Home Blog Page 14

Îngrijirea de sine miroase foarte bine!

3

– Cum a fost tipul de ieri?
– Performant, a spus, răsuflând a dor.
– Performant? Dar ce e el? O mașină?
– Ce înțelegi tu…, mi-a spus în silă și a plecat în camera ei lăsându-mă cu mii de întrebări.

Performanța masculină și cea feminină? Ce înseamnă ele? Cine dă normele a ce înseamnă să fii femeie sau să fii bărbat?
Eternul război Victor/Victoria (bărbat/femeie) se intersectează la grija de sine.

Nimeni nu are dreptul să-ți spună că nu ești femeie adevărată sau bărbat adevărat, însă dacă vrei să demonstrezi că ești un om adevărat, atunci trebuie să te porți ca unul, să ai grijă de tine pentru că oricât de generoasă ar fi fost genetica, pentru a face față timpului, trebuie să apelezi la diverse metode prin care îți arăți respectul pentru tine însuți.

Colega mea e pretențioasă, e o adevărată provocare să o impresionezi. Dacă adjectivul ei pentru a descrie un tip este: “performant” înseamnă că a fost cu adevărat impresionată. Mi-am pierdut privirea în nori și m-am gândit la asta. Cum mi-ar plăcea mie să se îngrijească un bărbat? Ce ar trebui pentru un bărbat să nu fie tabu? Am ajuns la concluzia că ei, ca și noi, ar trebui să-și hidrateze tenul, să se preocupe de igiena corporală și de podoaba capilară.

Eu am încredere în produsele Farmec, iar noua gamă Gerovital Man, mi se pare că vine ca un ajutor binemeritat pentru bărbații care vor nu doar să impresioneze fetele, ci să se iubească pe ei înșiși. Înainte de toate, cea mai mare provocare a omului modern este să se placă pe el însuși. Deși e important să fim mulțumiți cu noi în fiecare moment, e imposibil să nu ne simțim jenați dacă observăm că deodorantul a lăsat urme albe sau dacă avem părul cleios. Când simțim un miros dubios în autobuz, ne dăm ochii peste cap gândindu-ne că oamenii ar trebui să folosească mai mult gel de duș, ca apoi, când coborâm, să ne dăm seama că noi am fost vinovații, mirosul era al nostru, cum să nu ți se înroșească și urechile de rușine? De aceea, e bine să folosim produsele cu care simțim că putem face performanță pe toată linia.

Din produsele pentru bărbați pe care le-am descoperit în noua gamă, pentru evitarea situațiilor neplăcute, recomand: gelul de duș Active 3 în 1 Gerovital Men, destinat tocmai celor activi, care fac mișcare multă. Nu se numește degeaba 3 în 1, ci pentru că rezolvă trei probleme: curățarea feței, a corpului și a părului. Bineînțeles, pentru efecte perfecte și 0 jenă socială, deodorantul Antiperspirant Gerovital Men ACTIVE ar trebui să nu lipsească din ritualul zilnic.

Sigur că transpirația e una dintre provocările omului modern ”performant”, dar mai sunt multe altele. Știu, știu, ai rămas blocat pe termenul folosit. Într-adevăr, ”performant” se referă, conform dicționarului, la sisteme tehnice sau produse, însemând: ”care este susceptibil de un randament ridicat”, respectiv ”foarte competitiv”, însă inspirată de colega mea de apartament văd lucrurile cam așa:

Omul modern simplu (stânga) versus omul modern performant (dreapta)

Revenind la provocările omului modern avem: de la dorința să facem o primă impresie bună până la autobuzele publice, căldura excesivă, vântul care ne strică freza și praful care ne distruge tenul. Cea în fața căreia e greu să lupți e timpul. Orele, minutele, clipele nu iartă pe nimeni, de aceea, indiferent că eşti bărbat sau femeie e important să-ţi hidratezi tenul şi să foloseşti o cremă antirid. Există un ritual al îngrijirii de sine: demachere, hidratare, exfoliere săptămânală, protecție solară și alimentație potrivită, dar dacă-i pun pe domni să facă toţi aceşti paşi s-ar putea să mă trezesc cu o invitaţie la spitalul de nebun(e), aşa că mă limitez doar la a vă arăta ideea asta bună:

E mai greu pentru femei? E mai greu pentru bărbați? Nu am eu certificatul necesar să o spun. Ce știu sigur e că eu, ca femeie, îmi cumpăr absorbante, mă epilez constant și la ocazii speciale arunc cu niște fard și ruj pe chip. Bărbații își îngrijesc barba sau o rad, se spală pe ochi și își ”gelează” părul. Sunt bărbați care își și îndreaptă părul, așa că depinde ce fel de om ești. Important e să ne ridicăm la nivelul propriilor așteptări, să facem față provocărilor zilnice și să investim în noi, nu doar pentru a-i impresiona pe ceilalți, cât pentru a ne simți bine în pielea noastră hidratată.

Atunci când investești în tine radiezi, ai încredere și conștentizezi că merită să te respecți. Dacă nu ai tu grijă de tine, de ce crezi că o să aibă altcineva? Oricât am nega, aspectul spune ceva despre noi. Acum, dacă am aflat cum să ne menținem frumoși pe exterior, hai să nu uităm totuși că: ”frumuseţea lipsită de graţie e ca o prăjitură prea dulce, îţi provoacă greaţă.” (Anne Ninon de l’Enclos). Nu fi o formă fără fond! Fii un întreg al omului modern, al celui care a ieșit din peșteră de mulți, mulți ani! Fii tu! Fii îngrijit atât exterior, cât și interior! Fii activ și orientat spre performanță! Fii cel mai bun oriunde și oricând! Nu uita totuși să fii pregătit în orice moment cu Gerovital- Doctor în frumusețe.

Aș mai aminti de fiolele cu Acid Hialuronic 5% Gerovital Men care te ajută să faci față efectelor pe care le are bărbieritul constant, ritmului de viață alert și mediului înconjurător sau de fiolele anticădere, care combat căderea părului și se ocupă de sănătatea acestuia, dar nu mai bine intri tu pe site și afli detalii despre toate produsele care te interesează? Nu de alta, dar e o calitate și documentarea, eu doar am zburat în această lume a îngrijirii bărbaților, inspirată de întâlnirea reușită a colegei de apartament. Fug să-i cer o poză. Parcă văd că e și chel, și cu barba nearanjată. Dacă asta se confirmă, teoria mea – conform căreia omul performant e cel îngrijit – e nimicită. Pâna atunci, rămâne în picioare: cele frumoase și aranjate.

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019
Sursele fotografiilor: Gerovital
Pentru colaj s-au folosit poze de pe: pngtree.com, pixabay.com și vectorstock.com

Veștile bune se cunosc de dimineață

5

Dimineață, abia îmi deschid ochii că mirosul de cafea mă învăluie. Vreau să-l îmbrățișez pe A., dar dau doar de pernă. E bună și asta, o strâng puternic în brațe. Mă lovește realitatea! Mirosul de cafea, atât de îmbietor, e conectat de A., el e responsabilul! Teleghidată, ca în desenele animate când un miros capătă o culoare și târăște personajul după ea, exact așa, vârful nasului meu e prins de o funie imaginară creată din aroma înviorării și mă atrage în bucătărie, unde două cești de cafea mă privesc, parcă, așteptând să fie devorate. 

A. nu e nicăieri. L-aș căuta, dar ceașca îmbrăcată într-o spumă fină mă atrăge mai tare. Dacă e o farsă? Dacă mi-a pus laxativ? Mă uit pe ecranul telefonului, nu e 1 aprilie. Ar trebui să fiu în siguranță. Suficient mi-e gândul ăsta să încep să-mi afund buzele în una dintre cești.

-Latte Machiato, exact cum îți place, aud o voce divină și două brațe mă prind de talie.

Mă uit la ecranul espressorului, observ o mulțime de optiuni, mai exact 15. Îl privesc pe A. cu ochii mijiți.

– M-ai prins! Am dat iama în magazinul online MagNet.ro!

Îi aud inima bătând cu putere.

– Sper că ai căutat la promoții de espressoare! am spus încruntându-mă.

– Da, da, normal, spune încurcat.

– Să știi că funcționează!

În continuare nu înțelege.

– Funcționează. Cafeaua asta e un magnet! Am simțit-o din vis.

– M-ai visat, iubito? mă întreabă vizibil ușurat. A scăpat de o ceartă pe motive că nu m-a consultat înainte sau că a intrat în economiile noastre. Dar cum să mă supăr când invenția asta, a aparatelor de făcut cafea mi se pare printre cele mai tari ale lumii? Probabil de asta oamenii s-au gândit să inventeze espressorul încă din anul 1884. 

– Am visat-o pe ea, cafeaua asta!

