Personal

Home Personal Page 3

Cadoul meu pentru tine e să descoperi lumea

1

Mă uitam la copertă, simțeam greutatea cărții. Ochii mici, cu riduri adânci în jurul lor erau îndreptați spre mine. Îi evitam privirea, dar o simțeam, știam că e acolo și că așteaptă o reacție. Inima îmi bătea cu putere. Aveam 13 ani și în minte mi se derulau neîncetat cuvintele bunicii: “La mulți ani! Ocolul Pamantului in 80 de zile de Jules Verne e cadoul meu pentru tine.” O frază atât de simplă: “cadoul meu pentru tine”, nu doar că m-a făcut să termin cartea în două zile, dar de atunci m-am tot gândit care ar fi cadoul meu pentru ea, pentru bunica mea.

Și ar fi, exact acesta, să mergem împreună în jurul lumii, să descoperim culturi și să ne delectăm cu cele mai dubioase preparate culinare ca să o aud: “Nu-ți făceam eu niște sarmale?”. Eu m-aș vedea nevoită să admit că nimic nu se compară cu mâncarea ei, dar nu e rău, din când în când, să ieși din bula de confort și să încerci și altceva.

Tot ce un om poate imagina, intr-o zi un altul va realiza” e citatul pe care l-am reținut din cartea lui Jules Verne și am decis, că acel “altul” sunt eu cea de acum, iar acel om cu imaginația bogată, fata de 13 ani. Dacă la 13 ani, am putut doar să-mi imaginez că sunt aventurierul Phileas Fogg, acum chiar aș putea să o iau pe bunica și să o port prin meleagurile îndepărtate. Nici nu ar fi complicat căci cei de la Christian Tour au tot felul de destinații care satisfac pofta de călătorie. M-aș putea bucura de oferta de circuite culturale Christian Tour, cum ar fi: Spania – Portugalia – Maroc, Franța – Belgia – Germania sau să optez pentru circuite exotice Christian Tour, ca de exemplu în Cuba, Thailanda, Peru, India, Africa de Sud sau China. Aș putea să fac mai multe circuite, aș putea să o las pe bunica să aleagă sau să-i fac o surpriză.

Sursa: Pixabay

Aş alege să o surprind pe bunica. Aş trezi-o în mijlocul nopţii cu blândeţe, nu vreau să o sperii, i-aş spune să-şi împacheteze strictul necesar şi să pornim căci am ales o mulţime de circuite culturale Christian Tour de care ne putem bucura împreună. Nu aş vrea să ne pregătim prea mult pentru că mi-ar plăcea să cumpărăm din fiecare ţară câte ceva, mai ales cele necesare ca să simţim experienţa călătoriei pe deplin. Sunt convinsă că bunica ar prefera să aleg doar circuitele cu autocarul, dar eu aş vrea să o conving să-şi învingă şi teama de zbor. Sigur că aş pune în bagaj periuţele de dinţi, o perie de păr, orice medicament de care are bunica nevoie, plus câteva pastile de dureri, aş lua câte un hanorac, dar şi haine mai subţiri, dar mai ales nu aş uita aparatul de fotografiat, căci aş vrea ca atunci când ne întoarcem în România să umplem cel puţin un album cu toate experienţele noastre, ca să nu mai vorbesc că în timp real, folosindu-mă de telefon, mi-aş bombarda prietenii virtuali cu poze pe reţelele de socializare.

Primul circuit pentru care aş opta, ar fi unul scurt, de 4 nopţi, de acomodare, şi anume : “Serbia – un adevarat festin cultural 2020″. Aşa ne-am bucura (puţin) şi de frumuseţea propriei noastre tări căci traseul ar fi: Drobeta Turnu Severin Porţile de FierCetatea GolubățBelgradSremki KarlovciNovisadNis.

Am pleca foarte devreme cu autocarul pe ruta Craiova – Drobeta Turnu Severin. Sigur că am avea covrigi şi cafea în termos, dar tot am fi înfometate şi entuziasmate când autocarul ar opri la Taverna Sârbului, unde bunica ar opta pentru biftek, iar eu, vegetariană fiind, aş alege o iahnie sârbească, servită încă pe teritoriul românesc.

La Cetatea Golubăţ, situată la patru kilometri de oraşul cu acelaşi nume, în apropiere de Porţile de Fier, aş face o mulţime de poze şi mi-aş nota istoria ei, nu de alta, dar să v-o povestesc şi vouă. De exemplu, în acest moment ştiu că a fost construită în veacul al XIV-lea şi este înscrisă în lista monumentelor culturale de importanţă excepţională a Republicii Serbia.

