Personal

Home Personal Page 2

Provocări deslușite cu Pizzeria Neobișnuită

3

Se ia telefonul. Se tasteaza *3636. Se stă la pândă lângă interfon. Se scoate aparatul de fotografiat din dotare. Se pregătește zâmbetul. Se surprinde pizza și se mănâncă omul. Pardon, se fotografiază omul și se înfulecă pizza din aluatul proaspăt, necongelat, așa cum e cel de la Dodo Pizza, pizzeria neobișnuită, care e o companie IT.

Arhivă personală

Unul dintre hobby-urile mele este să privesc oamenii în mijlocul propriilor provocări. L-am fotografiat pe domnul rapid, curier. Mă uit, în general, și pe camerele web la bucătarii ce frământă aluatul de zici că o ”să se rupă”. Pot să fac asta datorită Pizzeriei Dodo care are ca obiective: livrarea rapidă și transparența prin cifrele de afaceri care sunt publice. Un alt exemplu de “transparență absolută” este și noul lor blog Dodo Pizza, creat pentu a fi mai aproape de clienți.

Blogul neobișnuit e intitulat grăitor: Pizzeria Neobișnuită și de aici vom afla “secrete” ale afacerii Dodo Pizza. “Secrete” e impropriu zis, nu am stabilit deja că nu au? Vom afla dacă hoții au dat iama la pizza sau dacă cei mai pricepuți bucătari sunt copiii.

Se pare că multitudinea de categorii de pe blog e pentru toată lumea. Eu de abia aștept conținut “pentru hateri”. Până atunci, mă întreb dacă nu Dodonel e cel care le scrie?

sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/

De ce îmi place Dodo Pizza?

Pe lângă pizza cu crusta de culoare aurie și promoțiile gândite inteligent ar fi și provocările pe care le acceptă. Dodo Pizza a pornit de la un mic restaurant în Syktyvkar și a ajuns să aibă în prezent peste 450 într-o mulțime de țări. Cum se realizează o astfel de performanță dacă nu având niște principii puternice? Sigur că sistemul Dodo IS și cum funcționează ca franciză influențează. Însuși sistemul este o provocare, dar una absolut necesară. Deocamdată, provocările mele nu au legătură cu crearea unei companii IT, însă au cu următoarele valori pe care le-am identificat și la Dodo Pizza:

Provocarea 1 – Cum faci să ”pariezi” pe tine însuți?

Nu există o rețetă pentru a reuși, s-au scris sute de cărți despre asta. Dar niciuna nu-i a ta. Povestea ta doar tu o vei descoperi. Trebuie să îți iei inima în dinți și să încerci, doar așa vei căpăta încredere în tine. Să pariezi pe tine e cea mai bună soluție, dacă nu pe tine? Atunci pe cine să pariezi? Cine te cunoaște mai bine? Cine știe care sunt calitățile și defectele tale? Ce poți și ce nu poți să faci?

Să crezi în visele tale e cheia spre mai puține regrete. Vor mai exista, e imposibil să nu te întrebi uneori: ”cum ar fi fost să aleg altfel?”. Pun pariu că și cei de la Dodo Pizza s-au ofticat când s-au întârziat 3,4% din comenzile de pizza ce trebuiau livrate în 45 de minute în 2018. Au existat și consecințe, atât în ceea ce privește imaginea lor, cât și financiar. E normal, dar atitudinea trebuie să fie de speranță că se poate mai bine, de stăpânire de sine și de dorință spre performanță.

sursă: www.pixabay.com

Regula celor 45 de minute de livrare a pizzei va fi implementată cât timp Dodo Pizza va exista. Sper eu că sute de ani! Asta înseamnă să pariezi pe tine! Simplificat, înseamnă să ai incredere în tine. Să spui lucrurilor pe nume, să nu pleci cu ”nu în brațe”, dar nici să accepți să faci ceva ce nu îți place.

În ceea ce mă privește, eu pariez pe mine cu ceea ce scriu, și sper ca acest articol să-ți placă și să-ți fie util. Conținutul de calitate e una dintre dorințele mele și cred că o pot face. Dacă nu aș crede-o eu? Atunci există altcineva care să mă cunoască mai bine?

Devenim ceea ce gândim cel mai mult, însă şi atragem ceea ce gândim cel mai mult.” – Ronda Byrne, Secretul

Provocarea 2 – Cum faci să îți asumi greșelile?

Amintindu-ți că încercarea de mușamalizare a greșelii va conduce spre un alt șir lung. Eu văd încercarea de a ascunde o greșeală ca un labirint, din care nu poți ieși decât dacă zidurile se dărâmă. Cum se dărâmă? Recunoscându-ți vina.

Cum ar fi fost, de exemplu, ca Dodo Pizza să nu-și asume următoarea situație pe care am citit-o pe dodopizzastory.com? Un curier a ajuns unde trebuia să livreze pizza, dar uitase POS-ul. Curierul s-a întors cu pizza și a lăsat clienții să aștepte flămânzi. Gândirea curierului a fost: dacă nu se plătește, atunci nu se primește pizza. Cei de la Dodo Pizza au fost fairplay, nu au dat vina nici pe client, nici pe curier. Și-au dat seama că trebuie să-și instruiască angajații mai bine și au făcut asta public. Dacă nimeni nu recunoștea respectiva greșeală, nu s-ar fi luat măsuri, nu s-ar fi putut evolua, nu s-ar fi schimbat nimic. Toți pretindem că vrem o schimbare, cum altfel, dacă nu pornește de la noi?

Ca să mă eschivez de asumarea vreunei greșeli de-ale mele, îți scriu următorul citat: “Un om trebuie sa fie îndeajuns de matur să își admită greșelile, destul de inteligent să profite de pe urma lor și destul de puternic să le corecteze.” (John C Maxwel).

O altă metodă ar fi să îți imaginezi că cei dragi te vor ierta dacă îți recunoști greșeala și îți vor da o îmbrățișare atât de dulce:

sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/

Provocarea 3 – Cum faci să te ții de ce îți propui?

Făcând promisiunea publică! În momentul în care discuți cu oamenii despre planurile tale, ele capătă consistență, capătă ”formă”. Dodo Pizza își face promisiunile publice, până la urmă, așa cum am mai scris, are puternica dorință de sinceritate și transparență.

Blogul meu e o promisiune pe care am făcut-o publică prin simpla lui prezență în spațiul virtual și asocierea cu persoana mea (prin numele blogului și postările de pe Facebook).

Emisiunea pe care am propus-o la Radio Itsy Bitsy a fost o promisiune publică. În momentul în care am mers cu un concept la angajatori, m-am înhămat la munca pe care am ”pariat” că pot să o fac. Așa s-a născut Before & After, ”puiul meu” – cum îl numesc. În fiecare ediție am provocarea de a oferi informații despre un cântăreț și să aleg cele mai relevante piese ale lui. În fiecare ediție simt că vibrez în FM și mă regăsec în toată emisiunea. În fiecare ediție am emoții de îmi vine să fug departe de microfon, dar când am ridicat calea, îmi reamintesc de ce am ales încă de la început să fac asta.

Acestea sunt ”mici promisiuni” pentru mine, combustibilul pentru toate este ”promisiunea mea supremă și eternă”. Aceea de a da tot ce pot, de a mă documenta, de a încerca să fiu cea mai bună variantă a mea în orice proiect întreprind.

Reușim mereu să ne ținem promisiunile? Nu! Suntem oameni, cu toții greșim, cu toții avem limite, dar ce poate fi mai frumos decât să încercăm?

Cele trei provocări mi se par neobișnuite pentru că au puterea de a mă dezvolta personal, iar asta e cu adevărat minunat.

