S-a terminat ediția din 2021, dar sigur urmează o alta la care poți participa dacă ești blogger. Nu-ți voi da eu toate detaliile pentru că le găsești și-n alte articole de-ale mele, dar mai ales pe site-ul oficial.
În schimb, îți voi spune că SuperBlog e acea competiție care aduce oamenii împreună. Scriu acest articol din Laponia. Am venit singură aici, dar am dat peste o prietenă pe care am întâlnit-o pentru că există SuperBlog. Ne-am cunoscut când amândouă scriam articole în cadru SuperBlog, apoi ne-am văzut la galele offline, iar acum suntem împreună în aceeași vacanță.
Anul acesta gala a fost online, iar eu n-am fost prezentă, dar știu sigur că dacă aș fi putut participa, m-aș fi încărcat cu emoțiile participanților ca atunci când am câștigat eu.
În ceea ce privește clasamentul, le felicit peAna-Maria Haller și Mirela Crețan pentru pozițiile lor în top 3 (locul al treilea, respectiv al doilea), iar Dianei i-am mai spus că era timpul să câștige, cred sincer că a fost ediția ei, nu doar norocoasă, dar predestinată. Felicitări tuturor!
Sunt în concediu. Nu am laptopul la mine, așa că nu voi scrie prea mult, dar vă voi arăta două filmulețe. Nu îmi propun să-mi fac vlog, dar aveam chef de filmat. M-am gândit la două subiecte și au ieșit aceste clipuri:
Este clar că nu am prea multe vizualizări. Nu mi-am făcut un nume, nici promovare, nici măcar nu am încercat, dar ce m-a stârnit este că la al doilea clip am un dislike, vreo 4 like-uri și vreo 50 de vizualizări. L-am distribuit printre prieteni, deci unul m-a “trădat” aș putea glumi. De aici s-a născut o curiozitate. Cum like-urile și dislike-urile sunt anonime pe Youtube, tu dai dislike cunoscuților? Cum reacționezi când nu îți place o postare de-a unui prieten?
Nu știu dacă e ceva ce iubesc toate fetele, dar mie mi-a plăcut din copilărie să mi se facă poze. Eram toată un zâmbet, cu șoldurile arcuite într-o parte sau cealaltă și cu mâinile în aer. Aproape hilar pentru o copilă de 5-6 ani. Odată cu vârsta mi-am dorit poze din ce în ce mai fashion, profesionale. Am început să cumpăr reviste pentru fete și nu înțelegeam cum de look-ul lor pare impecabil. Mi se tot spunea că sunt fardate și editate, dar nu am fost niciodată de acord total cu această afirmație pentru că nu asta mă atrăgea pe mine. Era o senzație ca atunci când guști o supă bună, dar parcă îi lipsește ceva.
Degeaba mă machiam și adăugam filtre, tot nu simțeam atmosfera din reviste până când într-o zi bunica mi-a adus o eșarfă colorată. Întâmparea a făcut, ca atunci să-mi fac un selfie cu bunica și am rămas hipnotizată. Mă uitam în ecranul telefonului și am simțit, așa cum se întâmplă în desenele animate, că un bec mi se aprinde deasupra capului. Bunica era superbă, iar în poză am sesizat că ce îi dă aerul extrem de stilat pe care îl are tot timpul era colierul ei masiv și cerceii care îi încadrau fața. Eu cu eșarfa colorată păream o adolescentă veselă și chic. Asta era! Accesoriile îmi lipsiseră până atunci. A fost momentul în care am realizat că orice ținută, oricât ar fi de banală se poate transforma ușor în una spectaculoasă cu câteva elemente pe care de multe ori le ignorăm, și e păcat.
Accesoriile nu doar că arată foarte bine și pot să modifice complet o ținută, dar se potrivesc unei anumite situații, unui anumit moment și transmit o stare. Ceea ce ele emană prin stil ne face pe noi, la nivel subconștient, să asimilăm. Toate aceste stări pe care ni le transmit ne dau încredere în noi că putem să fim așa cum ne dorim.
Fiecare accesoriu spune altceva despre mine și toate întregesc fiinţa mea complexă. Am reușit să mă descopăr dându-mi seama ce accesorii mă atrăgeau și, prin ele, reușesc să-mi pun în evidență diversele laturi ale personalității:
Latura romantică
Mi-o ascund de fiecare dată sub o pălărie roșie cu panglică neagră. Contradicția este că tocmai aceasta reușește să mi-o dezvăluie, la fel ca cerceii mei preferați cu flori.
Arhivă personală (accesorii de la Meli Melo)
Pot să fiu îndrăgostita cu pălărie roșie, extrem de stilată, care pășește într-o cafenea pe timp de ploaie. Pot să fiu visătoare și să mă pierd în gânduri la adăpostul pălăriei. Pot să fiu femeia în rochie neagră și coc cu o pietricică strălucitoare în mijlocul cerceilor în culoarea pasiunii. Sau pot să fiu eu bucurându-mă, pur și simplu, de un accesoriu roșu cu personalitate.
Cum mă fac să mă simt?
Acestea sunt din categoria accesoriilor care îmi dau încredere în forțele proprii, se vede și după zâmbet. Sunt cele care mă binedispun doar uitându-mă la ele tocmai pentru că sunt accesorii puternice, care atrag atenția.
În ce moment le port?
Eu port pălării de lână chiar și pe timp de vară, cu toate că am și câteva cu paie fine. Totuși, de aceasta m-am bucurat, mai ales, toamna. Ambele accesorii mi se par potrivite pentru o ținută de seară, classy. Cerceii, în mod special, i-aș asorta la o ținută simplă pentru că sunt ei suficient de spectaculoși.
Latura creativă
Te-ai gândit vreodată să-ți porți căciula în urechi? Nici eu până când nu am văzut la Meli Melo cerceii pe care intenționez să-i port toată luna decembrie.
Arhivă personală (cercei Meli Melo)
Cum mă fac să mă simt?
În general, când îmi găsesc accesoriile potrivite devin creativă, îmi vin tot felul de idei de a le combina, dar aceștia sunt cerceii care mă fac să simt că e în regulă să combin două șoșete fără pereche, iar asta e minunat pentru că, poate, în modă nu e permis totul, dar în stilul tău personal, da.
În ce moment îi port?
Poate nu toată luna decembrie, dar cu siguranță vor fi alături de mine în așteptarea lui Moș Crăciun. Mă văd purtându-i cu un pulover larg și blugi.
