chiar mai mult, te îndem să intrii aici.
Un mic secret…
Am tot promis că în articolul pe care îl voi scrie voi destăinui un secret din procesul de creație al piesei. Ei bine, eu am fost mai degrabă implicată în acela al clipului decât al piesei, aceasta fiind rezultatul uneor băieți foarte talentați:
Muzică și versuri: Andrei Neagu Orchestrație: Andrei Neagu, Radu Burcea, Alexei Nichiforof, Norbet Tobias Mix: Andrei Neagu, Silviu Paraschiv Master: Silviu Paraschiv (Grand Way Studio)
În încheiere, ce să spun? Dacă te-ai uitat la secret înainte de a citi articolul, să ai gâdilici în năsuc! Atenție că e mai grav decât pare, mai ales în vremurile acestea când orice stănut e o bombă minată.
Sper că v-a plăcut piesa pe care v-am recomandat-o!
Interesant e că uneori mă plictisesc scorlând Facebook-ul și îmi trebuie tăria de a închide clapeta laptopului și să-mi amintesc vorba:”doar oamenii proști se plictisesc”, care deja îmi schimbă starea de spirit. Sigur că dacă nu vreau să sting laptopul îmi cumpăr un Macbook și-l las aprins, doar depărtându-mă de el. Glumesc, pot să nu mă plictisesc și cu laptopul în brațe. Așa că voi împărți:
categoria 1 – cu laptop
categoria 2 – cu laptop, dar fără
categoria 3 – fără laptop
Categoria 1
– să te uiți la filme, vloguri sau filmulețe haioase de pe YouTube.
– să-ți stresezi prietenii cu mesaje. S-ar putea să te antrenezi cu unul într-o discuție interesantă până iți dă cu The Big Seen, bineînțeles.
– să citești pdf-uri sau bloguri.
– să înveți un program nou. (Photoshop, Vegas, etc.)
– să scrii (orice te atrage: blog, jurnal în document cu parolă, povești etc.)
– să te joci ceva (Nu exagera! Prăjește creierii cică, deși eu sper că doar pe ai monștrilor din joc)
Categoria 2
Aici combin ce îmi oferă laptopul cu activități ce nu țin de virtual și mă fac să-mi ridic fundul de pe scaun
– aerobic sau exerciții fizice din tutoriale.
– să gătești după instrucțiuni video sau scrieri online.
– să confecționezi origami sau orice altceva din tutoriale online. Poți să faci propriile mărțișoare, un jurnal handmade, eșarfe etc.
Categoria 3
Aici poți închide laptopul sau poți să-l lași în decor cu muzică sau vreun podcast.
– citește! Sigur e ceva în bibliotecă ta de care nu te-ai atins. Poate e momentul să-i dai o șansă.
– gătește cu ingredientele din casă. Ceva simplu, chiar și cartofi prăjiți. Dar poate e o idee bună să încerci să fii un pic mai ingenios. Pune-ți imaginația la contribuție! Ce poate ieși rău? Probabil doar să rămâi flămând.
– fă-i curat! Pare mai degrabă o corvoadă, dar e testat de mine că oferă satisfacție atunci când observi cum încet, încet, îți recunoști casa sub mormanele de haine. E cel mai bun antistres pentru mine.
– colorează! Există cărțile de colorat pentru adulți care au devenit un hobby însemnat printre oamenii secolului nostru.
– ocupă-te de tine! Fă-ți un duș fierbinte, diverse tratamente naturiste sau meditează.
P.S: când scriu “laptop” mă refer la orice device pe care îl folosești cu internet (mai greu cu telefonul).
Am tot încercat o lună de zile de când s-a dat startul înscrierilor pentru SuperBlog să mă țin pe poziția de a nu participa. Dar am eșuat, iar dovada este acest articol prin care îmi anunț prezența în competiție.
Ce e SuperBlog?
Metaforic vorbind aș spune că e “un drog”, dar unul sănătos care îți dă adrenalină, energie și zvâc, dar îți dezvoltă și imaginația, cunoștințele și încrederea în sine.
