Personal

Home Personal Page 3

Experiența mea la Therme

1

Dacă locuiești în București sau în apropiere sunt convinsă că ai auzit de Therme, poate deja ai fost. Dacă încă ești în căutare de recenzii și păreri dacă merită să te relaxezi la Therme sau mai degrabă la o piscină obișnuită, trebuie să știi că e mai mult decât un spațiu de bălăceală.

Dacă ai fost deja, dar doar într-o zonă și ești curios dacă merită să plătești în plus pentru celelalte, te voi lămuri în acest articol. Fă-te comod, relaxează-te și imaginează-ți că citești acest articol înconjurat de palmieri, în aer simțindu-se miros de minerale din micuțe piscine ce promit minumi pentru sănătate. Bun, deja țe-am transpus în atmosfera Therme, probabil la zona preferată de mine, The Palm, fiind cea intermediară. Dacă vrei să mergi cu copiii, trebuie să știi că cei sub 16 ani nu au voie la această zonă, doar la Galaxy.

La Therme sunt trei zone: Galaxy, The Palm, Elysium. În principiu, ai toate informațiile pe site-ul lor, e foarte detaliat, dar bineînțeles că este descrierea lor, adică doar cu bune. În plus, informația este împrăștiată peste tot, de aceea m-am gândit să fac și eu un ghid al ”bucureșteanului relaxat”.

Ce zonă să alegi când mergi la Therme?

Nu vreau să detaliez prea mult despre zone, căci găsești în detaliu pe site, și ce activități poți să faci, și de ce facilități te poți bucura, dar pot să-ți spun care e zona mea preferată și ce mi se pare că e esențial de știut.

Dacă plătești pentru o zonă mai scumpă ai acces gratuit în toate celelalte (mai ieftine), dacă plătești pentru cea mai ieftină și te decizi că vrei să vezi cum sunt și celelalte zone, poți să o faci, dar vei plăti o taxă. La Galaxy vei da peste mulți copii, tobogane, zgomot. Este zona în care vrei să mergi cu familia. Eu în zona asta m-am bucurat doar de tobogane, pentru care nu am așteptat mult la coadă, căci am fost atentă la perioadele în care merg. Te sfătuiesc și pe tine să-ți alegi cu grijă zilele și orele, căci orice loc aglomerat atrage neplăceri: cozi, mult timp de așteptat, nervi și va strica experiența relaxantă. Eu nu am fost în weekend, ci în timpul săptămânii pe zi sau în programul cu preț special de “EVENING SPECIAL”, adică de luni până joi după ora 20:00. Nu știu exact cât de aglomerat devine în weekend, dar de fiecare dată când am fost erau multe șezlonguri goale, loc de stat la bar, nu aveai de așteptat la zona de mâncare, deci perfect. Galaxy mai are și alte modalități de distracție și relaxare: piscină cu valuri, piscină de relaxare, restaurant, saună umedă etc.

The palm e zona mai liniștită, nu vor fi copii în jurul tău. Și aici găsești saună umedă, saltele cu hidromasaj, o piscină cu bar etc. Pentru toate facilitățile și activitățile care au loc poți să consulți programul dat pe site. De exemplu, miercuri, la zona The palm, te poți bucura de:

Aceasta e preferata mea, căci poți să înoți, poți să stai în mici bazine cu sare, magneziu și alte minerale, să te bucuri de o băutură la bar, să ieși în exterior. Ce să mai! E zona care mie mi se pare cea mai relaxantă, dar poate să aibă legătură și cu faptul că nu sunt mare amatoare de saună. Încep să mă plictisesc la saună, mi se încinge pielea, îmi simt respirația grea.

Sauna umedă o suport cu greu, mi se pare înecăcioasă și îmi vine mereu să tușesc, cele de la zona Elysium sunt mai interesante (fiind saune uscate), fiecare cu specificul ei, am prins chiar și un program la una dintre saune, în care scopul a fost purificarea cu ulei esențial de Cedru Texas, Pin Negru și Patchouli. Mi-a plăcut, dar nu pot să spun că m-aș întoarce la Therme pentru cele 6 saune uscate de la Elysium, însă aș face-o pentru piscina de la The palm. Saunele uscate și o micuță piscină cu seleniu și zinc sunt ce orefă în plus această zonă. Aici găsești și un duș în formă de cală, cu apă rece pentru a te răcori după saună, dar nu se înghesuia nimeni la ”adăpostul” petalelor imense când am fost eu.

Pentru ce să-ți faci griji?

Griji” s-ar putea să fie un cuvânt mare, dar sunt câteva aspecte cărora trebuie să le acorzi atenție.

  1. Șlapi, am văzut și câțiva oameni care mergeau în picioarele goale. Nu e igienic și nici permis la Therme să nu ai papuci;
  2. banii. Dacă îți propui să mergi la Therme trebuie să fii pregătit să cheltui o sumă de bani. Poți verifica prețurile de intrare pe site, dar dacă vrei să mănânci sau să te bucuri de hidromasaj, acestea vor costa în plus. Plătești mai mult și dacă vrei să închiriezi prosop sau halat, dar nu te obligă nimeni să nu le iei de acasă;
  3. să-ți faci duș înainte de a intra în apă;
  4. dacă vrei să mergi cu autobuzul, să verifici orarul autobuzelor gratuite Therme;
  5. să nu pierzi brățara pe care ai primit-o la intrare, altfel va trebui să achiți vreo 200 de lei;
  6. Să nu uiți să-ți faci măcar o poză cu care să te mândrești prietenilor. Eu am:

Pentru ce să nu-ți faci griji?

  1. Unde îți pui telefonul și restul lucrurilor. Vei primi un dulăpior în care lucrurile tale vor fi în siguranță. Dar ce faci cu cheia? O pui în slip? Ei bine, nu! O ții la mână, căci e brățara despre care îți scriam mai sus;
  2. că nu vei avea ce face. Indiferent de cine și cum ești. Vei găsi ceva de făcut. Nu știi să înoți? Nicio problemă! La Therme nu te duci să înoți, poți să citești pe șezlong, să stai la saune sau în piscină la bar, savurând un cocktail. Din contră, îți place să înoți? Vei avea spațiu destul, în cazul în care nu te duci de sărbători sau într-o perioadă extrem de aglomerată.
  3. că nu vei avea ce să mănânci. Toate zonele au restaurante, autoservire sau snack bar, sigur vei găsi ceva și pe gustul tău. Eu sunt vegetariană și tot nu am murit de foame.
  4. dacă depășești timpul inițial, o jumatate de oră costă doar 3 lei în plus, deci nu e o avere, așa că nu trebuie să te streseze nici că ai plătit trei ore, dar ai depășit un pic timpul.

Eu până acum m-am simțit de fiecare dată bine, iar sfatul meu principal și cel mai important ar fi să nu dai iama la Therme de sărbători, căci asta fac toți și te vei trezi că aștepți o oră, două numai să-ți iei de mâncare. Dacă ai un buget prestabilit, încearcă să te ții de el, nu de alta, dar cum pentru orice doar bifezi brățara, te ”poate fura peisajul” și să te trezești la final că ai de plătit 500 de lei.

Eu zic că merită, măcar să vezi dacă îți place și ți se potrivește. Distracție plăcută!

Sursele pozelor: Therme.ro și arhiva personală.

Câștigi 750 de lei pe zi cu Asknews18? Funcționează?

38

Majoritatea ne dorim sâ câștigăm mai mulți bani, iar dacă am putea să facem asta de acasă, destul de ușor și rapid, clar nu vom spune nu.

Am aflat de asknews18 de pe Facebook. Pe un grup de angajări, scrisese cineva: “Vrei să câștigi 750 de lei pe zi, lucrând de acasă? Îți voi scrie în privat cum, dacă lași comentariu”. Evident că se scriau vreo trei comentarii pe minut. Cine nu vrea să câștige 750 de lei pe zi? Important e de aflat și ce trebuie să facem pentru asta, iar eu chiar eram curioasă, așa am fost redirecționată spre asknews18, primind bineîțeles un link și un mesaj care îmi arăta cât de simplu ar fi să câștig banii.

Ce era de făcut părea extrem de simplu, parcă prea simplu, iar eu cred că dacă ceva sună prea bine ca să fie real, cel mai probabil nu e. Așa că sfatul meu este să nu-ți faci cont, să nu le dai datele tale, cu atât mai puțin datele de pe card pe care ți le cer.

Cum funcționează site-ul?

Doar pentru că spui dacă îți place sau nu o știre, ei pretind că oferă câte 25 de lei pentru părere, iar alte știri apar mereu la ore diferite. Pentru că au nevoie de trafic și își doresc câți mai mulți utilizatori, pentru fiecare “prieten” adus primești 250 de lei. Numai că, deși nu l-am testat, intuiția îmi spunea că sună prea bine și prea ușor ca să fie “pe bune”. Nu mi-a luat mult să-i pun etichetele de “scam”, “fake news”, “înșelătorie”.

Cum îți dai seama că ceva e înșelătorie?

  1. îți asculți instinctul, dacă orice nu se simte în regulă, mai bine aștepți, mai cauți informații, mai ceri sfaturi.
  2. citești cu atenție conținutul. De exemplu, la Asknews18 nici măcar nu s-au chinuit să scrie corect:
  1. te uiți la aspectul site-ului. În cazul de față, Asknews18 arată ieftin, cu un meniu basic, fără adresă de mail la care să-i poți contacta, doar o căsuță de chat. Iar eu cred că dacă ar avea atâția bani să plătească oamenii care doar bifează că le place o știre sau alta, ar trebui să-și permită un site căruia nu-i poți reproșa nimic;
  2. cauți pagina de Facebook și de Instagram a companiei. În general pentru că își doresc popularitate și continuitate cu angajații sau clienții, o companie serioasă va fi prezentă și pe rețelele de socializare. Iar despre Asknews18 nu găsești nimic în afară de câțiva oameni care distribuie link-urile cu speranța de a se îmbogăți;
  3. cauți recenzii online, iar dacă ai ajuns aici e foarte posibil să o fi făcut deja. Și eu am procedat la fel și am dat de acest articol care explică de ce Asknews18 e “scam”.

Care e scopul Asknews18?

