Personal

Home Personal Page 3

O după-masă pe Calea Victoriei

6

Eu nu sunt din București. Locuiesc aici acum, ca mulți alții care după studii au zis: “Ce mai dau eu 50 de lei pe autobuz să mă întorc acasă? Lasă că șoferii trăiesc oricum, dar ăștia cu chiriile, săracii, ei de ce să moară de foame?”

Și cum te obișnuiești cu un loc, nu-l mai vizitezi, nu-l mai vezi cu ochii de turist. Parcă își pierde din farmec. Numai că ieri, m-am hotărât să mă plimb prin zonele mele preferate. 

Am făcut câteva poze cu Bucureștiul, așa cum nu l-am mai privit de mult timp: 

Calea Victoriei:

Nicio mașină în zare..
Calea Victoriei într-o zi de weekend
Partea mai puțin cunoscută a acestei zone

Ateneul Român:

O altă perspectivă a Ateneului

Mici detalii:

“Spionat” de sub rugină.
Când balconul devine o parte a reclamei
Dress-code din colecția primăvară-vară de pe Calea Victoriei

Care este zona ta preferată din orașul în care locuiești?

Hai pe flow – Cătălina Popa

8

Era o zi ca oricare alta, soarele printre nori, ferestrele închise, aer îmbâcsit și eu cu ochii mijiți, ca o felină abia trezită, scrollând Facebook-ul. 

O reclamă foarte prost plasată, o reclamă care mă face să mă întreb: “La ce se gândea dragul de Mark Zuckerberg?” (Cu siguranță nu la Cătălina Popa, care nu a mai intrat într-un KFC din… hmm, din perioada în care dinozaurii își tăvăleau burțile în nisip) stătea răzleață la mine pe “home-ul” virtual. “KFC – concurs 5GANG”. Trebuiau făcute niște versuri care să includă ambele denumiri: “KFC”, “5GANG” și câștigai bilete la concertul “GANG-ului”. Curioasă, am zis să văd și eu ce mai compune lumea. Cam asta era pe acolo:

Acum, trezită pe bune, îi dau un telefon lui Andrei. 

  • Băi, tu cum ai fi dacă ai fi licean?
  • Ce? Dorm!
  • Foarte rău, dacă erai licean sigur nu dormeai, erai la școală. Eu mă apucam de trap.
  • Lasă-mă în pace! Pa!

Am avut timp să mă spăl pe ochi doar, căci am și primit un sms cu niște versuri. Nu a durat mult și m-am trezit în fața unui microfon. M-am rugat pentru niște auto-tune și a ieșit asta:

O joacă, un exercițiu de imaginație și multă distracție bazată pe hate-ul pe care și-l pot lua niște tineri. E fascinant că unde există foarte multă iubire, fani, există și foarte multă ură. Un alt exemplu ar fi Games of Thrones. 

Clipul, melodia, totul este joacă și trebuie tratată ca atare. Nu mă interesează să detronez pe nimeni. Regele e cine vrea el să fie!

Momente accesorizate ce dau personalitate

4

Nu știu dacă e ceva ce iubesc toate fetele, dar mie mi-a plăcut din copilărie să mi se facă poze. Eram toată un zâmbet, cu șoldurile arcuite într-o parte sau cealaltă și cu mâinile în aer. Aproape hilar pentru o copilă de 5-6 ani. Odată cu vârsta mi-am dorit poze din ce în ce mai fashion, profesionale. Am început să cumpăr reviste pentru fete și nu înțelegeam cum de look-ul lor pare impecabil. Mi se tot spunea că sunt fardate și editate, dar nu am fost niciodată de acord total cu această afirmație pentru că nu asta mă atrăgea pe mine. Era o senzație ca atunci când guști o supă bună, dar parcă îi lipsește ceva.

Degeaba mă machiam și adăugam filtre, tot nu simțeam atmosfera din reviste până când într-o zi bunica mi-a adus o eșarfă colorată. Întâmparea a făcut, ca atunci să-mi fac un selfie cu bunica și am rămas hipnotizată. Mă uitam în ecranul telefonului și am simțit, așa cum se întâmplă în desenele animate, că un bec mi se aprinde deasupra capului. Bunica era superbă, iar în poză am sesizat că ce îi dă aerul extrem de stilat pe care îl are tot timpul era colierul ei masiv și cerceii care îi încadrau fața. Eu cu eșarfa colorată păream o adolescentă veselă și chic. Asta era! Accesoriile îmi lipsiseră până atunci. A fost momentul în care am realizat că orice ținută, oricât ar fi de banală se poate transforma ușor în una spectaculoasă cu câteva elemente pe care de multe ori le ignorăm, și e păcat.

Accesoriile nu doar că arată foarte bine și pot să modifice complet o ținută, dar se potrivesc unei anumite situații, unui anumit moment și transmit o stare. Ceea ce ele emană prin stil ne face pe noi, la nivel subconștient, să asimilăm. Toate aceste stări pe care ni le transmit ne dau încredere în noi că putem să fim așa cum ne dorim.

Fiecare accesoriu spune altceva despre mine și toate întregesc fiinţa mea complexă. Am reușit să mă descopăr dându-mi seama ce accesorii mă atrăgeau și, prin ele, reușesc să-mi pun în evidență diversele laturi ale personalității:

Latura romantică

Mi-o ascund de fiecare dată sub o pălărie roșie cu panglică neagră. Contradicția este că tocmai aceasta reușește să mi-o dezvăluie, la fel ca cerceii mei preferați cu flori.

Arhivă personală (accesorii de la Meli Melo)

Pot să fiu îndrăgostita cu pălărie roșie, extrem de stilată, care pășește într-o cafenea pe timp de ploaie. Pot să fiu visătoare și să mă pierd în gânduri la adăpostul pălăriei. Pot să fiu femeia în rochie neagră și coc cu o pietricică strălucitoare în mijlocul cerceilor în culoarea pasiunii. Sau pot să fiu eu bucurându-mă, pur și simplu, de un accesoriu roșu cu personalitate.

Cum mă fac să mă simt?

Acestea sunt din categoria accesoriilor care îmi dau încredere în forțele proprii, se vede și după zâmbet. Sunt cele care mă binedispun doar uitându-mă la ele tocmai pentru că sunt accesorii puternice, care atrag atenția.

În ce moment le port?

Eu port pălării de lână chiar și pe timp de vară, cu toate că am și câteva cu paie fine. Totuși, de aceasta m-am bucurat, mai ales, toamna. Ambele accesorii mi se par potrivite pentru o ținută de seară, classy. Cerceii, în mod special, i-aș asorta la o ținută simplă pentru că sunt ei suficient de spectaculoși.

Latura creativă

Te-ai gândit vreodată să-ți porți căciula în urechi? Nici eu până când nu am văzut la Meli Melo cerceii pe care intenționez să-i port toată luna decembrie.