Cât mai puține pariuri pierdute să avem! Dacă credem în noi, provocările vor fi ”poduri” la capătul cărora ne așteaptă o pizza caldă cu multă mozzarella:

www.flickr.com/photos/dodopizzamedia/albums

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Evoluția stilului meu vestimentar

1

Se spune că îți formezi caracterul încă din copilărie. În ceea ce mă privește, sunt în continuare ghidată de instincte pe care le aveam și atunci, dar am învățat să gestionez anumite impulsuri și mi-am îmbogățit personalitatea și cu alte calități pe care le-am dobândit odată cu anii.

Ce e în interiorul nostru e ce se reflectă și în afara lui. Astfel că, dacă ești o fire pozitivă, vei emana asta prin zâmbet, încredere, privire, dar și prin hainele alese. Vestimentația spune ceva despre noi, chiar dacă e un trening, chiar dacă e o rochie de ocazie. În funcție de ce și cum alegem spune că punem accent pe calitate, că avem simț estetic, sau că suntem mai degrabă superficiali. Când hainele nu spun nimic pentru noi, când nu sunt importante pentru noi, ele tot vorbesc, iar de cele mai multe ori, pentru ceilalți, spun că ești haotic, un om dezorganizat, care nu reușește să se pună în valoare. De aceea, e important să-ți definești stilul, să-ți dai seama că la fel ca vorbele pe care le folosești, și hainele sunt un instrument de a te prezenta, pot fi cartea ta de vizită.

Sursă: answear.ro

Nu am cum să nu-mi amintesc vorba pe care o folosea mereu o profesoară în liceu: ”Haina îl face pe om”. Am urât această expresie pentru că atunci nu o înțelegeam pe deplin. Deși încă din copilărie mi-am exprimat puternic dorințele în ceea ce privește hainele – adidașii cu luminițe erau pasiunea mea, apoi sclipiciul și obiectele vestimentare cu personaje din desenele animate (încă îmi plac cele cu desene, dar am învățat în ce contexte să le folosesc) – liceul a fost perioada în care m-am descoperit, în care am trecut prin cele mai multe schimbări vestimentare. Cred că în viața mea va mai fi o schimbare importantă în ceea ce privește stilul vestimentar atunci când voi deveni mamă, deocamdată e doar ce simt, bazat și pe faptul că probabil corpul meu se va schimba, la fel și prioritățile, dar și timpul, iar toate acestea ne definesc viața de zi cu zi, deci implicit alegerile atunci când ieșim în oraș.

Dacă e ceva ce am învățat despre mine e că hainele mele se maturizează odată cu mine. Dacă în copilărie idolii de pe bluză și hanorac erau cei mai importanți, în liceu îmi doream o vestimentație la care să nu se uite ciudat profesorii, să nu fie incomodă, dar în același timp să atrag privirile, căci orice am pretinde, vârsta adolescenței e cea în care vrei să fii văzut, în care anturajul și validarea celorlați contează.

Începutul liceului a fost marcat mai ales de haine colorate, cu floricele, acompaniate de un zâmbet larg și multe poante căci mereu eram înconjurată de prieteni. A fost perioada în care cumpăram mai ales cantitativ, decât calitativ, schimbam des hainele, de altfel, reușeam și să le stric destul de repede. Ba le mânjeam de pix, ba le agățam nici eu nu mai știu cum, dar cel mai des le donam pentru că mă săturam de ele. Aș numi stilul pe care l-am adoptat în anii 2010-2014 casual, dar el era mai degrabă o struțo-cămilă colorată, o recunoșteam și atunci, de ce nu aș face-o acum?

La începutul liceului

Când eram prin clasa a X-a a fost o etapă în care majoritatea, inspirați de trupa Tokyo Hotel ne consideram emo, așa că am trecut la extrema în care hainele erau cât mai închise la culoare, dar am renunțat destul de repede la această fază căci mi se părea că sunt prea slabă, iar cu insecuritățile unei fete nu se pune nicio modă!

Blugii rupți și geaca de denim mi-au marcat clasa a XII-a, la fel ca tot felul de rochii care mai de care mai elegante căci începuse de mult perioada majoratelor.

Finalul liceului a adus și niște conștentizări. Cum ar fi că e mai important să renunți la hainele ieftine comandate haotic și mai degrabă să investești în calitate. Apropo de asta, găsești peste 300 de branduri internaționale de top în oferta Answear.ro, de la mărci cunoscute și foarte populare, mărci sport, mărci de jeans, precum și mărci medium-high. Nu e doar un magazin online, ci ANSWEAR.ro este dressingul din care alegi produse 100% originale pe care le probezi acasă şi din care păstrezi doar ceea ce ţi se potriveşte. Te poți înscrie în Answear Club și primești înapoi 10% din valoarea produselor sub formă de puncte.

Tot în clasa a XII-a am învățat că există câteva elemente care nu trebuie să lipsească din ținuta unui femei, cum ar fi o rochie neagră care te salvează din orice situație, fie că vorbim de un eveniment de seară sau o petrecere de zi sofisticată. E simbolul feminității și e bine să fie în dulap. Într-o pereche de jeanși de calitate, care îți vin bine, e iarăși de investit căci blugii nu se vor demoda niciodată, cel puțin nu în viitorul pe care îl voi prinde eu.

În clasa a XII-a
În stânga mania mea pentru denim
În dreapta, rochia neagră potrivită pentru orice ocazie

În ceea ce privește încălțămintea de damă am realizat că o pereche de pantofi negri cu toc merită să fie de calitate pentru a nu îți deforma piciorul și pentru a fi confortabili, mai ales că se potrivesc atât în ținutele elegante, cât și în ținutele office sau casual.

În facultate, făcând teatru cu specializare păpuși-marionete, am purtat foarte mult ținute sport pentru a mă putea mișca lejer orice aș fi avut de făcut, dar și haine negre pentru că scopul e ca păpușa să iasă în evidență, nu tu. A fost perioada în care adidașii au devenit importanți pentru mine căci o talpă confortabilă face diferența între picioare frumoase sau umflate.

În timpul liber am început să compensez și să-mi creez stilul care mă definește și astăzi. Acesta este stilul boho-chic pe care eu nu-l văd doar ca pe un stil vestimentar, ci o atitudine care spune despre o persoană că e relaxată, neconvențională, romantică și feminină. În general, culorile sunt inspirate din natură, iar ținuta este una casual, combinată cu elemente hippie și vintage, oferind libertate de mișcare.

O colecție de care eu mă bucur foarte mult este Urban Tribe căci mă regăsesc în stilul eclectic al boemiei urbane. Elementele sunt feminite și totodată moderne:

Scriam la începutul articolului că stilul vestimentar e un fel de carte de vizită. Cum ar fi cartea mea de vizită? Probabil, bazându-mă pe faptul că am descoperit că stilul care mă face să mă simt îndrăzneață și liberă este boho-chic, cam așa:

Sursa imaginilor din stânga este answear.ro, iar cele din dreapta fac parte din arhiva personală

Alte ținute care îmi reprezintă stilul ar fi:

Sursă: answear.ro

Accesoriile sunt esențiale în acest stil. Curelele late și gentile sunt de nelipsit:

Sursă: answear.ro

E normal ca stilul vestimentar să se schimbe și e la fel de normal să vrem să ne cunoaștem pe noi înșine și să ne lăsăm reprezentați de hainele noaste. Fiecare are un stil cu care rezonează, că e cel sport cu piesele vestimentare cu croi lejer, cel casual cu articole de tip urban, elegant, boho-chic sau chiar cel baroc prin care vrei să exprimi opulență, e bine să nu te limitezi, să fii deschis la schimbare și să alternezi stilurile în funcție de ocaziile și evenimentele la care participi.

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

Împachetează-ți visurile în bagajul potrivit și zboară

1

Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!” – Constantin Brâncuşi

Pe tine ce te face fericit?