Fata care mi-a trimis link-ul, după ce am avut o discuție cu ea pe tema asta și am sfătuit-o să nu își dea datele de pe card dacă nu a făcut-o deja, părea foarte surprinsă și nu înțelegea care ar fi scopul lor, de ce ar face asta.

Pentru mine e clar că scopul nu e acela de a oferi venituri pasive sau de a “filtra știrile” așa cum susțin ei. Exact nu știu ce fac, dar cum scria în articolul de mai sus, sunt, cel mai probabil, hoți de date, pe care le folosesc în scopuri necurate.

“Nu tot ce zboară se mănâncă” se poate adapta în vremurile noastre cu “nu tot ce se scrie, e adevărat”. Așa că ai grijă de tine, fii informat, ascultă-ți instinctele!

Cum îți organizezi lista de dorințe pentru noul an

3

De obicei,  sărbătorile sunt dedicate familiei. Sigur că mulți aleg să se bucure de zăpadă la munte sau să profite de zilele libere pentru a călători. Dar cum o demonstrează și următorul clip, ideea e să fie implicați oamenii dragi din viața ta, familia:

Am petrecut, am mâncat, unii ne-am uitat la televizor, am jucat board games și am băut un pic cam mulți, alții am băut chiar mult și am dansat până dimineața în cluburile cu oferte seducătoare și menite să golească buzunarele, dar să încurajeze râsetele. 

Eu nu am făcut bilanțul anului care a trecut. Nici măcar mintal nu mi-am aranjat în ordine întâmplările și evenimentele. La mine timpul curge continuu fără prea multă analiză asupra momentelor care trec, doar bucurându-mă de ele sau învățând ce am de îndreptat sau îmbunătățit. 

Nu am de gând să scriu retrospectiva anului 2019 nici acum, dar dacă tu ai nevoie să analizezi anumite situații sau să îți mulțumești pentru anumite reușite, fă-o. Scrie pentru tine, pune pe Facebook sau lasă comentariu aici. Fă cum simți! Căci așa cum începe și serialul “Pablo Escobar, The Drug Lord (Pablo Escobar – Baronul Răului)”: “Aquel que no conoce su historia está condenado a repetirla”. Adică, cine nu-și cunoaște istoria, e condamnat la a o repeta, deci învață din tot ce nu a funcționat și sărbătorește orice reușită!

De ce am scris despre serial? Pentru că mi-am terminat anul cu el. Nu l-am vizionat pe tot, doar părți, pentru că prietenul meu l-a văzut. Despre Escobar am mai citit și am mai văzut filme, dar am înțeles că această versiune –  ”Pablo Escobar, Baronul Răului” – respectă destul de îndeaproape biografia marelui traficant de droguri. Mi-ar plăcea să spun că mi l-am notat pe lista cu lucruri de îndeplinit pentru anul 2020, însă pe lista mea se află, din contră, urmăroarea: “să nu mai vizionez seriale sau filme”. Sigur că o să existe excepții când ne referim la anumite capodopere sau o ieșire cu gașca la cinema. Am un motiv întemeiat pentru care nu îmi doresc să mai fac asta (ți-l voi împărtăși mai târziu). Sunt mare iubitoare de filme, dar mai ales de seriale, dar acestea sunt și mari consumatori de timp, de multe ori, fără beneficii contrete în afara divertismentului. 

Am stabilit ca în acest articol să scriu despre lista clasică (scrisă sau doar gândită) pe care ne-o facem cu toții când începe un nou an. 

Sursă: Pixabay

Știu că există variante în care scrii 100 de activități și experiențe pe care vrei să le încerci, dar eu mi-am propus să fiu practică, așa că mi-am făcut un set scurt de reguli înainte de a mă apuca de listă pentru a nu mă lua valul să scriu doar: “să beau ciocolată caldă cu multă frișcă”, “să îmi cumpăr pijamale cu ninja” sau “să lipesc stickere pe husa telefonului”. E ceva greșit la acestea? Nu, dacă sunt cu adevărat importante pentru tine. Experiențele sunt minunate, doar că acestea sunt activități mărunte care doar aglomerează o listă. 

Așadar, regulile după care mi-am organizat eu dorințele sunt: 

  1. nu aglomera lista, notează ce e cu adevărat important pentru tine; 
  2. gândește măreț, obiectivele trebuie să fie cele pe care ți le dorești real. Poate te lași purtat de imaginație și scrii că vrei un tatuaj cu unicorni sau cu o ancoră doar pentru că sună interesant, te tentează, dar nu ești convins că vrei pentru anul acesta. Eu nu aș nota asta pentru că lista își va pierde din credibilitate. În plus, spre finalul anului s-ar putea să simți responsabilitatea să faci asta, iar unele decizii nu trebuie grăbite;
  3. măreț, dar realist. Când recitești lista, nu ar trebui să ai impresia că citești un roman de ficțiune imposibil de realizat căci nu va mai însemna nimic pentru tine. Fii rezonabil cu tine;
  4. să fii asumat. Să muncești pentru obiectivele sau activitățile pe care le scrii. Dacă notezi: “să câștig la Lotto”, poate e cazul să și joci, nu? Dacă scrii: ”sa tricotez trei pulovere” poate e cazul să începi să o faci, să iei andrelele și să-ți miști mâinile;
  5. fii blând cu tine! Ai dreptul să-ți schimbi lista pe parcursul anului. Așa cum noi ne schimbăm, și interesele evoluează. La finalul anului, chiar dacă nu ai reușit să îndeplinești totul, menajează-te. Nu te frustra. Analizează ce ai bifat, ce nu. De ce s-a întâmplat ceva anume și ce urmează să faci de aici înainte.

Cel mai neproductiv gând e: “încep de mâine”, așa că  începe de azi! Dacă nu ți-ai organizat lista, e cazul acum! Nu aștepta să treacă zile până lucrezi pentru obiectivele tale. Puțin în fiecare zi. Chiar dacă nu-ți iese totul, exercițiul tot e mai bun decât stagnarea, decât statul degeaba sau lamentarea că nu faci ce îți dorești cu viața ta.

Lista mea cu obiective o găsești aici, iar pentru că ți-am promis că-ți voi spune de ce nu mă mai uit la seriale, trebuie să dezvălui un alt număr de pe listă, și anume: ”vreau să scriu o carte”. Dacă o voi publica sau va ajunge în coșul de gunoi, nu știu, dar am ambiția de a o termina măcar. Întotdeauna am scris începuturi, însă niciodată nu am fost în stare să termin ceva ce aș putea numi măcar nuvelă, dacă nu roman.  Ficțiune am mai scris, dar doar povești, atât pe blog, cât și pe alte site-uri.

Am intrat într-o nouă decadă! La mulți ani! Fie ca tot ce treceți pe liste să se îndeplinească, dar și mai mult de atât! Viața să vă surpindă plăcut, iar anul să fie spumant ca șampania agitată de la cumpăna dintre ani!

Lista de dorințe și obiective pentru noul an

7

Avem tendința de a pune în noul an multă speranță, să ne imaginăm că tot ce nu am reușit în anul trecut se va întâmpla acum. Sperăm cu tot dinadinsul că toate neajunsurile, tot ce nu am reușit să facem anul trecut, se va realiza acum. Gândul e reconfortant, dar pentru asta e nevoie de muncă, determinare și dorință.

Înainte de toate însă, trebuie să stabilești foarte clar ce îți dorești de la viața ta. Chiar dacă ai tendința despre a crede despre tine că doar trăiești în momentul prezent și te ghidezi după expresia ”go with the flow”, e imposibil să nu ai dorințe, iar eu sunt destul de convinsă că pentru a se îndeplini nu e suficient doar să le știi, ci să-ți pui un plan în aplicare. Eu mi-am organizat chiar și dorințele, căci multe și abstracte, nu m-ar fi determinat să le bifez. Așa că, deși am ales ca obiective doar 5, acestea sunt destul de dificile și importante pentru mine. Am încercat să-mi pun și o limită minimă de câte ori am de gând să fac acea activitate până să ajung la rezultatul final.

Lista mea de dorințe pentru 2020:

  1. Cel puțin o postare pe blog o dată pe lună. Poate părea puțin, dar pașii mici sunt indicați decât deloc. 
  2. Să postez pe Pulsul Străzii tot anul, indiferent de cum va fi proiectul primit, o dată la două săptămâni.
  3. Să nu mă mai uit la seriale, filme (excepții pot exista când vorbim de mersul la cinema sau anumite filme care îmi trebuiesc pentru o postare pe blog, de exemplu)
  4. Să termin de scris o carte.
  5. Să fac cel puțin o lecție pe lună din cartea mea de engleză.

Când alegi să publici lista în așa fel încât o vede oricine, e o promisiune pe care nu ți-o faci doar ție însuți, ci tuturor celor care o citesc și ajung să te cunoască, destul de bine, aș crede, având în vedere că nu-ți află doar părerile, ci și dorințele.

Lista mea nu e lungă, iar faptul că am ales durate lungi de timp în afară de punctul 4, unde am preferat să nu fiu în niciun fel restrictivă, nici măcar cu timpul, mă încurajează că aș putea să fac asta, că aș găsi cumva timp. Nu am vrut să-mi stabilesc obiective mai mari (de exemplu, 5 articole pe săptămână pe blog) căci m-aș fi simțit debusolată dacă nu aș fi reușit să îndeplinesc obiectivul, însă totul e cu minimum, deci maximum cât mă ”ține cheful”.

Pentru a fi mai organizat cu lista ta, îți dau un sfat:

Organizează-te pe fiecare lună din an. Trece toate cele 12 luni, obiectivele tale și de câte ori vrei să lucrezi minimum pentru ele pe câte o coală sau într-o agentă, apoi bifează-le după ce ai îndeplinit minimum. De exemplu, pentru o carte poți să încerci să scrii zilnic cel puțin 1000 de cuvinte sau cel puțin o oră pe zi.

Când vei bifa minimum stabilit, te vei simți eliberat, ca o răsplată pentru munca depusă.