Latura jucăușă
Relația mea cu eșarfele a fost întotdeauna specială, mai ales că înainte de a le folosi ca accesorii pentru mine erau jucării. Îmi cream păpuși din eșarfele mamei, le legam în așa fel încât să fac din marginile lor picioare. Mai târziu, cum eu am studiat la Facultatea de Teatru, secția păpuși-marionete, am ajuns să lucrez cu copii, iar la cursurile de marionete i-am învățat cum să construiască din eșarfe.
Sursă: magicalmoonshine.org
Dar nu voi intra în detalii, ideea este că fiind atâtea variante de eșarfe, atâtea moduri de a le purta și materiale diverse, unele mai fluide, altele mai groase, nu ai cum să nu te joci cu ele, să nu le combini creativ. Poate chiar să o folosești pentru plajă pe deasupra costumului de baie. Eu am două eșarfe favorite:
Arhivă personală (eșarfe Meli Melo)
A fost odată, într-o zi de marți, lângă un râu unde făceam grătar, un fluturaș, l-am izgonit ușor cu mâna, s-a întors și s-a așezat pe creștetul meu, mi-am scuturat capul, apoi s-a pus pe gât. A părut aproape că mă sărută, acela a fost momentul în care am știut că vreau să-l păstrez aproape și când va fi plecat. Am căutat mult timp ceva care să mă facă să-mi amintesc de el. Când am văzut la Meli Melo, tot într-o zi de marți, o eșarfă plină de fluturi frumos colorați, am știut că trebuie să fie a mea.
Cum mă fac să mă simt?
Ambele mă fac să mă simt protejată. Sunt scuturile mele împotriva necruțătorului vânt. Însă, fiecare îmi transmite altceva. Eșarfa cu animal print îmi dă un aer exotic care mi se potrivește, iar cea cu fluturi îmi dă bucurie. E ca atunci când privești un copil jucându-se, simți inocență și zâmbești fără să înțelegi de ce. În plus, cum povesteam mai sus, e, cumva, eșarfa mea de suflet.
În ce moment le port?
Oricând ies am o eșarfă. Pe acestea pe care vi le-am arătat, le port cu haine simple pentru că au ele suficientă personalitate și reușesc să creeze câte o poveste doar privindu-le.
Latura extravagantă
Am un păr cu mult volum, greu de stăpânit. Uneori, dimineața, am impresia că are viață proprie căci vrea să stea cum are chef, pare că are personalitate, una complet diferită de a mea căci nu ne punem de acord aproape niciodată. Totuși, reușesc să-l țin sub control cu accesorii de păr. Uitându-mă în cutia mea plină cu elastice și agrafe, mi-am dat seama că mă atrage tot ce strălucește. Sigur că am o mulțime de accesorii de păr simple, dar majoritatea au pietricele, sclipici, decorații etc. Acestea sunt doar câteva dintre cele pe care le folosesc:
Arhivă personală
Cum mă fac să mă simt?
Stăpână pe părul meu! Glumesc, dar nu sunt departe de adevăr. Mă fac să mă simt strălucitoare, mă fac să simt că pot fi eu însămi și, nu doar că arată bine, dar îmi sunt și foarte utile.
În ce moment le port?
Acum! Nu pe toate, doar cleștele mic, metalic și auriu. Dar și oricând simt să ies din anonimat.
Momentul accesorilor e cel prezent. Un om nu are nevoie decât de câteva secunde ca să-și dea seama dacă îi place o persoană sau nu, iar asta nu înseamnă că e superficial sau că pune accent doar pe aspectul fizic, ci că așa suntem construiți, cu toții, din punct de vedere psihologic. Aspectul contează, acum mai mult decât oricând, căci suntem în era pozelor, era rețelelor de socializare. Chiar și faptul că citești acest blog acum este o dovadă că informația se împrăștie imediat. Imaginează-ți că mergi pe stradă, iar pe lângă tine trece Angelina Jolie, un paparazzi o surpinde în poză. Apari și tu pe prima pagină a ziarelor, nu ai vrea să strălucești? Bine, am glumit, acesta este un exemplu complet absurd, important e să te simți bine cu tine însăți și să te descoperi chiar și prin cum te accesorizezi.
Mi-am dat seama că în toate pozele pe care ți le-am împărtășit sunt accesorii de la Meli Melo, este clar că e firma mea preferată, iar eu vizitez foarte des magazinele fizice, de curând l-am descoperit și pe cel online și îl voi folosi pentru a îmi diversifica stilul vestimentar și nu numai, căci, deși au pornit de la un singur magazin în București, pasiunea pentru rafinament & dichis parizian le-a adus repede succesul ceea ce i-a făcut să se extindă atât ca număr de locații (îi poți găsi și-n Bulgaria, Serbia și Republica Moldova), cât și ca diversitate de produse. Poți să cumperi și articole vestimentare, decorațiuni interioare sau obiecte de bucătărie. Eu chiar mă gândesc să-i cumpăr și prietenului meu un cadou de Crăciun căci au și accesorii pentru bărbați. Ca să nu mai spun că prietenelor le pot lua bentițe cu urechi de ren sau cercei cu brazi împodobiți. Găsesc chiar și bijuterii din argint.
Pe mine, Meli Melo Paris, mă ajută să-mi pun toate laturile personalității în evidență. Am ales să scriu doar despre câteva dintre acestea, deși toate se întrepătrund și creează stilul meu unic.
Avem tendința de a pune în noul an multă speranță, să ne imaginăm că tot ce nu am reușit în anul trecut se va întâmpla acum. Sperăm cu tot dinadinsul că toate neajunsurile, tot ce nu am reușit să facem anul trecut, se va realiza acum. Gândul e reconfortant, dar pentru asta e nevoie de muncă, determinare și dorință.
Înainte de toate însă, trebuie să stabilești foarte clar ce îți dorești de la viața ta. Chiar dacă ai tendința despre a crede despre tine că doar trăiești în momentul prezent și te ghidezi după expresia ”go with the flow”, e imposibil să nu ai dorințe, iar eu sunt destul de convinsă că pentru a se îndeplini nu e suficient doar să le știi, ci să-ți pui un plan în aplicare. Eu mi-am organizat chiar și dorințele, căci multe și abstracte, nu m-ar fi determinat să le bifez. Așa că, deși am ales ca obiective doar 5, acestea sunt destul de dificile și importante pentru mine. Am încercat să-mi pun și o limită minimă de câte ori am de gând să fac acea activitate până să ajung la rezultatul final.