În ceea ce mă priveşte, am constatat că a călători este plăcerea mea nevinovată pe care ajung să o neglijez din diverse motive, unul dintre ele fiind banii. Însă încerc să am măcar o dată pe an o călătorie în afara ţării, chiar dacă e un city break căruia îi acord un buget foarte mic căutând opţiuni ieftine de cazare (hostel, Couchsurfing, Airbnb) şi analizând preţurile zborurilor în funcţie de destinaţii. Uneori mă orientez să cumpăr biletul cu câteva luni înainte de a pleca pentru a mă asigura că găsesc cele mai bune opţiuni.

Arhivă personală

Pentru mine, zborurile low-cost sunt ca o mână cerească – având în vedere că zborurile clasice, cu companii aeriene internaţionale sunt foarte scumpe – dar necesită mici sacrificii şi o atenţie sporită acordată detaliilor. Companiile aeriene low-cost au tendinţa de a îşi schimba politica referitoare la dimensiunile bagajelor şi a obiectelor permise destul de des, aşa că e bine să citeşti pe site-ul companiei cu care călătoreşti regulile şi să le şi înţelegi. Eu am făcut asta şi tot am reuşit să plătesc o suprataxă de 50 de euro. “Atenţie la neatenţie” mi-aş spune acum, dar îţi povestesc imediat păţania mea.

Înainte, hai să aflăm exact ce înseamnă un zbor low-cost:

Exact cum o spune şi denumirea, e un zbor ieftin, dar este vorba doar de serviciul de baza propriu-zis, orice alt serviciu, cum ar fi: masă, bagaj de cală, check-in la aeroport (bine că poţi să-l faci gratuit online, dar doar cu un anumit interval de timp înaintea zborului), alegerea preferenţială a locului, călătoria cu un copil mic în braţe și tranzacțiile telefonice se vor plăti separat sub forma diverselor taxe percepute de fiecare companie. De aceea, e bine să achiziţionezi de la început orice serviciu suplimentar care te interesează. La întoarcerea din călătoria unde am plătit 50 de euro, am fost nevoită să mă şi întorc cu acelaşi bagaj, doar nu-l lăsam acolo, nu? Deşi… la banii ăştia mai că îmi venea. Când m-am întors, am achiziţionat o ofertă a companiei respective care îmi oferea ”Priority” şi mă scutea de taxa imensă și mă lăsa să am două bagaje de mână, unul la dimensiunea de maximum 55x40x20 cm și 10kg și celălalt la dimensiunea standard 40x20x25cm, specifică celor de la Ryanair. Am plătit 20 de euro. Dar dacă aş fi optat pentru această opţiune încă de la început, aş fi plătit chiar mai puţin.

Care sunt companiile low-cost cele mai cunoscute din România?

  • Blue Air – prima și singura companie low-cost românească (cu sediul la București)
  • Wizz Air – foarte importantă companie low-cost din estul Europei (cu sediul la Budapesta)
  • Ryanair – cel mai important operator de zboruri low-cost din vestul Europei (cu sediul la Dublin)

Să apelezi la serviciile unei companii low-cost?

Asta depinde de tine. Cel mai important e să te decizi la perioada în care îţi doreşti să călătoreşti într-o anumită zonă. Să cauţi pe site-ul fiecărei companii preţul şi să te gândeşti dacă ai nevoie şi de un alt serviciu care nu e gratuit. Apoi, ai de luat în calcul cât bagaj vrei să iei cu tine. Asta e partea cea mai dificilă pentru mine. Adaug, adaug, parcă aş avea nevoie şi de placă de păr, dar ce mă fac fără peria de scame pentru haine? Mai că mi-aş lua şi fierul de călcat. Pentru două, trei zile aş fi chiar absurdă, aşa că aş putea să reuşesc să mă încadrez doar cu bagajul de mână, dar şi aici dimensiunile diferă, iar acum, la Ryanair şi Wizz Air, bagajul gratuit de mână mi se pare chiar foarte mic (pentru o călătorie în interes de serviciu sau pentru o seară, două e ideal). Uite:

bagaje de mana Ryanair:

Sursă: Travelkit

bagaje de mana Wizz Air:

Sursă: Travelkit

Fericirea constă în lucruri mici, cum ar fi soarele care intră pe fereastră atunci când împachetezi bagajul, sărutul pe care îl primeşti pe obraz când faci check-in online împreună cu partenerul fără să mai plăteşti cei câţiva euro în plus şi constaţi că întâmplarea a făcut să nimeriţi pe locuri unul lângă altul şi tot fericire e şi atunci când îţi spune: “sigur merge pe gratis bagajul ăsta, l-am avut eu anul trecut în Elveţia, nu am plătit nimic în plus.”. Tu îl priveşti fix şi îi spui că ai văzut pe site, e mai mic. El nu şi nu, că ştie el. Te gândeşti: “am putea totuşi să nu luăm aşa mulţi covrigi şi să am doar un rucsac. Mâncăm acolo.“, dar cum frica de foame e mare, îndeşi cornuri, alune, chipsuri, pufuleţi şi alegi bagajul mai mare. Suficient de mare cât să treacă la bagaj de mână gratuit la Blue Air:

Dimensiuni bagaje Blue Air
Sursă: www.travelkit.ro

Dar nu la Wizz Air cu care călătoreşti tu, nici măcar la Ryanair la care ai achiziţionat deja biletul de întoarcere.

Dimensiuni bagaje WizzAir
Sursă: www.travelkit.ro
Dimensiuni bagaje Ryanair
Sursă: www.travelkit.ro

Nu ştii asta decât atunci când vezi un om în faţa ta cu troler pentru care doamnele de la îmbarcare îi cer taxă. Simți ce urmează să se întâmple. Toată fericirea împachetării împreună cu prietenul se transformă în frustrare şi te gândeşti: “Ce bine era să descopăr www.travelkit.ro mai devreme! Au explicaţii despre fiecare companie de zbor, actualizate şi îţi mai şi arată pe pozele cu bagaje exact pentru ce companie se potriveşte și dacă trebuie să ai Priority sau nu pentru respectiva geantă de voiaj.”

Sursă: www.travelkit.ro

Ar fi de reținut că dimensiunile bagajului se calculează cu tot cu roți sau mâner, iar dacă intenționezi să ai și bagaj de cală, acesta se plătește separat, iar fiecare companie aeriană are propriile condiții, găsești detalii despre acestea și pe Travelkit. Sfatul meu e să optezi pentru bagaj de cală încă de când achiziționezi biletele, altfel costurile cresc.

Revenind la pățania mea, după ce am băut o sticlă de apă, și aia foarte scumpă achiziționată din duty-free, am renunțat să mă mai gândesc la bani. Odată ajunsă la destinație, am făcut haz de necaz mâncând covrigii din bagaj chiar deasupra Londrei, la The Shard. M-am consolat şi cu faptul că li se întâmplă şi altora, nu e o poveste neobişnuită, dar eu zic să nu o faci să fie şi povestea ta căci călătoreşti ca să te binedispui, nu ca să mănânci doar zacuscă în săptămâna în care te întorci în țară.

În afară de dimensiuni, mai sunt şi alte detalii pe care trebuie să le iei în considerare când ne referim la bagajul de mână:

  • Lichidele trebuie transportate în recipiente de maximum 100 ml, în pungă resigilabilă. Iar volumul total al lichidelor pe care le ai la tine nu trebuie să depășească 1L.
  • Lichidele, spray-urile și parfumurile achiziționate din magazinele duty-free din aeroport sau din avion trebuie ambalate într-o pungă securizată și sigilată și împreună cu chitanța trebuie să rămână în interiorul pungii pe durata călătoriei.
  • Nu ai voie cu obiecte ascuțite, substanțe explozive, unelte care pot fi folosite ca arme (șurubelnițe, torțe, dispozitive de împușcat cuie și agrafe).