Totuși, ca să înțelegi mai bine intră pe site, unde vei găsi regulamentul competiției de blogging creativ.
Cum i-am descoperit?
Am participat și în primăvară, dar am fost “avertizată” că toamna e “the big deal”. Aici îmi anunțam prezența când abia ghioceii începeau să-și facă simțită prezența timid prin zonele verzi din România, dar și pe la colțurile gri ale Bucureștiului în mănunchiuri legate cu elastic cauciucat.
De ce particip din nou?
Mi-am dat seama că pe vară m-am lenevit. Nu am reușit să găsesc determinarea de a scrie, mai ales că am lucrat o vară întreagă la mare (ar fi un subiect despre care aș putea să scriu. Lista cu teme e lungă, doar nu le-am așezat pe blog încă). Prin SuperBlog am găsit o disciplină de a mă determina să-mi pun rotițele minții în funcțiune.
Voi participa la toate probele?
Nu știu! Până ieri când m-am decis, nici nu știam că voi participa. Rămâne să aflăm împreună.
Să ne bucurăm de toamnă şi să ciocnim cu pahare de struguri transformați în lichioarea lui Bachus pentru inspirație și scrieri creative!
Din start titlul e greșit pentru că, de data aceasta, nu va fi nicio listă. Dacă anul trecut am avut 5 obiective, aparent ușor de atins și respectat, anul acesta nu mi-am propus decât să fiu autentică. Să am grijă de mine, să mă iubesc, să fiu EU așa cum simt.
Cum arată lista de anul trecut?
Cel puțin o postare pe blog o dată pe lună;
Să postez pe Pulsul Străzii tot anul, indiferent de cum va fi proiectul primit, o dată la două săptămâni;
Să nu mă mai uit la seriale, filme;
Să termin de scris o carte;
Să fac cel puțin o lecție pe lună din cartea mea de engleză.
Câte obiective am respectat?
Eroare! Încercați mai târziu!
Tradus: zero! Niciunul! Nimic! Nada de nada! Dezastru! Ai înțeles tu…
Aș putea da vina pe pandemie, pe lipsă de timp, pe faptul că am reușit să mă ocup de alte proiecte și am descoperit pe parcurs noi pasiuni. Și toate ar fi plauzibile, dar în același timp nu-mi arată decât faptul că pentru mine listele nu funcționează. Am crezut că dacă fac promisiunea publică voi avea șansa să mă țin de ea, dar nu mi-a demonstrat decât că oricum n-ar fi sesizat nimeni că nu mi-am respectat obiectivele. Așa că voi păși în noul an fără gânduri prestabilite. Voi încerca să fiu atentă la ce se petrece în jurul meu și să acumulez experiențe.
A fost un an ratat pentru mine?
Deși greu anul 2020 pentru majoritatea, culmea e că eu am avut activitate. Nu m-am ținut de listă, dar am reușit pe parcursul anului să profit de oportunitățile care au apărut.
Mi-am achiziționat o garsonieră și nu mai am mult până când termin renovarea ei. V-am ținut la curent cu evoluția garsonierei pe YouTube.
Am început un proiect extrem de simpatic la TVR1, unde îmi fac profesia, adică aceea de actor-păpușar. Emisiunea „1,2,3 și afli tot ce vrei” e educativă și a fost primită foarte bine de copii și de părinții acestora.
Am salvat un motan de pe stradă care acum simt că mă învăluie cu iubirea lui. Am contribuit la salvarea unui alt pui de pisică oferindu-i foster până la adopția responsabilă.
Am învățat câte puțin despre animația digitală. Extrem de puțin, dar ceva nou și distractiv.
În pandemie am făcut pe canalul de YouTube Itsy Bitsy decorațiuni handmade care să-i determine pe copii să creeze lucrușoare simpatice și utile.
Nu a fost un an risipit, pur și simplu un an spontan. Chit că mi-am propus ceva, a ieșit altceva la fel de frumos, dacă nu mai frumos!
Nu am scris ca să mă laud, ci pentru că e minunat să fim recunoscători pentru micile bucurii care se întâmplă în viața noastră. Te îndem să te gândești și tu la reușitele din acest an, chit că e vorba despre reîntâlnirea cu o prietenă pe care nu o văzusei de mult sau faptul că ai avut mai mult timp pentru tine sau că ai ajutat pe cineva.