Lista mea de dorințe pentru 2020:
Cel puțin o postare pe blog o dată pe lună. Poate părea puțin, dar pașii mici sunt indicați decât deloc.
Să postez pe Pulsul Străzii tot anul, indiferent de cum va fi proiectul primit, o dată la două săptămâni.
Să nu mă mai uit la seriale, filme (excepții pot exista când vorbim de mersul la cinema sau anumite filme care îmi trebuiesc pentru o postare pe blog, de exemplu)
Să termin de scris o carte.
Să fac cel puțin o lecție pe lună din cartea mea de engleză.
Când alegi să publici lista în așa fel încât o vede oricine, e o promisiune pe care nu ți-o faci doar ție însuți, ci tuturor celor care o citesc și ajung să te cunoască, destul de bine, aș crede, având în vedere că nu-ți află doar părerile, ci și dorințele.
Lista mea nu e lungă, iar faptul că am ales durate lungi de timp în afară de punctul 4, unde am preferat să nu fiu în niciun fel restrictivă, nici măcar cu timpul, mă încurajează că aș putea să fac asta, că aș găsi cumva timp. Nu am vrut să-mi stabilesc obiective mai mari (de exemplu, 5 articole pe săptămână pe blog) căci m-aș fi simțit debusolată dacă nu aș fi reușit să îndeplinesc obiectivul, însă totul e cu minimum, deci maximum cât mă ”ține cheful”.
Pentru a fi mai organizat cu lista ta, îți dau un sfat:
Organizează-te pe fiecare lună din an. Trece toate cele 12 luni, obiectivele tale și de câte ori vrei să lucrezi minimum pentru ele pe câte o coală sau într-o agentă, apoi bifează-le după ce ai îndeplinit minimum. De exemplu, pentru o carte poți să încerci să scrii zilnic cel puțin 1000 de cuvinte sau cel puțin o oră pe zi.
Când vei bifa minimum stabilit, te vei simți eliberat, ca o răsplată pentru munca depusă.
Era o zi ca oricare alta, soarele printre nori, ferestrele închise, aer îmbâcsit și eu cu ochii mijiți, ca o felină abia trezită, scrollând Facebook-ul.
O reclamă foarte prost plasată, o reclamă care mă face să mă întreb: “La ce se gândea dragul de Mark Zuckerberg?” (Cu siguranță nu la Cătălina Popa, care nu a mai intrat într-un KFC din… hmm, din perioada în care dinozaurii își tăvăleau burțile în nisip) stătea răzleață la mine pe “home-ul” virtual. “KFC – concurs 5GANG”. Trebuiau făcute niște versuri care să includă ambele denumiri: “KFC”, “5GANG” și câștigai bilete la concertul “GANG-ului”. Curioasă, am zis să văd și eu ce mai compune lumea. Cam asta era pe acolo:
Acum, trezită pe bune, îi dau un telefon lui Andrei.
Băi, tu cum ai fi dacă ai fi licean?
Ce? Dorm!
Foarte rău, dacă erai licean sigur nu dormeai, erai la școală. Eu mă apucam de trap.
Lasă-mă în pace! Pa!
Am avut timp să mă spăl pe ochi doar, căci am și primit un sms cu niște versuri. Nu a durat mult și m-am trezit în fața unui microfon. M-am rugat pentru niște auto-tune și a ieșit asta:
O joacă, un exercițiu de imaginație și multă distracție bazată pe hate-ul pe care și-l pot lua niște tineri. E fascinant că unde există foarte multă iubire, fani, există și foarte multă ură. Un alt exemplu ar fi Games of Thrones.
Clipul, melodia, totul este joacă și trebuie tratată ca atare. Nu mă interesează să detronez pe nimeni. Regele e cine vrea el să fie!
Fiind vegetariană de vreo 5 ani, la un moment dat îți creezi un stil de a mânca. Ai anumite preparate pe care le pregătești extrem de rapid și știi sigur că nu ai cum să dai greș. Alteori experimentezi cu condimente ciudate și ingrediente de care ai auzit pe vreun grup de vegani.
Așa începe povestea mea cu Aivia, brand românesc cu produse vegane, din dorința de a experimenta și altceva. Mi-am dorit de mult să mă bucur de câteva „plăceri vinovate” cum ar fi produse care „imită” carnea, dar sunt vegane. În ultimul timp chiar e posibil. Tot mai multe produse ajung pe piața românească cu tot felul de variante care mai de care mai interesante. Culmea e că Aivia e prezent în România încă din 2007, dar eu abia de curând l-am descoperit și nu regret deloc.
Cât de sănătoase sunt mezelurile vegane (de post)?
Una dintre marile probleme când te gândești la astfel de produse este: „Cât de sănătoase sunt? Ce se pune în ele ca să aibă consistența care trebuie? Dacă nu au carne, atunci ce conțin?”.
Adevărul este că multe produse de post din comerț conțin tot felul de aditivi, de E-uri, de ingrediente pe care nu le cunoaștem, dar despre care știm că ar trebui evitate. Dacă e ceva ce mama mi-a tot repetat în copilărie este: „dulciurile prea colorate, margarina și mezelurile de post sunt tâmpenii, să te ferești mereu de ele!”. Nu că mezelurile clasice ar fi mai sănătoase. Circula un filmuleț care a îngrozit o lume întreagă acum câțiva ani pe net. În video se arăta cum se fac crenvuştii. Nu cum îi fierbi, ci ce fel de carne conțin, dacă putem susține că grăsimea și unghiile sunt carne.
Culmea e că față de salamuri, pateuri și mezeluri (în general) am avut mereu repulsie. Singurii care îmi plăceau înainte de a lua decizia de a fi vegetariană erau tocmai controversații crenvuşti. Astfel că, această recenzie va fi sinceră, dar limitată în ceea ce privește, asemănarea produselor vegane Aivia cu cele clasice. Șnițelul fiind singurul pe care îl consumam constant, in rest, produsele din carne erau pentru mine un univers neexplorat.
Aivia e pe lista de produse interzise a mamei?
Ce mi-a atras atenția din prima și m-a determinat să comand a fost faptul că nu folosesc aditivi și nici soia modificată genetic.