Sursele fotografiilor: Pixabay, Unsplash

SuperBlog fără “super”, e doar un “drob”, pardon, “blog”

9

SuperBlog…

Am tot amânat scrierea acestui articol. Nu pentru că nu am nimic de zis despre această competiție, ci pentru că a fost copleșitoare. Cred că dacă e ceva ce majoritatea simt, în momentul în care participă, sunt stările contradictorii. De la bucurie la tristețe e un pas extrem de mic, probabil, în orice competiție, iar aceasta nu face excepție. Trebuie să știi să-ți dozezi eforturile. Să intuiești pe ce pulsezi, cam ce ar vrea diferiți sponsori. Să știi la ce lucrezi, care sunt punctele tale slabe. Să găsești în tine tot ce nu credeai că ai. Sfaturi utile, zic eu că am dat și în discursul de la gală (plin de emoţii şi improvizaţie, dar o viaţă avem, nu?):

Mai multe nu voi scrie acum despre cum să ai punctaje mari, cred că e suficient. Nu am avut strategie. Pur și simplu, m-am lămurit pe parcurs. Eu cred că fiecare are un drum diferit în SuperBlog, realizări diferite și tehnici care funcționează pentru el, dar pentru altcineva nu. Există și generalităţi, iar cea pe care aș miza eu este: să-ți pese. Dacă îți pasă de probe și de competiție, nu ai cum să nu ai reușite. Nu neapărat să iei trofelul, dar, poate, să câștigi o probă individuală. 

Bănuiesc că majoritatea care vor citi articolul sunt din cei implicaţi sau care îşi doresc să participe într-un fel sau altul. Totuşi, pentru cei care aţi aterizat ca un avion pe un câmp străin, vă voi descrie foarte pe scurt despre ce e vorba, pentru mai multe detalii simte-te încurajat să citeşti totul pe SuperBlog.

Avem:

  • organizatori (mediaza totul, se asigură că regulamentul competiţiei e respectat);
  • sponsori (cei care propun temele şi dau premiile);
  • bloggeri parteneri (nu participă, dar sustin competiţia);
  • juraţi (pot fi din sponsori, din bloggeri parteneri sau alţi reprezentanţi);
  • participanţi (deţinători de bloguri în anumite condiţii, uşor de îndeplinit, pe care le găseșţi în regulament).

Toţi de mai sus sunt interconectaţi. Nu e o categorie mai importantă decât alta, toate trebuie să funcţioneze “brici”. Cele mai multe tensiuni sunt, evident, între concurenţi şi juraţi, dar tot acolo sunt şi cele mai mari legături pentru că şi unii, şi ceilalţi analizează acelaşi articol, spre deosebire de organizatori sau ceilalţi participanţi, juraţii citesc toate articolele scrise la proba pe care o au ca responsabilitate. Sunt conectaţi mai mult decât ar crede-o şi ce bine se simte când rezonează unii cu ceilalţi!

Există ediţia din toamnă cu mai multe probe şi ediţia din primăvară cu aproximativ 18 probe. Ca să înţelegi în continuare articolul şi pentru că nu mi-am propus să devin dicţionarul SuperBlog, mai precizez doar că fiecare probă îşi are propriul regulament (temă, cerinţe tehnice)

Surprize, surprize, nu cu Andreea Marin, ci cu SuperBlog 2019

Pe parcursul celor 28 de probe – multe, dar interesante – nu aveam cum să nu rămân surprinsă de anumite decizii ale juraților, de anumite reacții ale concurenților sau de gânduri pe care le-am pus în articole. Uneori, inspirația îl surprinde și pe cel care o caută, iar alte ori nu mai iese din ascunzătoare nici când îi strigi că s-a terminat jocul de-a “fața ascunselea”.

Ca orice surprize, unele sunt plăcute, altele sunt dezamăgitoare.

Surprize plăcute:

Marea mea surpriză, articolul care a declanșat în mine dorința de a nu renunța la competiție, de a scrie cât mai bine, a fost cel pentru sponsorul Experimentează. Deși luasem 100 de puncte și până atunci, nu am simțit-o ca pe o reușită extraordinară pentru că fuseseră mai mulţi cu punctajul maximum.

În primăvară, deși m-am clasat pe locul al III-lea în clasamentul final, nota maximă obținută fusese 99. Așadar, prima notă pe care am simțit-o real ca un 100 a fost la Experimentează, o surpriză pentru că îmi pierdusem speranța că pot găsi “acel ceva” într-o temă, că pot să fac ca sponsorii să rezoneze total cu mine. Știam deja că scriu binișor pentru că aveam numai note mari, dar credeam și că-mi lipsește ceva ca să câștig probe individuale. În momentul în care am aflat că mă înșel, că nu-mi lipsește nimic, s-a născut în mine un altceva, o speranță care m-a determinat să caut mijloace de a fi din ce în ce mai creativă, amplă în abordare, dar nu plictisitoare. Surprize plăcute au mai fost și la alte probe, dar nu revelatoare, ca la aceasta. 

Gala a fost iarăși minunată, la fel ca surpriza de a doua zi, când superbloggerii au fost “sechestrați” în Games of Thrones pentru că după ce s-au luptat toată toamna pentru un trofeu, de ce să nu o facă și pe câmplul de luptă? Dar cum nu suntem neanderthali, s-a ales să facem echipe (fiecare cu regatul lui, nu?) și să doborâm recordul de a evada dintr-o cameră. Lecța învățată la PuzzlePunks Escape Room din Brașov este că degeaba ai armata cea mai numeroasă (noi am fost 7, deși numărul maximum era de 6, dar au fost gazdele drăguțe), determinarea și perspicacitatea sunt cele mai importante. 

Surprize neplăcute:

  • Anumite enunțuri neclare sau în care nici jurații nu cred;
  • Cea mai mare dezamăgire pentru mine a fost o rejurizare cu același juriu, căruia i s-a adăugat un membru. Rejurizare tocmai pentru că jurații nu au ținut cont de cerințele tehnice enunțate. Mă dezamăgeşte atitudinea de nepăsare, am luat notă mare. Dacă din prima mi-ar fi dat 95 de puncte, nu ar fi fost nicio problemă, aş fi crezut că atât au considerat, dar să-mi furi un punct (iniţial am avut 96) pe motiv că am depăşit limita de cuvinte (1200) cu 8, deşi nu e aşa, mi se pare lipsă de respect, motiv pentru care, după ce trece un an de la publicarea articolului le voi şterge numele din articol, pentru că nu-l merită. Articolul e informativ, prea drăguț pentru maniera în care s-au purtat. Nu doar cu mine, dar unui alt superblogger i-au spus că are aproximativ 1775 de cuvinte, deşi articolul avea doar 950. Pentru mine este o dovadă clară de neatenţie. Deşi ei consideră că articolul meu are 1208 de cuvinte, eu, şi după contestaţie, ştiu că nu are şi nu au cum să mă convingă decât dacă mă spală pe creier şi mă reprogramează cu un sistem de operare nou, dar defectuos. Dar dacă-i defectul pe plus, să fie primit, nu? În general, platforme diferite de numărare a cuvintelor pot arăta cu câteva în plus sau în minus, dar eu, chiar şi aşa, cred că, la aceşti juraţi, a fost lipsă de atenţie (exemplu îmi stă articolul notat cu 1775 de cuvinte în loc de 950), dezinteres (erau trei juraţi, nu era just să verifice toţi cerinţa în propriul Word?) şi dezinformare (la contestaţie i-am anunţat că platforme diferite pot arăta un pic altfel, iar o diferenţă de plus, minus zece cuvinte trebuie oferită mai ales când nu ai anunţat în ce platformă vei verifica articolul. Cu nonşalanţă am fost anunţată că nu-mi înapoiază punctul pentru că ei nici măcar nu ştiau informaţia asta. Bine, bine. Nu ştiai, dar ai aflat! Alegi să rămâi încuiat sau te foloseşti de informaţie? E o alegere personală, iar, din punctul meu de vedere, ei au ales dezavantajos, iar respectul meu l-au pierdut. Ca să înţelegeţi cum au gândit, fără să-i citez că nu are sens, m-am gândit la un exemplu pueril, dar exact: pe principiul dacă eu nu știam că 2+2 fac 4, eu am crezut că fac 3, așa am văzut eu într-o carte redactată greșit, înseamnă că așa e, ce contează că mi se și spune că nu e chiar așa. Eu nu știam și basta. E mai important că nu știam, de ce să-mi corectez calculul când am aflat adevărul? Uite, la mine în manualul defect scrie 2+2=3, asta e dovadă, clar?).
  • Am plâns. Am avut câteva nopți în care nu am dormit. Ideile nu mă lăsau în pace în unele. În altele, nervii mă zgândăreau. Fiind despre mine, asta a fost surpriza cea mai mare. Să constat că părerea altora e atât de importantă pentru mine. Că nedreptatea, care nu s-a vrut îndreptată nici după ce l-ai anunțat și lămurit pe om, e ca un pumnal, și pentru ce? Pentru ceva care nu schimbă cu nimic cursul vieții mele;

În unele articole m-a surprins ce fel de structurare am avut pe domenii la care nu mă pricep deloc. La altele, câteva glume pe care nu le stabilisem, pur și simplu, s-au scris singure. Uneori m-a uimit ușurința cu care am scris, alteori tocmai faptul că am tras de mine. 

Cum am procedat eu?

  1. Am intrat în competiție fără așteptări, așa cum am scris și în articolul de înscriere. Nici măcar nu intenționam să scriu la toate probele. 
  2. Mi-am dat seama după vreo 6 probe la care veniseră notele că sunt plasată bine în clasament, deși nu-mi propusesem asta, așa că am început să simt o responsabilitate pentru a scrie cât mai bine. 
  3. Am experimentat ce înseamnă 100 la o probă “clasică”, care are doar 3 câștigători. 
  4. La următoarea probă am trăit o dezamăgire cu o probă pe care am urât-o de la început. Nu am înțeles de ce e necesar ce fac acei sponsori. Nu-i voi menționa. Problema nu e la ei, ci la mine că am ales să scriu despre ceva în care eu însămi nu credeam. 
  5. Nu am citit niciodată probele când apăreau pentru că aș fi fost toate zilele concentrată pe ce să scriu. Le-am citit doar când intenționam să mă apuc de tastat. În general, cu o zi înainte de termen. 
  6. La un moment dat, era un ritm natural. Probele şi deadline-urile făceau parte din viața mea. Știam deja când o să scriu, anticipam cât timp aș avea înainte.
  7. La ultimele probe am muncit extraordinar de mult, cu atenție sporită pe detalii și elemente surpriză pentru că am început să simt presiune. 

