Ficțiune

Home Ficțiune

Primăvara unde-i? Nu aici!

0

Dacă am ochii frumoși, fulgii îi sărută
Cu picături mai reci ca roua dimineții
Dacă am buze pline, zăpada le caută
Cu albul impecabil al cerului amiezii
Dacă am bucle multe, neaua le asmută
Cu duritatea lunii ce aparține serii

Dar eu nu am nimic, așa că nu mă atingi
Mă lași să stau pitită ca o fricoasă în crengi
Tot așteptând cu drag al primăverii ghiocel
Ce stă ascuns, cu dor amar, de iarna ce-i model.

Secretul vieții fericite: pizza și iubirea

3

Pizza are o însemnătate mare pentru mine. Momente importante din viața mea s-au petrecut în mirosul și aburul cald al acestui preparat minune care se potrivește oricui. Nu există om căruia să nu-i placă pizza. O găsești în tot felul de combinații, care mai de care mai trăznite sau clasice. Iubești ananasul? Nicio problemă! Ești vegetarian? Iarăși pizza te rezolvă! Îți place pâinea? Fugi de blatul subțire, ai alte opțiuni! Vrei să trăiești experiență de italian? Pizza e soluția. Uite câte sortimente sunt la Dodo Pizza. Nu vă scriu întâmplător de această pizzerie. Nu doar că au preparate gustoase, gustoase, dar pe mine mă leagă o amintire dragă.

Era o zi de primăvară, destul de ploioasă așa că idealul meu era să lenevesc cu părul ciufulit, în pijama, între pereți, uitându-mă la televizor, jucându-mă pe laptop sau citind. Interfonul gălăgios mi-a stricat zenul. Credeam că e poșta, așa că nici n-am întrebat cine e, doar am apăsat butonul de acces. M-am așez din nou în pat ca imediat să mă ridic – probabil universul îmi urmărise lenea monstruasă și voia să mă pună la treabă – căci bubuieli năucitoare s-au auzit în ușa mea.

“Vine sfârșitul lumii și nu știu eu?”

M-am uitat pe vizor. Era un tip cu o cutie imensă de pizza. A greșit oare adresa?

– Nu am comandat pizza, am spus cu tărie de caracter, dar am fost nevoită să-mi încordez pumnii ca să nu o înșfac. Aș fi vrut să o plătesc și să o mănânc în timp ce vizionez un film, dar m-aș fi simțit mult prea vinovată pentru cel care rămânea fără ea. În plus, știam că cei de la Dodo Pizza ți-o aduc destul de repede, iar dacă întârziau mai mult de 45 de minute mă alegeam cu încă una. Aș fi mâncat și seara, așa că ziua mea ar fi fost aranjată, fără ieșit din casă când nu ai chef.

Băiatul de la livrări, derutat și ușor speriat, s-a uitat pe foaia lui și a citit:

Livrare pizza la adresa…, mi-a arătat foaia.

Era adresa mea.

– O fi o farsă? l-am întrebat și eu la fel de buimacă.

– Să știți că e 0 lei.

– Pizza nu costă 0 lei.

– Iubito! E de la mine, chiar stai să te tocmești atât? intervine prietenul meu, care apare ca de nicăieri, ia pizza din brațele băiatului și mă pupă.

sursă: https://www.flickr.com/photos/dodopizzamedia/albums

Mi-am dat repede cu degetele prin păr ca să aranjez palmierul creat în mod natural și l-am lăsat să intre. Ce era de făcut? Avea pizza la el. Papilele mele gustative nu mi-ar fi iertat-o dacă-i închideam ușa drept în față, gând pe care l-am avut o fracțiune de secundă.

Comandă pizza de fiecare dată când e o ocazie specială” e mottoul relaței noastre pentru că prima întâlnire am avut-o la pizzerie. M-am gândit: “e 8 martie? Nu!”, “e Ziua Îndrăgostiților? Nu!”, “am uitat când m-am născut și e ziua mea?”. Nu de ziua mea uitasem, ci de ziua noastră. Făceam trei ani de relație, iar când mi-am dat seama, m-am prefăcut că știam și că mă ocupasem să iau suc special pentru moment, că prevăzusem apariția lui. Iar el s-a prefăcut că mă crede și a ignorat că sticla de suc era pe jumătate goală.