După ce ți-ai făcut temele și știi ce înseamnă un zbor low-cost, eu cred că merită să te bucuri de existența lui. Nu de alta, dar trăim în secolul XXI, în lumea tuturor posibilităților, iar faptul că avem alternative accesibile pentru a vizita țări și culturi extraordinare, e un dar pe care l-am primit doar pentru că am avut norocul să ne naștem acum și aici. Așa că hai să zburăm! Hai să fim fericiți!

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Laponia, o destinație inedită de vacanță!

0

Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge în Laponia, atât de aproape de Polul Nord, pe care nu l-am considerat niciodată o gaură neagră ca anumiți conspiraționiști, dar nici ca pe un teritoriu de care voi ajunge prea aproape.

Întâmplarea a făcut să ajung în Levi, stațiunea de schi preferată a lui Moș Crăciun. Eu n-am schiat, dar în Levi sunt cele mai mari pârtii de schi din Finlanda. Iar de la hotelul Levi Panorama poți coborî cu gondola sau cu schiurile, dacă le ai pregătite. Eu nu am stat la acesta, dar am auzit că priveliștea era de vis.

Prima zi în Levi: împrietenirea cu renii!

Am stat într-un apartament de lângă Hotelul Sokos. Aveam și saună, așa cum au avut și toți ceilalți turiști de la Levi Sokos. Știam dinainte de a merge în vacanță că, în general, finlandezii au în case saune. În prima zi am fost la cursa cu sania trasă de renii care știau atât de bine traseul, astfel că mergeau fără însoțitor. Îți conduceai singur sania. Se pare că renii sunt destul de leneși și nu o ia prin troienele de zăpadă, preferă să rămână pe traseele dezăpezite, pe care le cunosc. Renii trăiesc în zonele în care cresc licheni, cum ar fi nordul Europei, Asiei, Americii de Nord și Groenlandei. Am avut șansa să-i hrănim. Deși nu sunt agresivi, nu sunt nici foarte prietenoși, nu le place să fie mângâiați, dar pot fi atrași ușor cu licheni.

Fiecare ren din Laponia are stăpân, iar coarnele lor care cad sau sunt toaletate de stăpâni devin tot felul de suveniruri. Eu am luat câteva obiecte pentru cei dragi din coarne de ren.

A doua zi: casa secretă a lui Moș Crăciun

A doua zi am descoperit casa secretă a lui Moș Crăciun, numită casa Rudolf. Curiozitatea copiiilor a fost: de ce Rudolf nu are nasul roșu? Așa am aflat cu toții că renii zboară în noaptea de Crăciun pentru că mănâncă licheni cu praf magic preparat de Moș Crăciun. Tot atunci i se înroșește nasul lui Rudolf.

Rudolf, elfii și eu în mijloc eclipsându-i

Eu știam o legendă cu porumbul pe care îl mănâncă renii, acesta fiind primit de Moș Crăciun de la un vrăjitor puternic. Poate în poțiunea magică a moșului pune mălai din acest porumb. Cine știe? Doar Moș Crăciun, care nu a vrut să împărtășească secretul, dar a zâmbit și m-a chemat să facem o poză.

A treia zi: cu câinii prin pădure

Alaskan husky sunt câinii înnebuniți după mișcare, ar alerga ore în șir, astfel că pentru turiști devine o experiență inedită plimbarea cu sania trasă de câini husky. Cei care trag sania nu sunt Siberian Husky, aceia pe care îi știm din România, cu ochii de culoare deschisă. Alaskan Husky sunt bruneței, cu ochii căprui și extrem de puternici.

Ne-am împrietenit mai ales cu câinii Alaskan Malamute, care ne întâmpinau extrem de prietenoși. Unii turiști glumeau spunând că au lustruit câinii de cât i-au mângâiat.

Tot aici mi-a făcut fotograful câteva poze drăguțe.

După experiența plimbării prin pădure, seara, vestita Aurora Boreală mi s-a arătat. Dacă ajungi în Țările Nordice ai foarte multe șanse ca cerul să-ți ofere un spectacol al luminilor. Aurorele se pot vedea spectaculos între orele 19 și 2 noaptea.

A patra zi: Rovaniemi, sătucul lui Moș Crăciun

În Rovaniemi își are reședința oficială Moș Crăciun. Aici îi poți lăsa scrisori. Tot de aici poți trimite celor dragi scrisori, vor ajunge dacă ai noroc ca Poșta Română să fie pe fază. În Rovaniemi mi-am făcut din nou poză cu Moșul. Nu poți face poză tu cu telefonul, ci trebuie să fii pregătit să o achiziționezi chiar de acolo în format fizic sau digital.

Din Rovaniemi am luat majoritatea suvenirurilor, fiind o grămadă de magazine. Am traversat de mână Cercul Polar și mi-am pus rudele să intre pe camera web din Rovaniemi ca să facă un printscreen în timp real.

Dacă ai copii mi se pare de neratat Parcul lui Moș Crăciun unde cei mici pot modela turtă dulce sau să participe la Școala de Elfi. Totuși, pentru Școala de Elfi e bine ca cei mici să înțeleagă engleza. Constant sunt spectacole de acrobații. O sală cu sculpturi de gheată, micuță, dar impresionantă poate fi vizitată în acest parc. Bineînțeles că Moșul apare miraculos și aici, iar suvenirurile sunt nelipsite și din acest din acest loc.

A cincea zi: plecarea din Laponia

În cea de-a cincea zi am plecat. Totuși, înainte am trecut pe la un market pentru a-mi umple bagajul cu dulciuri. Nu de alta, dar au multe opțiuni diferite de ale noastre. Rar am văzut Oreo, ci rafturile erau pline de biscuiți Domino. Aveau ciocolată cu licorice, jeleuri cu licorice, batoane cu licorice, așa că am luat din toate acestea câteva. Atât din dorința mea de a le încerca, cât și din dorința ca cei din România să guste ceva altfel. Licorice e lemnul dulce care are o aromă pe care ori o iubești, ori o urăști. Eu credeam că o urăsc, până când am ajuns în Laponia și am găsit combinațiile potrivite.

Să ajung în Laponia a meritat pe deplin, a fost o vacanță inedită. Finlandezii sunt civilizați, iar temperaturile, deși joase, mi s-au părut ideale, știind că mă aflu în Țara lui Moș Crăciun. Soarele, iarna, e pe cer doar vreo 4-5 ore, dar asta nu a făcut decât ca atmosfera să fie de vis atunci când luminițele și felinarele stradale se aprindeau.

Cu un ceas inteligent #StaiAcasă eficient

1

Unii dintre noi stăm deja în case de vreo trei săptămâni, dacă nu mai mult. Nu e ușor, nu are cum să fie, dar știm cât de necesar e. Mie mi-a plăcut întotdeauna timpul petrecut în casă, mă simțeam în siguranță, în largul meu. Chiar dacă eram între petreți mă simțeam liberă, căci era spațiul în care puteam sta cu spatele pe canapea, cățărându-mi picioarele pe zid pentru a-mi satisface dorința de a diversifica ritualul meu de exerciții fizice.

Numai că așa mă simțeam înainte. Cu toate veștile proaste de la televizor, cu ambulanțele care se aud pe stradă, cu faptul că nu poți să-ți îmbrățișezi prietenii, nici măcar bunicii nu-i mai poți vedea, am simțit că energia bună pe care o aveam în casă, se dusese. Dispăruse și fusese înlocuită de un val de deznădejde, deloc productiv, mai ales pentru un om care caută inspirația în orice. Îmi place să scriu, e una dintre activitățile pe care încerc să o practic cel mai des în spațiul meu personal, numai că deși aveam tot timpul, nu mai reușeam. Ca și când faptul că nu mai pot avea plimbări lungi în parc, că nu mai pot alerga în aer liber, să călătoresc, să vizitez oameni, sorbise din mine plăcerea de a crea. Mi-am dat seama că nu e în regulă, că e cazul să mă regăsesc, să mă redescopăr, să văd din nou casa ca pe o prietenă, doar de atâtea ori mi-a fost refugiu, nu închisoare.