Ar trebui să faci ca mine? În niciun caz! Tu fă ca tine, dar cu credință. Descoperă ce funcționează pentru tine. 

Voi mai participa?

Ca și data trecută, nu am nicio idee. Probabil.

În primăvară am luat locul al III-lea, acum locul al II-lea, urmează locul I? Nu există nicio garanţie, frumuseţea acestui concurs e că e imprevizibil, oamenii te uimesc. Dar și dacă aș fi pe 15 sau pe 30, ce e important pentru mine e să simt că eu am învățat și descoperit ceva la mine. 

Așadar, ce am descoperit?

  • că nu poți rezona cu toți;
  • dacă îți pasă, lucrurile se întâmplă;
  • deși pe parcursul competiției ai tendința de a îți fi mai simpatici anumiți concurenți, iar alții antipatici, de fapt, toți suntem asemănători. În primul rând, ne leaga pasiunea pentru scris, apoi bloggingul, faptul că toți trăim cu emoții zilele de notare etc. 

Început de mulțumiri pentru final de SuperBlog 2019

Mulți oameni m-au surprins plăcut la gală. Dintre concurenți, îi mulțumesc lui Emil pentru cuvintele frumoase pe care le-a scris pe Facebook despre mine. Danei pentru că m-a menționat pe blogul ei, pe care o și felicit pentru câștigarea trofeului. Oanei pentru discuţiile noastre pe parcursul competiției. Mădălinei pentru susţinerea pe care am simţit-o din partea ei încă din primăvară. Tuturor celor care au acceptat provocarea de a răspunde la câteva întrebări pentru proiectul meu și al lui Andrei, Pulsul Străzii. 

Andrei e o altă persoană pe care simt să o menționez, la fel ca mama mea care citea fiecare articol înainte de înscrierea în platformă. Culmea e că printre bloggeri, circula o glumă cum că podiumul e rezervat Danelor. Ei bine, locul al II-lea nu a fost câștigat de o Dană, dar am putea spune că a fost câștigat pentru una, căci acesta e și numele mamei mele. 

Albert și Claudia, organizatorii, m-au surprins plăcut cu firea lor prietenosă, dar fermă. Le mulțumesc pentru dorința de a ajuta, chiar și când a venit vorba de a ajunge din Brașov în București.

Nu în ultimul rând, îți mulțumesc ție, că ai ajuns până la finalul polologhiei și că ai citit, poate, și câteva dintre articolele cu care am participat.

7 ținute, alese cu dexteritate, ce denotă personalitate!

6

Mă numesc “specialista în organizări”, dar și specialistele au nevoie de alte specialiste uneori. Așa că iată-mă în frig, cu fularul acoperindu-mi toată fața, cu doar o mică crăpătură pentru ochi, așteptând-o pe Anika, noua mea colegă din Africa, responsabilă cu organizarea celui mai spectaculos festival cu specific african. Ai ghicit! Lucrez la o firmă de organizare și interacționez mereu cu oameni din alte culturi, pentru a ne duce sarcinile la bun sfârșit.

Am văzut-o! Ca o floricică, cu trăsături exotice și codițe împletite, dar nu asta m-a făcut să o asemăn cu o floare, ci rochia multicoloră atât de subțire că aproape am simțit un fior rece pe șira spinării. În picioare avea sandale cu zorzoane, iar în brațe ținea o gentuță mică. Am sperat ca măcar acolo să aibă un pulover mai gros. Nu părea că ar fi încăput o geacă.

Am fugit spre ea ca să o acopăr cu fularul meu, dar s-a uitat la mine indignată și a pronunțat cu accent: ”No, no”. Inițial m-am gândit că i se pare prea puțin, așa că mi-am dat paltonul jos, însă, încruntată, mi-a spus aceleași două cuvinte: ”No, no”. M-am îmbrăcat rapid și am lăsat-o să dârdâie până a venit taxiul. Îmi era milă de ea, dar tot speram ca la hotel să descopăr că are haine groase, mai ales că în majoritatea zilelor aveam să stăm afară, analizând spațiul unde se va desfășura festivalul.

La hotel, deloc surprinzător, am observat că gentuța era plină cu tricouri și rochii subțiri specifice țărilor cu climă prietenoasă. I-am propus colegei să îi împrumut câteva haine de-ale mele pe perioada cât stă, dar s-a uitat la mine și mi-a spus (conversațiile au fost în engleză, dar le-am tradus pentru ușurința acestui text):

– Pe mine bunica m-a învățat așa: ”Niciodată nu-ți da haina de pe tine!”.

I-aș fi spus că pe mine bunica m-a învățat că ”frigul te ia de la șale” și ”pune fesul odată!”, cu toate că îmi era mare și îmi aluneca mereu pe ochi. Chiar zilele trecute scrisesem câteva versuri, gândindu-mă la bunica și învățămintele ei despre frig:

Vine iarna pe-a mea stradă
Cu fulgi mari și bucurii,
Dar când mergi iar prin zăpadă
Două lucruri vreau să știi:
Grijă mare la ținută, în sezonul cu ghețar,
Căci iar vei avea probleme cu sistemu-imunitar.”

Anika și-a argumentat atât de bine declarația, încât nu am reușit decât să-i dau dreptate:

– Fiecare om poartă o haină, iar haina poartă omul prin energia pe care i-o dă. E haina ta, cu energia ta, cu stilul tău, cu esența ta. Face parte din tine, din cine ești, așa că nu, nu voi purta hainele altcuiva, însă te voi lăsa să mă ajuți și să mă ghidezi în alegerea celor mai potrivite ținute. Schimb pe schimb. Eu te învăț tot ce e de știut despre Africa, iar tu mă ajuți ca în fiecare zi să-mi dezvălui o altă latură a personalității prin haine.

Mi s-a părut inedită propunerea, încât i-am făcut rost, de la firmă, de buget, pentru a o îmbrăca. Șefa a fost de acord să ne ofere 2000 de lei.

Imediat am intrat pe site-ul care are produse calitative, originale și variate (peste 300 de branduri internaționale de top), Answear, pentru a găsi absolut totul într-un singur loc, de la accesorii, la încălțăminte și haine. În plus, la comenzi de peste 200 de lei, transportul e gratuit, iar noi aveam de gând să luăm de această sumă înmulțită cu zece.

Anika avea deja câteva tricouri și rochii cărora le puteam adăuga elemente potrivite anotimpului rece. Pentru alte ținute, am optat să le creăm total. Cum tot bunica zicea că ”frigul te ia de la picioare și de la cap”, ne-am gândit să începem căutările cu categoria cizme de iarnă. Ne trebuia ceva simplu și calitativ, ca să meargă la fiecare ocazie. Am optat pentru două modele pe care să le alternăm în funcție de ținută.

1. ANSWEAR – BOTINE COWBOY (139.90)
2. ANSWEAR – CIZME GIVANA (119,90)

 

În ceea ce privește ”capul” ne trebuia ceva de pus la gât și de acoperit creștetul. Am fost curajoase și pentru că vremea din România o permite am optat la anumite ținute pentru pălărie. Dar cel mai bine îți arăt ținutele și ce am considerat, amândouă, că exprimă.

A început provocarea de a-i scoate laturile personalității în evidență Anikăi, prin hainele groase. Misiune acceptată!

LUNI – ȚINUTA 1

Prima zi ar fi cea în care face cunoștință cu cei mai mulți oameni, așa că am fost amândouă de acord că e necesară o ținută confortabilă. Iată pentru ce am optat și ce spune despre Anika:

Geaca ar fi perfectă pentru ieșirea afară din clădire și pentru drumurile pe care Anika le-ar avea de făcut, pentru a dicuta cu diverși colaboratori.

Cămașă Answear – 159,90 LEi
Pantaloni Answear – 119,90 LEI
Geacă Jacqueline De Yong – 139,90 LEI

MARȚI – ȚINUTA 2

Deja a doua zi ne-am gândit să fim îndrăznețe și am spus ”da” culorii.

Căciulă Mango – 69,90 LEI
Palton Answear – 139,90 LEI

MIERCURI – ȚINUTA 3

Cum a fost ziua cu petrecere la firmă, a trebuit să găsim o variantă de rochie pentru a fi purtată pe sub hainele groase. Ceva cu mânecă lungă pe sub care să fie un body ne-a încântat și am ales:

 

Rochie Ready To Party Medicine – 96,90 LEI
Palton Answear – 299,90 LEI
Poșetă Ready To Party Medicine – 66,90 LEI

Femei fiind, nu aveam cum să nu fim atrase de genți, așa că, deși prioritate aveau hainele groase nu ne-am abținut și ne-am delectat privirile și cu gențile casual. Având în vedere că am găsit poșeta la o reducere semnificativă, am profitat și am întregit ținuta de cocktail a Anikăi pe care de-abia așteptam să o introduc în lumea deserturilor românești, să-i arăt ce înseamnă o plăcintă cu mere gustoase, mâncată într-o rochie strălucitoare. Un deliciu!

JOI – ȚINUTA 4

După petrecere întotdeauna e o aventură să lucrezi, așa că Anika a propus ceva cu totul nou pentru ea:

Pulover Answear – 149,90 LEI
Jeans Answear – 119,90 LEI

VINERI – ȚINUTA 5

Ca înainte de weekend, cu starea de zi care anunță zilele libere, dar în cazul nostru nu, căci mai erau doar două zile și festivalul trebuia să fie organizat. Am considerat că e momentul ca Anika să fie ușor vulnerabilă:

Pălărie Medicine – 89,90 LEI
Șal Pepe Jeans – 139,90 LEI

SÂMBĂTĂ – ȚINUTA 6

Nu contează cât de mult lucrezi, seara de sâmbătă e dedicată ieșitului în centru pentru că Anika merită să descopere orașul cu tot ce implică el. Ținuta potrivită, am considerat că este:

DUMINICĂ – ȚINUTA 7

În ultima ei zi de stat în România, pentru acest proiect, eu de abia aștept să ne reîntâlnim la un altul, Anika a învățat ce înseamnă o ținută de iarnă tipică, perfectă pentru a explora, în aer liber, orașul:

Pulover Vero Moda – 119,90 LEI

Misiune finalizată. Dacă cu bine sau nu, o să te rog pe tine să-mi spui, dar ce știu sigur e că m-am distrat, m-am jucat și am reușit să mă încadrez în buget. Cu cei aproximativ 27 de lei rămași, am luat șosete tot de pe Answear pentru că pe sub cizme nu poți sta cu picioarele goale, nu-i așa?