Dacă pizza e o constantă în viața noastră și ne ajută să ne marcăm momentele importante, surpriza și mai mare a acelei zile care trebuia să fie cel puțin banală, a fost când cutia s-a deschis. Pizza arăta demențial, iar porumbul îmi făcea cu ochiul. Mă repezisem într-o felie când m-am văzut nevoită să o las în așteptare, căci în cutie, lângă pizza, stătea strălucitor și mic un inel cu o piatră albastră.

sursă: https://www.facebook.com/DodoPizza.ro/

Că e zi obișnuită
Sau una nebănuită
Că e sărbătoare mare
Sau doar ți-e poftă tare
E mereu bine venită
Pizza ce ți-e cuvenită
Te aștept să te gândești
Dacă te căsatorești!

Era mesajul scris pe cutie, pe care nici nu-l sesizasem până atunci.

– Te căsătorești cu mine?

– Ca să mâncăm toată viața pizza?

– Și de asta!

– Da!

Apoi, ne-am așezat în fața laptopului, molfăind cu poftă și uitându-ne la camerele web de pe site-ul Dodo Pizza. Ce poate fi mai plăcut decât să mănânci pizza, cu un inel nou pe deget și să te uiți cum o bilă de făină devenită aluat va primi titulatura de pizza în spiritul sărbătoriilor, poate chiar simple: o promovare, o onomastică, o zi obișnuită în care ai poftă de ceva delicios sau o cerere în căsătorie, ca în cazul nostru. Din câte știu, poți să vizitezi bucătăria direct, nu neapărat de la distanță, dar nu-mi pierdusem scopul zilei, acela de a nu ieși din casă.

A. s-a apropiat de urechea mea, de abia așteptam să aud. Eram sigură că va spune ”te iubesc!”, dar a spus…

– Să știi că pizza asta e Dodo dintr-un motiv.

– Știu, știu, e delicioasă, a fost ce am spus cu voce tare, dar în mintea mea am continuat cu: ”acum spune te iubesc!”.

– Pe lângă asta. Aș vrea ca povestea noastră să evolueze ca a lor. Să ne împrăștiem iubirea cu viteză și determinare. Să ne creăm în relație un sistem la fel de bun ca Dodo IS, pe care să-l perfecționăm constant.

Mă uitam la el înmărmurită, dar a continuat explicându-mi că deși Dodo Pizza a început ca un singur restaurant în Syktyvkar, nordul Rusiei, acum sunt peste 450 în 12 țări diferite, înclusiv la noi. Totul a pornit de la Fedor Ovchinnikov care și-a dorit să creeze o companie IT care să facă pizza, ceea ce o face pe Dodo Pizza cu totul neobișnuită. ”Să știi iubito, că blogul lui l-a făcut pe un fan să vină cu investiția inițială. Tu ai blog, poate ne iese și nouă ceva din asta” a fost fraza pe care am reținut-o mot à mot pentru că a zis-o cu un așa aplomb că l-am pupat pe nas.

Am înțeles până la urmă și comparația dintre sistemul Dodo IS și relația noastă. Acest sistem, revoluțional în ceea ce privește comenziile, oferă clientului acces la site, iar fiecare angajat are contul său de acces. Dodo IS este conectat cu tot procesul, de la prepararea pizzei până la livrarea și plătirea comenzii. În Rusia, Dodo Pizza folosește deja drone pentru livrarea comenziilor. Încă nu te-ai prins de comparație? Și mie mi-a luat mult, cred că ce voia să spună e că își dorește ca relația noastră să evolueze constant, să funcționeze fără secrete inutile, să avem totul ”în platformă” și de ce nu? Să ajungă până la nori pe drona potrivită.

În viața mea, pizza a fost preparatul preferat din copilărie pentru că îl mâncam rar, a fost cele 8 felii împărțite cu colegii de la cămin, a fost acolo la zilele mele de naștere și la ale prietenilor. Această întâmplare încă nu s-a petrecut, e una fictivă, dar știu sigur că așa mi-ar plăcea să fie. Aștept ca eu și A. să facem 3 ani de relație și te anunț.