Și-a luat ceașca bosumflându-se, dar nu a durat mult, cred că i-a trebuit o sorbitură doar, ca fața să i se lumineze.

– Dar când l-ai montat? l-am întrebat curioasă.

– Am avut ajutor.  Dacă îl înregistrezi ți se oferă asistență la instalarea și montarea lui, să fii sigur că faci totul cum trebuie.

– Iar eu nu m-am trezit?

– Se pare că la tine doar cafeaua funcționează, iar cum asta e una foarte bună, uite că și doar mirosul a fost suficient.

M-am strâmbat la el și am început să analizez noul nostru ajutor de dimineață, nu de alta, dar mai știți reclama: ”Cand nu esti tu ia un Snickers?”, așa e pentru mine o cafea bună, e un fel de poțiune care din Medusa, din mitologia greacă, mă transformă în Atena, zeița înțelepciunii. E suficientă o sorbitură ca în mintea mea să înceapă să se lege ideile, cuvintele și să simt că sunt un izvor inspirațional. Imagini cu mine copil se derulează pe repede înainte în mintea mea: eu la ora de lucru manual când lipeam boabe de cafea pe o felicitare, iar din trei lipite, una dispărea în gura mea sau când am încercat să-mi imit părinții care, pe vremea aia, făceau cafeaua la ibric. Evident că nu am lăsat apa să fiarbă, dar eram atât de mândră de surpriza pe care le-am făcut-o că s-au prefăcut că le place. Apoi, în facultate, cafeaua devenea combustibilul tuturor în sesiune, dar ca să-mi opresc avalanșa de amintiri, prefer să mă îndrept spre noua achiziție: espressorul automat Saeco Xelsis SM7683/00. Mă joc pe ecranul tactil și-mi place foarte mult că poți să-ți personalizezi cafeaua și chiar să memorezi opțiunile alese. Intru pe site-ul www.magNet.ro și citesc toată descrierea. Sunt impresionată, intră și tu dacă vrei să afli despre tehnologia LATTE PERFETTO, care se ocupă ca spuma de lapte să fie atât de cremoasă că rămâi cu ea suspendată pe buza superioară (e o metaforă, rujul tău e în siguranță) sau cum de RÂŞNIŢELE CERAMICE extrag cea mai bună aromă din boabele de cafea. Nu vreau să-ți răpesc din bucuria de a descoperi tu, dacă ești interesat, așa că mă opresc aici din reproducerea descrierii.

Ce e drept, prețul este destul de mare, clar prietenul meu s-a întrecut pe sine. Există și alte modele performante din care poți alege, dar trebuie să recunosc că eu sunt fericită cu decizia luată, așa avem cafeaua făcută simultan. Cu avântul unui copil ce a primit o acadea nu m-am putut abține să nu-i propun:

-Hai să ne chemăm toți prietenii! Fiecare va primi ce sortiment de cafea își dorește.

 -Nu aici, iubito!

– Dar unde?

– Mai știi localul ăla drăguț din centru pe care l-ai văzut tu și ai zis că ar fi super un spaţiu de socializare acolo?

Dau din cap fără să înțeleg unde vrea să ajungă.

– L-am închiriat! Vom avea micul nostru spaţiu de distracţie! Vom aduce jocuri, cărți și espressor pentru cei care vor să-și înceapă ziua bine.

– Glumești, mă surprind cu vocea tremurândă.

– Ba deloc!

M-am îndreptat spre espressor și l-am luat în brațe.

– Dar eu îl vreau acasă! 

– Ăsta rămâne aici, alegem altele.

– Tu ai moștenit o avere și nu-mi zici mie?

– Cred că e timpul să investim în noi și să-i ajutăm și pe alții să aibă zile frumoase. Ne vom consolida vechile prietenii și vom cunoaște oameni noi.

– Asta e cea mai frumoasă dimineață! Tu, vești bune și o cafea demențială!

– Să vezi ce cafele demențiale vom oferi noi! Oamenii se vor simți ca acasă, iar noi le vom pune piesele: N.O.H.A. – Tu Cafe´, One Cup of Coffee a lui Bob Marley, The Cranberries – Wake Up and Smell the Coffee. Zi și tu una!

– Urma – Buy Me With a Coffee!

– Am făcut-o deja, iubito!

– Bine! Atunci eu voi striga de fiecare dată versurile turcești: ”Cafeaua are alți nuri decât vinul/Sângele ei oacheș îți ațâță chinul/E fără de pereche să atragă mușterii/Fierbinte când se-arată, o vrem cu toții ca dilii

– Am înțeles! Vrei să nu vină nimeni…

– Da! Să fim doar noi doi și-o cafea neagră, așa cum zice și Sorescu: “O cafea neagră voi servi, totuși/ Din mâna ta.

Degeaba aștept o replică amuzantă despre romantismul meu sau firea poetică. Nimic! A. e absorbit de ecranul tactil pe care apasă pentru un cappuccino.

Tu cum îți bei cafeaua? Ce amintiri te leagă de licoarea brună?

 

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019
Sursa fotografiilor:  www.magNET.ro (Profimatic SRL)

Un avion și-o barză – povestea unui copil

3

Lucrez la postul de radio Itsy Bitsy, așa că lumea copilăriei e cea care mă înconjoară constant. Ce mă surprinde de fiecare dată e că această lume care pare inocentă, inofensivă și ușor superficială ascunde profunzimi și filosofii care au necesitat ani de studiu sau oameni excepționali să le poată expune. Sigur că după ce becul a fost inventat, e simplu să apară combinații de dispozitive cu același principiu, dar eu nu la asta mă refer, ci la faptul că, uneori, copiii ne surprind cu vorbe de duh chiar dacă noi nu am vorbit niciodată cu ei despre acele subiecte. De ce? Probabil absorb informația pe care noi nici nu o sesizăm. Au suficient timp să-și creioneze în minte filosofii, idei și povești după propriile reguli. Cum extrag binele de unde noi nici nu-l vedem, la fel extrag și răul, așa ajung adulți, fiind o combinație de ce au cules din mediul lor.

Cu această introducere lungă voiam să ajung la povestea unei fete. Poveste care mi-a amintit de “Lebedele” de Hans Christian Andersen. Nu stiu dacă fata s-a inspirat de acolo sau pur și simplu imaginația ei a zburat pe aripi până la cer, dar vreau să reproduc povestea ei, căci mi-a plăcut.

Tema emisiunii era: poveste cu un avion și o barză.

Era odată o barză. Se rănise la aripă, dar ambițioasă și ingenioasă, s-a hotărât să ia avionul spre țările calde. Necazurile se țineau lanț de pasărea asta cu atâtea atribuții și treburi. După o bufnitură puternică, motorul avionului s-a oprit. Cu chipul îndurerat, pasărea a făcut – din penele aripii sănătoase – mici parașute pentru fiecare membru al avionului. Stătea și se uita la ei cum își echipau parașutele. Era împăcată cu gândul că toți ceilalți vor fi salvați, dar ideea pilotului a fost să lege toate parașutele între ele, să facă una mare pe care să o atașeze avionului.

Da, da, știu. Logica e că dintr-o aripă de barză nu ar putea să se creeze o parașută care să susțină un avion, dar povestea are ceva mai profund, are emoția sacrificiului, are neașteptatul și finalul fericit pentru că e totuși creată de un copil. În plus, cu pilotul potrivit am putea să fim salvați toți, dacă ar ști să se folosească de sacrificiile noastre.

Ca un fel de P.S. al unei scrisori electronice, tastată cu entuziasmul celui care crede că există speranță pentru viitor, te-aș întreba: știi de unde vine mitul conform căruia berzele aduc nou-născuți? Se pare că tocmai de la o poveste a scriitorului pe care deja l-am amintit. Este vorba despre ”Berzele” de Hans Christian Andersen.

Sursa fotografiilor: pixabay.com

Oxygame, respiră distracția!

8

Am fost fascinată de Clubul Rubik din copilărie, când îl vedeam pe tatăl meu cum făcea “magia” în doar câteva minute. Eu eram responsabilă să amestec cubul, iar tata să mă surprindă. Îmi amintesc că învățasem să ordonez colțurile, folosindu-mă de niște algorimi, însă nu am reușit niciodată să-l aranjez complet, dar mi-am dat seama că ai nevoie de concentrare, atenție, memorie și rapiditate. Îmi propun să învăț chiar și cât știam, există tutoriale pe YouTube, iar eu oricum am un cub 3×3 pe care îl păstrez la locul lui de onoare, lângă televizor. Nu de alta, dar când prietenii vin în weekend pe la mine, cel puțin unul își arată interesul și începe să ne surprindă pe toți ceilalți. Unul dintre prietenii mei are ADHD, mereu are un Cub Rubik cu el, îl ajută să își ocupe mintea și mâinile, de multe ori îmi spunea că se simte singur, însă și-a găsit iubita la speedcubing, au împărtășit tehnici și fiecare secundă contează când încep să se dueleze. De la ei am aflat multe curiozități despre Cubul Rubik și mi-am dat seama că nu e o simplă jucărie.