A, să nu uit! Mi-am învins teama de a cânta „în public”. Vorba vine, tot nu cânt la karaoke, să fie clar!
Îți urez Crăciun fericit și un an nou cu multe surprize plăcute!
Blogul a fost creat in 2018, dintr-un impuls, nu o nevoie a lui de a exista. Am avut blog în liceu, unul cu scrieri fantasy, cu destul de mulți abonați și comentarii, dar am crescut, iar el a rămas acolo, la stadiul de copil cu prea mult timp și fantezie de împărtășit. Acum am trecut pe lista de 2019: catalinapopa.com, l-am trecut să reziste, ca un jurnal, cu cititori sau nu, ca un exercițiu de gândire constantă sau nu, depinde ce vrea el să devină.
Pe 1 ianuarie nu aveam o listă, abia acum, spre sfârșitul lunii mi-au venit câteva idei, câteva dorințe. E primul an în care artificile gălăgioase au fost singurele sunete care pentru câteva minute s-au auzit, doar ele, fără niciun alt zgomot (oricum acoperă ele destul de multe alte zgomote urbane). În general, pe 01.01 la ora 00.00 se auzea o voce groasă și hotărâtă: vezi că anul ăsta trebuie să joci acolo, trebuie să faci mai mulți bani, trebuie să te apuci de sală, trebuie să nu mai mănânci zahar, trebuie să … și să… iar abia când alte zeci de voci săreau pe mine cu:”La mulți ani”, vocea guturală și împunătoare se învoia să-mi dea pace. Anul acesta nu a fost așa, nu m-am gândit la ce trebuie, ci la ce îmi doresc, care e scopul meu?
Urmărește scopul, nu urgențele, iar din când în când, dă-ți timp să respiri, să faci acele exerciții plictisitoare de respirație pe care nu le scriu, dar la o simplă cautare pe google, găsești o mulțime. După ce ți-ai dat timp, fă-ți o listă scrisă, nu imaginară, altfel faptul că poți să uiți ceva o să te streseze atât de tare că o să simți să arunci cu lista, care culmea, e în capul tău. Nu poți să îți arunci capul, sau poți?
Cel mai important: nu asculta sfaturile! Poți să le auzi, dar tu fă-i cum știi că e bine pentru tine. Dacă nu e bine cum ești acum, încearcă propunerile altora, dar dacă te simți minunat, nu ai decât să închizi urechile cu pleoapele imaginare care să oprească vibrațiile din a ajunge la ciocan, la nicovală si scariță, nicio șansă nu vor avea spre urechea internă.
Dacă locuiești în București sau în apropiere sunt convinsă că ai auzit de Therme, poate deja ai fost. Dacă încă ești în căutare de recenzii și păreri dacă merită să te relaxezi la Therme sau mai degrabă la o piscină obișnuită, trebuie să știi că e mai mult decât un spațiu de bălăceală.
Dacă ai fost deja, dar doar într-o zonă și ești curios dacă merită să plătești în plus pentru celelalte, te voi lămuri în acest articol. Fă-te comod, relaxează-te și imaginează-ți că citești acest articol înconjurat de palmieri, în aer simțindu-se miros de minerale din micuțe piscine ce promit minumi pentru sănătate. Bun, deja țe-am transpus în atmosfera Therme, probabil la zona preferată de mine, The Palm, fiind cea intermediară. Dacă vrei să mergi cu copiii, trebuie să știi că cei sub 16 ani nu au voie la această zonă, doar la Galaxy.
La Therme sunt trei zone: Galaxy, The Palm, Elysium. În principiu, ai toate informațiile pe site-ul lor, e foarte detaliat, dar bineînțeles că este descrierea lor, adică doar cu bune. În plus, informația este împrăștiată peste tot, de aceea m-am gândit să fac și eu un ghid al ”bucureșteanului relaxat”.
Ce zonă să alegi când mergi la Therme?