Arhivă personală (cercei Meli Melo)

Cum mă fac să mă simt?

În general, când îmi găsesc accesoriile potrivite devin creativă, îmi vin tot felul de idei de a le combina, dar aceștia sunt cerceii care mă fac să simt că e în regulă să combin două șoșete fără pereche, iar asta e minunat pentru că, poate, în modă nu e permis totul, dar în stilul tău personal, da.

În ce moment îi port?

Poate nu toată luna decembrie, dar cu siguranță vor fi alături de mine în așteptarea lui Moș Crăciun. Mă văd purtându-i cu un pulover larg și blugi.

Latura jucăușă

Relația mea cu eșarfele a fost întotdeauna specială, mai ales că înainte de a le folosi ca accesorii pentru mine erau jucării. Îmi cream păpuși din eșarfele mamei, le legam în așa fel încât să fac din marginile lor picioare. Mai târziu, cum eu am studiat la Facultatea de Teatru, secția păpuși-marionete, am ajuns să lucrez cu copii, iar la cursurile de marionete i-am învățat cum să construiască din eșarfe.

Sursă: magicalmoonshine.org

Dar nu voi intra în detalii, ideea este că fiind atâtea variante de eșarfe, atâtea moduri de a le purta și materiale diverse, unele mai fluide, altele mai groase, nu ai cum să nu te joci cu ele, să nu le combini creativ. Poate chiar să o folosești pentru plajă pe deasupra costumului de baie. Eu am două eșarfe favorite:

Arhivă personală (eșarfe Meli Melo)

A fost odată, într-o zi de marți, lângă un râu unde făceam grătar, un fluturaș, l-am izgonit ușor cu mâna, s-a întors și s-a așezat pe creștetul meu, mi-am scuturat capul, apoi s-a pus pe gât. A părut aproape că mă sărută, acela a fost momentul în care am știut că vreau să-l păstrez aproape și când va fi plecat. Am căutat mult timp ceva care să mă facă să-mi amintesc de el. Când am văzut la Meli Melo, tot într-o zi de marți, o eșarfă plină de fluturi frumos colorați, am știut că trebuie să fie a mea.

Cum mă fac să mă simt?

Ambele mă fac să mă simt protejată. Sunt scuturile mele împotriva necruțătorului vânt. Însă, fiecare îmi transmite altceva. Eșarfa cu animal print îmi dă un aer exotic care mi se potrivește, iar cea cu fluturi îmi dă bucurie. E ca atunci când privești un copil jucându-se, simți inocență și zâmbești fără să înțelegi de ce. În plus, cum povesteam mai sus, e, cumva, eșarfa mea de suflet.

În ce moment le port?

Oricând ies am o eșarfă. Pe acestea pe care vi le-am arătat, le port cu haine simple pentru că au ele suficientă personalitate și reușesc să creeze câte o poveste doar privindu-le.

Latura extravagantă

Am un păr cu mult volum, greu de stăpânit. Uneori, dimineața, am impresia că are viață proprie căci vrea să stea cum are chef, pare că are personalitate, una complet diferită de a mea căci nu ne punem de acord aproape niciodată. Totuși, reușesc să-l țin sub control cu accesorii de păr. Uitându-mă în cutia mea plină cu elastice și agrafe, mi-am dat seama că mă atrage tot ce strălucește. Sigur că am o mulțime de accesorii de păr simple, dar majoritatea au pietricele, sclipici, decorații etc. Acestea sunt doar câteva dintre cele pe care le folosesc:

Arhivă personală

Cum mă fac să mă simt?

Stăpână pe părul meu! Glumesc, dar nu sunt departe de adevăr. Mă fac să mă simt strălucitoare, mă fac să simt că pot fi eu însămi și, nu doar că arată bine, dar îmi sunt și foarte utile.

În ce moment le port?

Acum! Nu pe toate, doar cleștele mic, metalic și auriu. Dar și oricând simt să ies din anonimat.

Momentul accesorilor e cel prezent. Un om nu are nevoie decât de câteva secunde ca să-și dea seama dacă îi place o persoană sau nu, iar asta nu înseamnă că e superficial sau că pune accent doar pe aspectul fizic, ci că așa suntem construiți, cu toții, din punct de vedere psihologic. Aspectul contează, acum mai mult decât oricând, căci suntem în era pozelor, era rețelelor de socializare. Chiar și faptul că citești acest blog acum este o dovadă că informația se împrăștie imediat. Imaginează-ți că mergi pe stradă, iar pe lângă tine trece Angelina Jolie, un paparazzi o surpinde în poză. Apari și tu pe prima pagină a ziarelor, nu ai vrea să strălucești? Bine, am glumit, acesta este un exemplu complet absurd, important e să te simți bine cu tine însăți și să te descoperi chiar și prin cum te accesorizezi.

Mi-am dat seama că în toate pozele pe care ți le-am împărtășit sunt accesorii de la Meli Melo, este clar că e firma mea preferată, iar eu vizitez foarte des magazinele fizice, de curând l-am descoperit și pe cel online și îl voi folosi pentru a îmi diversifica stilul vestimentar și nu numai, căci, deși au pornit de la un singur magazin în București, pasiunea pentru rafinament & dichis parizian le-a adus repede succesul ceea ce i-a făcut să se extindă atât ca număr de locații (îi poți găsi și-n Bulgaria, Serbia și Republica Moldova), cât și ca diversitate de produse. Poți să cumperi și articole vestimentare, decorațiuni interioare sau obiecte de bucătărie. Eu chiar mă gândesc să-i cumpăr și prietenului meu un cadou de Crăciun căci au și accesorii pentru bărbați. Ca să nu mai spun că prietenelor le pot lua bentițe cu urechi de ren sau cercei cu brazi împodobiți. Găsesc chiar și bijuterii din argint.

Pe mine, Meli Melo Paris, mă ajută să-mi pun toate laturile personalității în evidență. Am ales să scriu doar despre câteva dintre acestea, deși toate se întrepătrund și creează stilul meu unic.

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

Cu un ceas inteligent #StaiAcasă eficient

1

Unii dintre noi stăm deja în case de vreo trei săptămâni, dacă nu mai mult. Nu e ușor, nu are cum să fie, dar știm cât de necesar e. Mie mi-a plăcut întotdeauna timpul petrecut în casă, mă simțeam în siguranță, în largul meu. Chiar dacă eram între petreți mă simțeam liberă, căci era spațiul în care puteam sta cu spatele pe canapea, cățărându-mi picioarele pe zid pentru a-mi satisface dorința de a diversifica ritualul meu de exerciții fizice.