Scriere fictivă pentru Spring SuperBlog 2019

Viitorul sună…e-Bine

1

Am primit aceast mail de dimineaţă, nu pot să nu vi-l arăt şi vouă. Nu de alta, dar am impresia că sunt schizofrenică, totuși, mailul e acolo. Ce s-o întâmpla peste 25 de ani? Dumnezeule! Vom putea oare să trimitem mesaje virtuale versiunilor noaste mai tinere şi neştiutoare? Varianta mea ridată susține că peste un sfert de secol, lumea o să arate cam aşa:

Subiect mail: Învaţă de pe acum ce înseamnă e-Mobility

Dragă puştoaică,

Nu te întreba cum de îți scriu, afli tu peste 25 de ani. Apropo, nu vreau să te descurajez, dar știi părul tău negru natural pe care toți ți-l admiră? Pe la 40 de ani, va fi de un alb strălucitor, iar dacă pici pe gheaţă s-ar putea să te trezeşti cu el smuls, de un puşti ce vrea să facă un bulgăre de zăpadă. Dar nu de asta ți-am scris, ci ca să-ți mulțumesc! Da! Îți mulțumesc că dintre toate mașinile care există pe piața de vanzări auto ai ales Mercedes-Benz EQC. Uite ce bine arată:

Ai fost parte din schimbarea lumii, încă de la început. O lume e-Mobility, de asta mă bucur eu acum. Nu ştii ce înseamnă? Draga mea, pune mâna şi învaţă! Totul se învârte în jurul conceptului Eco, aşadar în jurul vehiculelor electrice, hybrid si cele care utilizeaza pile de hidrogen pentru propulsie. Stai liniştită, o să înţelegi imediat despre ce e vorba, după ce îţi voi explica cum e viaţa mea acum. În principiu, acum există doar mașini electrice și hybrid. Pare greu de crezut, știu și că te gândești cum e posibil, din moment ce realitatea pe care o cunoști tu a mașinilor electrice are în continuare mici dezavantaje, dar toate se vor rezolva. Știu că prețul achiziționarii îți pare ridicat, dar te asigur că în timp merită, costurile de reîncărcare a unei mașini electrice fiind mai mici decât al alimentării clasice și există subvenții care te scutesc de la anumite taxe rutiere. Din câte îmi aduc aminte, chiar și pentru achiziționarea unei astfel de mașini statul acordă un ecotichet, și până la urmă, gândește-te cât de bine se simte jungla ta de pe balcon fără multitudinea emisiilor de carbon, alea care te fac să-ți curgă ochii și să-ți apară coșuri peste noapte. Știu că îți faci griji și de faptul că va trebui să oprești des să reîncarci, chiar sunt griji inutile, tu oricum mergi mai mult prin oraș, iar vehiculele electrice au în prezent o autonomie de aproximativ 450 km, așa că e rezonabil ca după o astfel de distanță să iei o pauză numai bună de reîncărcare a bateriilor, la propriu și la figurat. Știi că îți cunosc gândurile, nu? Chiar și la 25 de ani distanță de tine, îmi vine să te urechez când te aud: ”o infrastructură creată de atâta timp pentru mașinile pe combustibil nu poate fi schimbată”. Ce tot gândești tu acolo, puștoaică? Da, e greu, e foarte greu, dar se poate, iar exemplu îmi stă propria-mi lume, din anul 2044. Aici avem o mulțime de stații de încărcare rapidă, pe care le găsești peste tot: în parcări de magazine, hoteluri și chiar sub formă de baterii externe, pe care le poți ține la tine. Sunt la fel de mici ca bateriile externe de la telefon. E incredibil! Mă mir că nu le confund între ele câteodată, dar mă și bucur, altfel, îndiferent cât de smart ar fi telefonul meu, tot cred că ar lua-o razna.