Curiozități despre Cubul Rubik:

  • A început să se comercializeze de peste 40 de ani, devenind una dintre cele mai bine vândute jucării. Mai există om care nu a auzit de această metodă de antrenare a minții?
  • A fost inventat de Ernõ Rubik în 1974, acesta fiind un profesor tânăr ce preda studiul formelor. Cubul Rubik a fost creat pentru a-și ajuta studenții să înțeleagă mișcările independente ale anumitor secțiuni fără să afecteze întregul ansamblu.
  • Inițial, inventatorul a primit un patent maghiar în 1975, dar abia în 1980, Cubul Rubik a început să se comercializeze în toată lumea. Între timp, cubul a devenit tot mai rapid și performant.
  • Tot în anii ’80 au apărut primele concursuri. Așa cum le zicem noi: speedcubing. Există tot felul de probe: să rezolvi cubul legat la ochi, cu o singură mână, cu picioarele, sub apă etc.
  • Există mai multe metode de rezolvare. Dacă inițial, inventatorului i-a luat în jur de o lună să găsească soluția, acum există algorimi și oameni care încearcă să-și îmbunătățească tehnica în mod permanent.
  • Recordul la rezolvarea Cubului Rubik e de 4,22 de secunde. Asta când vorbim de oameni, căci există un robot care reușește să ajungă la soluție în doar 0.63 de secunde.

Indiferent de cum înveți să rezolvi cubul, dacă ajungi la performanța de a îl rezolva cu ochii închiși sau doar e un antrenament cu tine însuți, o satisfacție proprie, că poate azi l-ai rezolvat cu un minut mai rapid decât ieri, Cubul Rubik nu te plictisește, îți ține mintea ocupată și îți dezvoltă gândirea și flexibilitatea, prin căile diferite de rezolvare pe care le poți alege. Foarte important e să nu te descurajezi, eu mă apuc de rezolvări. Voi începe cu tutoriale de pe net, dacă nu, oricum am planificat o seară de board games cu prietenii, o să rog pe cineva mai priceput să-mi explice.

Eu și prietenii mei avem tendința să facem diverse activități în weekend. De la a merge la film, la o terasă până la a ne strânge la unul dintre noi. Cea din urmă variantă o preferăm pentru că putem sta în papuci moi, să râdem zgomotos și să glumim fără să ne facem griji că alții se vor uita ciudat la noi.

Am descoperit două jocuri de societate oxygame pe care îmi doresc să le încerc la noua întâlnire din weekend și îți voi explica de ce.

QWIRKLE

E un joc ușor de înțeles, mai ales că seamană mult cu un altul îndrăgit de noi: Scrabble.

Mă atrage mult că de data aceasta nu trebuie să formezi cuvinte, ci un rând cu piese de aceeași culoare, dar forme diferite, ori aceeași formă, dar culori diferite. Cam așa:

 

Sigur că lucrurile se complică pentru că există ceilalți participanți. Până la urmă, e un joc de strategie, cât tu aștepți piesa potrivită, un alt jucător s-ar putea să puncteze. Scopul este, bineînțeles, ca la finalul jocului să ai cele mai multe puncte. Aduni puncte formând rânduri de aceeași culoare sau aceeași formă.

Din săculețul în care se află 108 piese de joc fiecare extrage câte 6. După ce adaugi piese pe tabla de joc, îți completezi numărul până ajungi la cel inițial, adică 6. Deocamdată pare exact Scrabble, dar cu forme și culori în loc de litere, deci chiar mai distractiv și palpitant, cel puțin mie așa îmi pare. Plus că nu-mi fac griji că vreun prieten va pune pe tabla de joc o literă cu multe puncte, tocmai pe pătrățica ce-i triplează punctajul, dar întorcându-mă la Owirke, grija mea va fi că un alt participant va completa un rând de 6 piese (maximum pe care poate să-l aibă un rând) și va primi 6 puncte suplimentare, pe lângă cele pe care le primește pentru fiecare piesă din rând, care valorează câte un punct. Dacă o piesă aparține de două rânduri, ea o să valoreze două puncte. Dacă vrei să înțelegi mai clar cum se primesc punctele, avem un exemplu din regulament aici:

Jocul Qwirke nu are o poveste, e abstract, e ușor de înțeles, nu încearcă să pară mai mult decât e. Regulile simple îl fac să poată fi jucat și de un copil de 6 ani. Asta nu înseamnă că e doar pentru copii, din contră, te îndeamnă la decizii ample și la o strategie inteligentă dacă vrei să-l joci bine. Nu te speria de strategie! Norocul își are locul lui în jocul ăsta, așa că eu îmi doresc să îl încerc. E de reținut totuși că se joacă în maximum 4 persoane.

Pentru serile în care ne strângem mai mulți, o variantă care să ne pună rapiditatea și spiritul competitiv la încercare mi se pare jocul Ligretto. Cu cele trei cutii diferite pot juca 12 persoane.

LIGRETTO

Este un joc de rapiditate, unde concentrarea trebuie să fie permanentă ca să acționezi înaintea celorlați. Fiecare jucător are propriul său pachet de patruzeci de cărți, scopul fiind să scape de teancul Ligretto. Deși nu e un joc de strategie, e distractiv și plăcut pentru că toți participanții acționează în același timp.

Fiecare jucător are un set într-o culoare diferită, depune cărți în fața lui (în funcție de numărul de jucători variază și numărul celor expuse), cu ciferele la vedere.

Pe acestea se vor așeza alte zece cărți care reprezintă teancul Ligretto, restul cărților rămân în mâna jucătorilor fiind teancul acoperit.

Simultan, deci fără să ne așteptăm rândul și să ne plictisim, trebuie să scăpăm de cărțile expuse (cele cu fața cu cifrele sus, teancul Ligretto). De aici, jocul îmi amintește puțin de Solitaire, doar că nu joci singur, dar trebuie să depui cărțile doar pe aceeași culoare și dacă sunt cu un număr cu unu mai mare decât cartea pe care se depune. Doar cărțile cu numărul 1 pot fi depuse oricând în mijlocul mesei și reprezintă cărțile de pornire. Știu că ați înțeles, e vorba de un șir crescător, dar ținându-se cont și de culori: 1, 2, 3 etc. toate de aceeași nuanță.

Cărțile din mână devin folositoare atunci când nu se mai poate folosi teancul Ligretto. Se întorc câte trei deodată, dacă vreuna se potrivește, poți să o folosești.  Dacă nu descoperi nicio carte potrivită pentru a fi pusă în mijloc, înșiri repede alte trei cărți și tot așa. După ce cărțile din mână au fost epuizate, poți să le amesteci din nou pe cele din fața ta și să o iei de la capăt cu cele trei cărți. ”Trei” reprezintă numărul magic în basme, așa că de la atâtea cărți dezvăluite simultan în acest număr, cine știe? Poate nu o să ne mai dea pace norocul.

Când teancul Ligretto, de care nu trebuie să uiți, e epuizat, strigi tare, nu e nicio surpriză, chiar ”Ligretto”, așa știi că jocul s-a terminat și-ți poți odihni mâinile cât timp râdeți împreună de înflăcărarea pe care v-a dat-o acest joc de rapiditate. Sigur că râsul s-ar transforma repede în concentrare pentru a număra punctele: pentru fiecare carte din mijlocul mesei se primește un punct, pentru fiecare din teancul Ligretto se scad două. Destul de corect, nu? Cât timp vă trageți sufletul, puteți să vă gândiți la o nouă tură de Ligretto pentru că, nu-i așa? Și tu vrei să-ți iei revanșa!

Există și o altă variantă de joc, în care:

1. numerele trebuie aşezate în ordine descrescătoare;
 2. cărţile aşezate succesiv trebuie să fie de culoare diferită.

Dar până acolo, eu îmi doresc să joc varianta clasică, să devin din ce în ce mai rapidă și mai concentrată!

Mi-am aruncat privirea pe jocurile oxygame și mi-am dat seama că sunt variate și pot să transforme un weekend obișnuit în unul cu totul distractiv! Le poți găsi atât pe site-ul www.cutia.ro, pe Facebook, cât și pe YouTube (deocamdată sunt postate tutoriale doar la câteva jocuri, dar cred că vor urma mai multe) pentru a le înțelege mai bine!