Numai că așa mă simțeam înainte. Cu toate veștile proaste de la televizor, cu ambulanțele care se aud pe stradă, cu faptul că nu poți să-ți îmbrățișezi prietenii, nici măcar bunicii nu-i mai poți vedea, am simțit că energia bună pe care o aveam în casă, se dusese. Dispăruse și fusese înlocuită de un val de deznădejde, deloc productiv, mai ales pentru un om care caută inspirația în orice. Îmi place să scriu, e una dintre activitățile pe care încerc să o practic cel mai des în spațiul meu personal, numai că deși aveam tot timpul, nu mai reușeam. Ca și când faptul că nu mai pot avea plimbări lungi în parc, că nu mai pot alerga în aer liber, să călătoresc, să vizitez oameni, sorbise din mine plăcerea de a crea. Mi-am dat seama că nu e în regulă, că e cazul să mă regăsesc, să mă redescopăr, să văd din nou casa ca pe o prietenă, doar de atâtea ori mi-a fost refugiu, nu închisoare.

Căutând inspirația, am realizat că pentru a putea scrie, nu e suficient să te așezi în fața laptopului, ci ai nevoie de timp ca ideile pe care le-ai cernut să crească, iar în acest timp e bine să te deconectezi de la sarcina principală de ”a scrie”, în cazul meu, și să faci orice altceva te face fericit. Fără pozitivitate nu există puterea de a crea, dar cum gestionezi timpul? Cel mai simplu, printr-un ceas. Acest element mai mic ca palma, care rostește prin intermediul limbilor lui esența vieții echilibrate.

Viața echilibrată e cea organizată cu activități necesare, dar și cu cele plăcute, acestea fiind diferite pentru fiecare. Dar ce faci când îți pierzi plăcerea pentru a face tot ce te făcea fericit înainte? Ar fi o idee să aduci în ritualul zilnic un element nou, mai ales dacă ritualul s-a schimbat. De exemplu, eu am un accesoriu pe care-l port constant, chiar și-n casă, ba chiar și-n apă. Dacă geanta, mărgelele și pălăriile stau neatinse, smartwatch-ul mă însoțește în toate activitățile care mă ajută să-mi găsesc inspirația.

Când mă gândesc la ”ceasuri damă”, îmi dau seama că sunt o grămadă care îmi plac, iar în ceea ce privește ceasurile smart le apreciez pe cele de la Garmin care oferă o multitudine de opțiuni pentru monitorizarea diferitelor activități fizice (ciclism, înot, alergare etc.), care au GPS și monitorizare a pulsului și stresului. De fapt, au mult mai multe funcții, pe unele nici nu le exploatez la adevăratul potențial, dar ce știu sigur este că cele pe care le folosesc mă fac, cu siguranță, mai fericită. Îmi place mult și aplicația lor, Garmin Connect, unde există o grămadă de exerciții fizice pe care le poți descărca sau poți crea unele personalizate. Știu că există cazuri în lume în care smartwatch-urile au salvat vieți, anunțându-l pe cel care îl purta că ceva este în neregulă, chiar dacă nu erau simptome evidente.

Câteva dintre preferatele mele, care mi se pare că arată foarte bine, dar au și caracteristici pe măsură sunt:

Folosesc un smartwatch atunci când…

Un smartwatch e util în orice context, poate chiar să-ți anunțe contactele în caz de vreun accident, dar pentru asta trebuie să-l ai conectat la telefon. Poate să-ți monitorizeze nivelul de energie pe parcursul zilei, să te anunțe dacă ești deshidratat, poți chiar să plătești cu el. Să recunosc că pe mine mă ajută să-mi monitorizez și ciclul menstrual?

Bineînțeles, totul depinde de modelul pe care îl alegi, acesta trebuie să fie în acord atât cu dorințele tale din punct de vedere estetic, cât și de necesități. Partea bună e că găsești o mulțime de modele pe www.watchshop.ro din care poți alege, atât la categoria ”ceasuri de damă”, cât și la categoria ”ceasuri bărbați”. Nu ai cum să nu găsești brandul și ceasul care ți se potrivește. De exemplu, eu, dacă mă gândesc să-i fac un cadou prietenului meu, e indicat să mă orientez la cele hybrid care combină mecanismul unui ceas quartz cu cel smart. Așa se poate bucura și de notificări social media, e-mail, alarmă, calendar, monitorizare somn, conexiune Bluetooth, dar va arăta și cum își dorește, putându-l asorta stilului său, în general, casual elegant. În orice caz, nu ar mai avea nicio scuză să nu-mi răspundă la mesaje.

#TimpulPetrecutAcasă este cu siguranță mai plăcut cu accesoriul potrivit, iar dacă ochelarii de soare în această perioadă nu pot fi folosiți decât pentru a te uita la bec, ceasul inteligent poate să-ți facă viața în casă productivă și distractivă, cel puțin, pentru mine reușește cu brio.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Sursa fotografiilor cu ceasuri este WatchShop.ro. Sursa fotografiilor din primele două cartonașe care se întorc este unplash.com, iar cea pentru următoarele trei este pixabay.com.

SuperBlog, durere sau plăcere?

0

Nu există SuperBlog fără cometiție, fără munca de a scrie articole, fără documentare. Dar nu există SuperBlog nici fără oameni faini, fără gala online sau offline, fără zâmbete și prietenii. 

SuperBlog a fost pentru mine plăcere și tot asta văd și-n ochii celor care participă la gala de final. Ediția aceasta de gală s-a ținut la Katz GastroLab, în București. Îmi pare rău că n-am putut fi prezentă. Am văzut în poze că a fost foarte distractiv. 

Sursa: SuperBlog (Facebook)

Felicit finaliștii pentru perseverență și creativitate, sponsorii și jurații articolelor pentru răbdare, pe Albert și Claudia pentru efort, dar mai ales pe cei care s-au clasat pe podium. 

  1. Andrei Olteanu – sabatic
  2. Adnana Neacșu – toatepanzelesus
  3. Mariana-Evelina Petrică – carrusel

SuperBlog e o comunitate pentru bloggeri mai mult decât o competiție, iar toți suntem super aici. 

Cadoul meu pentru tine e să descoperi lumea

1

Mă uitam la copertă, simțeam greutatea cărții. Ochii mici, cu riduri adânci în jurul lor erau îndreptați spre mine. Îi evitam privirea, dar o simțeam, știam că e acolo și că așteaptă o reacție. Inima îmi bătea cu putere. Aveam 13 ani și în minte mi se derulau neîncetat cuvintele bunicii: “La mulți ani! Ocolul Pamantului in 80 de zile de Jules Verne e cadoul meu pentru tine.” O frază atât de simplă: “cadoul meu pentru tine”, nu doar că m-a făcut să termin cartea în două zile, dar de atunci m-am tot gândit care ar fi cadoul meu pentru ea, pentru bunica mea.

Și ar fi, exact acesta, să mergem împreună în jurul lumii, să descoperim culturi și să ne delectăm cu cele mai dubioase preparate culinare ca să o aud: “Nu-ți făceam eu niște sarmale?”. Eu m-aș vedea nevoită să admit că nimic nu se compară cu mâncarea ei, dar nu e rău, din când în când, să ieși din bula de confort și să încerci și altceva.