Având în vedere că au două game principale de produse: cele pe bază de cereale și cele pe bază de izolat proteic de soia, pentru mine era foarte important ca aceasta să nu fie din culturi modificate genetic. Soia e o plantă controversată și aș consuma-o cu precauție, dar tot cred că e mult mai bună decât orice unghie.
Ingredientele arată bine, lista nu e kilometrică și aproape fiecare denumire sună cunoscut. Deci, tind eu să cred că produsele Aivia pot fi plăceri nevinovate. Le poți consuma cu conștiința liniștită și știind că mănânci un produs fără E-uri, conservanți, coloranți sintetici, aromă de fum și altele.
Cum am comandat de pe Aivia?
Am comandat online și am fost surprinsă plăcut de prețuri care sunt rezonabile. La peste 40 de lei livrarea e gratuită, cel puțin când am comandat eu așa era, iar la peste 70 de lei am primit cadou și un pateu vegan și o mască.
Produsele mele au venit destul de târziu din cauza curierului, dar m-au sunat de la site încă de dinainte și mi-au trimis un nou colet cu produsele proaspete, deci colaborarea a decurs foarte bine.
La întrebările mele de cum se gătesc anumite produse au răspuns promt și extrem de serios.
Prețuri extraterestre sau terestre?
Cel mai ieftin produs de pe site este 5 lei, pateul în diferite variante, eu l-am încercat pe cel simplu și trebuie să recunosc că îmi place. Nu aș putea descrie gustul, nu mi se pare că seamăna cu cele din carne, dar are o aromă neutră extrem de plăcută. Prietenului meu nu i-a plăcut, dar el are oricum reticență asupra pateurilor.
Cele mai scumpe produse costă 17 lei, din păcate erau toate pe stoc epuizat când am dat comanda. Îmi doream să încerc una dintre șunci, și anume: șunca ardelenească, șunca gyros sau șunca chili. Pe un grup de vegani cineva o lăuda foarte tare pe cea cu chili. Sigur la următoarea se va afla în coșul meu de cumpărături.
Am testat totuși șunca simplă și a avut o aromă intensă foarte interesantă.
Despre produse
Când am avut produsele în față, tăiate feliuțe, am avut un șoc legat de asemănarea cu produsele clasice, până și mirosul mi s-a părut extrem de apropiat. Nu am avut cum să fac testul cu un consumator de carne, să văd dacă observă diferența, dar prietenul meu care e vegetarian de mai puțin timp, mi-a spus că salamul picant sigur l-ar păcăli la gust. Singurul lui neajuns fiind că este puțin sfărâmicios, în rest, din punctul lui de vedere, este identic cu cel din carne la gust.
Salam picant
Salamul unguresc nu a trecut testul „asemănării” dat de prietenul meu. Cum eu nu am mâncat niciodată un astfel de salam, nu aș știi să spun. Dar pot garanta că în două zile nu a mai rămas nici frimitură de el care să fie supusă testului.
Salam unguresc
În principiu, produsele sunt extrem de gustoase, iar faptul că știi că sunt sănătoase te face să le mănânci de drag.
Nouă ne-au plăcut așa de mult că nu am gătit nimic, ci le-am consumat ca atare. Am fiert doar crenvuștii după care am dat jos membrana necomestibilă, iar cârnații i-am pus puțin pe grill pentru că îi voiam calzi. Sunt convinsă că dacă vrei, poți să faci diverse rețete, au și pe site câteva.
Acest articol nu e sponsorizat, l-am scris din proprie inițiativă pentru că mă bucur că există branduri care promovează produsele vegane sănătoase.
Astăzi m-a prins ploaia. Văzusem că e înnorat, dar nu mi-a păsat, am ieșit încântată ca într-o zi de vară. Nu a durat mai mult de 20 de minute până când picături rapide și mari au început să pice pe hainele mele subțiri. Să mă întorc acasă nu mai era o variantă, așa că m-am uitat în jur. Niciun balcon, nicio streașină sub care să mă adăpostesc, dar nu foarte departe, am văzut un ecran luminos pe care scria: ”Autoservire”, imediat mi-am spus: ”Ce bine! Nu aș fi reușit niciodată să o văd fără acest panou inspirat!”. Oricum îmi era și foame, așa că am alergat într-acolo și am descoperit un loc nou din București, iar stomacul meu a fost mulțumit.
Întâmplarea mi-a amintit de timpul petrecut în SUA, dar, mai ales, de zona mea favorită din New York City, adică Times Square, zonă atât de vizitată tocmai pentru panourile publicitare. Știu că era toamnă și noapte când m-am lăsat purtată prin poveștile ecranelor luminoase ale ”orașului care nu doarme niciodată”. Reclamele spun ceva, întotdeauna au făcut-o, mereu au avut un scop, indiferent că au fost online, pe pliante, sub formă de anunțuri sau pe ecrane luminoase.
În Times Square am simțit cum ar putea să arate viitorul, iar în plimbarea de astăzi, pe străzile Bucureștiului, mi-am dat seama cât de util poate să fie să-ți apară luminos exact serviciul de care ai nevoie, ca de exemplu: un ceas electronic cu LED-uri exact când ai telefonul într-un buzunar greu de accesat din geantă (și te mai și grăbești), o cruce de farmacie pe care o căutai oricum căci aveai o durere de cap imposibilă sau, ca în cazul meu, un afișaj electronic care anunță un restaurant când te prinde o ploaie torențială.
Mâncând supă de găluște și cu afișajul în minte derulându-se: ”autoservire, pizza, grătar”, nu am putut să nu mă gândesc că o afacere de succes e una promovată inteligent. În funcție de ce vrei să spui, alegi în ce fel de publicitate investești, iar impactul reclamei ține de două componente esențiale: vizibilitate și calitate.
Vizibilitate
Simțul vizual joaca un rol major in viața oamenilor, de aceea un ”mesaj văzut” e mai ușor de reținut. Promovarea outdoor capătă amploare și cred eu că reprezintă viitorul afacerilor de succes.
Atunci când vrei să comunici un mesaj mai multor oameni, o idee foarte bună sunt afișajele LED căci spre deosebire de panourile clasice, se văd din depărtare chiar și noaptea. Acesta nu trebuie să se afle neapărat în fața localului, așa cum a fost la autoservirea care m-a salvat de ploaie sau la farmaciile cu care suntem obișnuiți, chiar și cele veterinare, ci poate să se afle pe autostradă, în parcuri, benzinării, centre comerciale și oricare alt loc pe care îl ai în minte, în funcție de grupul țintă și mesajul pe care vrei să-l transmiți.