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019
Sursele fotografiilor: cutia.ro și super-blog.eu

O schemă inteligentă pentru un corp de vedetă

7

Creierul care nu se hrăneşte pe sine, se mănâncă pe sine.” spunea Gore Vidal. E citatul pe care mi-l amintesc de fiecare dată când sar peste o masă sau ciocolata înlocuiește un prânz. În lumea asta agitată e greu să faci față stresului, să gestionezi timpul și să-ți aduni forțele pentru a te ține de un program, însă merită.

Am o prietenă. Născuse de curând și era obsedată de cele câteva kilograme acumulate după naștere. Avea ea un așa zis “ceai minune” care ar fi trebuit să o transforme în antilopa care încăpea în blugii vechi. Dar tot ce a reușit a fost ca stomacul să-i bolborosească și, într-o zi, să leșine. S-a trezit cu două ore lipsă din memorie, dar cu un bebeluș ce plângea nesupravegheat de cine știe când. Acum, arată demențial, a renunțat la acel ”leac minune”, iar când am întrebat-o, mi-a spus că schema ei se numește: “cei doi M” și se bazează pe: mâncare (gătită) și motivație. Aş adăuga eu şi al treilea M, al ”mişcării”, care împreună cu alimentația, ne revigorează, ne păstrează sănătoși și ”în formă”.

M – Mâncare

Schema “cei doi M” sau “MM”, nu înseamnă să mănânci “M&M’s”, ci un menius sănătos, fiecare element al planului fiind important, dar accentul e pus pe alimentația care trebuie să dea energie, să fie bogată în vitamine și nutrienți, dar să nu depășească numărul de calorii recomandate. Uneori avem impresia că mâncăm sănătos, dar tot nu slăbim? E foarte posibil să fim absorbiți de miturile societății sau să mâncăm la ore nepotrivite, fără un orar bine stabilit.

Mituri:

1. Putem mânca fructe oricând, în orice cantitate

O alimentație sănătoasă trebuie să conțină din toate grupele de alimente, fără să se exagereze, chiar dacă vorbim de fructe. Să nu uităm că fructele conțin fructoză, un zahăr mai ușor de digerat decât cel din dulciuri, dar asta nu înseamnă că sunt lipsite de calorii. Așadar, persoanele care vor să slăbească trebuie să consume fructe în cantități moderate.

2. Toate caloriile sunt la fel

Poți să mănânci 100 de calorii din fursecuri sau dintr-o porție de salată. Chiar dacă te menții sub limita pe care ți-ai impus-o în ceea ce privește numărul de calorii, prima variantă nu îți oferă suficienți nutrienți, iar pe termen lung lucrează împotriva scopului de a pierde din greutate.

3. Toată mâncarea gătită e sănătoasă

Mâncarea gătită e de preferat, de multe ori e mai sănătoasă decât cea Fast Food, dar important e și cum e gătită. Dacă faci o porție de cartofi prăjiți și cașcaval pane, s-ar putea să fii o gospodină desăvârșită, iar cașcavalul să aibă consistența ideală, dar în niciun caz nu e sănătos. De multe ori, nu avem timp să gătim amplu sau nu știm ce combinații se potrivesc și pot fi digerate ușor. Dacă fierbem prea mult se pierd nutrienți. Dacă prăjim, grăsimile saturate sar pe șolduri.

Mituri mai sunt, dar aceastea trei mi se par cele mai importante. Ce nu e sigur mit, este importanța meselor regulate. Mâncatul dezorganizat aduce dezechilibre în organism și facilitează senzația de foame. De aceea ar fi bine să încercăm să mâncăm zilnic același număr de mese, la aproximativ aceleași ore.

Ține de motivație să mâncăm la aceeași oră, să nu sărim peste niciuna și, cel mai important, să nu mâncăm nimic altceva.

M – Motivație

Acest M e temelia celuilalt, are legătură cu gândirea noastră pozitivă. Cum facem să găsim resursele pentru ea?

Motivația e de două tipuri:

  1. Extrinsecă: faptul că vei vedea rezultatele, că vei încăpea în rochița superbă pe care ai cumpăra-o, chit că nu aveau mărimea ta. Oamenii nu-ți vor mai pune porecle, așa cum îi spunea tatăl autoarei Mireille Guiliano: ”sac de cartofi”. Aceasta s-a ambiţionat atât de tare că a reuşit să scrie şi o carte despre slăbitul sănătos.
  2. Intrinsecă: starea de bine pe care ți-o oferă reușita. Să presupunem că poți să spui ”nu” gogoșii cu care te ademeneşte colega de serviciu, vei avea satisfacția că ai rezistat tentației. Agonia va fi doar pe moment, mândria pentru forța ta ar trebui să fie cea care te ambiţionează să reziști tentațiilor de fiecare dată. În timp, alimentația sănătoasă sau orice obicei pe care vrem să-l asimilăm, devine obișnuință.

Motivația e cea care ne ajută să îndeplinim un scop, așa că trebuie să știm care este. Un stil de viață sănătos? Să slăbești? Să te provoci să nu mai mănânci prostii? Să înveți să respecți un program de masă și activitate fizică?

După ce ai stabilit scopul, notează-ți-l mare și citește-l zilnic!

Nu uita: ”Sănătatea e mai bună decât toate”!
Simte-te bine, dar ai grijă de tine! Slăbește, dar sănătos!

Iubirea cu farmecul de azi și de odinioară

5

Iubirea a fost studiată de toți filozofii, medicii și artiștii care au însuflețit-o în opera lor. E motivul pentru care războaie au început, e termenul care a născut controverse și celebre cântece. Iubirea apare în multe forme: împărtășită sau cerșită, veselă sau tragică, inocentă sau perfidă. Sidonia Drăgușanu, o voce suavă și gingașă din perioada interbelică, conturează personaje feminine fascinante și arată iubirea în diverse ipostaze în care eu m-am regăsit. 

Am jurnal de la vârsta de 10 ani, așa că atracția pentru a intra în lumea personajului titular al romanului: ”Jurnalul Aurorei Serafim” nu e o surpriză. Psihologia și caracterul personajelor le regăsesc în cei din jurul meu, dar și în mine însămi. Simt că noi, oamenii, suntem la fel, indiferent că nu ne aflăm în anii ’50, în care se situează societatea prezentată de Sidonia Drăgușanu. Psihologia e aceeași, instrumentele de care ne folosim sunt altele, cum ar fi: internetul, aplicațiile de dating, rețelele de socializare, fără să ne mai limităm la un cerc restrâns de cunoscuți. Prin lumea virtuală e mult mai ușor să îți găsești un partener, dar asta a făcut și ca importanța unei relații să scadă. Acum e simplu să dai: ”swipe right” sau ”swipe left” cu indiferența omului care privește doar un înveliș exterior, o poză, fără să-i asocieze trăsături de caracter, umane, până când interacțiunea nu e mai departe de ecran. Uneori nici atunci, pentru că știi că te poți refugia în aplicația ta, în spațiul acela în care poți să presupui că ești oricine. Asta nu înseamnă că nu funcționează, fără Facebook nu l-aș fi cunoscut pe actualul meu prieten.

Ipostazele în care m-am regăsit din romanul Sidoniei au fost de la iubirea naivă a copiilor la seducția pe care o stăpânesc unele personaje și frica Aurorei Serafim de a nu suferi din nou.

sursă: www.sidonia.ro

Când eram copil, pentru a îmi arăta admirația pentru un coleg de la grădiniță îl loveam sau prindeam mâinile la spate. Așa pare că procedează și Gheorghiță cu Irina – copii de la căminul de zi unde educatoare e Aurora – pe care o necăjește, dar tot o determină să se întoarcă: ”Gheorghiță n-a mai chemat-o, s-a dus singură. Ah, femeile…!”.

Arta seducției e stăpânită cu măiestrie de Lavinia și Gena care se folosesc de un joc, care poate părea ridicol, fără să fie interesate de părerile celorlalți. Dacă Gena îl vrăjește pe un tânăr pentru fiica ei, Lavinia e lipsită de scrupule, tratând iubirea cu indiferență pentru propriul interes, așa cum susține ea însăși: ”mă împrumut pe termen limitat”. Îmi vei spune că asta nu e iubire. Îți voi da dreptate, este doar jocul seducției, dar de aici poți să pici în oceanul sentimentelor sau să te pierzi pe tine. Că ne referim la femei care se ”împrumută” fizic sau ”onorabil” prin căsătoria din interes, seducția e prezentă în lumea noastră. O folosim cu intenții cinstite când inițiem flirtul, așa cum sesizează inginerul Runcan despre băieții lui în legătură cu Nana, căreia, frații, îi oferă și câte un măr. O folosim pentru a obține mici favoruri cum am făcut eu într-o zi de iarnă când am dat des din gene în timp ce îl rugam pe un taximetrist să mă ia pe o distanță nu foarte lungă, dar greu de parcurs prin nămeți. O folosim, uneori, pentru a ne contura viața așa cum pare că face Lavinia. Aurora are forța ei de seducție chiar dacă, poate, nu și-o conștentizează. Vine tocmai din naturalețe, bun simț și inteligență pe care inginerul Runcan le sesizează din moment ce o ascultă în aplicarea ”metodei pedagogice”.