Tot ce un om poate imagina, intr-o zi un altul va realiza” e citatul pe care l-am reținut din cartea lui Jules Verne și am decis, că acel “altul” sunt eu cea de acum, iar acel om cu imaginația bogată, fata de 13 ani. Dacă la 13 ani, am putut doar să-mi imaginez că sunt aventurierul Phileas Fogg, acum chiar aș putea să o iau pe bunica și să o port prin meleagurile îndepărtate. Nici nu ar fi complicat căci cei de la Christian Tour au tot felul de destinații care satisfac pofta de călătorie. M-aș putea bucura de oferta de circuite culturale Christian Tour, cum ar fi: Spania – Portugalia – Maroc, Franța – Belgia – Germania sau să optez pentru circuite exotice Christian Tour, ca de exemplu în Cuba, Thailanda, Peru, India, Africa de Sud sau China. Aș putea să fac mai multe circuite, aș putea să o las pe bunica să aleagă sau să-i fac o surpriză.

Sursa: Pixabay

Aş alege să o surprind pe bunica. Aş trezi-o în mijlocul nopţii cu blândeţe, nu vreau să o sperii, i-aş spune să-şi împacheteze strictul necesar şi să pornim căci am ales o mulţime de circuite culturale Christian Tour de care ne putem bucura împreună. Nu aş vrea să ne pregătim prea mult pentru că mi-ar plăcea să cumpărăm din fiecare ţară câte ceva, mai ales cele necesare ca să simţim experienţa călătoriei pe deplin. Sunt convinsă că bunica ar prefera să aleg doar circuitele cu autocarul, dar eu aş vrea să o conving să-şi învingă şi teama de zbor. Sigur că aş pune în bagaj periuţele de dinţi, o perie de păr, orice medicament de care are bunica nevoie, plus câteva pastile de dureri, aş lua câte un hanorac, dar şi haine mai subţiri, dar mai ales nu aş uita aparatul de fotografiat, căci aş vrea ca atunci când ne întoarcem în România să umplem cel puţin un album cu toate experienţele noastre, ca să nu mai vorbesc că în timp real, folosindu-mă de telefon, mi-aş bombarda prietenii virtuali cu poze pe reţelele de socializare.

Primul circuit pentru care aş opta, ar fi unul scurt, de 4 nopţi, de acomodare, şi anume : “Serbia – un adevarat festin cultural 2020″. Aşa ne-am bucura (puţin) şi de frumuseţea propriei noastre tări căci traseul ar fi: Drobeta Turnu Severin Porţile de FierCetatea GolubățBelgradSremki KarlovciNovisadNis.

Am pleca foarte devreme cu autocarul pe ruta Craiova – Drobeta Turnu Severin. Sigur că am avea covrigi şi cafea în termos, dar tot am fi înfometate şi entuziasmate când autocarul ar opri la Taverna Sârbului, unde bunica ar opta pentru biftek, iar eu, vegetariană fiind, aş alege o iahnie sârbească, servită încă pe teritoriul românesc.

La Cetatea Golubăţ, situată la patru kilometri de oraşul cu acelaşi nume, în apropiere de Porţile de Fier, aş face o mulţime de poze şi mi-aş nota istoria ei, nu de alta, dar să v-o povestesc şi vouă. De exemplu, în acest moment ştiu că a fost construită în veacul al XIV-lea şi este înscrisă în lista monumentelor culturale de importanţă excepţională a Republicii Serbia.

Cetatea Golubăţ, Sursă: Pixabay

În Belgrad am avea multe de văzut, voi menţiona acum doar o mică parte din ce am vizita, doar ce îmi doresc eu cu ardoare. Mi-ar plăcea foarte mult să mă plimb pe artera pietonală Kneaz Mihajlov, faimoasă pentru cafenelele si magazinele en vogue. Sigur că am face şi cumpărături. De stat la o cafea mi-ar plăcea să fie în Skadarlija, cartierul boem al Belgradului, corespondent al celebrului Montmartre din Paris,unde odinoară îşi făceau veacul scriitori, artisti si actori la sfârşitul secolului al XIX-lea. M-aş bucura cu siguranţă de veselia localurilor unde muzica ne inspiră atmosfera secolului al XX-lea, cu chansonete sau folk si jazz autohton.

Neapărat aş vrea să vizităm Catedrala Sf. Sava, cea mai impunătoare catedrală ortodoxă din Balcani incendiată de către turci în 1595 si reconstruită în secolul XIX.

Catedrala Sf. Sava
Sursă: christiantour.ro

În Belgrad-ul nou am simţi că ne-am întors în timp, vizitând Mausoleul lui Tito în care este înmormantat si care se află în Casa Florilor. Am vedea chiar şi un Rolls Royce Phantom V din 1960, pe lângă decoraţiile lui Tito.

Nu sunt eu mare băutoare de alcool, iar bunica nici atât, dar cu siguranţă la finalul zilei am ciocni paharele cu pacatoasa medovaca (bautura ursului), o variatiune a rachiului în care mierea este vedeta.

În Karlovci, am fi din nou tentate să consumăm alcool, de data asta sub formă de vin Bermet, iar apoi ne-am îndulci cu prajiturile Kuglof, specialităţi ale zonei. Apoi am ajunge în Novisad, unde am trece pe lista obiectivelor vizitate: Palatul Episcopal Ortodox, Catedrala Romano-Catolică, Catedrala Ortodoxă Sf. Gheorghe, Teatrul Naţional şi Sinagoga.

În ultima zi am porni spre Nis, oraşul creat în jurul vechii cetăţi Nais, care a fost locul de naştere al primului împarat creştin roman – Constantin cel Mare. Eu mi-am dorit dintotdeauna să văd turnul de cranii umane, reprezentând ramaşiţele luptătorilor sârbi cazuţi în lupta împotriva otomanilor. Pe cât de infiorător mi se pare, pe atât de remarcabil este.

Sursă: christiantour.ro

Următoarea zi ne-am întoarce în Bucureşti, dar nu ne-ar lua mult să plecăm în următoarea aventură, căci ne-am propus să facem “ocolul Pământului”, poate că nu tot, dar măcar o parte care să ne fie favorabilă.

AustriaGermaniaCehia ar fi următorul circuit pe care mi l-aş propune.

În Austria am avea ocazia să descoperim: ReigersburgHerbersteinGrazDrumul VinuluiKlagenfurtLacul OsiacherVillach WortherseeKlagenfurtHellbrunn SalzburgVienaBudapesta.