Ce îmi place foarte mult e că poți să fii creativ, să transmiți mesaje atractive, să alegi dimensiunea și forma panoului și chiar să discuți soluții de afișaj personalizate. Pentru un produs nu e suficient să-i scoți în evidență calitatea lui de bază, ci să-i subliniezi personalitatea, iar pentru asta trebuie să fii creativ și să ai uneltele necesare. Poate te interesează o reclamă verticală, un ceas rotund sau o cruce pentru farmacie, opțiuni sunt pentru ca reclama ta să arate așa cum îți dorești, dar e indicat să colaborezi cu firme de încredere căci la fel ca în orice domeniu, întotdeauna vor exista ”chinezării”. Eu pot să-ți recomand Smarsoft care au produse premium în acord cu ultimele inovații tehnologice din industria LED. Cei care pun ”inovația tehnologică” ca element central al afacerii lor, nu au cum să nu înțeleagă nevoile afacerii tale.
Sursă: Smarsoft
Calitate
O organizație, companie, firmă care se respectă nu ar trebui să se mulțumească cu puțin nici în ceea ce privește promovarea, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că reclamele luminoasear trebui să fie de calitate, dacă nu, LED-urile își pierd din intensitatea luminii și se vor arde foarte repede. Învestiția inițială într-un produs premium înseamnă, în timp, economie.
Care sunt avantajele unui produs premium?
Claritate și culori vii;
Extrem de fiabil și durabil (peste 12 ani);
Opțiuni textuale și grafice personalizate;
Un software personalizat, ușor de folosit;
Protecție la umezeală, la radiații UV și la diferențe de temperatură.
Smarsoft oferă toate acestea și încă multe altele despre care poți citi pe site-ul lor. Aș apela cu încredere la ei mai ales că au dezvoltat soluții de afișare după o arhitectură proprie. Întotdeauna au pus accent pe inovație și pe oferirea ultimelor tehnologii descoperite, iar cea mai importantă componentă a unui afișaj luminos este LED-ul. Ei folosesc doar OSRAM și BROADCOM, cele mai puternice LED-uri de pe piață cu tehnologia HIGH POWER care le conferă vizibilitate crescută de la distanță și, în același timp, le protejează termic.
Dacă viața mea ar fi un drum șerpuit și amenajat cu panouri, dimineața m-aș trezi în fața unui panou luminos cu o ceașcă de cafea care mă îndeamnă: ”încarcă-ți bateriile!”. După-amiază aș conduce printre panouri electronice cu informații despre trafic când eu le-aș căuta mai ales pe cele care semnalează parcările, iar seara textul: ”sunt moale și pregătită” mi-ar atrage atenția din reclama cu o pernă albă și imaculată căci publicitatea face parte din viața noastră și o va tot face, evoluând odată cu noi. Cum? Imaginația e limita, dar eu îmi amintesc că în Grecia, pe autostradă, erau deja panouri care anunțau accidente rutiere sau mesaje de interes pentru conducătorii auto, iar textul se schimba în funcție de necesitate. Când am trecut eu pe acolo atrăgeau atenția că s-a pierdut o fetiță, anunțând și zona, iar asta mi s-a părut deja că aparține futurismului.
Cred că LED-urile se vor perfecționa continuu, la fel și software-urile folosite, în funcție de nevoile pieței, iar ce îmi imaginez că o să capete amploare vor fi hologramele 3D create cu lumină LED. Oricum ar fi, nu doar afacerile se pot bucura de afișajele LED, însă, cu siguranță, acestea reprezintă viitorul firmelor căci, de multe ori, scopul reclamei nu e produsul sau afacerea, ci locul câștigat în mintea consumatorului.
Vine iarna pe-a mea stradă Cu fulgi mari și bucurii Dar când mergi iar prin zăpadă Două lucruri vreau să știi Grijă mare la ținută, în sezonul cu ghețar Căci iar vei avea probleme cu sistemu-imunitar
Dacă totuși uiți căciula Și fularul când e rece Dai cu Farmec, ierburi zece Gălbenele, grija trece
Hai române, bea un ceai Cu ghimbir sau cu ce ai, Recomand și usturoi Pentru tusea de strigoi
Să scapi de niște toxine Nu-i mare filozofie Folosești un leac baban Cu semințe de castan
Ăsta-i sfatul digital Venit din occipital. Folosești Gerovital Ca să mergi liniștit la bal.
Pielea este imporantă Dă-i cucremă hidratantă Vitamine dintr-o plantă Să nu fie așa uscată
Ho-ho-ho invoc natura Pe finalul de catren Te invit să-i simți căldura Te-am pupat, mă sui in tren
M-am urcat, într-adevăr, în tren, mă duc la bunica. Cum vântul aproape că mă sufla departe de peron, nu am putut să nu mă gândesc la învățămintele bunicii. Despre cât de important e ”să pui geaca pe tine, maică, te ia de la șale”, ”o pereche de șosete în plus nu a făcut niciun rău” sau ”ceaiul neîndulcit, virusul l-a nimicit”, iar eu continuam, strâmbându-mă: ”dar gustul l-a scofâlcit”. Oricât de tare mă deranjau afirmațiile acestea când eram mică, am ajuns să-mi dau seama că sfaturile ei sunt cele care au păstrat-o, în ciuda anilor, tânără și sănătoasă. Când o privesc, nu-mi vine să cred că are aproape 70 de ani.
Sursă: Pixabay
Bunica, pe lângă insistențele pentru haine groase în sezonul rece, este persoana care pentru orice fel de problemă de sănătate invocă puterea naturii, plantele care au efecte pozitive și nu implică niciun fel de risc. Încă din copilărie, mi-a spus că îngrijirea de sine e absolut necesară și vine din iubirea de sine. Pentru a mă face să înțeleg, a abordat două aspecte: sănătatea interioară și sănătatea exterioară.
Sănătatea interioară
Nu am fost niciodată un copil bolnăvicios. S-ar putea să mă fi ajutat și imunitatea înnăscută, dar sunt convinsă că are legătură și cu faptul că la mine în familie s-a pus întotdeauna accent pe alimentația sănătoasă, bogată în legume, fructe și cereale.