De la Anika am învățat că hainele și felul în care le alegem sunt o modalitate de exprimare artistică, a creativității. Poți să alegi să-și dezvălui personalitatea oricând! Sunt atâtea modalități, iar Anika a avut ambiția de a-și crea (împreună cu mine), pentru fiecare zi, o ținută care să spună altceva despre ea cu toate că are mereu și rafinament, și capacitate de joacă, și eleganță, și spirit de aventură, și romantism, și independență, și simplitate. Numai că în unele zile simte să-i lase pe ceilalți să descopere un pic mai mult dintr-o anumită latură, avându-le pe toate celelalte cu ea și în interiorul ei.

Acum ca ai intors toate cartonașele și ai aflat ce spune fiecare ținută în parte, tu te-ai gândit ce vrei să spună hainele și stilul vestimentar despre tine? Știi ce latură a personalității vrei să scoți în evidență? Iarna nu e doar un prilej de a pune “orice” pe tine ca să nu-ți fie frig, ci e o altă ocazie minunată de a fi tu însăți indiferent de vreme. Dacă încă ai nevoie de inspirație, intră pe Answear, sunt convinsă că o să găsești cel puțin câteva haine care ”parcă au fost create special pentru tine”. Trebuie să menționez că multe dintre prețurile de mai sus sunt reduse, iar până pe 3 decembrie poți să profiți și tu, încă, de reducerile de ”Back to Black Friday”.

Îți las și eu aici toate cele 7 ținute create împreună cu Anika, poate, dacă le vezi mai de aproape, îți vin idei pentru propriile tale ținute:

Vreau să-ți împărtășesc un secret. Anika e un personaj și-l reprezintă pe SuperBlog 2019. Acest articol a fost ultimul din ediția de toamnă și pentru că SuperBlog va păși singur în iarnă, fără concurenți, fără note, fără jurii, doar cu o ultimă petrecere, la gală, m-am gândit să-l îmbrac, să nu-i fie frig până ne reîntâlnim, la primăvară.

 

Cu oferte timpurii prinzi esența verii

3

Eram fericită și indecisă în același timp. Se știe că într-o astfel de situație e de preferat să-ți iei gândul de la motivul care te face nehotărât, așa că m-am apucat de curățenie. Cum ștergeam praful, încercând să-mi păstrez mintea fără niciun fel de gând, ca într-o stare de meditație – despre care eu speram că va fi revelatoare, să mă facă să iau decizia perfectă pentru mine – am descoperit, în spatele televizorului, o mingiuță moale, atât de îmbâcsită de praf că m-am gândit imediat că e cazul să fac curat mai des. Am luat sfera în mână și am încercat să o scutur, dar nu vedeam nici măcar culoarea. Am strănutat, atunci praful s-a ridicat în aer, iar pe minge am distins cuvintele: ”mașina timpului”. Pe ecranul televizorului a apărut o imagine alb-negru cu o plajă aglomerată. Fără să vreau, particulele de praf m-au luat pe sus și m-au aruncat în televizor, la propriu!

Înainte de a continua povestea, am rămas datoare cu a îți spune de ce eram fericită și indecisă. Fiind pasionată de călătorii în orice anotimp, dar mai ales vara când soarele îmi dă o stare de bine și mă îndeamnă la descoperirea lumii, am început să vânez ofertele încă de acum. Am tendința de a îmi căuta destinația online și din timp pentru că nu vreau să cheltuiesc o avere și vreau să fiu organizată, să știu când îmi cer concediu și să găsesc disponibilă cazarea care îmi atrage atenția.  Îmi plac vacanțele în România, dar simt să mă bucur și de străinătate pentru că am o sete de cunoaștere, de a vedea locuri în care nu am fost, despre care doar am citit, mi s-a povestit sau am văzut poze.

Bucuria mea venea din faptul că descoperisem că Christian Tour avea (încă are) oferte Early Booking. Faptul că eram indecisă venea din multitudinea de oferte accesibile și destinații care mi-ar plăcea. Practic, ambele stări i se datorau lui Christian, nu vecinului, ci lui Christian Tour, operatorul de vacanțe ”care oferă un drum spre fiecare vis”. Se pare că mie îmi oferea mai multe ”drumuri” căci tare greu îmi era să mă decid între Antalya care mă ademenea cu relaxarea în stil turcesc la hammam (băile turcești), Tunisia cu orășele și stațiuni liniștite pe malul Mediteranei sau insulele din Grecia cu plajele și apa perfectă pentru înotat.

Întorcându-mă de unde am plecat, când am fost aruncată în televizor nu s-a întâmplat ce ar fi fost de așteptat, adică să-l răstorn, ci m-am trezit pe plaja care nu mai era alb-negru, ci colorată și veselă. Grupuri de fete cu părul creț făcut permanent, băieți ce jucau fotbal și artiști care zdrăngăneau chitarele erau în jurul meu. Numai tineri și voie bună. Am vrut să-mi scot smartphone-ul din buzunar și să fac o poză căci mă teleportasem într-un alt univers, dar mi-am dat seama că nu-l aveam în buzunar, acolo unde-l pusesem. Toată lumea avea cearșaf alb. ”Ce s-a întâmplat cu prosoapele în mii de culori cu imprimeuri haioase și surprinzătoare?” m-am întrebat până când am văzut un ziar pe care era trecut: ”anul1988”. Cred că am rămas minute în șir cu privirea ațintită într-acolo căci la un moment dat, un băiat blond m-a observat:

  • Unde te uiți? Nu intri în apă?
  • Ba da, am răspuns absentă și tulburată.
  • Îmbrăcată?

Eram la Costinești, mi-am dat seama după epava pe care am văzut-o în larg. Nu am putut să nu-mi amintesc câte legende sunt în legătură cu aceasta, dar ce e sigur e că nava a aparţinut omului de afaceri grec Aristotel Onassis și a eşuat la 1,5 mile marine în larg de plaja staţiunii Costineşti. Aristotel Onassis este cel care deținea și insula Skorpios, aceasta nu se poate vizita, fiind o insulă privată, dar am avut o revelație. Voi alege din categoria de oferte Early Booking să mă bucur la vară de o vacanță în Insula Lefkada. Încă din fața calculatorului o avusesem ca opțiune, dar  totul devenise și mai clar. Acum eram doar fericită. Deși decisă, se pare că eram pierdută în gânduri căci toți se strânseseră în jurul meu și se uitau ca la un animal de la zoo. Te cred și eu, având în vedere că eram în haine de casă, destul de călduroase pentru toiul verii. Dar în 2019 fusese noiembrie.

  • Ești bine? s-a încumetat să mă întrebe același băiat blond.
  • Foarte! Sunt fericită, doar că trebuie să aflu cum ajung acasă.
  • Stai la căsuțe? a intervenit și o fată.
  • Nu.. De fapt, eu sunt din viitor.

Au început cu toții să râdă, nu mă credeau.

  • Și ce se va întâmpa în viitor? m-a întrebat un băiat tupeist și ușor rotofei.
  • O să luptați în aproximativ un an și o să vă câștigați libertatea. O să gândiți și comunicați liber așa cum mie nu mi-e frică să fac. O să puteți călători oriunde!

Toți se uitau înmărmuriți, am simțit priviri panicate. Cu greu abia, băiatul tupeist a îndrăznit:

  • Unde vom călători?
  • Oriunde! Nu veți mai asculta doar Radio Vacanța, nu veți mai sta câte 5-6 în camere cu 3 paturi. E chiar foarte simplu! Eu sunt adepta agențiilor de turism pentru că îmi fac organizarea unei călătorii mai ușoară. Pentru vară, de exemplu, m-am decis să mă duc în Grecia, în Lefkada.
  • De ce? a continuat curios, iar toți ceilalți ascultau.

Tocmai asta descoperisem eu prin această călătorie în timp, dar cum toți mă priveau ca pe un extraterestu a trebuit să spun ceva și se pare că a ieșit chiar ce cred, motivul real după care mă ghidez când mă decid asupra destinației:

  • Alegi vacanța urmărind multe aspecte. Cele mai importante pentru mine le-am clasificat în cei trei ”Ce” căci sunt trei întrebări pe care mi le pun: ce îmi dorescce îmi aduce în plusce buget am.

Ca să le explic și mai bine, le-am luat pe rând:

Ce îmi doresc?

Eu vara prefer să merg la mare, de aceea Lefkada mi se potrivește căci are nenumărate plaje. Cum mă plictisesc repede, am nevoie și de activități pe care să le pot face, iar pe insulă se practică kitesurf și windsurf, dar și croaziere spre insule apropiate, reușind poate chiar să văd, de la distanță, insula Skorpios. Mi-ar plăcea să încerc ceva nou, cum ar fi parapanta, iar într-o altă zi, să mă bucur de apusul fascinant de lângă Far din Capul Lefkatas.

Poate nu toată lumea e ca mine, poate unii sunt adepții unei destinații exotice sau a unei vieți de noapte cu distracție. Ideea e să știi ce vrei ca să poți să alegi.

 Ce îmi aduce în plus?

Asta nu implică să alegi de fiecare dată o destinație nouă, ci să îți dai șansa să explorezi. Să ai ceva de descoperit, să fie un loc ofertant. Iubesc România și îmi place să o vizitez, dar simt că străinătatea poate să aducă, în plus, și o altă cultură, noi orizonturi, oameni diferiți de descoperit.

Ce buget am?

Când alegi un loc, inevitabil contează și bugetul pe care îl aloci, dar ce e minunat e că există tot felul de oferte, cum sunt și cele de Early Booking. În plus, se pun la dispoziția oamenilor tot felul de variante de a plăti, de a le face procesul de a pleca în vacanță mult mai simplu. De exemplu, Christian Tour, nu știți încă de el, veți afla din 1997, oferă carduri de fidelitate cu tot felul de discounturi și servicii. E foarte simplu să rezervi online, alegând destinația și hotelul care întrunește dorințele tale. Poți să plătești cash sau online, integral sau în rate fără dobândă. Eu, de exemplu, pentru vacanța în Lefkada voi plăti 20% avans, dar aș putea să aleg și o altă valoare pe care vreau să o achit din suma totală.