Zona de sud-est a Austriei este una dintre regiunile lumii în care se găsesc cele mai multe castele şi cetăţi, iar legendele despre vrăjitori, magie şi cavaleri sunt prezente peste tot. Una dintre acestea este Cetatea Reigersburg care găzduieşte în prezent un muzeu al vrăjitoriei. Castel Herberstein este fascinant prin faptul că găzduieşte o grădină zoologica cu animale de pe cinci continente.

La Salzburg mi-aş dori neapărat să vizitez Palatul Hellbrunn care ascunde un labirint de fântâni arteziene baroce ingenioase, lacuri si pesteri. O altă capodoperă în stil baroc cu grădini superbe este Palatul Mirabell. Bunica sigur se va bucura că restaurantele din Salzburg servesc schnitzel şi wurst.

Palatul Mirabell
Sursă: Pixabay

Toată aventura aceasta numită Austria s-ar concretiza la Viena unde am admira arhitectura moştenită de la Imperiul Habsburgic. Ar fi neapărat trecute pe lista mea de obiective de vizitat muzeele vieneze. Cafeaua ar fi de încercat în Viena, mai ales că prima cafenea s-a deschis chiar din 1685. “Kapuziner”- Cafea Mocca cu putin lapte ; “Maria Theresia”- Cafea Mocca cu lichior de portocale sau “Wiener Eiskaffe”- înghetata de vanilie cu cafea Mocca şi multă friscă sunt doar câteva dintre specialităţile lor, iar eu aş opta, bineînţeles, pentru cea cu îngheţată.

Prin circuitul “Germania Romantică 2020″ aş bifa şi Cehia vizitând frumoasa Praga care poate fi comparată cu elegantul Paris, dar şi Germania prin itinerariul nostru: NurnbergRothenburgWurzburgFrankfurtHeidelbergMannheimFreiburg Titisee NeustadtLindauNeuschwastein Munchen PassauLinzMelkKrems.

În Praga am vizita castelul cu acelaşi nume, fiind cel mai mare castel medieval din lume, având 570 de metri lungime şi aproximativ 128 lățime. Cum berea cea mai bună e cea din Praga, ne-am opri la Vytopna Railaway Restaurant, situat în piață Wenceslas, unde am putea alege din zeci de sortimente de bere şi ne-am  delecta cu atracția localului, 900 m de cale ferată în miniatură.

Praga
Sursă: Pixabay

În Germania sunt atâtea de văzut şi de vizitat că aş putea scrie un roman, dar foarte pe scurt te anunţ ce mă încântă pe mine foarte tare, cum ar fi faptul că voi vedea cel mai vechi și faimos oraș universitar al Germaniei, Heidelberg, unde vom vizita Castelul Heidelberg, cu impresionanta sa arhitectură renascentistă. În sud-vestul Germaniei voi vedea Castelul Neuschwanstein din care s-au inspirat cei de la Disney pentru filmul “Frumoasa din Padurea Adormita”. În Munchen am vizita celebra galerie Neue Pinakothek, ce a fost inaugurată în secolul al XIX-leafiind considerată prima galerie de artă contemporană din Europa, Muzeul Național Bavarez, găzduit de un palat neoclasic superb, precum și Schatzkammer der Residenz, un muzeu uluitor al bijuteriilor și obiectelor miniaturale.

Sunt atât de multe circuite culturale pe care bunica ar şti să le aprecieze încât aş vrea să le facem pe toate, să vedem şi Turcia, şi Muntenegru, şi Slovenia, şi Veneţia, dar există un alt circuit, de data aceasta încadrat la circuite exotice Christian Tour, pe care mi-aş dori neapărat să-l alegem. E vorba despre Japonia căci nu pot să nu-mi amintesc de fiecare dată citatul japonez pe care îl ştiu chiar de la bunica: “Nimeni nu se împiedică stând întins în pat“. Aşa că ne-am lua bocceluța în spinare (ca să nu credeţi că nu ştiu şi vorbe româneşti) şi am porni să ne “împiedicăm” pe misteriorul tărâm, având următorul itinerariu: TokyoNikkoHakoneKyotoNaraOsaka.

Tokyo
Sursă: christiantour.ro

În capitala Japoniei am vizita Templul Asakusa Kannon (numit și Senso-ji), cel mai vechi templu budist din Tokyo. Ne-am adăposti de aglomeratul Tokyo la o plimbare prin grădina Palatului Imperial, locul perfect pentru relaxare.
Aş tânji să urcăm la ultimul etaj al clădirii Tokyo Metropolitan Government, nu ştiu dacă o voi convinge pe bunica, dar eu cu siguranţă aş fi la etajul 41, de unde aş admira panorama, ştiind de ce mi-am luat camera de fotografiat la mine.

În Nikko am vizita Complexul Toshogu unde se află mausoleul Shogunului Tokugawa, un important personaj din istoria tării. Shogunatul familei Tokugawa a durat mai bine de două secole şi jumătate.

Nikko
Sursă: Pixabay

În Parcul Naţional Fuji – Hakone -Izu mi-aş dori neapărat să urcăm cu telecabina în vârful muntelui Komagatake şi să vedem Muntele Fuji și lanțul munților Hakone pe partea stânga, Odawara, Yokohama și Insula Ohshimape pe dreapta, cu Lacul Ashinoko în spate.

În oraşul Nara am vizita Todai-ji (Marele Templu Răsăritean) ca să vedem cea mai mare statuie a lui Buddha Vairocana din lume. Sigur că nici nu m-aş gândi cum ar fi să o ridic. Cântăreşte doar vreo 400 de tone şi are doar 15 metri înălţime. Eu zic că dacă ne ambiţionăm o luăm cu noi în bagaj, dar sub formă de poză.

În ceea ce priveşte bucătăria japoneză, cu siguranţă bunica ar mânca peşte, iar eu cred că m-aş încumeta să încerc wasabi, deşi ultima mea experienţă cu această plantă am crezut că mă va băga în spital.

Poate că nu am inclus tot Pământul, poate că nu vom vedea sau nu vom face tot ce ne propunem, dar important va fi timpul de calitate petrecut împreună şi faptul că pot să-mi împlinesc un vis, acela de a spune: “cadoul meu pentru tine”. Se pare că nu mă diferenţiez foarte tare de Christian Tour căci de peste 22 de ani “creează câte un drum spre fiecare vis și peste 1 milion si jumătate de români s-au bucurat de vacanțe perfecte în tot acest timp.”

Articol scris pentru SuperBlog 2019

 

Încotro ne îndreptăm?

0

Mă întorceam de la ateliere de creație cu niște mici răsfățați pe care mama îi întreabă dacă le e frig într-un spațiu foarte bine încălzit. Acei copii frumoși, sănătoși, care merg la activități, deștepți și uneori enervanți pentru că au personalitate. Da, copii frumoși, ce să mai! Iar în stația de STB văd niște fetițe tot frumoase, ușor prăfuite cu părul blond, acel blond care mereu se transformă în brunet. Singurele diferențe aparente dintre cele două și ceilalți de la ateliere sunt buchetele de flori din mână, faptul că primesc instrucțiuni de la un burtos cu o pancardă “a milei” si probabil au mers singure pe străzile Bucureștiului mult mai devreme decât mulți dintre noi. Probabil ele stiu toate liniile de STB. Mici diferențe par, dar de fapt pentru mine sunt extratereștrii. Unde trăiesc? Care le sunt părinții?