Căutând inspirația, am realizat că pentru a putea scrie, nu e suficient să te așezi în fața laptopului, ci ai nevoie de timp ca ideile pe care le-ai cernut să crească, iar în acest timp e bine să te deconectezi de la sarcina principală de ”a scrie”, în cazul meu, și să faci orice altceva te face fericit. Fără pozitivitate nu există puterea de a crea, dar cum gestionezi timpul? Cel mai simplu, printr-un ceas. Acest element mai mic ca palma, care rostește prin intermediul limbilor lui esența vieții echilibrate.

Viața echilibrată e cea organizată cu activități necesare, dar și cu cele plăcute, acestea fiind diferite pentru fiecare. Dar ce faci când îți pierzi plăcerea pentru a face tot ce te făcea fericit înainte? Ar fi o idee să aduci în ritualul zilnic un element nou, mai ales dacă ritualul s-a schimbat. De exemplu, eu am un accesoriu pe care-l port constant, chiar și-n casă, ba chiar și-n apă. Dacă geanta, mărgelele și pălăriile stau neatinse, smartwatch-ul mă însoțește în toate activitățile care mă ajută să-mi găsesc inspirația.

Când mă gândesc la ”ceasuri damă”, îmi dau seama că sunt o grămadă care îmi plac, iar în ceea ce privește ceasurile smart le apreciez pe cele de la Garmin care oferă o multitudine de opțiuni pentru monitorizarea diferitelor activități fizice (ciclism, înot, alergare etc.), care au GPS și monitorizare a pulsului și stresului. De fapt, au mult mai multe funcții, pe unele nici nu le exploatez la adevăratul potențial, dar ce știu sigur este că cele pe care le folosesc mă fac, cu siguranță, mai fericită. Îmi place mult și aplicația lor, Garmin Connect, unde există o grămadă de exerciții fizice pe care le poți descărca sau poți crea unele personalizate. Știu că există cazuri în lume în care smartwatch-urile au salvat vieți, anunțându-l pe cel care îl purta că ceva este în neregulă, chiar dacă nu erau simptome evidente.

Câteva dintre preferatele mele, care mi se pare că arată foarte bine, dar au și caracteristici pe măsură sunt:

Folosesc un smartwatch atunci când…

Un smartwatch e util în orice context, poate chiar să-ți anunțe contactele în caz de vreun accident, dar pentru asta trebuie să-l ai conectat la telefon. Poate să-ți monitorizeze nivelul de energie pe parcursul zilei, să te anunțe dacă ești deshidratat, poți chiar să plătești cu el. Să recunosc că pe mine mă ajută să-mi monitorizez și ciclul menstrual?

Bineînțeles, totul depinde de modelul pe care îl alegi, acesta trebuie să fie în acord atât cu dorințele tale din punct de vedere estetic, cât și de necesități. Partea bună e că găsești o mulțime de modele pe www.watchshop.ro din care poți alege, atât la categoria ”ceasuri de damă”, cât și la categoria ”ceasuri bărbați”. Nu ai cum să nu găsești brandul și ceasul care ți se potrivește. De exemplu, eu, dacă mă gândesc să-i fac un cadou prietenului meu, e indicat să mă orientez la cele hybrid care combină mecanismul unui ceas quartz cu cel smart. Așa se poate bucura și de notificări social media, e-mail, alarmă, calendar, monitorizare somn, conexiune Bluetooth, dar va arăta și cum își dorește, putându-l asorta stilului său, în general, casual elegant. În orice caz, nu ar mai avea nicio scuză să nu-mi răspundă la mesaje.

#TimpulPetrecutAcasă este cu siguranță mai plăcut cu accesoriul potrivit, iar dacă ochelarii de soare în această perioadă nu pot fi folosiți decât pentru a te uita la bec, ceasul inteligent poate să-ți facă viața în casă productivă și distractivă, cel puțin, pentru mine reușește cu brio.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Sursa fotografiilor cu ceasuri este WatchShop.ro. Sursa fotografiilor din primele două cartonașe care se întorc este unplash.com, iar cea pentru următoarele trei este pixabay.com.

Suntem ceea ce bem

1

Dimineaţa nu ai cum să nu zâmbeşti când simţi că pe nasul tău la fel de somnoros ca tine se aşază două buze calde cu miros de cafea. Nimic neobişnuit până aici, dar ochii ţi se deschid când simţi că vârful nasului ţi s-a umezit, iar răcită nu eşti sigur. Prietenul tău are o mustaţă groasă din spumă albă pe care se pare că nu s-a abţinut să nu o împartă şi cu nasul tău. Nu te poţi abţine să nu râzi. Iar în minte se dezlănțuie un șir lung de gânduri:

Unora le place să ghicească în cafea
Unora le place s-o savureze singuri
Alții se bucură de ea într-o cafenea
Alții râvnesc la ea într-un colț al casei
Iar cei mai mulți, s-ar transforma ei înșiși într-o ceașcă
O ceașcă plină cu lichioarea din boabe proaspete 
Și nu ar putea decât să-și strige ființa, cam așa:
De-aș fi dimineață aș fi una însorită privită prin abur de cafea
De-aș fi seară, aș fi una distractivă înconjurată de prieteni
De-aș fi după-amiază, aș fi una ploioasă perfectă pentru espresso
De-aș fi job, aș fi cafengiu
De-aș fi zi a săptămânii aș fi cea potrivită pentru cofeină
De-aș fi desert, aș fi tiramisu
Aș fi fructul de cafea oricând
De-aș fi arbore aș fi un Coffea Arabica sau, poate, Robusta când am o zi amară.
Iar de-aș fi espressor, aș fi unul de la Philips neapărat cu sistemul LatteGo.

Dar despre asta vom afla imediat, înainte, vreau să-ți scriu un pic despre cafea.

Cafeaua diferă, la fel şi oamenii. Dacă espresso-ul reprezintă o doză de cafea neagră bogată şi intensă pregătită cu ajutorul unei metode de preparare prin care cafetiera acţionată de pompă forţează apa fierbinte să treacă prin particulele fine la presiune ridicată, cafeaua se preparată prin turnarea apei clocotite peste cafeaua măcinată într-un filtru de cafea şi are un gust mai complet decât espresso. Cappuccino este preparată cu o doză de espresso, lapte fierbinte şi spumă de lapte aburită, iar latte machiatto este preferata mea pentru că înseamnă că espresso este adăugat în lapte – şi nu laptele în espresso, astfel că are un gust fin, foarte plăcut pentru mine mai ales că prefer să adaug în funcţie de stare: scorţişoară, ciocolată sau vanilie.

Mai există şi alte tipuri de cafele, iar eu am tendinţa să cred că celor cărora nu le place cafeaua, pur şi simplu nu au încercat varianta care să funcţioneze pentru ei. Dar astăzi nu mă voi referi la ei – şi ceaiul trebuie să aibă degustătorii lui – ci la mine şi tipologiile de băutori de cafea pe care le-am sesizat eu.

Eu nu sunt băutoare de cafea înrăită, dar ştiu să apreciez o cafea dulce, cu spumă de lapte şi diverse arome, probabil de aceea latte machatto este opţiunea mea preferată. Mereu au crezut că oamenii care preferă cafelele dulci o fac pentru că aşa sunt şi ei. Firi vesele care savurează cafeaua ca pe un desert împreună cu prietenii, vecinii şi familia.