Hai să te iau cu ce e mai ușor de imaginat: Hoverboard-uri. Da, ai citit bine, aceste mici invenții care par de pe altă lume, și pe care nu ai reușit niciodată să îți ții echilibrul, așa că ai preferat să uiți că puștii de 12 ani reușesc, iar tu ai rămas la clasicele role. Aceste nebunii cu lumini, rapide și care necesită echilibru au împânzit lumea, iar acum există și varianta lor care se ridică ușor în aer. Zici că faci surfing prin aer. Sigur că asta e forma puerilă a dezvoltării care a avut loc, având în vedere că acum mașinile se conduc singure, chiar și parchează fără ajutorul tău. Cei nostalgici după rotirea volanului au varianta de a alege și asta, dar în principiu pot să-și citească mailurile, să se uite la filme sau la peisaje fără să miște un deget. Degetul mai bine îl folosesc la deblocarea mașinii, care funcționează atât conectată la telefonul proprietarului, dar și prin amprentă. Se pot pune mai multe amprente, așa că acces poate avea atât soția, cât și soțul dacă vor să folosească pe rând mașina. Știu, ți-am promis că te iau cu ceva mai ușor, dar deja te-am pierdut. Te pomenești că ți-a rămas privirea la cuvântul ”soț” și vrei să-ți povestesc de bărbatul visurilor. E vecinul de la doi cu ochii albaștri? E tipul care îți lasă trandafiri pe birou la muncă? E cel cu care ai ieșit la întâlnire acum trei zile? Hai că te lămuresc, dar nu înainte de a îți spune că există taxiuri zburătoare, un fel de drone imense care te conduc unde îți dorești doar introducând adresa pe un ecran. Sigur că le chemi folosind o aplicație mobilă. Mă mir că nu m-a lovit până acum una direct în cap. Glumesc, dragă, au un sistem foarte inteligent de funcționare, nu există nicio șansă de a atinge vreun om, poate doar între ele. Iarăși glumesc!

Avem tuneluri care au înlocuit metroul. Sunt niște capsule care te transportă foarte rapid pe sub pământ dintr-o parte în alta a lumii. Pare un carusel nebun și zgomotos, dar să știi că toate invențiile astea pe electricitate sunt de fapt atât de silențioase că îți auzi propria respirație. 

Poate te gândești că toate inovațiile astea au făcut ca relațiile umane să se degradeze, ca oamenii să rămână fără joburi, ca lumea să se dividă între bogați și săraci, din contră, mereu va fi nevoie de oameni care să se ocupe de mentenanță. În plus, au apărut noi profesii, noi provocări pentru a controla o lume care nu mai seamănă decât foarte puțin cu ce a fost. Domeniul medicinii a făcut minuni, de exemplu, cu leacul contra cancerului, iar membre high-tech sunt oferite celor care au suferit amputări. Nu doar în medicină e nevoie continuă de cercetare, dar inginerii, informaticienii și astronomii  și-au triplat numărul. Faptul că oamenii ajung mai repede dintr-o parte în alta a lumii, face ca aceștia să aibă mai mult timp pentru studiu și domenii creative, pentru că sufletul nu se pierde niciodată, indiferent câtă inteligență artificială ne înconjoară.

Sigur că putem călători și pe lună acum. S-a construit un lift imens care cât ai zice  “miere” te duce acolo. Mulți tineri aleg să-și facă luna de miere pe lună. Știu, te întrebi dacă tu ți-ai petrecut zilele de după nuntă pe lună. Dar cine ți-a zis că te-ai căsătorit? Ai răbdare, nu te mai plimba dintr-o parte în alta cu telefonul ăla, poate îl spargi ,iar la tine, încă, nu s-au inventat husele cu airbag.

Pare incredibil ce îți povestesc că o să se întâmple peste doar 25 de ani, dar să ne amintim în ce ritm amețitor s-a dezvoltat domeniul IT, parcă ieri abia avem niște cutii imense pe care le numeam: ”calculatoare”, iar acum stăm în brațe cu cele mai subțiri device-uri. Crezi că am prea multă imaginație, dar și despre Jules Verne se considera că scrie SF pentru că povestea despre submarinul electric, elicopterul și chiar buletinul de știri, toate invenții ce există și în 2019. 

E o lume minunată, ca să nu-ți mai scriu că scaunele mașinilor îți fac masaj! Mașina în sine e un fel de smart watch pentru că poate monitoriza pulsul, poate vorbi cu tine și chiar iniția apeluri cu ceilalți participanți la trafic. Eu de abia aștept să pună pulverizatoare cu abur! Ca acelea de pe terase în verile caniculare.

P. S. În legătură cu bărbatul lângă care vei îmbătrâni, ți-am promis lămuriri, dar nu am precizat când, nu-i așa? E și mâine o zi, și peste 15 ani una, și peste 25 de ani… Între timp, să nu uit, brandul Auto Schunn aniversează 25 de ani, , în anul tău, eveniment ce coincide cu lansarea SUV-ului Mercedes-Benz EQC. Te rog eu mult, nu uita de el, doar așa se face că primești acum acest mail de apreciere! Cine știe, poate când îl cumperi întâlnești și bărbatul ăsta la care visezi!