Runcan e bărbatul văduv, ce a iubit mult. Deși vizibil atras de Aurora, își are ”inima bolnavă de amintiri”, iar fata nu reușește să i-o vindece, fiind speriată de iubire. Doar doctorul care o curtează cu sârguință reușește să o facă să își învingă teama de suferință, căci el și-a propus: ”să te scutur zdravăn, Aurora Serafim, să te trezești”. Cred că cei care reușesc să ne scuture sunt cei pe care îi alegem. Pentru că oricât am nega, dragostea ne schimbă.

Frica Aurorei e justificată, având în vedere că prima ei relație a fost una abuzivă. Tipologia lui Ștefan există și în secolul nostru. E bărbatul care își găsește victima într-o persoană care toată copilăria a fost supusă, care nu a avut parte de exemplul tatălui ce a murit, iar cu o mamă care a părăsit-o, a fost crescută de bunicii care erau depășiți de vremuri, devenind ușor, ușor senili până la o confunda pe nepoata lor cu mama ei. Ștefan e tipul care vede mereu problema la ceilalți, nu la el, e gelosul care te-ar suna noaptea, e cel care te face să te simți mică precum o furnică. E bărbatul pe care majoritatea femeilor îl admiră pentru forța aparentă și pentru că vrem să-l schimbăm. Vrem să fim eroina din povestea lui. E necesar în viața noastră pentru maturizare, din păcate, poate lăsa urme adânci.

Eu înțeleg decizia Aurorei când l-a ales pe doctorul Mihail care mie îmi pare cinstit, o ascultă și înțelege. Deși Runcan m-a cucerit prin legătura pe care a făcut-o între ”Micul Prinț” și relația educatoarei cu copiii lui, apoi cu el însuși: ”ne-ai îmblânzit și nu ți-ai luat toate responsabilitățile”, aș fi ales exact ca ea. Nici Micul Prinț nu și-a asumat până la capăt, vulpea fiind doar o altă lecție în viața lui, adevărata ”răscolitoare” sau așa zisul ”Trigorin” fiind ”floarea lui”. Unii oameni nu trebuie să rămână decât amintiri pe baza cărora te dezvolți pentru viitoarea relație, întucât viața lângă ei ar fi fost prea complicată.

Poate, dacă acțiunea se întâmpla în anul nostru, Aurora l-ar fi urmărit pe Ștefan pe Facebook și ar fi înțeles mult mai devreme că se joacă cu mintea ei. Poate Lavinia și-ar fi găsit burtosul cărunt și se muta din țara pe care o urăște sau totul ar fi rămas la fel pentru că noi, oamenii, avem un stil unic de a asimila iubirea.

Scriere pentru Spring SuperBlog 2019

Casa, motivul pentru a zâmbi!

2

Dintotdeauna mi-au plăcut spațiile colorate și îndrăznețe care își păstrează totuși o notă suavă de eleganță. Îmi amintesc că atunci când eram mică, îmi așezăm toate jucăriile frumos pe raft pentru a îmi păstra camera aerisită, iar un set simplu, din lemn, dintr-o masă și patru saune pentru păpuși a ajuns să fie colorat și lipit cu tot felul de abțibilduri din pungile de pufuleți doar pentru a îi da personalitate. Mereu mi-am dorit să-mi pun amprenta pe locul în care stau, iar atunci eram prea mică pentru ca părinții să-mi ofere această șansă. Setul pentru păpuși nu a ieșit chiar o operă de artă, dar eram mândră de el. Cred că mi-ar fi plăcut să arate cam așa, poate chiar să fie din metal şi să aibă mărimea asta:

Sursă: www.somproduct.ro

Dar el era mic, din lemn și mâzălit! Degeaba încercam eu să stau pe scaunele decorate, numai Barbie avea loc, iar eu nu mi-am schimbat numele.

Pasiunea pentru amenajări vine din familie, având în vedere că de mici, părinții încercau, atât mie, cât și surorii mele să ne explice despre designul interior. Despre îndrăzneala stilului multicolor a fost prima lecție prin sfaturile mamei în a amenaja camera noastră, a copiiilor, care avea o cromatică puternică de portocaliu temperată cu bej. Corpuri de iluminat ca din viitor erau distracția noastră, pe care părinții s-au văzut nevoiți să le elimine din decor, din moment ce deveniseră mai mult jucării periculoase. Stilul contemporan e cel mereu în pas cu moda, iar cel clasic, așa cum era casa din copilărie, mai puțin camera mea și a surorii, e reprezentat de mobilier masiv, parchet de culoare închisă şi draperii sau tapet floral. Îmi dădea o stare de bine. Acum, casa părintească e mai degrabă în stilul de amenajare modern, cu parchet în nuanțe puternice, decorațiuni colorate și vii, elemente geometrice și metalice. Noroc că se schimbă repede parchetul, așa au putut trece de la un stil la altul fără să se streseze prea mult. Nu mi-am propus să te obosesc cu pasiunea părinților mei pentru amenajări, mie oricum îmi place să combin tot felul de elemente contemporane cu antice, să fiu curajoasă și să schimb constant mici elemente care să dea un cu totul alt aer locuinței. Am neglijat acest aspect în ultimul timp, mi-am pierdut avântul, iar acum stau în mijlocul livingului și mi se pare golaș. Degeaba a venit primăvara sa-l îmbrace în raze de soare prin ferestrele mari, parcă nu are ce. Poate impresia s-a declanșat și după vizita surorii mele, care e arhitect și designer de interior (v-am povestit despre copilărie, da? Nu e de mirare că a atras-o această profesie) și i-am simțit vibrația glasului compătimitor. Parcă îi și vedeam năsucul cum strâmbă ușor, cu eleganța cuiva care nu ți-ar spune direct: “de la tine lipsește ceva!”. Poate senzația a fost întotdeauna la mine, dar am pus-o în așteptare din comoditate, poate gândindu-mă la economii și alte motive ale omului mereu pe fugă. Însă, dacă voi primi în vizită, în fiecare zi, adierea plăcută a primăverii, merită să schimb câte ceva. Mici modificări s-ar putea să facă minuni, iar bugetul meu să nu intre în colaps.

Nu aș face ceva dramatic, ci doar să mă reprezinte, căci locul în care locuiești e o oglindă a ceea ce ești. Uite! Am făcut și o rimă!

În living aș opta pentru culoare, pentru că poate fi cea mai bună prietenă a ta dacă o asimilezi și o îndrăgești. Mi-aș pune tablouri care să exprime bucuria faptului că natura capătă viață mângâiată de blândele raze de soare.

sursă: www.somproduct.ro

 

Cum scanez cu privirea, îmi dau seama că lipsește o masă de living în jurul căreia să-mi aduc prietenii. Îmi place mult setul ”Shelly” White cu patru scaune ”Shelly”. Masa e extensibilă așa că poate ocupa mai puțin spațiu sau mai mult în funcție de necesitate, arată elegant și simplu cu efect vizual puternic, după câte observi:

sursă: www.somproduct.ro

Bineînţeles că aş pune într-o vază simplă și albă, flori de sezon care nu doar să arate foarte bine, dar să împrăştie în aer mireasma primăverii. Deasupra mesei s-ar potrivi de minune o plafonieră veselă.

sursă: www.somproduct.ro

Dacă tot mobilez livingul, nu e o idee rea să schimb și scaunele din bucătărie. De tapițeria celor pe care le am s-a ocupat deja Luki, dar puteţi să-i spuneţi Gherilă, pisica mea leneșă, dar pătimașă dacă nu o supraveghezi.

sursă: arhiva personală

Așa că aș opta pentru scaun metalic K203, ca să nu mai aibă ce gherăni, iar acesta se potrivește foarte bine cu masa de bucătărie din metal și lemn Magnum Yellow Copper, simplă, dar versatilă, urmând să fie admirată de toți prietenii mei fumători, căci pe ei îi voi trimite în bucătărie din când în când.

sursă: www.somproduct.ro

Noi, ceilalți, vom râde în living cu un covor țesut sub picioare. Nu orice covor, ci unul cu multe detalii, din lână. Mie îmi place mult colecția Isfahan, care are tot felul de imprimeuri cu elemente geometrice, naturale şi vintage.

sursă: www.somproduct.ro

 