Tot în funcție de buget și timp poți alege să ai mai multe vacanțe în timpul anului, nu mai e cazul să ai doar una, pentru cei cu servicii bune sau doar pentru studenții eminenți.

Eram înconjurată numai de studenți și ”blatiști”, căci așa era Costineștul atunci, oază de tineret. Toți se uitau la mine fascinați. Vedeam că au o grămadă de întrebări așa că i-am lăsat să le pună.

  • Ai spus ceva de carduri. Nici nu te mai întreb la ce te referi cu online, dar aceste carduri sunt cartelele cu rația de mâncare?

Aceasta a fost cea mai surprinzătoare întrebare și mi-am dat seama că mai au nevoie de câteva lămuriri.

  • Nu, pe card ții bani și poți să-ți cumperi și mâncare, dar poți să optezi să ai la hotel all inclusiv, adică toate mesele asigurate sau doar micul dejun. Aici depinde mult de ce cazare alegi. Eu voi alege oferta care include Vila Nidri Port Studios cu self-catering, având frigider și ustensile de gătit la dispoziție. Dar nu îmi place această variantă pentru că voi găti în fiecare zi, ci pentru că vreau să explorez zona și să descopăr restaurante și preparate specifice grecești cum ar fi măslinele pane și brânza halloumi coaptă pe grătar. Bineînțeles că le voi acompania cu un pahar din renumitele vinuri grecești.

  • Avem și noi vin! Ce? Al nostru nu e renumit?

A intrevenit rotofeiul și toată lumea a râs. Bineînțeles că pentru ei nu reprezenta nimic vinul grecesc căci nu-l cunoșteau. Am ignorat intervenția și mi-am continuat povestirea:

  • În plus, la oferta pentru care voi opta, o să zbor!
  • Cum adică?
  • Cu avionul! Iarăși depinde de destinație și de oferta pe care o alegi. Poți să optezi pentru mașină sau autocar, dar eu, până în Lefkada, voi zbura cu avionul. Ajunsă la destinație mă voi bucura 8 zile (7 nopți) de peisajele și frumoasele ei plaje. Voi merge în locuri precum Porto Katsiki si Plaja Kathisma care nu trebuiesc ratate. Voi savura aerul sărat la malul mării…
  • Păi nu poți să faci asta și acum?
  • Ba da, sigur că mă bucur și de marea noastră, dar mai ales sunt fericită că v-am cunoscut, însă în Lefkada am auzit că apa este de un turcoaz intens și împreună cu zonele stâncoase înverzite creează un peisaj superb, numai bun de surprins în poze.
  • Ehe, oricum fără culoare ies!
  • Nu chiar, sunt color și avem internet la toate variantele de cazare pentru care ați putea opta, deci le puteți arăta tuturor încă de când sunteți în excursie, nu trebuie să developați nimic. Cazările au, în general, aer condiționat, deci nu ați muri de cald așa cum probabil se întâmplă câteodată pentru voi, la căsuțe. De exemplu, unde voi sta eu, voi avea și piscină exterioară cu șezlonguri. De la balcon mă voi bucura de o vedere superbă spre mare și zona muntoasă din apropiere. O mulțime de facilități și variante de camere veți putea alege, dar veți descoperi singuri în viitor. O să vă placă nespus! Tocmai de asta eu vreau să vă mulțumesc tuturor că ați luptat pentru România, pentru că ați făcut posibil ca eu să călătoresc și să mă bucur împreună cu familia mea de tot ce are de oferit lumea, nu doar țara noastră.

Aveam ochii în lacrimi, iar vorbind despre familie, mi-am zărit părinții în depărtare. Un cuplu mai tânăr ca mine. Le-am zâmbit și am văzut că mama avea sfera magică în mână. A aruncat-o ca pe o minge de handbal spre mine de am crezut că zâmbetul meu încleștat va rămâne fără dinți. Dar nu, doar m-am trezit cu cârpa de praf în mână, telefonul în buzunar și nisip pe lângă televizor. Mingiuța era o mașină a timpului, numai că nu mai era de găsit, dar mă făcuse deja să iau două decizii importante: să rezerv online oferta în Lefkada și să îmi iau cu mine părinții, pentru a sărbători împreună 30 de ani de la căderea comunismului, ani de libertate!

La mulți ani, române! Oferă-ți cadou orice te face fericit! Eu am optat pentru o vacanță în Lefkada!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019.
Sursele fotografiilor fac parte din cele oferite de sponsor (Christian Tour) și din arhiva personală.

 

O mașină faină se cunoaște de la mama ei (iar aceasta e Mama Honda)

1

– Iubitule, duci tu copiii?

Am întrebat somnoroasă cu alarma încă țiuindu-mi în urechi.

– Iubitule, ai promis aseară, am șoptit, încercât să deschid ochii, dar fără succes. Am întins mâna ca să-l zgâlțâi, dar lângă mine nu era nimeni. ”Ce drăguț, mi-a luat-o înainte și o fi făcut și micul dejun pentru cei mici” aș fi gândit în mod normal, dar eram convinsă că se dăduse dispărut când a auzit, încă de cu o seară înainte, că trebuie iarăși să se urce în mașina noastră micuță, cu două uși, una blocată, cu radioul stricat și scaunul pentru cel mic care ocupă prea mult spațiu.

M-am ridicat, am hrănit bebelușul, am făcut micul dejun pentru Andrei (7 ani) și Maria (5 ani). M-am grăbit cu copilul în marsupiu, cu ghiozdanele într-o mână, cu cheia și biberonul în cealaltă, încercând din răsputeri să deschid portbagajul cu bărbia. Nu mă întreba cum, uneori mă simt ca o contorsionistă. Câinele fugea după Andrei și Maria care deja se certau care să stea pe scaunul din față. Mă uitam la ei cum s-au decis, într-un sfârșit, să joace piatră, hârtie, foarfecă pentru a stabili cine stă în dreapa (nimeni nu voia să stea lângă bebeluș) și mă gândeam că nici măcar nu e legal să meargă în față copiii până în 12 ani, dar să-i înghesui ca pe niște sardine, pe toți trei în spate, suna, pur și simplu, a tortură.

Mi-am dat seama că, de fapt, mă torturam pe mine. Să conduc în aglomerația de dimineață, din București, într-o cutie de conservă, cu un consum mare și fără nicio satisfacție era chinuitor. Unde pierdusem plăcerea cu care fugeam cu soțul la mare în mijlocul nopții și conduceam cu aplomb pe autostradă? Sau când mergeam în parcări și îmi arăta cum lua curbele? Nu se mai putea așa, era necesară o mașină nouă, calitativă și cu un consum mic, astfel încât să scoatem investiția în timp. O mașină care nu doar să întrunească niște nevoi esențiale, dar pe care să o conducem cu plăcere. O mașină modernă cu care mi-aș lăsa bărbatul să mă înșele, în fiecare dimineață, făcând drumul până la grădinița fetei și școala băiatului. O mașină H, nu de la Doza H, de la hilară sau haioasă, ci de la Honda CR-V Hybrid.

Întotdeauna am apreciat valorile Honda, adică mobilitate și confort, dar și pasiunea pentru competiție. De altfel, Soichiro Honda spunea: “If Honda does not race, there is no Honda”. Iar eu m-am ghidat în viață mult timp după asta, după a fi tu însuți indiferent de context, căci fără esența ta, tu nu exiști. Când apar copiii, ai momente în care uiți să te pui pe primul loc, iar marea mea greșeală a fost că am crezut că trebuie să le dau totul lor, când, de fapt, acest ”tot” trebuie acordat armoniei în familie, iar asta implică atât fericirea copiilor, cât și a părinților.

Din multitudinea de modele Honda pe care le ador, am simțit imediat că pentru noi este potrivit modelul CR-V care a fost rafinat, imaginat și reproiectat cu tehnologia Honda Hybrid și un design care pe mine m-a curcerit. Uite:

Deja am apelat la Honda România pentru achiziționarea mașinii și mi-am dat seama că ne-a făcut tuturor viața mai ușoară. Nu mă pot abține să nu-ți povestesc mai multe despre mașină!

Înainte să ne achiziționăm noul CR-V Hybrid, mi-am pus niște întrebări pentru a mă asigura că întrunește toate nevoile de autonomie, economie, tehnologie și confort pe care le-ar putea avea o familie cu trei copii, dornică să mai călătorească, deși 90 la sută din timp va folosi mașina pe asfalt, într-un oraș aglomerat. O familie care râvnește din când în când și pentru condus sport căci ”o viață avem”, dar știe importanța siguranței pe care pune mare accent.  Așa cum oamenii au calități, și mașinile au, numai că acestea sunt create de om și pot fi alese de om. Există patru aspecte esențiale, pentru mine, unde mașina trebuie să aibă performanță, te invit să dai click pe fiecare ca să afli ce gândesc eu despre:

 

Noi am plecat deja în excursie. Am deschis mașina cu sistemul foarte simplu Keyless go & entry, adică fără a folosi cheia propriu-zis, ci doar având-o în apropiere. Extrem de comod! Acum stau pe locul din dreapta din piele perforată cu încălzire, cu laptopul în brațe și trag cu ochiul la trapa panoramică, simțindu-mă norocoasă. Cu familia mea trăznită și iubitoare, cu mașina visurilor mele, cu toate facilitățile pe care mi le pot imagina necesare în anul 2019. Sigur că aici e și o opțiune personală, în funcție de ce variantă de echipare și dotări alegi. Noi am ales Executive, dar e o opțiune personală, în funcție de nevoile tale.

Dacă te interesează, poți să intri pe site și să afli mai multe detalii, eu acum doar mă bucur de mașina care accelerează rapid. Bebelușul doarme, copiii fac liniște și îi urmăresc, din când în când, folosind oglinda inteligentă cu unghi larg, care este așezată pe capacul suportului pentru ochelarii de soare. Ce bine se simte!