Noi nu ne lăsăm copiii singuri nici la 12 ani în anumite zone, iar pentru ele e casa lor, e viața lor. Și sunt frumoase, deloc speriate, par chiar fericite. Sunt atât de frumoase că ai spera ca la 20 de ani să-ți zâmbească de pe un afiș cu reclamă la pastă de dinți. Apoi îți dai seama că ele probabil nici nu stiu ce e pasta de dinți.

Când suntem mici avem impresia că adulții vor salva totul, pentru că o fac pentru noi, dar pentru ele, adulții au stricat totul. Ce le mână să lucreze pentru ăia? Probabil ce ne mână și pe noi să lucrăm pentru școală și stat. Faptul că asta e tot ce stim, e cum “trebuie să fie”.

Nu-ți uita poveștile, oferă-ți amintirile!

1

“Nu ne aducem aminte zilele, ne amintim momentele.” – Cesare Pavere

Tu îți mai amintești ce ai făcut pe 24 iunie 2007? Poate da, dacă a fost data nunții sau botezul copilului. Dar îți amintești unde erai pe 14 februarie 2016? Poate da, dacă atunci ai fost cerută în căsătorie. Dar de data de 22 octombrie 2015? Și aș putea să continui mult așa. Uităm zilele, dar niciodată evenimentele care ne marchează, uneori, datele rămân în mintea noastră legate de momente memorabile, dar uneori uităm chiar și asta. Nu ți s-a întâmplat niciodată să uiți de ziua celui mai bun prieten? Bine că există Facebook-ul în era noastră să ne reamintească. Pentru mine e clar că îmi amintesc momentele, dar, mai ales, cele care mă fac să simt ceva puternic, fie că e o emoție pozitivă sau una negativă.

Chiar acum am în minte un moment. Eram la ziua celui mai bun prieten și i-a venit ideea să desfacă darurile în fața tuturor invitaților. Nimeni nu s-a așteptat la această practică, noi fiind obișnuiți că punga se pune într-un colț, iar sărbătoritul se uită la ele după petrecere. Dar nu și prietenul meu! Acesta, cu energia lui pozitivă, a considerat că noi vom fi prea curioși, așa că a făcut ca în copilărie, a deschis cadourile.

În primul cadou era o sticlă de vin, în cel de-al doilea la fel, în cel de-al treilea tot vin, în al patrulea un lichior și a venit rândul cadoului meu. Deja mulțimea era amuțită, toți arătam ca niște maimuțe uakari, acelea cu fața roșie.

Când a deschis cadoul de la mine și era o altă sticlă de vin, mi-a venit să intru în pământ, fața mea nu doar că era ca sfecla, dar aproape că plângeam. Nu era un alcoolic, nu i se potriveau deloc sticlele de vin, de ce se gandise toată lumea la asta? Pentru că, de fapt, toți am apelat la cea mai impersonală metodă de a scăpa de responsabilitatea de a lua un dar, când, de fapt, ar fi trebuit să fie o bucurie. Să iei un cadou în acord cu firea persoanei căreia i-l oferi, în acord cu relația dintre voi doi devine o bucurie și pentru tine însuți, pentru că cei mai importanți sunt oamenii și nu ar trebui niciodată să uităm asta.

Când cadoul este luat la repezeală, doar ca să fie, când e clasicul deodorant și gel de duș, o ciocolată de la magazinul din colț pe care oricum și-o poate cumpăra singur sau chiar mai rău, banii în plic, se devalorizează și nu-ți aduce nici ție satisfacție, e doar ceva ce trebuie făcut. Mi-am dat seama de asta la ziua prietenului meu care ar fi meritat mai mult. Știu că rușinată, atunci am făcut ce știu și ce-mi place cel mai mult, să scriu.

Am scos din geantă pixul, mi-am recuperat punga de cadou pe care am modelat-o într-o bărcuță și i-am scris:

Mulțumesc că exiști în viața mea! Ești cel mai bun prieten! Mai știi când m-ai scos cu barca pentru a mă înveseli când eram foarte supărată? Acum nu sunt tristă, dar tot vreau să repetăm aventura, deci, ce zici de weekendul acesta?

Știu că a rămas câteva clipe nemișcat, apoi m-a luat în brațe și mi-a șoptit: ”Mulțumesc, e cel mai frumos cadou! Mergem sâmbătă și ne și îmbătăm la cât vin avem

Ne dăm cu barca pe un râu de vin” am continuat eu râzând.

Faptul că am putut să-i ofer, chiar și o fărâmă din povestea noastră, pe o hârtie ce fusese creată cu menirea de a fi o pungă de cadou a fost pentru mine un dar interior și ne-a făcut să ne consolidăm relația. Atunci a fost improvizație, venită tocmai din faptul că toți fusesem neglijenți, dar, în mod normal, nu m-aș duce la cineva să-i ofer o bărcuță de hârtie, dar aș opta, mai ales de atunci, pentru un cadou personalizat.

Cel mai frumos cadou pe care i-l poți oferi cuiva este cel pe care nu și l-ar putea cumpăra singur, iar pentru asta trebuie să oferi ceva din ființa ta, trebuie să fii artist, să te conectezi și tu cu respectivul dar.

Eu nu sunt expertă în editare, nu știu procesul prin care se imprimă ceva sau cum iese din tipar, dar iubesc să scriu, așa că pentru mine ar fi perfect dacă aș putea să ofer oamenilor cartea relației noastre sau cartea unui moment sau unor trăiri dintre noi. Așa că atunci când am aflat de Carte cu personalitate am simțit că s-a inventat o modalitate ușoară de a oferi cadouri memorabile.

Ușoară în sensul în care nu trebuie decât să editezi template-ul pus la dispoziție pe site, adăugând poze și text. Poate ție îți plac mai degrabă pozele și nu ai inspirație la scris, template-urile vin cu textele lor pe care le poți șterge sau păsta după preferință. Eu am creat deja o carte personalizată pentru iubitul meu, iar pe una dintre pagini am ales să păstrez textul inițial.

În cartea aceasta am încercat să reproduc într-o manieră inedită povestea noastră, de la începuturi până în prezent. Ne-am cunoscut în spațiul online care în cartea noastră devine ”Ținutul guvernat de tentații ale consumerismului”. Cred că dacă altcineva în afară de noi doi ar citi-o, nu ar înțelege-o pe deplin, iar eu asta mi-am și dorit pentru că așa cum sentimentele dintre noi sunt înțelese total doar de mine și de el, așa și povestea e presărată cu amintiri care vor fi doar ale noastre, amintiri codate.