Probabil alegerea e ca și făcută din moment ce am primit mailul.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Albinuța

0

Albinuța-n pumnul meu
Nu mai zboară ca un zmeu
E captivă și i-e greu
Să mai umble teleleu

Dar ii dau drumul ușor
Îmi scutur mana cu dor
Doar să plece, n-o mai sta
Eu deja am strigat “taaa”
Cand ea acul l-a infipt
Si ma simt un pic cam fript
De faptura ce firavă
M-a lasat ușor bolnavă
Cu o mână bandajată
Unde-i mierea colorată?

Eu am fost cea rea de fel
Căci din palmă-am cutezat
Libertatea i-am furat
Dar puternică din fire
Nu trebuie să ne mire
Cum cu acul a luptat
Și din pumn a evadat

Sacrificiul e suprem
Dacă libertate vrem

Poezie Contemporană

0

Rimă de se poate
Măsură nici atât

Cât despre ritm?
Ce mai vorbim?

Conversație cu Periuța

1

Periuța: Ești frumoasă!
Eu: Nu m-ai văzut. Nu ai ochi!
PeriuțaȚi-am simțit respirația. E fresh și miroase a lămâie. Sigur ești frumoasă!
Eu: Asta e pasta de dinti. Eu am mâncat usturoi aseară.
Periuța: Ah… credeam că vine de sub chiuvetă, de la coșul de gunoi. Scuze! Esti urată!
Eu: Și tu!

Au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit înainte de a fi aruncată spre noua ei prietenă: coșul de gunoi. Așa se stinge relația dintre mine si o periuță scumpă “la bani”, dar nu și “la personalitate”.

Ecoul încă se aude dupa ce închid ușa.

Periuța: Aici miroase mai bine…

Poate să zică ce-o vrea. Usturoiul e sănătos și bun.

Veștile bune se cunosc de dimineață

5

Dimineață, abia îmi deschid ochii că mirosul de cafea mă învăluie. Vreau să-l îmbrățișez pe A., dar dau doar de pernă. E bună și asta, o strâng puternic în brațe. Mă lovește realitatea! Mirosul de cafea, atât de îmbietor, e conectat de A., el e responsabilul! Teleghidată, ca în desenele animate când un miros capătă o culoare și târăște personajul după ea, exact așa, vârful nasului meu e prins de o funie imaginară creată din aroma înviorării și mă atrage în bucătărie, unde două cești de cafea mă privesc, parcă, așteptând să fie devorate. 

A. nu e nicăieri. L-aș căuta, dar ceașca îmbrăcată într-o spumă fină mă atrăge mai tare. Dacă e o farsă? Dacă mi-a pus laxativ? Mă uit pe ecranul telefonului, nu e 1 aprilie. Ar trebui să fiu în siguranță. Suficient mi-e gândul ăsta să încep să-mi afund buzele în una dintre cești.

-Latte Machiato, exact cum îți place, aud o voce divină și două brațe mă prind de talie.

Mă uit la ecranul espressorului, observ o mulțime de optiuni, mai exact 15. Îl privesc pe A. cu ochii mijiți.

– M-ai prins! Am dat iama în magazinul online MagNet.ro!

Îi aud inima bătând cu putere.

– Sper că ai căutat la promoții de espressoare! am spus încruntându-mă.

– Da, da, normal, spune încurcat.

– Să știi că funcționează!

În continuare nu înțelege.

– Funcționează. Cafeaua asta e un magnet! Am simțit-o din vis.

– M-ai visat, iubito? mă întreabă vizibil ușurat. A scăpat de o ceartă pe motive că nu m-a consultat înainte sau că a intrat în economiile noastre. Dar cum să mă supăr când invenția asta, a aparatelor de făcut cafea mi se pare printre cele mai tari ale lumii? Probabil de asta oamenii s-au gândit să inventeze espressorul încă din anul 1884. 

– Am visat-o pe ea, cafeaua asta!

Și-a luat ceașca bosumflându-se, dar nu a durat mult, cred că i-a trebuit o sorbitură doar, ca fața să i se lumineze.

– Dar când l-ai montat? l-am întrebat curioasă.

– Am avut ajutor.  Dacă îl înregistrezi ți se oferă asistență la instalarea și montarea lui, să fii sigur că faci totul cum trebuie.