Am vrut să împărtășesc aceste detalii ca mama care își laudă puii pentru că, fără să vreau, m-am atașat de Hibri, așa cum am ajuns să îi spun. A devenit ca un pui al meu pentru că mă ajută să-i fac fericiți pe ceilalți pui ai mei, adică familia, nu cutia mare cu crispy strips. La cât de dragă îmi e Hibri aş putea spune chiar că sunt Mama Honda. Bărbatul meu râde și-mi spune că mașina nu-i o ciupercă pentru a o numi așa. Dar ce știe el? Ciupercile se numesc ”hribi”, dacă eu am reușit de dragul mașinii să învăț ce înseamnă AWD, adică un sistem de tracţiune integrală conceput pentru a se activa automat în momentul detectării unei pierderi a tracţiunii și gardă la sol, cred că trebuie să-l fac să se îndrăgostească de o ciulama ca să învețe denumirea corectă a ciupercilor. Aș găti acum, dar parcă și mai bine e în excursie cu familia.

Ce frumos dorm ei toți! Cum? Dorm toți? Nici nu am avut eu timp să acționez sau să gândesc, scriu aceste rânduri după ce am tras sperietura, că sistemul revoluționar Honda SENSING a intrat în funcțiune. Acesta este unul dintre cele mai avansate ansambluri de tehnologii de siguranţă și bine că există!

Acum, printre cuvintele pe care le scriu, mă strâmb la soțul meu! S-o fi întâmplat pățania tocmai pentru că nu scrisesem și de acest sistem încă? Atunci să trec repede câteva trăsături de-ale lui și apoi îmi dau bărbatul jos din mașină, e timpul să conducă profesionista (în ciulama, dar și în ciuda lui). Bine, nu-l dau jos, îi dau locul privilegiat din dreapta.

Honda SENSING este un ansamblu tehnologic care ajută pentru un condus mult mai ușor, în siguranță și intervine în momentele de neatenție prin:

 

Mai e un pic până la destinanţie, trebuie să mă grăbesc dacă vreau să reușesc să conduc și eu. Nici nu mă gândesc cum va fi când vom ajunge la pensiune. Există ”un mare dezavantaj” al mașinii. Portbagajul imens care ne-a făcut să ne luăm toată casa. Va trebui să le și cărăm până în camere, iar Andrei și Maria vor fugi pe scări de parcă acasă nu au început să plângă cu lacrimi mari și reci de ți se rupea sufletul că vor și ”dinozaurul de pluș” și ”paletele de tenis”, ”mingea de volei” și tot ce vă puteți imagina inutil! Poate reușesc să-i păcălesc și să lăsăm jucăriile în mașină.

Am ales să îți povestesc un pic despre cum îmi face mie viața mai ușoară, pentru că sunt câteva avantaje pe care le ador. Printre care și faptul că e hibrid, chiar sunt curioasă dacă ai înțeles și intuiești de ce ar trebui să optăm pentru această opțiune:

 

Mai sunt multe de descoperit la această mașină care e potrivită, prin multitudinea de facilități și posibilități de echipare, pentru o familie năstrușnică prin spațiul flexibil și practic, dar și pentru gașca de prieteni pusă pe distracție prin garda la sol foarte mare, deci o masină bună atât pe drum, cât și în afara lui. Sigur că scopul în care folosești mașina te va face să alegi dotările și opțiunile care ți se potrivesc. Poți să optezi pentru tracțiune față sau integrală. E o mașină ușor de folosit căci pe lângă faptul că e automată, schimbătorul nu mai există deloc fiind înlocuit de butoane. E potrivită și doar pentru tine, pentru a îți începe ziua perfect, cu un drum spre serviciu într-o mașină ce oferă: confort, spațiu, ergonomie și tehnologie. E potrivită pentru oricine care se respectă și vrea să-și facă viața mai ușoară.

Oamenii fericiți sunt cei care funcționează pe toate planurile (familial, profesional și personal), iar tot ce e în jurul nostru are menirea de a ne menține echilibrul. Mașina nu mai e de mult timp un moft, e o necesitate, una pe care merită să o iubești. De ce ți-ai face viața grea când poți să o faci performantă?

Aceasta a fost perspectiva Cătălinei din concediu de maternitate cu trei copii la purtător, fascinată de Honda și inventivă pentru SuperBlog 2019, pe parcursul unei excursii imaginare cu Honda CR-V Hybrid pe care nu o deține, dar tare i-ar plăcea.

Sursele fotografiilor fac parte din cele oferite de sponsor.

Farmecul se găsește în natură

2

Vine iarna pe-a mea stradă
Cu fulgi mari și bucurii
Dar când mergi iar prin zăpadă
Două lucruri vreau să știi
Grijă mare la ținută, în sezonul cu ghețar
Căci iar vei avea probleme cu sistemu-imunitar

Dacă totuși uiți căciula
Și fularul când e rece
Dai cu Farmec, ierburi zece
Gălbenele, grija trece

Hai române, bea un ceai
Cu ghimbir sau cu ce ai,
Recomand și usturoi
Pentru tusea de strigoi

Să scapi de niște toxine
Nu-i mare filozofie
Folosești un leac baban
Cu semințe de castan

Ăsta-i sfatul digital
Venit din occipital.
Folosești Gerovital
Ca să mergi liniștit la bal.

Pielea este imporantă
Dă-i cu cremă hidratantă
Vitamine dintr-o plantă
Să nu fie așa uscată

Ho-ho-ho invoc natura
Pe finalul de catren
Te invit să-i simți căldura
Te-am pupat, mă sui in tren

M-am urcat, într-adevăr, în tren, mă duc la bunica. Cum vântul aproape că mă sufla departe de peron, nu am putut să nu mă gândesc la învățămintele bunicii. Despre cât de important e ”să pui geaca pe tine, maică, te ia de la șale”, ”o pereche de șosete în plus nu a făcut niciun rău” sau ”ceaiul neîndulcit, virusul l-a nimicit”, iar eu continuam, strâmbându-mă: ”dar gustul l-a scofâlcit”. Oricât de tare mă deranjau afirmațiile acestea când eram mică, am ajuns să-mi dau seama că sfaturile ei sunt cele care au păstrat-o, în ciuda anilor, tânără și sănătoasă. Când o privesc, nu-mi vine să cred că are aproape 70 de ani.

Sursă: Pixabay

Bunica, pe lângă insistențele pentru haine groase în sezonul rece, este persoana care pentru orice fel de problemă de sănătate invocă puterea naturii, plantele care au efecte pozitive și nu implică niciun fel de risc. Încă din copilărie, mi-a spus că îngrijirea de sine e absolut necesară și vine din iubirea de sine. Pentru a mă face să înțeleg, a abordat două aspecte: sănătatea interioară și sănătatea exterioară.

Sănătatea interioară

Nu am fost niciodată un copil bolnăvicios. S-ar putea să mă fi ajutat și imunitatea înnăscută, dar sunt convinsă că are legătură și cu faptul că la mine în familie s-a pus întotdeauna accent pe alimentația sănătoasă, bogată în legume, fructe și cereale.

Știu că bunica mereu spunea că ”usturoiul este antibiotic natural”. Ceaiul de ghimbir era prezent de la primele semne de răceală, ba chiar ardeiul iute avea un loc de cinste pentru că ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor. Sigur că și somnul adecvat, și activitatea fizică erau încurajate tocmai pentru a îmi întări imunitatea. Hrana influențează nu doar sănătatea, dar și frumusețea.

Sănătatea exterioară

Îmi amintesc că eram în vizită pe la bunica și aveam de gând să dorm la ea. Eram deja adolescentă și mă machiam, dar ”uitam” să mă demachiez. Bunica m-a lăsat să dorm, dar dimineța m-am trezit cu sticla de ulei de măsline lângă. Nu își propusese să mă învețe să fac gogoși sau salată cu ulei extravirgin, ci etapele esențiale ale unui ten îngrijit:

  • demachiere;
  • exfoliere;
  • hidratare.

Abia după respectarea acestora, trebuie să te preocupe machiajul, ascunderea imperfecțiunilor. Tot bunica mi-a spus că orice pui pe față își va spune cuvântul, își va lăsa amprenta pe chip ca o ștampilă într-o carte, de aceea ingredientele sunt importante. Tot ea mi-a explicat că tipurile de ten sunt de mai multe feluri și necesită îngrijire diferită. Când mi-a povestit despre microbiomul pielii, am făcut ochii mari. Mi-a explicat că reprezintă totalitatea bacteriilor de pe piele, unele bune, altele rele. Știu că mi-am imaginat că niște soldăței minusculi se luptă pe chipul meu, iar de fiecare dată când aplic cremă mă gândesc că le vin ajutoare soldățeilor cu care țin, nicio surpriză, cei buni.

Dacă, la început, pentru mine era suficient uleiul de măsline combinat cu apă ca să mă demachiez, odată cu vârsta și cu creșterea cantității de machiaj, mi-am dat seama că am nevoie de produse complexe, în care să am încredere. Nu mi-a luat mult să descopăr Gerovital – Doctor în frumusețe și să mă îndrăgostesc.

Acum, când trenul aproape a ajuns, mă mai uit o dată în punga de lângă mine și mă bucur că s-au decis să lanseze o gamă cu ingrediente de origine naturalăGerovital Plantcăci nu-mi imaginez cum ar fi să mă duc cu mâna goală, iar bunica prețuiește produsele naturale și românești. În plus, dacă ea m-a învățat importanța îngrijirii tenului prin natură, cu asta aș vrea și eu să o impresionez. Mai ales că noua gamă aduce inovație prin complexul Poliplant Microbiom Protect, format din Equibiome și plante din flora locală, complex ce ajută la restabilirea și menținerea echilibrului microbiomului pielii. Vă spuneam de războiul bacteriilor? Așa nici nu trebuie să existe căci în echilibru domnește farmecul.

Sursă: Farmec

Gama asigură un program complet de îngrijire prin:

  • Apă micelară;
  • Fluid demachiant;
  • Cremă hidratantă;
  • Cremă antirid SPF 15;
  • Cremă antirid nutritivă;
  • Cremă CC Matifiantă;
  • Cremă anticearcăn antirid;
  • Booster vitalitate și strălucire.