Dacă mă gândesc la tata, în minte îmi vine mirosul puternic al cafelei negre care nu îşi schimbă niciodată gustul, mereu la fel, o opţiune clasică, “old school”, ce reprezintă un om care ştie ce vrea şi nu îşi complică existenţa.

Mama, cu stilul ei sofisticat, optează în general pentru cappuccino, o opţiune clasică, dar care îţi setează starea mentală pentru creativitate şi nu are cum să nu emane stil şi delicateţe.

Da, în funcţie de ce cafea bei, în minte îmi vin cuvinte care te descriu, iar ce ştiu eu că apreciem cu toţii, este o cafea cu stil, o cafea bună. În ceea ce priveşte familia mea, cred că ni s-ar potrivi foarte bine un Espressor automat Philips cu sistemul inovator LatteGo care are 5 varietăţi de cafele.

Dar cum toţi suntem diferiţi, ţie şi apropiaţilor tăi se poate să vi se potrivească altceva, aruncă un ochi sau mai mulţi pe magazinul online magNET.ro, s-ar putea să găseşti altceva care îţi atrage atenţia, s-ar putea ca pentru tine să fie suficiente 3 varietăţi de cafea. Eu trebuie să recunosc că m-a cucerit sistemul de lapte LatteGo care adaugă în ceaşcă un strat de spumă de lapte fină şi cremoasă. În plus, se curăţă foarte uşor atât manual, cât și în mașina de spălat vase, fiind alcătuit doar din două piese.

Espressoare cu același sistem revoluționar – care constă în amestecarea laptelui cu aer la viteză mare în camera de spumare rotundă, adăugând în ceaşcă un strat cremos de spumă de lapte, fără stropi şi exact la temperatura potrivită – sunt acestea:

 

În dreapta: EP2231/40, în mijloc: EP3246/70, în stânga: EP5335/10
Sursă: www.philips.ro

Cred că înainte de a ne eticheta în orice categorie de băutori de cafea, suntem băutori comozi, ne place să ne facem o cafea de calitate, cu un gust exact așa cum ni-l imaginăm, la noi acasă. Esspresoarele Philips folosesc râşniţe 100% ceramice durabile și pot fi reglate în 12 trepte pentru a transforma boabele de cafea în orice dorim, de la pudră ultrafină la măcinare grunjoasă. Aceste râșnițe sunt și foarte rezistente, ceea ce face să putem savura de o cafea aromată proaspătă pentru cel puţin 20.000 de ceşti.

Scriam că vrem cafeaua așa cum ne-am obișnuit cu ea, căci la tipologia de băutori am putea adăuga și consecvența, iar sistemul My Coffee Choice ajustează intensitatea aromei şi cantitatea de băutură.

Sursă: www.philips.ro

Filtru de apă AquaClean garantează că vom profita la maximum de espressorul nostru întrucât nu necesită schimbarea filtrului decât la solicitarea aparatului. Nu va trebui să detartăm aparatul timp de până la 5.000* de ceşti, beneficiind de apă curată şi purificată. Mi-e clară necesitatea acestui filtru pentru tipologia omului modern, cel care oricum e mereu pe fugă și are nevoie să economisească timp și să-și facă din espressorul lui un prieten care să-i simplifice munca.

Aș putea să mai scriu despre funcția Aroma Seal care protejează boabele de cafea şi se asigură că îşi păstrează aroma iniţială în timp și despre multe altele, dar dacă ți-am stârnit curiozitatea poți să afli mai multe de pe site-ul celor de la Philips sau, de ce nu, de pe magazinul online cu atracție de magNet, așa cum îi e și numele.

Ceașca de cafea e ritualul intim de dimineață pentru unii, e instrument în replica ce ne dă cei mai puternici fluturi în stomac: ”Ești frumoasă! Ieșim la o cafea?”, e legătura dintre prieteni: ”Hai la mine la o cafea! Mai stăm de vorbă.”, e boost-ul de energie pentru perioada sesiunilor, e motorașul ce ne face să rezistăm în seara de revelion, e prezentă lângă laptop atunci când lucrezi de zor, chiar și pentru SuperBlog 2019, cum este scris și acest articol. Urmează să dau save, să dau publish, să închid clapeta laptopului și să-mi beau ultima gură de latte macchiato.

Cafeaua e atât de multe! Așa cum suntem și noi, cei care o bem.

Casa de vacanță nu e stres, cu Vindem-Ieftin e succes!

1

Admir munții, sunt printre ei și le respir aerul care îmi umple plămânii cu prospețime. Sunt întinsă pe pătură, cu laptopul lângă mine. Mere proaspăt culese din copacul de care mă sprijin sunt înșirate pe pătură. Sunt la Rânca și gândesc de zor. Aș vrea să spun că mă gândesc la formele norilor și atât, dar nu, mintea mea are planuri mărețe. De o săptămână vin zilnic aici, pe terenul întins și verde. Îl știu și alb, în toiul iernii, și el mă știe, căci corpul meu a creat de multe ori îngeri în zăpadă, iar iarba mi-a mângâiat de multe ori pielea. Și o să o mai facă, și iarba, și zăpada, dar de data aceasta vor susține o casă, una magică. Bine, nu cu puteri supranaturale, dar magică pentru mine, căci aici va fi casa mea de vacanță.

Știu cum vreau să arate, în mare…

Știu pe cine vreau să aduc în ea, în mare…

Știu cum să o construiesc, în mare…

Ce tot spun? De 7 zile mă tot uit la teren și simt că îmi vorbește, ba îl aud vorbind chiar.

— Evident că unde stai va fi biroul!

Rămân încremenită, iar ceva mă atinge pe umăr, e iubitul meu.

— Nu te mai uita așa la mine, crezi că nu știu ce tot visezi?

— Ce visez?

— Casa de vacanță!

Are dreptate.

— Dar știi ce îți lipsește?

Mă uit lung la el.

— Acțiunea!

Planificarea e cea mai importantă etapă, altfel riscăm costuri suplimentare, stres. Dacă nu ne gândim la toate detaliile va fi o CATASTROFĂ!

Tonul meu era apocaliptic, iar râsul lui a fost ca o rază de soare ce topește o înghețată.

— Hai să te ajut! Ai terenul, știm deja că putem construi pe el. Ții la copacul ăsta, deci vrei să rămână în continuare. Vrei să ai trei dormitoare, o curte mare, o bancă din lemn masiv, posibilitatea de a face grătar în curte și să fie bine termoizolată ca la iarnă, să nu te îneci în datorii pentru plata facturilor.

— De unde știi? Cum de știi?

— Te-am ascultat! Și dacă voiam să n-o fac, nu prea aveam cum, numai despre asta vorbești. Sun-o pe sora ta arhitect, să se apuce imediat de planuri, design-ul e un alt aspect important. În plus, te va ajuta să-ți faci o imagine foarte clară. Oricum, mă ia cu rău numai când mă gândesc câte aprobări trebuie să obținem

— Și cât de complicată va fi aducerea tuturor materialelor de construcții tocmai la Rânca, pe munte. Cât o să ne coste să închiriem mașini… Și ce alergătură, dintr-un depozit în altul să comparăm piața. Poate e o idee bună să vorbim direct cu un producător?

Același râs cristalin îl învăluie pe prietenul meu.

— Tu crezi că un producător o să te ia în serios? Ne va considera clienți finali și ne vom trezi cu un preț umflat!

Aproape că-mi venea să plâng, când a continuat:

— Soluția e SSRI!

— SRI? Ce treabă are Serviciul Român de Informații?

— Dragă, nu SRI! SSRI, deși poți să mă consideri pe mine serviciul tău de informații, căci o să-ți dau o veste ce-ți va gâdila sufletul. Patru cuvinte-ți spun: Simplu, Sigur, Rapid și… IEFTIN!