– Iar eu nu m-am trezit?

– Se pare că la tine doar cafeaua funcționează, iar cum asta e una foarte bună, uite că și doar mirosul a fost suficient.

M-am strâmbat la el și am început să analizez noul nostru ajutor de dimineață, nu de alta, dar mai știți reclama: ”Cand nu esti tu ia un Snickers?”, așa e pentru mine o cafea bună, e un fel de poțiune care din Medusa, din mitologia greacă, mă transformă în Atena, zeița înțelepciunii. E suficientă o sorbitură ca în mintea mea să înceapă să se lege ideile, cuvintele și să simt că sunt un izvor inspirațional. Imagini cu mine copil se derulează pe repede înainte în mintea mea: eu la ora de lucru manual când lipeam boabe de cafea pe o felicitare, iar din trei lipite, una dispărea în gura mea sau când am încercat să-mi imit părinții care, pe vremea aia, făceau cafeaua la ibric. Evident că nu am lăsat apa să fiarbă, dar eram atât de mândră de surpriza pe care le-am făcut-o că s-au prefăcut că le place. Apoi, în facultate, cafeaua devenea combustibilul tuturor în sesiune, dar ca să-mi opresc avalanșa de amintiri, prefer să mă îndrept spre noua achiziție: espressorul automat Saeco Xelsis SM7683/00. Mă joc pe ecranul tactil și-mi place foarte mult că poți să-ți personalizezi cafeaua și chiar să memorezi opțiunile alese. Intru pe site-ul www.magNet.ro și citesc toată descrierea. Sunt impresionată, intră și tu dacă vrei să afli despre tehnologia LATTE PERFETTO, care se ocupă ca spuma de lapte să fie atât de cremoasă că rămâi cu ea suspendată pe buza superioară (e o metaforă, rujul tău e în siguranță) sau cum de RÂŞNIŢELE CERAMICE extrag cea mai bună aromă din boabele de cafea. Nu vreau să-ți răpesc din bucuria de a descoperi tu, dacă ești interesat, așa că mă opresc aici din reproducerea descrierii.

Ce e drept, prețul este destul de mare, clar prietenul meu s-a întrecut pe sine. Există și alte modele performante din care poți alege, dar trebuie să recunosc că eu sunt fericită cu decizia luată, așa avem cafeaua făcută simultan. Cu avântul unui copil ce a primit o acadea nu m-am putut abține să nu-i propun:

-Hai să ne chemăm toți prietenii! Fiecare va primi ce sortiment de cafea își dorește.

 -Nu aici, iubito!

– Dar unde?

– Mai știi localul ăla drăguț din centru pe care l-ai văzut tu și ai zis că ar fi super un spaţiu de socializare acolo?

Dau din cap fără să înțeleg unde vrea să ajungă.

– L-am închiriat! Vom avea micul nostru spaţiu de distracţie! Vom aduce jocuri, cărți și espressor pentru cei care vor să-și înceapă ziua bine.

– Glumești, mă surprind cu vocea tremurândă.

– Ba deloc!

M-am îndreptat spre espressor și l-am luat în brațe.

– Dar eu îl vreau acasă! 

– Ăsta rămâne aici, alegem altele.

– Tu ai moștenit o avere și nu-mi zici mie?

– Cred că e timpul să investim în noi și să-i ajutăm și pe alții să aibă zile frumoase. Ne vom consolida vechile prietenii și vom cunoaște oameni noi.

– Asta e cea mai frumoasă dimineață! Tu, vești bune și o cafea demențială!

– Să vezi ce cafele demențiale vom oferi noi! Oamenii se vor simți ca acasă, iar noi le vom pune piesele: N.O.H.A. – Tu Cafe´, One Cup of Coffee a lui Bob Marley, The Cranberries – Wake Up and Smell the Coffee. Zi și tu una!

– Urma – Buy Me With a Coffee!

– Am făcut-o deja, iubito!

– Bine! Atunci eu voi striga de fiecare dată versurile turcești: ”Cafeaua are alți nuri decât vinul/Sângele ei oacheș îți ațâță chinul/E fără de pereche să atragă mușterii/Fierbinte când se-arată, o vrem cu toții ca dilii

– Am înțeles! Vrei să nu vină nimeni…

– Da! Să fim doar noi doi și-o cafea neagră, așa cum zice și Sorescu: “O cafea neagră voi servi, totuși/ Din mâna ta.