Revenind la bucătărie, nu i-aş lăsa în culori sobre pe prietenii care vor poposi mai mult pe acolo pentru că am de gând ca puţin galben să înveselească atmosfera. Culoarea soarelui e puternică şi poate binedispune, dar poate crea şi anxietate folosită în exces. Eu aş opta pentru o pată de galben bine poziţionată pe peretele din bucătărie care să-mi amintească de ritualul meu de dimineaţă, de a bea apă cu lămâie.

sursă: www.somproduct.ro

Gândindu-mă acum cu veselie la câtă lume se va plimba prin casa mea, m-a apucat groaza când mi-am amintit că în hol am împrăștiate o puzderie de perechi de pantofi, obsesie din perioadele tensionate. E cazul să-i sortez și donez pe cei pe care nu-i mai port și să-mi iau un suport practic și suficient de mare. Se găsesc o mulțime de modele pe site-ul SomProduct.ro. Și dacă vrea cineva să rămână o seară? Trebuie să îmbunătățesc și camera de oaspeți, iar acolo pot fi oricât de îndrăzneață vreau, aș folosi un tapet floral care face parte din colectia THE MARVELOUS BOOK OF WALLPAPER ce ilustrează istoria omenirii. 

sursă: www.somproduct.ro

Imi plac poveștile, iar povestea casei noastre e cea pe care noi i-o creăm. Designul floral al tapetului ales de mine amintește de China Antică, așa că printr-un element unic și foarte simplu de montat putem schimba cu totul starea unei încăperi. Sigur că prietena care ar rămâne în camera de oaspeți ar începe să vorbească stâlcit chineză doar pentru a părea interesantă, dar eu aș știi că se comportă așa tocmai pentru efectul puternic pe care îl are tapetul.

Răsfoiesc site-ul SomProduct.ro şi mă las purtată pe culmile inspiraţiei, având în vedere că deviza lor e: “Inspiring Comfort”. Îmi notez ideile, atât pentru a nu le uita, cât și pentru că mi se pare că ți-ar fi de ajutor și ție dacă simți că vrei o îmbunătățire în locuință sau poate știi că îți lipsește ceva. De exemplu, scrolând prin categorii mi-am dat seama că trebuie să cumpăr și vase de gătit noi ca să-mi chem prietenele să împărtășim rețete. Nu aș uita nici de tirbușon. După mirosul de paste din haine, îl asezonăm cu unul demisec. Mi se pare util și fain că pot găsi atât accesorii, cât și piese de mobilier în același loc, unul online, unde poți căuta cât și ce îți dorești, fără să te deranjeze nimeni. Dacă vrei să faci o plimbare şi să vezi ceea ce cumperi, există şi magazine fizice SomProduct în Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca şi Baia Mare, deci poţi să testezi scaunele şi să atingi mesele înainte de a ţi le achiziţiona. Până la urmă, confortul nostru e primordial, așa că hai să ne înconjurăm de tot ce ne face fericiți!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Condu prudent, vacanța are prioritate!

1

La 18 ani, cu verva tinerei rebele, nu ascultam sfaturi, nici măcar de viață, darămite de cum să conduc sau cum să-mi întrețin mașina. Am luat carnetul din prima, m-am întrebat ce e în mintea polițistului, dar am ales să-i zâmbesc și să ies din mașină repede până nu se răzgândește și mă trezesc cu dosarul în brațe. Conduceam bine, văzuse asta polițistul, dar îmi lipsea experiența și eram prea încăpățânată să ascult sfaturi, probabil, dacă observase și această îndărătâicire a mea s-a gândit că o să treacă în timp.

Am un prieten care e pasionat de mașini, mereu mă bătea la cap cu ce e de îmbunătățit la mașina mea, cât de des ar trebui să-i fac revizie și ce accesorii i-ar fi necesare în anumite momente. Singura decorațiune pe care i-am pus-o a fost de Crăciun: coarne de ren, sigur că nu la recomandarea acestui prieten, ci la îndemnul spiritului sărbătorii. Acum m-am învățat minte, dar până atunci hai să stabilim cum o să numim mașina mea pe parcursul povestirii. I-am putea spune Furia Albă sau Elf, pentru că ăsta e numele ei, chiar cu ecuson la purtător, iar Furie pentru că, nu știu de ce, așa își numesc oamenii mașinile.

Prietenul de care vă spuneam e genul care are pe mașina lui până și cârlig de remorcare. Îmi amintesc că mă amuzam câteodată și îl întrebam: ”Mișule, pe cine încerci tu să agăți cu ăla? Merge mai bine agățatul cu un trandafir!” sau ”Ești pirat Mișule? Ce e cu cârligul ăla?”. Degeaba încerca el să-mi explice cât îi era de folositor: că putea tracta o rulotă și să meargă în Vama Veche și să râdă de noi, ceilalți, care ne adăposteam în corturi, ținând din toate părțile să nu-l ridice cu totul furtuna, dacă venea. În predicțiile lui Mișu mereu venea furtuna și mereu rulota era varianta ideală. Se lăuda și că, dacă l-aș fi ciocnit cu mașina, acel cârlig i-ar fi putut salva viața, fiind un fel de scut. Îmi înșira o polologhie de motive, dar nu ți le scriu acum pentru că ne vom lovi de avantajele acestui cârlig și un pic mai târziu în povestire.

Am hotărât într-o zi să merg cu iubitul meu (nu e Mișu) la Vârful lui Roman. Un peisaj superb și un drum pe care nu vrei să te încumeți iarna, dar noi am făcut-o, ce e drept, era începutul primăverii, iar pe drum se creaseră niște cratere imense, așa că sfaturile tuturor, inclusiv ale părinților și ale lui Mișu au fost să așteptăm vara, și de ce nu? Mergem atunci mai mulți. Nu ne-a oprit asta din aventură și nici măcar faptul că eu abia luasem carnetul, iar prietenul meu nici nu încercase să se înscrie la școala de șoferi. Diferența dintre bujie și jojă, de exemplu, fiindu-ne imposibil să o explicăm, chiar dacă viața ne-ar fi depins de asta. Noroc că nu a fost cazul, iar dacă va fi vreodată nevoie, există internet, greu cu semnalul la Vârful lui Roman, dar nu o fi nevoie să știm asta tocmai acolo?

Am înghesuit noi în micuțul Elf tot ce ne doream, multe lucruri fiind doar un moft, total inutile. Pe deasupra, ne hotărâserăm să stăm în cort – doar e primăvară – fără să anticipăm că la Vârful lui Roman e mai frig decât în oraș, mai ales seara. Inspirația nu ne-a spus nici că burdușind mașina cu obiecte e o idee proastă și că o cutie de porbagaj ne-ar fi rezolvat măcar problema spațiului. Oricum, traseul propus de noi era imposibil de realizat pentru Elf și pentru mine. Cât ne-am chinuit toți trei (eu, prietenul meu care se ocupa de moral și Elf care tot bufnea și trosnea neabandonând lupta) tot am fost obligați să oprim, deși nu ajunsesem nici la jumătate din cât ne propusesem să urcăm. Am fost nevoiți să ne întoarcem cu coada între picioare la cei de acasă, sfătuitorii supremi cărora trebuia să le dăm dreptate. Prietenul meu le cam dăduse dreptate dinainte de a pleca, de asta m-a determinat să facem un pariu. Dacă nu ajungeam la destinație aveam să port doar costumul de baie pe drumul de întoarcere, iar dacă ajungeam, el trebuia să se ocupe de toate aranjamentele: cort și organizat doar în slip, la vreo 7 grade. În materialul elastic cu buline care nu prea lăsa loc imaginației am început nervoasă să conduc pe drumul de întoarcere. Totul a decurs bine, deja drumul se lățise, ne apropiam de oraș, dar asta făcea ca apariția unei mașini să fie iminentă. M-am speriat atât de tare că un alt conducător auto ar observa ca sunt in costum de baie, încât am virat repede, fără semnalizare și fără ”cap” la dreapta. Am dat în bordura de pe marginea străzii, ceea ce i-a atras atenția șoferului de care mă speriasem și chiar m-a văzut în costum de baie, dar nu-mi mai păsa de asta, Elf era faultat. M-am văzut nevoită să mă îmbrac în haine și să ignor roșeața omului care oprise să ne ajute.

Degeaba ne-am chinuit cu ajutorul celuilalt șofer să schimbăm roata de rezervă, janta era strâmbă, așa că am apelat la prietenul meu cu cârligul. Nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi fost să se întâmple asta mai aproape de Vârful lui Roman, unde semnalul, poate, se prinde doar dacă te urci pe cea mai înaltă ramură a unui copac. Greu m-am încumetat să apelez la Mișu pentru că știam că urma să-mi toace nervii, dar bine am făcut, căci spărsesem și baia de ulei, așa că remorcarea era soluția. Uite așa, Elf s-a trezit urcat pe platformă, cu vântul ce-i mângâia vopseaua chit că roțile erau nemișcate. Cum? Nu v-am spus că Mișu avea și platformă? Păi da, avea și are! Cu o gaură în buget, am învățat că dacă vreau să mă încumet pe un drum dificil trebuie să fiu pregătită: fizic, psihic și cu lanțuri de zăpadă.