Știu că bunica mereu spunea că ”usturoiul este antibiotic natural”. Ceaiul de ghimbir era prezent de la primele semne de răceală, ba chiar ardeiul iute avea un loc de cinste pentru că ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor. Sigur că și somnul adecvat, și activitatea fizică erau încurajate tocmai pentru a îmi întări imunitatea. Hrana influențează nu doar sănătatea, dar și frumusețea.
Sănătatea exterioară
Îmi amintesc că eram în vizită pe la bunica și aveam de gând să dorm la ea. Eram deja adolescentă și mă machiam, dar ”uitam” să mă demachiez. Bunica m-a lăsat să dorm, dar dimineța m-am trezit cu sticla de ulei de măsline lângă. Nu își propusese să mă învețe să fac gogoși sau salată cu ulei extravirgin, ci etapele esențiale ale unui ten îngrijit:
demachiere;
exfoliere;
hidratare.
Abia după respectarea acestora, trebuie să te preocupe machiajul, ascunderea imperfecțiunilor. Tot bunica mi-a spus că orice pui pe față își va spune cuvântul, își va lăsa amprenta pe chip ca o ștampilă într-o carte, de aceea ingredientele sunt importante. Tot ea mi-a explicat că tipurile de ten sunt de mai multe feluri și necesită îngrijire diferită. Când mi-a povestit despre microbiomul pielii, am făcut ochii mari. Mi-a explicat că reprezintă totalitatea bacteriilor de pe piele, unele bune, altele rele. Știu că mi-am imaginat că niște soldăței minusculi se luptă pe chipul meu, iar de fiecare dată când aplic cremă mă gândesc că le vin ajutoare soldățeilor cu care țin, nicio surpriză, cei buni.
Dacă, la început, pentru mine era suficient uleiul de măsline combinat cu apă ca să mă demachiez, odată cu vârsta și cu creșterea cantității de machiaj, mi-am dat seama că am nevoie de produse complexe, în care să am încredere. Nu mi-a luat mult să descopăr Gerovital – Doctor în frumusețe și să mă îndrăgostesc.
Acum, când trenul aproape a ajuns, mă mai uit o dată în punga de lângă mine și mă bucur că s-au decis să lanseze o gamă cu ingrediente de origine naturală, Gerovital Plant, căci nu-mi imaginez cum ar fi să mă duc cu mâna goală, iar bunica prețuiește produsele naturale și românești. În plus, dacă ea m-a învățat importanța îngrijirii tenului prin natură, cu asta aș vrea și eu să o impresionez. Mai ales că noua gamă aduce inovație prin complexul Poliplant Microbiom Protect, format din Equibiome și plante din flora locală, complex ce ajută la restabilirea și menținerea echilibrului microbiomului pielii. Vă spuneam de războiul bacteriilor? Așa nici nu trebuie să existe căci în echilibru domnește farmecul.
Sursă: Farmec
Gama asigură un program complet de îngrijire prin:
Apă micelară;
Fluid demachiant;
Cremă hidratantă;
Cremă antirid SPF 15;
Cremă antirid nutritivă;
Cremă CC Matifiantă;
Cremă anticearcăn antirid;
Booster vitalitate și strălucire.
Eu vreau să încerc crema CC Mediu Matifiantă Microbiom Protect pentru că, de mult, caut o modalitate naturală de a înlocui clasicul fond de ten, iar aceasta conferă tenului un aspect natural, estompează imprefecțiunile, netezește textura tenului și protejează împotriva agresiunii factorilor externi.
Sursă: Farmec
Pe bunica sunt convinsă că cel mai tare o să o încânte crema Antirid Microbiom Protect SPF 15 căci ”soarele poate fi dușmanul tenului” este o altă vorbă de-a ei, iar crema are factor de protecție solară, dar și alte ingrediente naturale pe care știu că bunica le apreciază, de exemplu, vitamina A cu acțiune împotriva stresului oxidativ.
Crema anticearcăn antirid va fi un aliat minunat pentru diminuarea ridurilor. Uleiul de măsline, ceara de albine și Aquaxylul refac funcția de barieră a pielii și asigură un nivel optim de hidratare al acesteia.
Noua gamă Gerovital Plant mi se potrivește, dar mai ales bunicii, de aceea se află în punga de lângă mine pentru persoana care m-a învățat cum să am farmec și să nu mi-l pierd, având grijă de mine. O văd pe peron! De data aceasta, chiar te pup, cobor din tren!
Întotdeauna în spatele unei producții video și audio există o echipa de oameni mai mare sau mai mică în funcție de resurse. Atunci când ești independent, echipa e mai mică, uneori atât de mică încât îi poți număra pe degete.
Chiar și cei mai cunoscuți pe YouTube care fac sketchuri au oameni care se ocupă de promovare, uneori și de regie, scenografie, relația cu publicul etc.
Cel mai la îndemână îmi e să fac comparația cu teatrul. Atunci când ești angajat ca actor la un teatru de stat ai doar această responsabilitate, de a juca, să-ți înveți replicile, să asculți indicațiile regizorului și să fii prezent la repetiții și spectacol. Când joci în teatru independent, actorul nu mai e doar actor, ci se ocupă și de decoruri, de muzică, de promovare, uneori și de regie. Sigur că nu e de generalizat, însă această introducere destul de lungă vine în anunțarea unei piese și clip de care eu sunt tare mândră. Mă bucur că am făcut parte din echipa care și-a adus aportul asupra clipului de mai jos:
Cât de provocator a fost un astfel de proiect?
Deși în clip sunt 26 de persoane, fără de care nimic nu ar fi fost posibil și merită toată mulțumirea, nu se vede cât timp au durat discuțiile cu toți aceștia, vizionarea fiecărui clip primit și montajul acestora, multe venind cu setări diferite de filmat sau fără melodie pe fundal, așa că sincronizarea a trebuit făcută manual.
Era normal să existe multe provocări într-un astfel de proiect atât pentru Andrei Neagu, cât și pentru toți cei care care și-au adus contribuția creatoare în clip. Mă bucur că toți cei implicați au venit cu idei și se simte că s-au dedicat așa cum s-au priceput.
Introducerea mea, legată de faptul că atunci când ești independent nu mai ești doar actor se leagă de faptul că pentru realizarea piesei „Vrăjitoarea”, Andrei nu a fost doar cântăreț, dar și compozitor. În ceea ce privește clipul, s-a ocupat de montaj, de comunicarea cu oamenii (aici trebuie să recunosc că și eu mi-am adus contribuția), dar și de a ține legătura cu presa.