Eu vreau să încerc crema CC Mediu Matifiantă Microbiom Protect pentru că, de mult, caut o modalitate naturală de a înlocui clasicul fond de ten, iar aceasta conferă tenului un aspect natural, estompează imprefecțiunile, netezește textura tenului și protejează împotriva agresiunii factorilor externi.

Sursă: Farmec

Pe bunica sunt convinsă că cel mai tare o să o încânte crema Antirid Microbiom Protect SPF 15 căci ”soarele poate fi dușmanul tenului” este o altă vorbă de-a ei, iar crema are factor de protecție solară, dar și alte ingrediente naturale pe care știu că bunica le apreciază, de exemplu, vitamina A cu acțiune împotriva stresului oxidativ.

Crema anticearcăn antirid va fi un aliat minunat pentru diminuarea ridurilor. Uleiul de măsline, ceara de albine și Aquaxylul refac funcția de barieră a pielii și asigură un nivel optim de hidratare al acesteia.

Noua gamă Gerovital Plant mi se potrivește, dar mai ales bunicii, de aceea se află în punga de lângă mine pentru persoana care m-a învățat cum să am farmec și să nu mi-l pierd, având grijă de mine. O văd pe peron! De data aceasta, chiar te pup, cobor din tren!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

 

Nu-ți uita poveștile, oferă-ți amintirile!

1

“Nu ne aducem aminte zilele, ne amintim momentele.” – Cesare Pavere

Tu îți mai amintești ce ai făcut pe 24 iunie 2007? Poate da, dacă a fost data nunții sau botezul copilului. Dar îți amintești unde erai pe 14 februarie 2016? Poate da, dacă atunci ai fost cerută în căsătorie. Dar de data de 22 octombrie 2015? Și aș putea să continui mult așa. Uităm zilele, dar niciodată evenimentele care ne marchează, uneori, datele rămân în mintea noastră legate de momente memorabile, dar uneori uităm chiar și asta. Nu ți s-a întâmplat niciodată să uiți de ziua celui mai bun prieten? Bine că există Facebook-ul în era noastră să ne reamintească. Pentru mine e clar că îmi amintesc momentele, dar, mai ales, cele care mă fac să simt ceva puternic, fie că e o emoție pozitivă sau una negativă.

Chiar acum am în minte un moment. Eram la ziua celui mai bun prieten și i-a venit ideea să desfacă darurile în fața tuturor invitaților. Nimeni nu s-a așteptat la această practică, noi fiind obișnuiți că punga se pune într-un colț, iar sărbătoritul se uită la ele după petrecere. Dar nu și prietenul meu! Acesta, cu energia lui pozitivă, a considerat că noi vom fi prea curioși, așa că a făcut ca în copilărie, a deschis cadourile.

În primul cadou era o sticlă de vin, în cel de-al doilea la fel, în cel de-al treilea tot vin, în al patrulea un lichior și a venit rândul cadoului meu. Deja mulțimea era amuțită, toți arătam ca niște maimuțe uakari, acelea cu fața roșie.

Când a deschis cadoul de la mine și era o altă sticlă de vin, mi-a venit să intru în pământ, fața mea nu doar că era ca sfecla, dar aproape că plângeam. Nu era un alcoolic, nu i se potriveau deloc sticlele de vin, de ce se gandise toată lumea la asta? Pentru că, de fapt, toți am apelat la cea mai impersonală metodă de a scăpa de responsabilitatea de a lua un dar, când, de fapt, ar fi trebuit să fie o bucurie. Să iei un cadou în acord cu firea persoanei căreia i-l oferi, în acord cu relația dintre voi doi devine o bucurie și pentru tine însuți, pentru că cei mai importanți sunt oamenii și nu ar trebui niciodată să uităm asta.

Când cadoul este luat la repezeală, doar ca să fie, când e clasicul deodorant și gel de duș, o ciocolată de la magazinul din colț pe care oricum și-o poate cumpăra singur sau chiar mai rău, banii în plic, se devalorizează și nu-ți aduce nici ție satisfacție, e doar ceva ce trebuie făcut. Mi-am dat seama de asta la ziua prietenului meu care ar fi meritat mai mult. Știu că rușinată, atunci am făcut ce știu și ce-mi place cel mai mult, să scriu.

Am scos din geantă pixul, mi-am recuperat punga de cadou pe care am modelat-o într-o bărcuță și i-am scris:

Mulțumesc că exiști în viața mea! Ești cel mai bun prieten! Mai știi când m-ai scos cu barca pentru a mă înveseli când eram foarte supărată? Acum nu sunt tristă, dar tot vreau să repetăm aventura, deci, ce zici de weekendul acesta?

Știu că a rămas câteva clipe nemișcat, apoi m-a luat în brațe și mi-a șoptit: ”Mulțumesc, e cel mai frumos cadou! Mergem sâmbătă și ne și îmbătăm la cât vin avem

Ne dăm cu barca pe un râu de vin” am continuat eu râzând.

Faptul că am putut să-i ofer, chiar și o fărâmă din povestea noastră, pe o hârtie ce fusese creată cu menirea de a fi o pungă de cadou a fost pentru mine un dar interior și ne-a făcut să ne consolidăm relația. Atunci a fost improvizație, venită tocmai din faptul că toți fusesem neglijenți, dar, în mod normal, nu m-aș duce la cineva să-i ofer o bărcuță de hârtie, dar aș opta, mai ales de atunci, pentru un cadou personalizat.

Cel mai frumos cadou pe care i-l poți oferi cuiva este cel pe care nu și l-ar putea cumpăra singur, iar pentru asta trebuie să oferi ceva din ființa ta, trebuie să fii artist, să te conectezi și tu cu respectivul dar.

Eu nu sunt expertă în editare, nu știu procesul prin care se imprimă ceva sau cum iese din tipar, dar iubesc să scriu, așa că pentru mine ar fi perfect dacă aș putea să ofer oamenilor cartea relației noastre sau cartea unui moment sau unor trăiri dintre noi. Așa că atunci când am aflat de Carte cu personalitate am simțit că s-a inventat o modalitate ușoară de a oferi cadouri memorabile.

Ușoară în sensul în care nu trebuie decât să editezi template-ul pus la dispoziție pe site, adăugând poze și text. Poate ție îți plac mai degrabă pozele și nu ai inspirație la scris, template-urile vin cu textele lor pe care le poți șterge sau păsta după preferință. Eu am creat deja o carte personalizată pentru iubitul meu, iar pe una dintre pagini am ales să păstrez textul inițial.

În cartea aceasta am încercat să reproduc într-o manieră inedită povestea noastră, de la începuturi până în prezent. Ne-am cunoscut în spațiul online care în cartea noastră devine ”Ținutul guvernat de tentații ale consumerismului”. Cred că dacă altcineva în afară de noi doi ar citi-o, nu ar înțelege-o pe deplin, iar eu asta mi-am și dorit pentru că așa cum sentimentele dintre noi sunt înțelese total doar de mine și de el, așa și povestea e presărată cu amintiri care vor fi doar ale noastre, amintiri codate.

Mă bucur că ne-am putea păstra pozele într-un altfel de album, unul cu poveste, căci în era modernă, ajungem să facem mii de poze, care se pierd în spațul online, pe care nu mai știi de unde să le iei și în ce folder le-ai pus.

Nu m-aș opri doar la a scrie povestea relației noastre, ci mi-ar plăcea să-i fac mai multe cadouri de acest fel pentru că bucuria și emoția cu care a primit acest dar personal, mă incită, mă face să-mi doresc să repet mișcarea, să ofer și mai mult, și mai inedit, și mai creativ și nu doar iubitului meu, ci aș face o carte pentru mama, una pentru tata, pentru cea mai bună prietenă, pentru sora mea și, de ce nu, una pentru mine însămi. Aș începe cu una, căci în timp, odată cu poveștile care se adună, sunt convinsă că se vor aduna și cărțile.

Deja am în minte următoarele cărți pentru iubitul meu, în una mi-ar plăcea să strâng poeziile pe care mi le-a dedicat de-a lungul timpului, împreună cu bancurile pe care le-am creat eu inspirată din viața noastră de cuplu, cum ar fi:

Ce-și gătește un bărbat cu mâna lui se numește… sandviș

În funcție de motivul pentru care i-aș oferi cartea, mi-aș lăsa și imaginația să zburde nestingherită printre paginile lucioase, calitative. Așa aș proceda cu toți oamenii dragi din viața mea, de exemplu, mă gândesc ca de Crăciun, să le fac tuturor câte o carte din partea lui Moș Crăciun. Acesta le-ar reaminti de toate năzbâtiile făcute în timpul anul, dar mai ales de toate momentele în care au reușit. Le-aș scrie, din perspectiva Moșului, momentele frumoase, căci acestea au menirea de a ne încuraja să mergem mai departe.

În cartea pentru mama aș pune poze cu noi, căci știu cât de fericită ar face-o.

În cartea pentru sora mea aș pomeni de nume date păpușilor, când eram mici, ca să-i reamintesc de ”copiii noștri”, căci, pe rând, eram mame pentru o păpușă sau alta. În cartea pentru tata aș povesti o grămadă de aventuri pe care le-am avut împreună, de la scufundări în mare până la escaladări pe munte.

Eu și tata

Pentru fiecare om aș scrie altceva, pentru că fiecare e unic și m-aș uita în primul rând la el, la cine e el ca individ, la ce i-ar plăcea, apoi m-aș gândi la legătura dintre noi, prin ce am trecut împreună și, la final, aș opta pentru un cadou unic care să ne facă fericiți pe amândoi, atât pe cel care primește, cât și pe mine, cea care oferă.

Alege cu sufletul cadourile pentru sărbători căci timpul trece, iar oamenii îmbătrânesc. Păstrează-i aproape pe cei dragi și arată-le că îi iubești, că prețuiești povestea dintre voi, așa cum simți tu!

Articolul acesta m-a făcut să-mi fie dor de o grămadă de oameni. Înainte de a mă apuca să creez cărțile personalizate de Crăciun, voi da câteva telefoane, și conversația e o formă de cadou. Timpul petrecut împreună e darul cel mai de preț, iar pentru a nu-l uita, poți să ți-l păstrezi mereu, în cartea ta!

Articol scris cu dor de oameni pentru SuperBlog 2019
Fotografiile sunt din sursele sponsorului și din arhiva personală