Acum Elf și-a revenit, are și scut auto înnoit, iar eu pun acea întâmplare pe baza tinereții și pe lipsă de experiență. Nu mai râd de cei care se pregătesc înainte de a pleca la drum, cei care fac plinul, își planifică bine bagajele și folosesc cutie de porbagaj, dacă e necesar, cei care își protejează motorul cu scut metalic și cu atât mai puțin, de cei care își montează cârlige de remorcare.

Peripețiile sunt cele care ne fac viața mai frumoasă, chiar dacă, uneori, atunci când se întâmplă, par un calvar. Ce ți-am povestit acum, poate că nu a fost pe un drum de sute de kilometri, poate că nu a fost cel mai greu traseu sau cea mai neobișnuită întâmplare, dar a fost cea care m-a purtat pe drumul maturității, cea care m-a format ca șofer, ulterior. Aș putea spune că a fost parcursul necesar ca din adolescenta nepăsătoare să devin persoana care să se asigure că are tot ce trebuie, iar ce trebuie, nu sunt coarnele de ren, alea nu au prioritate, mai pot aștepta. A fost o peripeție cool, nu doar pentru că am dârdâit în costum de baie, ci pentru că am avut curajul să mă aventurez, să învăț ceva și să-mi dau șansa de a avea alte peripeții cool în următoarele excursii.

Uite așa arată traseul într-o zi frumoasă de vară, iar de aici, mai sunt vreo 4 km de urcat.

Sursă: arhiva personală

Nu e de speriat, dar când riști să fie zăpadă sau gropi e un drum închis. Cu cât urci muntele, cu atât peisajul e mai cuprinzător.

Sursă: arhiva personală

Cum aș proceda acum înainte de a pleca într-o vacanță cu mașina, nu doar după întâmplarea povestită, dar și după îndelungat condus în diverse condiții?

M-aș asigura ca traseul ales să fie realizabil cu mașina. Circulația să nu fie oprită, condițiile meteorologice să fie potrivite. Apoi, mai ales în cazul unui drum lung, aș verifica fiecare aspect al mașinii, de la motor până la faruri. Ideală fiind vizita la un mecanic, menționându-i cât voi conduce și pe ce traseu, ca să-mi spună dacă vehiculul meu e pregătit pentru o astfel de vacanță sau are nevoie de reparații. Vizita e bună chiar și dacă face doar o completare de ulei. În ceea ce privește accesoriile auto, am menționat deja în poveste cât de importate sunt, atât pentru confort, cât și pentru utilitate. Un cârlig de remorcare e necesar și dacă vrei să îți iei bicicleta cu tine, sigur că pentru asta ai nevoie și de suport pentru biciclete. Cutia de porbagaj îți rezolvă problema spațiului, scutul auto îți protejează mașina și mă opresc pentru că ai înțeles, iar eu nu mă transform în Mișu.

Punctul final e cel care ține de organizarea vacanței în sine. Stai la hotel? Dormi în rulotă? Există spațiu amenajat pentru ea? Vrei să iei bicicleta cu tine? Care e bugetul tău? Nu aș uita să-mi fac o listă de activități haioase și obiective turistice pe care să le explorez, să mănânc o masă bună înainte de drum și să-mi fac bagajele cu cel puțin o zi înainte. Evident, mi-aș lua CD-ul cu muzica preferată pentru că nu vreau să aud plângeri de la companionii mei despre reclamele de la radio sau să ne certăm pe frecvența pe care să o ascultăm. Prefer să le plângă urechile de la Christina Aguilera, Beyoncé, Pink, Katy Perry pentru că ce să fac? Îmi plac ”siropoșeniile”.

Casa premium e pentru tine!

1

Am tendința să fabulez. Să-mi plece mintea în viitor, să îmi imaginez drone care mută obiectele dintr-o parte în alta a casei sau ecrane ce zboară deasupra patului când m-am trezit ca să aleg opțiunea pe care mi-o doresc la micul dejun. Opțiune care, bineînțeles, s-ar găti singură. Până una, alta, trăiesc în prezent, iar ce-mi pot dori cel mai mult de la casa mea este să fie constituită din produse premium.

Ce înseamnă pentru mine premium?

Auzisem acum câteva zile un prieten lamentându-se că produsele premium nu sunt decât produse normale cu un preț umflat. Nu am putut să nu simt revoltă și să nu mă gândesc oare câți oameni confundă lucrurile?

Poate că există comercianți care folosesc denumirea de “premium” doar în scop comercial pentru a avea adaosuri mai mari, dar în general, un produs de acest fel este cel pentru care au existat costuri mai mari în ceea ce privește producția, folosindu-se materiale de calitate înaltă. De asemenea, performanța respectivului obiect îl poate include în această categorie sau faptul că există metode de producție speciale pentru el.

Eu am descoperit că produsele premium nu sunt neapărat cele scumpe. O gamă largă găsim pe www.vindem-ieftin.ro. Aceștia au un concept ușor de înțeles din următoarea schemă, care se referă la faptul că nu au adaosul din cheltuielile de hypermarket sau depozit.

sursă: https://vindem-ieftin.ro/concept-vindem-ieftin/

Partea bună în a comanda totul de la ei e că economisești timp și bani având în vedere că se asigură că transportul ajunge în siguranță. În funcție de cantitatea pe care o cumperi au şi discounturi avantajoase. Au și o secțiune video cu recenzii ale celor care au cumpărat.

De ce m-am interesat?

Pentru că acum stau în București, într-o ”cutie de chibrit”, dar mi-ar plăcea să mă întorc la origini, poate la pensie, poate doar în vacanțe. Ideea e că vreau ca ai mei copii, când vor apărea, să aibă un spațiu imens, în care să se desfășoare, să se simtă bine și în siguranță, iar acesta ar fi în Horezu, orașul meu natal. Terenul de acolo e suficient de mare încât să am și o curte spațioasă, poate și grădină, pe care să o umplu cu meri, cireși, peri și multe flori. Piscina nu mi-ar lipsi, având în vedere că o să fie gândită inițial ca o casă de vacanță, iar fără o bălăceală de pomină , unde ar mai fi distracția? În jurul piscinei aș folosi pavaj Traverstone Star Stone pentru că are o estetică plăcută, foarte potrivită epocii în care trăim. Casa mi-aș înconjura-o cu gard WPC. Spre deosebire de lemn, lemnul compozit nu necesită întreținere, e rezistent la temperaturi, mucegai și insecte. Nu aș vrea să mă trezesc cu gardul crăpat, așa că pentru mine, asta e varianta ideală.

Dacă în curte aș avea viță de vie și fântână care să-mi amintească de bunici, casa aș decora-o cu piatră naturală. Mereu am avut o slăbiciune pentru ea, dar stând la bloc, ce era? Să fiu singura cu balcon îmbrăcat în piatră naturală? Pentru acoperiș aș alege țiglă metalică, care e ușoară deci nu risc să se dărâme casa pe mine de la prea multă greutate, nu se sparge, se poate îndoi, dar greu, nu ia foc și mi-aș putea face mansardă pentru că asigură o ventilație eficientă.

sursă: vindem-ieftin.ro

În casă, având în vedere că îmi imaginez că și copiii mei se vor bucura de construcție, m-aș orienta la var interior Caparol fiind ecologic, cu emisii slabe, fără solvenți și cu miros plăcut. Pe albul imaculat al varului împreună cu copiii mei, aș realiza câteva desene, în camera lor, care să reprezinte perioada în care se află. Nu mi-aș face griji de mâzgăleli, aș zugrăvi din nou, întrucât lavabila Caparol are o putere mare de acoperire.

O casă extraordinară, din România, care a primit titulatura, foarte greu de obținut, de “casă pasivă premium”, e a jurnalistului Buhnici. Aici nu doar calitatea materialelor de construcție este extraordinară, dar și conceptul casei smart, care poate fi controlată de la distanță, are inovații de ultimă oră, este sigură și cu facturi lunare aproape nule. Până la o casă atât de inteligentă, am dat acest exemplu pentru că am certitudinea că asta e direcția în care trebuie să mergem, e relevant să ne preocupe o casă aleasă înțelept cu materiale rezistente, care să împlinească nevoi estetice, practice și calitative. Un prim pas pentru casa mea și pentru dorința de a avea grijă de mediu ar fi achiziționarea de panouri solare, care transformă energia solară în cea termică.