Nu vreau să detaliez prea mult despre zone, căci găsești în detaliu pe site, și ce activități poți să faci, și de ce facilități te poți bucura, dar pot să-ți spun care e zona mea preferată și ce mi se pare că e esențial de știut.
Dacă plătești pentru o zonă mai scumpă ai acces gratuit în toate celelalte (mai ieftine), dacă plătești pentru cea mai ieftină și te decizi că vrei să vezi cum sunt și celelalte zone, poți să o faci, dar vei plăti o taxă. La Galaxy vei da peste mulți copii, tobogane, zgomot. Este zona în care vrei să mergi cu familia. Eu în zona asta m-am bucurat doar de tobogane, pentru care nu am așteptat mult la coadă, căci am fost atentă la perioadele în care merg. Te sfătuiesc și pe tine să-ți alegi cu grijă zilele și orele, căci orice loc aglomerat atrage neplăceri: cozi, mult timp de așteptat, nervi și va strica experiența relaxantă. Eu nu am fost în weekend, ci în timpul săptămânii pe zi sau în programul cu preț special de “EVENING SPECIAL”, adică de luni până joi după ora 20:00. Nu știu exact cât de aglomerat devine în weekend, dar de fiecare dată când am fost erau multe șezlonguri goale, loc de stat la bar, nu aveai de așteptat la zona de mâncare, deci perfect. Galaxy mai are și alte modalități de distracție și relaxare: piscină cu valuri, piscină de relaxare, restaurant, saună umedă etc.
The palm e zona mai liniștită, nu vor fi copii în jurul tău. Și aici găsești saună umedă, saltele cu hidromasaj, o piscină cu bar etc. Pentru toate facilitățile și activitățile care au loc poți să consulți programul dat pe site. De exemplu, miercuri, la zona The palm, te poți bucura de:
Aceasta e preferata mea, căci poți să înoți, poți să stai în mici bazine cu sare, magneziu și alte minerale, să te bucuri de o băutură la bar, să ieși în exterior. Ce să mai! E zona care mie mi se pare cea mai relaxantă, dar poate să aibă legătură și cu faptul că nu sunt mare amatoare de saună. Încep să mă plictisesc la saună, mi se încinge pielea, îmi simt respirația grea.
Sauna umedă o suport cu greu, mi se pare înecăcioasă și îmi vine mereu să tușesc, cele de la zona Elysium sunt mai interesante (fiind saune uscate), fiecare cu specificul ei, am prins chiar și un program la una dintre saune, în care scopul a fost purificarea cu ulei esențial de Cedru Texas, Pin Negru și Patchouli. Mi-a plăcut, dar nu pot să spun că m-aș întoarce la Therme pentru cele 6 saune uscate de la Elysium, însă aș face-o pentru piscina de la The palm. Saunele uscate și o micuță piscină cu seleniu și zinc sunt ce orefă în plus această zonă. Aici găsești și un duș în formă de cală, cu apă rece pentru a te răcori după saună, dar nu se înghesuia nimeni la ”adăpostul” petalelor imense când am fost eu.
Pentru ce să-ți faci griji?
“Griji” s-ar putea să fie un cuvânt mare, dar sunt câteva aspecte cărora trebuie să le acorzi atenție.
Șlapi, am văzut și câțiva oameni care mergeau în picioarele goale. Nu e igienic și nici permis la Therme să nu ai papuci;
banii. Dacă îți propui să mergi la Therme trebuie să fii pregătit să cheltui o sumă de bani. Poți verifica prețurile de intrare pe site, dar dacă vrei să mănânci sau să te bucuri de hidromasaj, acestea vor costa în plus. Plătești mai mult și dacă vrei să închiriezi prosop sau halat, dar nu te obligă nimeni să nu le iei de acasă;
să-ți faci duș înainte de a intra în apă;
dacă vrei să mergi cu autobuzul, să verifici orarul autobuzelor gratuite Therme;
să nu pierzi brățara pe care ai primit-o la intrare, altfel va trebui să achiți vreo 200 de lei;
Să nu uiți să-ți faci măcar o poză cu care să te mândrești prietenilor. Eu am:
Pentru ce să nu-ți faci griji?