Mă bucur că ne-am putea păstra pozele într-un altfel de album, unul cu poveste, căci în era modernă, ajungem să facem mii de poze, care se pierd în spațul online, pe care nu mai știi de unde să le iei și în ce folder le-ai pus.

Nu m-aș opri doar la a scrie povestea relației noastre, ci mi-ar plăcea să-i fac mai multe cadouri de acest fel pentru că bucuria și emoția cu care a primit acest dar personal, mă incită, mă face să-mi doresc să repet mișcarea, să ofer și mai mult, și mai inedit, și mai creativ și nu doar iubitului meu, ci aș face o carte pentru mama, una pentru tata, pentru cea mai bună prietenă, pentru sora mea și, de ce nu, una pentru mine însămi. Aș începe cu una, căci în timp, odată cu poveștile care se adună, sunt convinsă că se vor aduna și cărțile.

Deja am în minte următoarele cărți pentru iubitul meu, în una mi-ar plăcea să strâng poeziile pe care mi le-a dedicat de-a lungul timpului, împreună cu bancurile pe care le-am creat eu inspirată din viața noastră de cuplu, cum ar fi:

Ce-și gătește un bărbat cu mâna lui se numește… sandviș

În funcție de motivul pentru care i-aș oferi cartea, mi-aș lăsa și imaginația să zburde nestingherită printre paginile lucioase, calitative. Așa aș proceda cu toți oamenii dragi din viața mea, de exemplu, mă gândesc ca de Crăciun, să le fac tuturor câte o carte din partea lui Moș Crăciun. Acesta le-ar reaminti de toate năzbâtiile făcute în timpul anul, dar mai ales de toate momentele în care au reușit. Le-aș scrie, din perspectiva Moșului, momentele frumoase, căci acestea au menirea de a ne încuraja să mergem mai departe.

În cartea pentru mama aș pune poze cu noi, căci știu cât de fericită ar face-o.

În cartea pentru sora mea aș pomeni de nume date păpușilor, când eram mici, ca să-i reamintesc de ”copiii noștri”, căci, pe rând, eram mame pentru o păpușă sau alta. În cartea pentru tata aș povesti o grămadă de aventuri pe care le-am avut împreună, de la scufundări în mare până la escaladări pe munte.

Eu și tata

Pentru fiecare om aș scrie altceva, pentru că fiecare e unic și m-aș uita în primul rând la el, la cine e el ca individ, la ce i-ar plăcea, apoi m-aș gândi la legătura dintre noi, prin ce am trecut împreună și, la final, aș opta pentru un cadou unic care să ne facă fericiți pe amândoi, atât pe cel care primește, cât și pe mine, cea care oferă.

Alege cu sufletul cadourile pentru sărbători căci timpul trece, iar oamenii îmbătrânesc. Păstrează-i aproape pe cei dragi și arată-le că îi iubești, că prețuiești povestea dintre voi, așa cum simți tu!

Articolul acesta m-a făcut să-mi fie dor de o grămadă de oameni. Înainte de a mă apuca să creez cărțile personalizate de Crăciun, voi da câteva telefoane, și conversația e o formă de cadou. Timpul petrecut împreună e darul cel mai de preț, iar pentru a nu-l uita, poți să ți-l păstrezi mereu, în cartea ta!

Articol scris cu dor de oameni pentru SuperBlog 2019
Fotografiile sunt din sursele sponsorului și din arhiva personală

Fotografia, tot mai prezentă în viața mea!

0

Mi-a plăcut întotdeauna să mi se facă poze. Mi-a plăcut și să fac poze. Cel mai mult mi-a plăcut să fotografiez oameni. Poate părea lipsit de imaginație uneori, să faci un simplu portret, o simplă poză. Dar, indiferent de stilul fotografic, că e fotografie de eveniment (nunți, botezuri), fotografie de natură sau de portrete, farmecul stă în a te provoca pe tine însuți de fiecare dată. De aceea, nu faci o simplă poză, ci te gândești la un concept, analizezi lumina și te asiguri că ai culorile pe care ți le dorești în poze.

Îmi doresc ca pe canalul meu de YouTube să postez mai mult despre această pasiune. Poate să filmez sesiuni de portrete pe care le realizez sau să fac filmulețe despre cum editez în Lightroom și Photoshop.

Ce îmi propun pe viitor în legătură cu fotografia?

  • Să-mi iau atestatul;
  • Să postez și mai multe clipuri pe YouTube;
  • Să-mi împărtășesc iubirea pentru fotografie cu toți din jurul meu.

Pentru a vedea portofoliul meu poți să mă urmărești pe Instagram: www.instagram.com/catalinap.photo.

Cu o ChocoTelegramă dispare orice dramă

3

Ciocolata ne activează serotonina din creier, unul dintre cei mai importanți hormoni ai fericirii. În plus, conține anadamina care ne energizează. Nici nu ar fi trebuit să știu aceaste informații, căci și numai când mă gândesc la gustul dulce și fin al unei bucăți de ciocolată de calitate îmi vine să zambesc. Se zice „nu face altuia ce ție nu-ți place”. Așa că mă pot gândi că și contrariul se aplică: „fă altuia ce ție îți place”. In cazul meu, să mănânc ciocolată fină. La fel de mult îmi place și să o primesc.

Când fac eu cadouri, pornesc întotdeauna de la ce îmi place mie, gândindu-mă în același timp la persoana căreia i-l ofer. Prefer să le ofer oamenilor experiențe, cadouri memorabile care să-i impresioneze. Așa că ideea de a oferi o atenție dulce, un mesaj personalizat și un ambalaj pe măsură mi se pare că reprezintă o experiență minunată. Atât pentru cel care o primește, cât și pentru cel care o oferă.

Nu prea înțelegi la ce mă refer? Ei bine, îmi propun să-ți arăt că să oferi ciocolată nu e plictisitor deloc, căci nici nu mă gândesc la banala tabletă dreptunghiulară de 100 de grame din marketul de la colț, ci la cadouri din ciocolată extrem de gustoasă, în forme inedite care impresionează prin finețea detaliilor.

Mă refer la ciocolata Chocolissimo Româ­nia despre care eu știu din 2015, atunci când și-a început activitatea în România. Totuși, Chocolissimo a luat ființă în anul 2004 în Polonia, aparținând grupului MM Brown. Astăzi operează în multe țări europene, iar produsele sunt realizate din ciocolată belgiană premium de bună calitate, create în ciocolaterii tradiționale din Franța, Belgia, Germania, Țările de Jos, Elveția și chiar Madagascar sau Australia, de maeștri ciocolatieri cu experiență, după rețete tradiționale bine păstrate.