Degeaba aștept o replică amuzantă despre romantismul meu sau firea poetică. Nimic! A. e absorbit de ecranul tactil pe care apasă pentru un cappuccino.

Tu cum îți bei cafeaua? Ce amintiri te leagă de licoarea brună?

 

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019
Sursa fotografiilor:  www.magNET.ro (Profimatic SRL)

Conducerea MDP

2

La masa rotundă, supraîncărcată de gustoase și colorate brioșe, acadele și bomboane, un grup de vreo 100 de copii se agită în jurul ei. Unii înfulecând cu poftă, alții concentrați în foaia sau tableta lor. Când dulciurile sănătoase, doar raw vegane, zahărul rafinat fiind interzis, nu se mai zăresc pe farfurii, poate doar mici firimituri rătăcite, copiii citesc propunerile scrise pe hârtie. Sunt copii deștepți, din toate colțurile țării ce fac parte din Măcinătorul de Probleme, gruparea ce se ocupă cu bunăstarea poporului. Cine i-a ales? Ei înșiși, în niște condiții totuși. Nu ai voie să faci parte din Măcinătorul de Probleme decât după ce ai învățat să citești, după un test de imaginație, la care nu pică nimeni oricum, neexistând calificative, fiind doar un mod de a-i cunoaște pe toți ceilalți și constă într-o prezentare pe care ți-o faci cum vrei tu, verbală, printr-un colaj sau de ce nu, printr-un filmuleț sau orice altă variantă mai ingenioasă pe care o poate găsi cineva. Selecția se face natural, cine nu face față și nu e potrivit, renunță singur. Trebuie să fii la școală. Pe care o începi la 9 ani. Până atunci părinții au scopul să te învețe tot ce știu. La școală nu îți spune nimeni alfabetul sau cum să socotești. Cărți de cultură generală, curiozități și istorie primești săptămânal de la Măcinătorul de Probleme, iar după ce le-ai citit, le înapoiezi, ca acestea să ajungă și la alții. Asta doar ca să te bucuri de mirosul paginilor, căci oricum ai avea toate pdf-urile necesare pe laptop, telefon și tabletă. Cărți ar putea fi pentru toată lumea, dar ceva îmi spune că Măcinătorul macină doar probleme, nu și copaci. Școala ar fi doar un mod de a rămâne în contact cu ceilalți, ar fi un prilej de comunicare și de a afla ce se întâmplă în jur, bineînțeles, cu jocuri. Neînțelegerile s-ar rezolva online, agresivitatea necesară copilului s-ar consuma în realitatea virtuală, acesta aflând foarte devreme diferența dintre cele două.

O întâlnire la Măcinătorul de Probleme decurge cu multe dulciuri sănătoase, cu o încălzire distractivă, care să dezmorțească mințile adormite, cu scaune confortabile și multă lumină pentru concentrare. După ce toți copiii au terminat de scris sesizările cu ce nu funcționează, nu doar după propriile dorințe, dar și din ce au aflat de la școală sau de la părinți, se discută cele care au apărut pe mai multe liste și se supun la vot rezolvările propuse.

Părinților nu le plângem de milă, ei nu muncesc, în niciun caz nu 8 ore pe zi. Unde le-ar fi viața? Doar vreo 8 ore e lumină afară. Adulții, considerați așa după 20 de ani, când au trecut de vârsta adolescenței, pot să aleagă să facă ce le place. Cui îi place să pescuiască să o facă, cine iubește animalele să le îngrijească, dacă bijuteriile îți fură privirea nu ai decât să confecționezi sau dacă arta e pasiunea ta, întotdeauna vor fi amatori de frumos. Materiale sunt din belșug, trebuie doar împărțite echitabil după dorințe.

Informațiile părinților cu imaginația copiilor ar crea un sistem politic nu doar colorat și gălăgios, dar și foarte, foarte atipic. Oferă responsabilitate copiilor și s-ar putea să te uimească, până la urmă dacă ei sunt viitorul, nu ei ar trebui să aibă cea mai puternică voce? Partea cea mai plăcută e că toți oamenii ar lucra împreună cu Conducerea Țării, până la urmă ce părinte ar fi împotriva propriului copil?

Textul răspunde temei: Inventează un regim politic și descrie-lpropusă de cei de la Guerrilla.