Unde îți pui telefonul și restul lucrurilor. Vei primi un dulăpior în care lucrurile tale vor fi în siguranță. Dar ce faci cu cheia? O pui în slip? Ei bine, nu! O ții la mână, căci e brățara despre care îți scriam mai sus;
că nu vei avea ce face. Indiferent de cine și cum ești. Vei găsi ceva de făcut. Nu știi să înoți? Nicio problemă! La Therme nu te duci să înoți, poți să citești pe șezlong, să stai la saune sau în piscină la bar, savurând un cocktail. Din contră, îți place să înoți? Vei avea spațiu destul, în cazul în care nu te duci de sărbători sau într-o perioadă extrem de aglomerată.
că nu vei avea ce să mănânci. Toate zonele au restaurante, autoservire sau snack bar, sigur vei găsi ceva și pe gustul tău. Eu sunt vegetariană și tot nu am murit de foame.
dacă depășești timpul inițial, o jumatate de oră costă doar 3 lei în plus, deci nu e o avere, așa că nu trebuie să te streseze nici că ai plătit trei ore, dar ai depășit un pic timpul.
Eu până acum m-am simțit de fiecare dată bine, iar sfatul meu principal și cel mai important ar fi să nu dai iama la Therme de sărbători, căci asta fac toți și te vei trezi că aștepți o oră, două numai să-ți iei de mâncare. Dacă ai un buget prestabilit, încearcă să te ții de el, nu de alta, dar cum pentru orice doar bifezi brățara, te ”poate fura peisajul” și să te trezești la final că ai de plătit 500 de lei.
Eu zic că merită, măcar să vezi dacă îți place și ți se potrivește. Distracție plăcută!
Am tot amânat scrierea acestui articol. Nu pentru că nu am nimic de zis despre această competiție, ci pentru că a fost copleșitoare. Cred că dacă e ceva ce majoritatea simt, în momentul în care participă, sunt stările contradictorii. De la bucurie la tristețe e un pas extrem de mic, probabil, în orice competiție, iar aceasta nu face excepție. Trebuie să știi să-ți dozezi eforturile. Să intuiești pe ce pulsezi, cam ce ar vrea diferiți sponsori. Să știi la ce lucrezi, care sunt punctele tale slabe. Să găsești în tine tot ce nu credeai că ai. Sfaturi utile, zic eu că am dat și în discursul de la gală (plin de emoţii şi improvizaţie, dar o viaţă avem, nu?):
Mai multe nu voi scrie acum despre cum să ai punctaje mari, cred că e suficient. Nu am avut strategie. Pur și simplu, m-am lămurit pe parcurs. Eu cred că fiecare are un drum diferit în SuperBlog, realizări diferite și tehnici care funcționează pentru el, dar pentru altcineva nu. Există și generalităţi, iar cea pe care aș miza eu este: să-ți pese. Dacă îți pasă de probe și de competiție, nu ai cum să nu ai reușite. Nu neapărat să iei trofelul, dar, poate, să câștigi o probă individuală.
Bănuiesc că majoritatea care vor citi articolul sunt din cei implicaţi sau care îşi doresc să participe într-un fel sau altul. Totuşi, pentru cei care aţi aterizat ca un avion pe un câmp străin, vă voi descrie foarte pe scurt despre ce e vorba, pentru mai multe detalii simte-te încurajat să citeşti totul pe SuperBlog.
Avem:
organizatori (mediaza totul, se asigură că regulamentul competiţiei e respectat);
sponsori (cei care propun temele şi dau premiile);
bloggeri parteneri (nu participă, dar sustin competiţia);
juraţi (pot fi din sponsori, din bloggeri parteneri sau alţi reprezentanţi);
participanţi (deţinători de bloguri în anumite condiţii, uşor de îndeplinit, pe care le găseșţi în regulament).