”Povestea celor trei purceluși” ne învață încă din anul 1843, când a fost prima variantă scrisă de James Orchard Halliwell Phillips, ulterior fiind preluată de Frații Grimm, că o casă bună se cunoaște încă din temelie. Cu atât mai mult noi, la ani distanță, ar trebui să ne preocupăm constant ca locuința, lăcașul în care omul modern petrece peste 50% din timp, să aibă materiale de calitate, care să reziste în timp, să aibă aspectul pe care ni-l dorim și să ne ofere confort în ceea ce privește sănătatea noastră. Astfel că produsele premium merită investite într-un spațiu care nu doar că reprezită locul în care dormi, dar te reprezintă pe tine însuți. Cât de bine te vei simți când știi că ai investit în tine? Când știi că nu-i nevoie de o avere pentru o astfel de casă, ci doar un plan bine pus la punct, alegeri înțelepte și de ce nu? Să achiziționezi toate materialele de la același magazin, recomandarea mea fiind:

Eu acum îmi sun părinții care știu cei mai buni constructori din Horezu și pot să facă o manoperă exact cum mi-o doresc.

 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Secretul vieții fericite: pizza și iubirea

3

Pizza are o însemnătate mare pentru mine. Momente importante din viața mea s-au petrecut în mirosul și aburul cald al acestui preparat minune care se potrivește oricui. Nu există om căruia să nu-i placă pizza. O găsești în tot felul de combinații, care mai de care mai trăznite sau clasice. Iubești ananasul? Nicio problemă! Ești vegetarian? Iarăși pizza te rezolvă! Îți place pâinea? Fugi de blatul subțire, ai alte opțiuni! Vrei să trăiești experiență de italian? Pizza e soluția. Uite câte sortimente sunt la Dodo Pizza. Nu vă scriu întâmplător de această pizzerie. Nu doar că au preparate gustoase, gustoase, dar pe mine mă leagă o amintire dragă.

Era o zi de primăvară, destul de ploioasă așa că idealul meu era să lenevesc cu părul ciufulit, în pijama, între pereți, uitându-mă la televizor, jucându-mă pe laptop sau citind. Interfonul gălăgios mi-a stricat zenul. Credeam că e poșta, așa că nici n-am întrebat cine e, doar am apăsat butonul de acces. M-am așez din nou în pat ca imediat să mă ridic – probabil universul îmi urmărise lenea monstruasă și voia să mă pună la treabă – căci bubuieli năucitoare s-au auzit în ușa mea.

“Vine sfârșitul lumii și nu știu eu?”

M-am uitat pe vizor. Era un tip cu o cutie imensă de pizza. A greșit oare adresa?

– Nu am comandat pizza, am spus cu tărie de caracter, dar am fost nevoită să-mi încordez pumnii ca să nu o înșfac. Aș fi vrut să o plătesc și să o mănânc în timp ce vizionez un film, dar m-aș fi simțit mult prea vinovată pentru cel care rămânea fără ea. În plus, știam că cei de la Dodo Pizza ți-o aduc destul de repede, iar dacă întârziau mai mult de 45 de minute mă alegeam cu încă una. Aș fi mâncat și seara, așa că ziua mea ar fi fost aranjată, fără ieșit din casă când nu ai chef.

Băiatul de la livrări, derutat și ușor speriat, s-a uitat pe foaia lui și a citit:

Livrare pizza la adresa…, mi-a arătat foaia.

Era adresa mea.

– O fi o farsă? l-am întrebat și eu la fel de buimacă.

– Să știți că e 0 lei.

– Pizza nu costă 0 lei.

– Iubito! E de la mine, chiar stai să te tocmești atât? intervine prietenul meu, care apare ca de nicăieri, ia pizza din brațele băiatului și mă pupă.

sursă: https://www.flickr.com/photos/dodopizzamedia/albums

Mi-am dat repede cu degetele prin păr ca să aranjez palmierul creat în mod natural și l-am lăsat să intre. Ce era de făcut? Avea pizza la el. Papilele mele gustative nu mi-ar fi iertat-o dacă-i închideam ușa drept în față, gând pe care l-am avut o fracțiune de secundă.

Comandă pizza de fiecare dată când e o ocazie specială” e mottoul relaței noastre pentru că prima întâlnire am avut-o la pizzerie. M-am gândit: “e 8 martie? Nu!”, “e Ziua Îndrăgostiților? Nu!”, “am uitat când m-am născut și e ziua mea?”. Nu de ziua mea uitasem, ci de ziua noastră. Făceam trei ani de relație, iar când mi-am dat seama, m-am prefăcut că știam și că mă ocupasem să iau suc special pentru moment, că prevăzusem apariția lui. Iar el s-a prefăcut că mă crede și a ignorat că sticla de suc era pe jumătate goală.

Dacă pizza e o constantă în viața noastră și ne ajută să ne marcăm momentele importante, surpriza și mai mare a acelei zile care trebuia să fie cel puțin banală, a fost când cutia s-a deschis. Pizza arăta demențial, iar porumbul îmi făcea cu ochiul. Mă repezisem într-o felie când m-am văzut nevoită să o las în așteptare, căci în cutie, lângă pizza, stătea strălucitor și mic un inel cu o piatră albastră.

sursă: https://www.facebook.com/DodoPizza.ro/

Că e zi obișnuită
Sau una nebănuită
Că e sărbătoare mare
Sau doar ți-e poftă tare
E mereu bine venită
Pizza ce ți-e cuvenită
Te aștept să te gândești
Dacă te căsatorești!

Era mesajul scris pe cutie, pe care nici nu-l sesizasem până atunci.

– Te căsătorești cu mine?

– Ca să mâncăm toată viața pizza?

– Și de asta!

– Da!

Apoi, ne-am așezat în fața laptopului, molfăind cu poftă și uitându-ne la camerele web de pe site-ul Dodo Pizza. Ce poate fi mai plăcut decât să mănânci pizza, cu un inel nou pe deget și să te uiți cum o bilă de făină devenită aluat va primi titulatura de pizza în spiritul sărbătoriilor, poate chiar simple: o promovare, o onomastică, o zi obișnuită în care ai poftă de ceva delicios sau o cerere în căsătorie, ca în cazul nostru. Din câte știu, poți să vizitezi bucătăria direct, nu neapărat de la distanță, dar nu-mi pierdusem scopul zilei, acela de a nu ieși din casă.

A. s-a apropiat de urechea mea, de abia așteptam să aud. Eram sigură că va spune ”te iubesc!”, dar a spus…

– Să știi că pizza asta e Dodo dintr-un motiv.

– Știu, știu, e delicioasă, a fost ce am spus cu voce tare, dar în mintea mea am continuat cu: ”acum spune te iubesc!”.

– Pe lângă asta. Aș vrea ca povestea noastră să evolueze ca a lor. Să ne împrăștiem iubirea cu viteză și determinare. Să ne creăm în relație un sistem la fel de bun ca Dodo IS, pe care să-l perfecționăm constant.

Mă uitam la el înmărmurită, dar a continuat explicându-mi că deși Dodo Pizza a început ca un singur restaurant în Syktyvkar, nordul Rusiei, acum sunt peste 450 în 12 țări diferite, înclusiv la noi. Totul a pornit de la Fedor Ovchinnikov care și-a dorit să creeze o companie IT care să facă pizza, ceea ce o face pe Dodo Pizza cu totul neobișnuită. ”Să știi iubito, că blogul lui l-a făcut pe un fan să vină cu investiția inițială. Tu ai blog, poate ne iese și nouă ceva din asta” a fost fraza pe care am reținut-o mot à mot pentru că a zis-o cu un așa aplomb că l-am pupat pe nas.

Am înțeles până la urmă și comparația dintre sistemul Dodo IS și relația noastă. Acest sistem, revoluțional în ceea ce privește comenziile, oferă clientului acces la site, iar fiecare angajat are contul său de acces. Dodo IS este conectat cu tot procesul, de la prepararea pizzei până la livrarea și plătirea comenzii. În Rusia, Dodo Pizza folosește deja drone pentru livrarea comenziilor. Încă nu te-ai prins de comparație? Și mie mi-a luat mult, cred că ce voia să spună e că își dorește ca relația noastră să evolueze constant, să funcționeze fără secrete inutile, să avem totul ”în platformă” și de ce nu? Să ajungă până la nori pe drona potrivită.

În viața mea, pizza a fost preparatul preferat din copilărie pentru că îl mâncam rar, a fost cele 8 felii împărțite cu colegii de la cămin, a fost acolo la zilele mele de naștere și la ale prietenilor. Această întâmplare încă nu s-a petrecut, e una fictivă, dar știu sigur că așa mi-ar plăcea să fie. Aștept ca eu și A. să facem 3 ani de relație și te anunț.

Scriere fictivă pentru Spring SuperBlog 2019