— Sună bine, dar serviciul meu de informații mă cam ține în suspans!

— E atât de simplu! Vorbesc despre conceptul Vindem-Ieftin, e unic și te scutește de toate grijile tale. Nu vei avea costuri suplimentare pentru depozitarea, manipularea și încă un transport care s-ar regăsi în prețul produsului la depozitele clasice.

Ca să-mi explice și mai clar, le-a luat pe rând.

Simplu

Tot ce trebuie să faci este să intri online, să alegi tot ce te interesează, iar acestea vor ajunge exact unde ai nevoie, chiar și la Rânca. Ai la dispoziție și consultanți specializați care te pot ajuta pentru orice fel de nelămurire.

Cum ei înșiși spun: “Orice vis se poate implini daca ai oamenii potriviti langa tine!”.

Poți chiar să vizitezi showroomurile din Râmnicu Sărat, Vrancea sau Prahova, asta dacă ți-e la îndemână, altfel, îți garantează că produsele vor fi exact cele pe care ți le dorești, direct de la producător, fără stocuri care trebuiesc rulate. Aici intervine următorul punct: sigur!

Sigur

Garantează faptul că produsele ajung direct la tine, cu siguranță, exact ce îți dorești. Dovadă stă secțiunea de recenzii online de pe site.

În plus, aceștia au avut și apariții televizate, chiar și la Imperiul Leilor, unde, deși nu au primit finanțarea, s-a sesizat clar interesul lui Mohammad Murat asupra afacerii.

Clienții fericiți se observă și în cifra de afaceri. Tot mai mulți clienți își îndreaptă atenția către acest concept, căci au fost mulțumiți, iar recomandările circulă repede.

Rapid

Aici este grăitoare următoarea poză:

Pur și simplu trimiți necesarul de materiale pe site, împreună cu cantitățile care te interesează. Deci e rapid, la doar un click distanță. Nu trebuie să alergi prin magazine și depozite. Nu trebuie să cauți transport. Găsești absolut tot ce te interesează: șipcă metalică quartz, țeavă pătrată, țeava rectangulară, fier beton, lambriu lemn, stâlpi de gard și multe altele într-un singur loc, iar ele ajung direct la tine.

Ieftin

Nu există cheltuieli ascunse, căci marfa nu stă în depozite și nu se deplasează dintr-un spațiu în altul, acestea fiind costuri pe care clientul le plătește la magazinele obișnuite. Reușești să faci o economie de 10-15% la achiziții căci Vindem-Ieftin, în calitate de revânzători au parte de prețuri mai bune de la producător decât ai avea tu, considerat client final.

Totuși, pentru mine, o casă de vacanță ideală, ca orice altă casă, e construită ieftin, dar și calitativ, așa că, după ce prietenul meu și-a expus teoria, iar pe mine m-a fascinat verva cu care a făcut-o, reușind să mă convingă de utilitatea conceptului Vindem-Ieftin, nu am putut să nu-mi expun îngrijorarea legată de calitatea materialelor.

Același râs cristalin i-a brăzdat chipul, iar explicația a venit imediat:

— În cazul de față, ieftin, nu înseamnă că nu e calitativ. Din contră, ai acces inclusiv la gamele Premium ale producătorilor consacrați de materiale de construcții.

Intru repede pe site. Deja visez la casa mea de vacanță în care să-mi invit prietenii la sesiuni de schi. Casa în care să fac grătar și să stăm pe băncuțe în curte în razele soarelui, vara. Casa pe care prietenul meu a ținut minte că mi-o doresc, căci l-am zăpăcit cu asta. Numai că acum, visul meu prinde contur. Deja știu că pot să comand fier beton pentru fundație, de unde pot să iau și băncuțele de lemn pentru exterior.

Știu că pot să comand materialele pentru amenajările exterioare, dar și interioare, pentru fundație, dar și pentru acoperiș sau instalații electrice, căci mă tot uit fascinată pe site, la multitudinea de opțiuni. Deja am văzut cel mai potrivit pavaj pentru casa din Gorj, mă rog, pentru viitoarea casă, dar am imaginea clar întipărită de parcă aș fi deja în ea.

Pentru drumul de acces, unde nu vor trece mașini, ci doar noi, ușori ca fulgii căci mâncăm doar avocado (eu chiar sunt vegetariană, dar stai liniștit, oricâte kilograme ai avea, sunt convinsă că poți să-mi faci o vizită fără probleme) e ideal pasajul Mirage de 6 cm. Un pasaj jucăuș, în diferite nuanțe care va da un aer colorat curții mele.

Pentru gard voi avea nevoie de un produs premium care să reziste bine la schimbările de mediu, până la urmă, zona de munte poate fi dificilă. De aceea m-am gândit la șipcă metalică quartz, care nu necesită lucrări de întreținere, iar vopseaua se păstrează mult timp.

Întotdeauna m-a atras piatra decorativă la case, dar cum eu stau la bloc, nu m-am putut bucura de efectul spectaculos al acesteia, așa că, știind că pot să am casa mea de vacanță, exact pe gustul meu, atât practică, dar mai ales frumoasă, mă gândesc să o îmbrac într-o piatră cu efect de gheață, ca să se potrivească perfect în peisajul de munte. Chiar descrierea de pe site m-a cucerit:

Dă impresia de stancă cu straturile de piatră formate din secol în secol, stratificate unele peste altele, distruse de vânturi si ploi, unde natura însăși a creat suprafața proeminentă a pietrei și a limitat-o la o geometrie clară.

Faptul că nu reține apa și nu mucegăiește va fi perfect pentru iernile năpraznice.

Cum vreau să mă pregătesc pentru orice fel de condiții, aspectul nu e singurul important, ci și rezistența, de aceea, acoprișul va trebui să fie făcut ”ca la carte”. Mă gândesc să achiziționez un sistem complet de acoperiș care să aibă țiglă metalică, sistemul pluvial, sageacul și pazia, opritori de zăpădă și alte accesorii. Dacă nu aș aplica sageacul și pazia, vântul ar putea aduce ploaia și zăpada în pod, care va avea de suferit. Eu mă gândesc să am mansardă, pentru a mă folosi inteligent de spațiu. Îți dai seama cum ar fi atunci? O CATASTROFĂ!

Dacă tot am ajuns la mansardă, mi-e destul de clar că vreau ferestre cu rezistență ridicată la umezeală. Acestea vor oferi un aspect estetic acoperișului.

Prietenul meu a punctat bine, la început, că vreau să am o casă bine izolată termic, dar și fonic. Așa că, am căutat repede să văd dacă găsesc tot ce am nevoie pentru asta pe Videm-Ieftin. Se pare că au într-adevăr de toate. Trec pe listă și panourile sandwich.

Cu ce s-a înșelat totuși este faptul că unde stau eu acum, nu va fi biroul, nu va fi living, nici dormitor, ci bucătăria, căreia mărul îi va face umbră. Deja știu ce gresie vreau, una la modă în perioada aceasta, nu doar datorită aspectului (o găsești într-o mulțime de modele), care este extrem de plăcut, dar și proprietățiilor, e vorba de plăcile din gresie porțelenată care au o densitate foarte mare. Acestea au o durată de viață lungă, fiind rezistente la factorii de mediu și își păstrează strălucirea.

În sfârșit mă pot ridica de pe pătură cu inima ușoară, împăcată cu deciziile mele. După o săptămână de stres e cazul să mă relaxez și să mă las pe mâna specialiștilor. Ce să mai, o să sun, o să vorbesc cu un consultant, apoi voi primi o ofertă personalizată în funcție de nevoile mele. Sunt fericită! Sunt atât de aproape de a avea o casă de vacanță la Rânca!

Prietenul meu deja caută o echipă de muncitori competenți, nu de alta, dar să profităm de primăvară, de perioada perfectă pentru a construi!