Toţi de mai sus sunt interconectaţi. Nu e o categorie mai importantă decât alta, toate trebuie să funcţioneze “brici”. Cele mai multe tensiuni sunt, evident, între concurenţi şi juraţi, dar tot acolo sunt şi cele mai mari legături pentru că şi unii, şi ceilalţi analizează acelaşi articol, spre deosebire de organizatori sau ceilalţi participanţi, juraţii citesc toate articolele scrise la proba pe care o au ca responsabilitate. Sunt conectaţi mai mult decât ar crede-o şi ce bine se simte când rezonează unii cu ceilalţi!
Există ediţia din toamnă cu mai multe probe şi ediţia din primăvară cu aproximativ 18 probe. Ca să înţelegi în continuare articolul şi pentru că nu mi-am propus să devin dicţionarul SuperBlog, mai precizez doar că fiecare probă îşi are propriul regulament (temă, cerinţe tehnice)
Surprize, surprize, nu cu Andreea Marin, ci cu SuperBlog 2019
Pe parcursul celor 28 de probe – multe, dar interesante – nu aveam cum să nu rămân surprinsă de anumite decizii ale juraților, de anumite reacții ale concurenților sau de gânduri pe care le-am pus în articole. Uneori, inspirația îl surprinde și pe cel care o caută, iar alte ori nu mai iese din ascunzătoare nici când îi strigi că s-a terminat jocul de-a “fața ascunselea”.
Ca orice surprize, unele sunt plăcute, altele sunt dezamăgitoare.
Surprize plăcute:
Marea mea surpriză, articolul care a declanșat în mine dorința de a nu renunța la competiție, de a scrie cât mai bine, a fost cel pentru sponsorul Experimentează. Deși luasem 100 de puncte și până atunci, nu am simțit-o ca pe o reușită extraordinară pentru că fuseseră mai mulţi cu punctajul maximum.
În primăvară, deși m-am clasat pe locul al III-lea în clasamentul final, nota maximă obținută fusese 99. Așadar, prima notă pe care am simțit-o real ca un 100 a fost la Experimentează, o surpriză pentru că îmi pierdusem speranța că pot găsi “acel ceva” într-o temă, că pot să fac ca sponsorii să rezoneze total cu mine. Știam deja că scriu binișor pentru că aveam numai note mari, dar credeam și că-mi lipsește ceva ca să câștig probe individuale. În momentul în care am aflat că mă înșel, că nu-mi lipsește nimic, s-a născut în mine un altceva, o speranță care m-a determinat să caut mijloace de a fi din ce în ce mai creativă, amplă în abordare, dar nu plictisitoare. Surprize plăcute au mai fost și la alte probe, dar nu revelatoare, ca la aceasta.
Gala a fost iarăși minunată, la fel ca surpriza de a doua zi, când superbloggerii au fost “sechestrați” în Games of Thrones pentru că după ce s-au luptat toată toamna pentru un trofeu, de ce să nu o facă și pe câmplul de luptă? Dar cum nu suntem neanderthali, s-a ales să facem echipe (fiecare cu regatul lui, nu?) și să doborâm recordul de a evada dintr-o cameră. Lecța învățată la PuzzlePunks Escape Room din Brașov este că degeaba ai armata cea mai numeroasă (noi am fost 7, deși numărul maximum era de 6, dar au fost gazdele drăguțe), determinarea și perspicacitatea sunt cele mai importante.