Ce spune Andrei Neagu despre piesa „Vrăjitoarea”?
„În perioada de izolare s-au făcut multe glume despre viitoare divorțuri, dar mie îmi place să cred că, din contră, aceasta a fost o perioadă minunată de a ne aprecia familia și oamenii de lângă noi. De aceea, eu și iubita mea ne-am bucurat de timpul petrecut împreună, pe care l-am privit ca pe un cadou, și am ales să muncim cot la cot la clipul noii mele piese”
Mulți l-au întrebat cine este vrăjitoarea lui? Dacă citești acest articol se prea poate să știi deja. Nu par modestă? Ei bine, nici nu încerc, doar e dreptul meu de femeie să mă simt măgulită.
„Dacă te simți trist, deschide clipul, dansează, filmează-te, postează cu hashtagurile #VrajitoareaDance sau #VrajitoareaChallenge, căci dansul este o strategie recomandată de a te binedispune” ne îndeamnă Andrei, iar eu am ascultat recomandarea și sunt pe TikTok.
Andrei Neagu consideră că ar putea să vorbească despre piesă și clip cel puțin perioda a încă două stări de urgență, dar, în final, totul se rezumă la faptul că între două persoane compatibile care abia se cunosc, se creează o energie ce se simte precum o vrajă, de unde și expresia: „a fi vrăjit”. Piesa ne reamintește încă odată că tot ce contează este să nu uităm să ne bucurăm de tot ce ne oferă în viața noastră omul iubit.
Cine e Andrei Neagu?
Se poate să auzi pentru prima dată de el, dar sper eu că nu pentru ultima dată, de aceea, dacă îți plac piesele lui, te îndem să rămân conectat pe YouTube prin subscribe.
Eu am mai scris despre Andrei Neagu, ba i-am luat și interviuri, așa că dacă vrei să-l descoperi chiar mai mult, te îndem să intrii aici.
Un mic secret…
Am tot promis că în articolul pe care îl voi scrie voi destăinui un secret din procesul de creație al piesei. Ei bine, eu am fost mai degrabă implicată în acela al clipului decât al piesei, aceasta fiind rezultatul uneor băieți foarte talentați:
Muzică și versuri: Andrei Neagu Orchestrație: Andrei Neagu, Radu Burcea, Alexei Nichiforof, Norbet Tobias Mix: Andrei Neagu, Silviu Paraschiv Master: Silviu Paraschiv (Grand Way Studio)
În încheiere, ce să spun? Dacă te-ai uitat la secret înainte de a citi articolul, să ai gâdilici în năsuc! Atenție că e mai grav decât pare, mai ales în vremurile acestea când orice stănut e o bombă minată.
Sper că v-a plăcut piesa pe care v-am recomandat-o!
”Poate că vor uita ce ai spus, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” – Carl W. Buechner
Cadourile se devalorizează, își pierd din importanță în momentul în care uităm să investim în relațiile cu cei din jur. Suntem atât de obișnuiți cu clasica sticlă de vin, setul cu gel de duș și deodorant care mai că ne jignește decât măgulește, cu ciocolata simplă pe care o găsim la orice chioșc de cartier sau, mai rău, cu banii în plic că am ajuns să uităm că cel mai frumos cadou pe care poți să-l oferi cuiva sunt experiențele, mai ales, petrecute împreună.
Fiecare om este unic, la fel ar trebui să fie și cadoul pentru el. ”Gestul contează” doar atunci când el există. Aceasta e replica cu care ne mințim că e în regulă dacă nu ne-am strofocat prea tare. Dar chiar e în regulă? Nu dacă duci în dar rama veche din casa ta cu o poză dintr-un album uitat de vreme pentru că ți-a fost prea lene să te gândești ce i-ar plăcea cu adevărat persoanei dragi. Hai să-ți spun un secret, nici nu e cazul să te agiți prea tare, căci Experimenteaza.ro îți face munca mult mai ușoară și îți oferă experiențe de vis potrivite pentru toate ocaziile și tipurile de oameni pe care îi cunoști. Chiar și corporațiile pot găsi opțiuni pentru a înlocui clasicele cadouri.
În viața mea sunt câțiva oameni cu adevărat dragi și nu am putut să nu-mi imaginez cum ar fi să-i surprind cu experiențe potrivite personalității fiecăruia.
Pentru iubitul meu
Cu prietenul meu aș vrea să trăiesc, bineînțeles, experiențe cu romantism. Într-o dimineață l-aș trezi cu zâmbetul pe buze și, fără să înțeleagă prea multe, l-aș scoate din casă la o plimbare, dar nu orice fel de ieșire, ci una cu elicopterul. Plimbându-ne deasupra Bucureștiului, mi-aș pune mâna în mâna lui, am face poze la panoramă, iar apoi, elementul de rezistență ar fi când ar apărea, în fața lui, ca prin minune: ”o verighetă”, apoi șampanie scumpă, ciocolată, zâmbete și lacrimi.
Sursă: Experimenteaza.ro
Totuși, nu mă simt pregătită să cer eu în căsătorie, dar cum știu că îmi citește blogul, am vaga impresie că va lua el inițiativa, dar rămâne secretul nostru că vreau să mă plimb cu elicopterul, da? Bineînțeles că mi-ar plăcea să-i ofer posibilitatea să aibă și o petrecere a burlacilor, iar ca orice femeie care se respectă, m-aș asigura de toate detaliile. Nu mai bine îi fac eu cadou ceva decât să-și facă de cap printr-un club obscur? Bine, glumesc, încrederea e cea mai importantă și nici nu am ajunge la pasul cel mare dacă nu ar exista.
Mi-ar plăcea să-i fac cadou un voucher electronic pentru a se bucura de petrecerea burlacilor la bordul unui yacht, nu de alta, dar să-l pregătesc de ”chinurile căsniciei”, nu? Aș însoți voucher-ul de un mesaj personalizat: ”experimentează viața de burlac cât încă mai poți 😈”. Sigur l-ar amuza, apoi ar strânge brigada de prieteni pentru călătoria în largul mării. Probabil ar ascunde mult timp pozele de pe yacht, dar nici nu ar conta căci și-ar aminti mereu că eu i-am oferit acest cadou pentru că înțeleg că fiecare are nevoie și de timpul cu sine însuși.