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2020

Sursa fotografiilor: Vindem-Ieftin.ro

Ce am mai făcut în perioada de izolare

2

În această perioadă nu am apucat să mai scriu pe blog. De când s-a terminat competiția SuperBlog, nu am publicat decât un articol scris de Emil Călineascu.

Nu știu unde dispare câteodată toată determinarea de a așterne cuvinte, dar uite că se întâmplă și mă trezesc că nici măcar nu am intenția de a mă apuca să scriu, darămite să termin un text. Acum mi-am amintit de George R. R. Martin care e printre scriitorii mei preferați, dar și printre cei mai lenți. Aștept a 6-a carte din „Cântec de Gheață și Foc”, seria care stă la baza serialului „Games of Thrones”, de vreo 9 ani. Singura diferență dintre mine și el e că că romanele lui au 1000 de pagini, iar articolele mele 1000 de cuvinte. Și ar mai fi și că el are intriga și trecutul personajelor din primele cărți de care trebuie să țină cont. Apoi ar mai fi că el are succes și e bărbat și are de vreo trei ori greutatea mea și… Ce să mai! Sunt o grămadă de diferențe, dar, pur și simplu, când nu reușesc să scriu, mă gândesc la el.

Partea bună e că pe lângă scris mai am și alte pasiuni. Această periodă, declarată stare de urgență, mi-a oferit prilejul să mă ocup de un proiect drăguț la radio Itsy Bitsy.

Am creat filmulețe de art&craft care să-i țină ocupați pe copii în izolare

Am lucrat și împreună cu Andrei Neagu la noul lui clip muzical

Acesta a fost realizat cu peste 20 de persoane în perioada de izolare. Cum a fost posibil? Afli aici!

O altă pasiune cu care m-am jucat în perioada de izolare a fost actoria

Una dintre primele mele iubiri este actoria. Deși mi-am pierdut la un moment dat dragul pentru ea, în această perioadă am încercat să mă reconectez cu plăcerea de a mă juca. Mi-am dat frâu liber imaginației, ceea ce încerc să fac tot mai des în ultima perioadă. Să fiu mândră de cine sunt, căci dacă nu ne apreciem noi înșine, atunci cine?

Nu reușesc să fac ce îmi propun!

0

Timpul, acest element abstract, inventat pentru a ne contoriza vârsta și viața, e cel de care ne plângem cel mai mulți. Când ai job de 8 ore nu e bine pentru că ești obosit toată ziua, când ai job de 4 ore nu înțelegi ce să faci cu restul timpului, când ești freelancer nu știi de ce să te apuci și ce e mai important.

Simt de multe ori că mă împart în atâtea activități încât nu reușesc să duc niciuna la capăt, parcă în fiecare există, după câteva obstacole ocolite sau învinse, o poartă închisă cu lacăt. Cheia nu e greu de luat, numai că parcă sunt zeci de chei, iar până să o nimerești pe cea potrivită, te-ai plictisit deja și începi să te uiți pe internet cum alții deschid porți după porți încât uiți de cheile tale. Și atunci o iei de la capăt, pe alt drum, ajungi la altă poartă, numai că de data aceasta nu ai doar cheile porții la care ai ajuns, ci și pe cele de dinainte. Și, uite așa se tot adună porți, iar numărul cheilor de încercat crește.

Am fugit un pic în imaginar, mi se întâmplă des, mai ales în scris, acesta e motivul pentru care întotdeauna am simțit o conexiune puternică cu frazele așternute. Îmi place și să vorbesc, dar parcă nu-i magie ca-n scris, ci doar viață.

Așadar, ce e de făcut când nu-ți vine să faci nimic, dar le-ai face pe toate?

E de respirat!

Un moment de liniște, de respirat ne ajută să ne organizăm. Nu o pauză de relaxare, în care fugim de dorințele noastre. Își are și relaxarea scopul, dar a doua zi vei fi la fel de pierdut.

Îmbrățișează-te zilnic

O zi de deconectare de la ce ți se spune că ar trebui să faci, de fugă din calea reclamelor cum că ai avea nevoie de nu știu ce aparat de făcut suc sănătos când tu nici nu bei sucuri, de respirat și gândit doar la tine: Cum vrei să te știe oamenii? Cine ești? Cine vrei să devii? Cât la sută din ce vrei să devii ești deja? Unde e de lucrat?

Sunt multe întrebări, se respiră între fiecare.

E de acționat!

Respiratul meditativ se învață și se păstrează constant, dar nu se rămâne la el, ci se acompaniază de acțiune, de lucrul cu tine însuți pentru a devenii cine îți dorești.

Tot în acțiune intră și împăcarea cu trecutul, reparatul greșelilor sau acceptarea lor.

E de neuitat!

Nu se uită niciodată scopul! Nu se uită descoperirea de la prima etapă, aceea a organizării gândurilor, aceea a respiratului.

Poza din articol îmi aparține, pentru mai multe fotografii realizate de mine poți da click aici. Preluarea fotografiei sau a textului fără acord și fără menționarea sursei nu este permisă.

Pozele de Crăciun, necesare sau moft?

0

Deja fredonez colinde și mă uit cu jind la turta dulce și ciocolățelele cu aromă de portocală din magazine. Cu drag mă uit și pe pozele de anul trecut cu specific de Crăciun. Nu mi-a luat mult să-mi dau seama că toată lumea ar trebui să aibă poze de sărbători. 

Motive pentru care să îți faci poze de Crăciun

1. Pentru a celebra oamenii dragi din viața ta

O ședință foto cu familia sau prietenii înseamnă timp petrecut împreună râzând, gândindu-te la poziții pentru poze, vorbind, descoperind mai multe despre oamenii din viața ta decât dacă ați sta pe canapea și v-ați uita la Netflix. 

Fotografiile de Crăciun înseamnă timp petrecut împreună cu cei dragi!

2. Pentru a crea tradiții cu familia

Crăciunul ne aduce mai aproape de cei dragi, așa că să-ți creezi o tradiție din a face un portret de familie de Crăciun e o modalitate de a-ți vedea copiii, părinții, partenerul crescând și dezvoltându-se de-a lungul anilor. Copiii pot prelua aceastra tradiție cu familiile lor, iar când se vor uita în urmă la fotografii, își vor aminti de copilărie și cel fel de farmec avea Crăciunul pentru ei. 

Poză de la sesiunea foto din anul 2021

4. Pozele pot deveni cadouri perfecte

Cadourile personalizare sunt întotdeauna mai apreciate, iar partea cea mai bună la a avea poze de Crăciun e că poți oricând să le printezi și să se faci cadou.

5. Poate fi foarte distractiv

Ideea de a te duce să-ți umpli casa de crenguțe, sclipici și să nu înțelegi de ce un colț al casei arată bine, dar în poză nu se transpune poate fi foarte strasant. 

Dar experiența unei ședințe foto de Crăciun are menirea de a fi relaxantă. Cel mai ușor e să apelezi la studio-uri foto care au deja decoruri și experiență. Așa vei fi liniștit că pozele vor ieși bine.

6. Ai șansa de a da „în mintea copiilor”

Am văzut odată cu Halloweenul că iubim să fim copii, să ne costumăm, să ne bucurăm de sărbători.

Crăciunul e un prilej minunat de a purta rochiță de Crăciuniță sau coarne de ren, ochelari sclipicioși sau căciuliță roșie și tuturor să li se pară asta nu doar perfect normal, cât și foarte simpatic. 

Pozele de Crăciun sunt prilejul ideal de a ne juca, de a ne îmbrăca haios sau asortat cu copilul nostru. Sunt o variantă de a ne îmbrăca foarte elegant sau ca un spiriduș. Sky is the limit!
Nu pot numi moft ceva care aduce atâtea motive de bucurie!