Surprize neplăcute:
Anumite enunțuri neclare sau în care nici jurații nu cred;
Cea mai mare dezamăgire pentru mine a fost o rejurizare cu același juriu, căruia i s-a adăugat un membru. Rejurizare tocmai pentru că jurații nu au ținut cont de cerințele tehnice enunțate. Mă dezamăgeşte atitudinea de nepăsare, am luat notă mare. Dacă din prima mi-ar fi dat 95 de puncte, nu ar fi fost nicio problemă, aş fi crezut că atât au considerat, dar să-mi furi un punct (iniţial am avut 96) pe motiv că am depăşit limita de cuvinte (1200) cu 8, deşi nu e aşa, mi se pare lipsă de respect, motiv pentru care, după ce trece un an de la publicarea articolului le voi şterge numele din articol, pentru că nu-l merită. Articolul e informativ, prea drăguț pentru maniera în care s-au purtat. Nu doar cu mine, dar unui alt superblogger i-au spus că are aproximativ 1775 de cuvinte, deşi articolul avea doar 950. Pentru mine este o dovadă clară de neatenţie. Deşi ei consideră că articolul meu are 1208 de cuvinte, eu, şi după contestaţie, ştiu că nu are şi nu au cum să mă convingă decât dacă mă spală pe creier şi mă reprogramează cu un sistem de operare nou, dar defectuos. Dar dacă-i defectul pe plus, să fie primit, nu? În general, platforme diferite de numărare a cuvintelor pot arăta cu câteva în plus sau în minus, dar eu, chiar şi aşa, cred că, la aceşti juraţi, a fost lipsă de atenţie (exemplu îmi stă articolul notat cu 1775 de cuvinte în loc de 950), dezinteres (erau trei juraţi, nu era just să verifice toţi cerinţa în propriul Word?) şi dezinformare (la contestaţie i-am anunţat că platforme diferite pot arăta un pic altfel, iar o diferenţă de plus, minus zece cuvinte trebuie oferită mai ales când nu ai anunţat în ce platformă vei verifica articolul. Cu nonşalanţă am fost anunţată că nu-mi înapoiază punctul pentru că ei nici măcar nu ştiau informaţia asta. Bine, bine. Nu ştiai, dar ai aflat! Alegi să rămâi încuiat sau te foloseşti de informaţie? E o alegere personală, iar, din punctul meu de vedere, ei au ales dezavantajos, iar respectul meu l-au pierdut. Ca să înţelegeţi cum au gândit, fără să-i citez că nu are sens, m-am gândit la un exemplu pueril, dar exact: pe principiul dacă eu nu știam că 2+2 fac 4, eu am crezut că fac 3, așa am văzut eu într-o carte redactată greșit, înseamnă că așa e, ce contează că mi se și spune că nu e chiar așa. Eu nu știam și basta. E mai important că nu știam, de ce să-mi corectez calculul când am aflat adevărul? Uite, la mine în manualul defect scrie 2+2=3, asta e dovadă, clar?).
Am plâns. Am avut câteva nopți în care nu am dormit. Ideile nu mă lăsau în pace în unele. În altele, nervii mă zgândăreau. Fiind despre mine, asta a fost surpriza cea mai mare. Să constat că părerea altora e atât de importantă pentru mine. Că nedreptatea, care nu s-a vrut îndreptată nici după ce l-ai anunțat și lămurit pe om, e ca un pumnal, și pentru ce? Pentru ceva care nu schimbă cu nimic cursul vieții mele;
În unele articole m-a surprins ce fel de structurare am avut pe domenii la care nu mă pricep deloc. La altele, câteva glume pe care nu le stabilisem, pur și simplu, s-au scris singure. Uneori m-a uimit ușurința cu care am scris, alteori tocmai faptul că am tras de mine.
Cum am procedat eu?
Am intrat în competiție fără așteptări, așa cum am scris și în articolul de înscriere. Nici măcar nu intenționam să scriu la toate probele.
Mi-am dat seama după vreo 6 probe la care veniseră notele că sunt plasată bine în clasament, deși nu-mi propusesem asta, așa că am început să simt o responsabilitate pentru a scrie cât mai bine.
Am experimentat ce înseamnă 100 la o probă “clasică”, care are doar 3 câștigători.
La următoarea probă am trăit o dezamăgire cu o probă pe care am urât-o de la început. Nu am înțeles de ce e necesar ce fac acei sponsori. Nu-i voi menționa. Problema nu e la ei, ci la mine că am ales să scriu despre ceva în care eu însămi nu credeam.
Nu am citit niciodată probele când apăreau pentru că aș fi fost toate zilele concentrată pe ce să scriu. Le-am citit doar când intenționam să mă apuc de tastat. În general, cu o zi înainte de termen.
La un moment dat, era un ritm natural. Probele şi deadline-urile făceau parte din viața mea. Știam deja când o să scriu, anticipam cât timp aș avea înainte.
La ultimele probe am muncit extraordinar de mult, cu atenție sporită pe detalii și elemente surpriză pentru că am început să simt presiune.