Sursă: Experimenteaza.ro
Cred că e inedit ca viitoarea mireasă să știe de petrecerea burlacilor, și, în paralel, să aibă propria petrecere. Când oferi, primești și tu la rându-ți, prin satisfacția interioară, dar când îți oferi și o experiență memorabilă e și mai satisfăcător, iar eu m-aș trimite pe mine însămi la un spa de lux, să mă bucur de piscină, saună, masaj și vin.
Sursă: Experimenteaza.ro
Și ca să-mi iasă ideea cu nunta din minte, trebuie să recunosc că nu am avea cum să nu ne lăsăm spiritul creator să zburde nestingherit și aș opta pentru o caricatură de grup, adică noi și domnișoarele de onoare într-o ipostază hilară. Am păstra-o pe perete pentru mult, mult timp, iar când vom avea nepoți, vom fi întrebați: ”Dar voi chiar arătați așa atunci? Cu nasurile astea mari?”.
Sursă: Experimenteaza.ro
Deja am ajuns cu imaginația mult prea departe, așa că mă voi întoarce în prezent.
De ce ne-ar plăcea aceste experiențe?
Pentru că sunt despre noi, pentru că ar rămâne mereu prezente în relația noastră, ar fi pietre de temelie. O relație se construiește, cu investiție sentimentală, cu momente în doi, cu surprize, cu amintiri și iubire împărtășită, mai ales, sub forma experiențelor.
De ce i s-ar potrivi?
Pentru că e un explorator. Orașul văzut de sus i-ar aminti de toate călătăriile noastre, mai ales cele cu avionul. Iar plimbarea cu yacht-ul ar însemna libertatea pe care și-o va avea mereu, indiferent că se înhamă la un drum ”în doi”, prietenii vor face întotdeauna parte din viața lui, și a mea.
Mie relaxarea la spa mi s-ar potrivi pentru că sunt femeie! Glumesc! Are legătură mai degrabă cu starea mea de relaxare, cu faptul că atunci când stau la masaj mă simt ca o pisică ce nu se poate abține să toarcă. Iar caricatura împreună ne-ar aminti mereu să nu luăm viața ”prea în serios”, să ne bucurăm de fiecare clipă.
Pentru tatăl meu
Cu tata mereu m-am aventurat în necunoscut. Când eram mică înotam până la geamandură doar pentru că știam că el e lângă, mă cățăram în copaci pentru că avea cine să mă prindă și urcam până pe vârful munților doar pentru a ține pasul cu el, cu tata. Oricând m-aș încumeta la experiențe cu adrenalină alături de tata.
Fie că aș alege să-i ofer un salt cu parașuta, o cursa de raliu sau l-aș provoca să ne aventurăm la o experiența de tir în poligon, reacția tatălui meu ar fi să facă o glumă fără sens, dar eu aș ști că, întoarsă cu spatele, și-ar permite să aibă lacrimi în ochi.
Mi-ar plăcea mai ales să facem scuba diving împreună, mi-ar aminti de experiența pe care am avut-o cu el când eram mai mică și ne-am luat ochelari de scafandru de pe faleză, așa am reușit să vedem nisipul și meduzele din apa mării.
Eu și tata (arhivă personală)
Sigur că experiența e diferită, mult amplificată la scuba diving căci am face noi înșine parte din lumea subacvatică, poate chiar am reuși să găsim peștișorul de aur care să ne îndeplinească trei dorințe. Care ar fi acele trei dorințe? Vă spun la finalul articolului. Nu trișați, nu vă uitați!
Sursă: Experimenteaza.ro
De ce ne-ar plăcea aceste experiențe?
Pentru că ar fi un timp tată-fiică petrecut în stil sportiv, în felul acela în care nu e nevoie nici măcar să ai o poză că tot o să-ți amintești toată viața.
De ce i s-ar potrivi?
Indiferent de anii care au trecut, tata are o fire sportivă, nonconformistă și cu atât de multă energie că ar putea muta munții din loc.
Pentru mama
”Dacă tu m-ai făcut sa văd cerul, eu vreau sa te duc mai aproape de el” e ce i-aș spune în timp ce o aș convinge-o cu greu să lase supa necondimentată căci e cazul să condimentăm viața printr-un zbor cu balonul. Ne-am pune pe noi o gecuță subțire căci aparatul care încălzeste aerul din balon ne va încalzi și pe noi. Ne-am simți ca păsările cerului, iar zborul ar fi lin, cu senzații de furnicături în stomac și priveliști demne de a fi surprinse în fotografii.
Sursă: Experimenteaza.ro
De ce ne-ar plăcea această experiență?
Ne-ar scoate din zona de confort, ne-ar crea cadrul perfect de a sta o oră la discuții interminabile despre lume chiar deasupra ei.
De ce i s-ar potrivi?
Mama plutește. Când merge, pare deasupra asfaltului cu câțiva centimetri. Poate sună prea metaforic ce am scris, dar aș vedea-o bucurându-se de experiența cu balonul pentru imaginea pe care o am eu despre ea. O văd zburând, iar parașuta sau parapanta par mai degraba pentru energicul meu tată decât pentru liniștitoarea mea mamă.
Sunt multe persoane cărora le-aș face cadou experiențe, surorii mele sigur i-aș alege ceva din categoria de dezvoltare personală, iar prietenilor ceva din categoria de food & drinks, cum ar fi: ”sesiune de degustare completă în Băcănia Veche” care sună gustos și numai după denumire, darămite să te afli acolo. Dar am vrut să exemplific în detaliu experiențele pe care nu doar că le-aș oferi, dar aș participa și eu alături de cel care le primește.
Nu am uitat că ți-am promis să-ți dezvălui cele trei dorințe pe care mi le-aș pune dacă m-aș întâlni cu peștișorul de aur. Acestea sunt:
să îi ofer prietenului meu un zbor cu elicopterul;
să-l surprind pe tata cu un costum de baie nou perfect pentru o experiență senzațională de scuba diving;
să o provoc pe mama să zboare într-o experiență memorabilă cu balonul.
Hocus Pocus, pestișorul a apărut, dar nu din apa, ci din spațiul online, și nu-l cheamă ”De aur”, ci ”Experimentează.ro”, supranumit și ”furnizorul tău de experiențe”.
E o diferență enormă între ”a trăi” și ”a exista”, iar eu îmi doresc să trăiesc alături de oamenii dragi. Până la urmă, asta înseamnă viața: oameni și experiențe.
Pentru experiența de redactare a acestui articol i se mulțumește lui SuperBlog 2019.