Toate produsele Chocolissimo sunt inedite și spun o poveste: pralinele elegante, cele în formă de gogoși, ciocolata care se poate printa cu simbolul dorit, cea ambalată în cutii printate cu poza preferată sau din lemn care pot fi gravate și, apoi, refolosite de cel care le primește, dar și figurinele haioase ce pot fi oferite unei iubitoare de pantofi sau unui gamer pasionat. Uite câteva imagini absolut delicioase:

Deși îmi vine să le adaug pe toate cele de mai sus în coșul de cumpărături, ce mă provoacă foarte tare (mai ales că eu iubesc să scriu) e posibilitatea de a face un mesaj din ciocolată. Literele, aceste minuni ale comunicării pot fi din ciocolată și să reprezinte un cadou așa cum ți-l imaginezi, punându-ți și creativitatea la contribuție. ChocoTelegrama e un produs unic în România și poate include litere sau semne speciale din ciocolată cu lapte, cuburi de ciocolată albă simple sau cuburi de ciocolată printabilă cu diferite simboluri grafice.

O ChocoTelegramă e potrivită atât pentru femei, cât și pentru bărbați. E ideală și doar atunci când vrei să surprinzi pe cineva, dar și pentru o ocazie specială. E gustoasă și îți oferă prilejul de a mulțumi pe oricine, căci în limita a 60 de caractere, ai o libertate enormă de creație.

Dacă n-ai inspirație sau consideri că un mesaj simplu e de efect – de multe ori chiar e – poți opta pentru multitudinea de variante deja create de cei de la Chocolissimo. Deschide fullscreen prezentarea de mai jos și află ce posibile cadouri din ciocolată belgiană premium am descoperit pe site.

Pentru că mie îmi place foarte mult să creez, să stau să mă gândesc la mesaje și la ce am în comun cu oamenii dragi, aș opta să-mi creez propriile telegrame dulci. M-am jucat în configuratorul de ChocoTelegrame, care e extrem de ușor de folosit. Alegi dimensiunea dorită, dai click pe pătrățelul în care îți dorești să adaugi litera sau simbolul și lași imaginația să curgă ca o fântână de ciocolată. Nu uiți să alegi nici ambalajul dorit, potrivit ocaziei cu care îl oferi. Uite ce idei de cadouri mi-au venit mie:

Pentru tata

Tata e cel care m-a învățat să înot, să merg cu bicicleta, să apreciez partidele bune de snooker, să nu-mi fie frică în carusele, dar mai ales cel care intra mereu în lumea noastră, a copiilor. Se juca de parcă era unul dintre noi, așa că l-aș provoca să jucăm spânzurătoarea. Literele pe care le ghicește, sunt pătrățelele cu liniuță pe care le poate mânca primele. Bineînțeles că le va mânca și pe celelalte, dar voi încerca să-l păcălesc că dacă nu se prinde de cuvânt, i le confisc. Amator de dulciuri, știu că asta l-ar determina să fie implicat și să se bucure de fiecare bucățică de ciocolată câștigată.

Te-ai prins de cuvânt? E simplu: „fericire”. Acum trebuie să mă gândesc cum ascund articolul acesta de tata. Sau mă gândesc la alt cuvânt.

Pentru mama

Simt nevoia să o răsfăț, așa că pe lângă ciocolata care sigur îi va da o stare de bine, aș vrea ca mesajul să fie o invitație și o promisiune de care să mă țin.

Pentru bunica

Bunica e cea cu care am făcut meditații la franceză, așa că mesajul va fi în limba muzicală și nativă a lui Antoine de Saint-Exupéry (unul dintre autorii mei preferați).

O casă are nevoie de o bunică.

Mesajul poate fi, după cum observi, un joc, o invitație, un cuvânt, o frază simplă de efect sau un citat. Poate fi și o joacă. Mi-au venit și câteva idei trăznite. Cum ar fi să-i las lui Moș Crăciun, în loc de fursecuri cu lapte, un mesaj din ciocolată?

Pentru Moș Crăciun

Intuiția îmi spune că după ce ar gusta din ChocoTelegrama creată pentru el, moșul și-ar face un nou sac plin cu cadouri din ciocolată.

O idee simpatică, mai ales dacă ai copil, ar fi să vă puneți de acord la dimensiunea ChocoTelegramei și în funcție de asta să gândiți un mesaj pentru Moș Crăciun. În noaptea de ajun cine crezi că va fi cel mai bucuros? Copilul somnoros, Moș Crăciun sau tu cu mustăți cremoase deasupra buzei? Oricum, dacă ești la dietă, dă-mi comentariu, îți trimit cu drag adresa mea. Iar dacă vrei să petreci Crăciunul mai devreme, iarăși nu mă supăr.

Mai aproape este momentul în care primăvara ne întâmpină.

Mărțișor din ciocolată

Noi, femeile, avem cutia aceea imensă cu mărțișoare primite de-a lungul anilor. Câteva ne-au impresionat cu adevărat, dar să recunoaștem, multe nici nu mai știm de la cine sunt și nu ne-ar ajunge o viață ca să le purtăm pe toate. Așa că mi se pare o idee incredibilă să oferi un mărțișor și frumos, și personalizat, și util. Un pătrățel dulce mâncat de 1 martie mie mi-ar da energie și m-ar binedispune.

Eu mă gândesc ca omenilor speciali din viața mea să le pun inițiala numelui în mijloc, iar celelalte pătrățele să fie cu simboluri ale norocului sau gingașul ghiocel. Dacă tu ai un buget mai generos poți scrie tot numele persoanei sau să creezi mesaje ca: „1 martie fericit!”.

În final, pentru că de la atâtea discuții despre cadouri, ar fi și păcat să nu primești unul. Îți ofer cadou un joc scurt de memorie.

Bineînțeles că ți s-a făcut super poftă de ciocolată, dar și drag de ideea de a oferi, așa că-ți recomand să-ți iei inima în dinți și să trimiți mesajele dorite celor dragi, într-o manieră inedită cu ChocoTelegrama.

Fie că vrei să le transmiți celor din jur că te gândești la ei pur și simplu, că urmează să mergi la o onomastică sau la o altă ocazie, opțiuni ai de a-i surprinde cu ciocolată. Eu ți-am arătat cui aș face cadouri. Sunt convinsă că ai și tu în minte mesaje simpatice, de efect. Universul e limita! Bucățelele acestea de ciocolată pot fi și mărturii reușite la nuntă sau botez, pot fi cadou pentru proaspăți căsătoriți, o invitație pentru a te împăca cu cineva și exemplele pot continua.

Fiind partener ediția trecută de SuperBlog, nu am putut scrie nici măcar la o probă, așa că în momentul în care am văzut proba extra-concurs Chocolissimo lansată via SuperBlog, am știut că va fi un articol lung, scris cu mult dor de competiție, dar și multă iubire pentru ciocolată.