Ar trebui să faci ca mine? În niciun caz! Tu fă ca tine, dar cu credință. Descoperă ce funcționează pentru tine.
În primăvară am luat locul al III-lea, acum locul al II-lea, urmează locul I? Nu există nicio garanţie, frumuseţea acestui concurs e că e imprevizibil, oamenii te uimesc. Dar și dacă aș fi pe 15 sau pe 30, ce e important pentru mine e să simt că eu am învățat și descoperit ceva la mine.
Așadar, ce am descoperit?
că nu poți rezona cu toți;
dacă îți pasă, lucrurile se întâmplă;
deși pe parcursul competiției ai tendința de a îți fi mai simpatici anumiți concurenți, iar alții antipatici, de fapt, toți suntem asemănători. În primul rând, ne leaga pasiunea pentru scris, apoi bloggingul, faptul că toți trăim cu emoții zilele de notare etc.
Început de mulțumiri pentru final de SuperBlog 2019
Mulți oameni m-au surprins plăcut la gală. Dintre concurenți, îi mulțumesc lui Emil pentru cuvintele frumoase pe care le-a scris pe Facebook despre mine. Danei pentru că m-a menționat pe blogul ei, pe care o și felicit pentru câștigarea trofeului. Oanei pentru discuţiile noastre pe parcursul competiției. Mădălinei pentru susţinerea pe care am simţit-o din partea ei încă din primăvară. Tuturor celor care au acceptat provocarea de a răspunde la câteva întrebări pentru proiectul meu și al lui Andrei, Pulsul Străzii.
Andrei e o altă persoană pe care simt să o menționez, la fel ca mama mea care citea fiecare articol înainte de înscrierea în platformă. Culmea e că printre bloggeri, circula o glumă cum că podiumul e rezervat Danelor. Ei bine, locul al II-lea nu a fost câștigat de o Dană, dar am putea spune că a fost câștigat pentru una, căci acesta e și numele mamei mele.
Albert și Claudia, organizatorii, m-au surprins plăcut cu firea lor prietenosă, dar fermă. Le mulțumesc pentru dorința de a ajuta, chiar și când a venit vorba de a ajunge din Brașov în București.
Nu în ultimul rând, îți mulțumesc ție, că ai ajuns până la finalul polologhiei și că ai citit, poate, și câteva dintre articolele cu care am participat.
Era o zi ca oricare alta, soarele printre nori, ferestrele închise, aer îmbâcsit și eu cu ochii mijiți, ca o felină abia trezită, scrollând Facebook-ul.
O reclamă foarte prost plasată, o reclamă care mă face să mă întreb: “La ce se gândea dragul de Mark Zuckerberg?” (Cu siguranță nu la Cătălina Popa, care nu a mai intrat într-un KFC din… hmm, din perioada în care dinozaurii își tăvăleau burțile în nisip) stătea răzleață la mine pe “home-ul” virtual. “KFC – concurs 5GANG”. Trebuiau făcute niște versuri care să includă ambele denumiri: “KFC”, “5GANG” și câștigai bilete la concertul “GANG-ului”. Curioasă, am zis să văd și eu ce mai compune lumea. Cam asta era pe acolo:
Acum, trezită pe bune, îi dau un telefon lui Andrei.
Băi, tu cum ai fi dacă ai fi licean?
Ce? Dorm!
Foarte rău, dacă erai licean sigur nu dormeai, erai la școală. Eu mă apucam de trap.
Lasă-mă în pace! Pa!
Am avut timp să mă spăl pe ochi doar, căci am și primit un sms cu niște versuri. Nu a durat mult și m-am trezit în fața unui microfon. M-am rugat pentru niște auto-tune și a ieșit asta:
O joacă, un exercițiu de imaginație și multă distracție bazată pe hate-ul pe care și-l pot lua niște tineri. E fascinant că unde există foarte multă iubire, fani, există și foarte multă ură. Un alt exemplu ar fi Games of Thrones.
Clipul, melodia, totul este joacă și trebuie tratată ca atare. Nu mă interesează să detronez pe nimeni. Regele e cine vrea el să fie!