Cetatea Golubăţ, Sursă: Pixabay

În Belgrad am avea multe de văzut, voi menţiona acum doar o mică parte din ce am vizita, doar ce îmi doresc eu cu ardoare. Mi-ar plăcea foarte mult să mă plimb pe artera pietonală Kneaz Mihajlov, faimoasă pentru cafenelele si magazinele en vogue. Sigur că am face şi cumpărături. De stat la o cafea mi-ar plăcea să fie în Skadarlija, cartierul boem al Belgradului, corespondent al celebrului Montmartre din Paris,unde odinoară îşi făceau veacul scriitori, artisti si actori la sfârşitul secolului al XIX-lea. M-aş bucura cu siguranţă de veselia localurilor unde muzica ne inspiră atmosfera secolului al XX-lea, cu chansonete sau folk si jazz autohton.

Neapărat aş vrea să vizităm Catedrala Sf. Sava, cea mai impunătoare catedrală ortodoxă din Balcani incendiată de către turci în 1595 si reconstruită în secolul XIX.

Catedrala Sf. Sava
Sursă: christiantour.ro

În Belgrad-ul nou am simţi că ne-am întors în timp, vizitând Mausoleul lui Tito în care este înmormantat si care se află în Casa Florilor. Am vedea chiar şi un Rolls Royce Phantom V din 1960, pe lângă decoraţiile lui Tito.

Nu sunt eu mare băutoare de alcool, iar bunica nici atât, dar cu siguranţă la finalul zilei am ciocni paharele cu pacatoasa medovaca (bautura ursului), o variatiune a rachiului în care mierea este vedeta.

În Karlovci, am fi din nou tentate să consumăm alcool, de data asta sub formă de vin Bermet, iar apoi ne-am îndulci cu prajiturile Kuglof, specialităţi ale zonei. Apoi am ajunge în Novisad, unde am trece pe lista obiectivelor vizitate: Palatul Episcopal Ortodox, Catedrala Romano-Catolică, Catedrala Ortodoxă Sf. Gheorghe, Teatrul Naţional şi Sinagoga.

În ultima zi am porni spre Nis, oraşul creat în jurul vechii cetăţi Nais, care a fost locul de naştere al primului împarat creştin roman – Constantin cel Mare. Eu mi-am dorit dintotdeauna să văd turnul de cranii umane, reprezentând ramaşiţele luptătorilor sârbi cazuţi în lupta împotriva otomanilor. Pe cât de infiorător mi se pare, pe atât de remarcabil este.

Sursă: christiantour.ro

Următoarea zi ne-am întoarce în Bucureşti, dar nu ne-ar lua mult să plecăm în următoarea aventură, căci ne-am propus să facem “ocolul Pământului”, poate că nu tot, dar măcar o parte care să ne fie favorabilă.

AustriaGermaniaCehia ar fi următorul circuit pe care mi l-aş propune.

În Austria am avea ocazia să descoperim: ReigersburgHerbersteinGrazDrumul VinuluiKlagenfurtLacul OsiacherVillach WortherseeKlagenfurtHellbrunn SalzburgVienaBudapesta.

Zona de sud-est a Austriei este una dintre regiunile lumii în care se găsesc cele mai multe castele şi cetăţi, iar legendele despre vrăjitori, magie şi cavaleri sunt prezente peste tot. Una dintre acestea este Cetatea Reigersburg care găzduieşte în prezent un muzeu al vrăjitoriei. Castel Herberstein este fascinant prin faptul că găzduieşte o grădină zoologica cu animale de pe cinci continente.

La Salzburg mi-aş dori neapărat să vizitez Palatul Hellbrunn care ascunde un labirint de fântâni arteziene baroce ingenioase, lacuri si pesteri. O altă capodoperă în stil baroc cu grădini superbe este Palatul Mirabell. Bunica sigur se va bucura că restaurantele din Salzburg servesc schnitzel şi wurst.

Palatul Mirabell
Sursă: Pixabay

Toată aventura aceasta numită Austria s-ar concretiza la Viena unde am admira arhitectura moştenită de la Imperiul Habsburgic. Ar fi neapărat trecute pe lista mea de obiective de vizitat muzeele vieneze. Cafeaua ar fi de încercat în Viena, mai ales că prima cafenea s-a deschis chiar din 1685. “Kapuziner”- Cafea Mocca cu putin lapte ; “Maria Theresia”- Cafea Mocca cu lichior de portocale sau “Wiener Eiskaffe”- înghetata de vanilie cu cafea Mocca şi multă friscă sunt doar câteva dintre specialităţile lor, iar eu aş opta, bineînţeles, pentru cea cu îngheţată.

Prin circuitul “Germania Romantică 2020″ aş bifa şi Cehia vizitând frumoasa Praga care poate fi comparată cu elegantul Paris, dar şi Germania prin itinerariul nostru: NurnbergRothenburgWurzburgFrankfurtHeidelbergMannheimFreiburg Titisee NeustadtLindauNeuschwastein Munchen PassauLinzMelkKrems.

În Praga am vizita castelul cu acelaşi nume, fiind cel mai mare castel medieval din lume, având 570 de metri lungime şi aproximativ 128 lățime. Cum berea cea mai bună e cea din Praga, ne-am opri la Vytopna Railaway Restaurant, situat în piață Wenceslas, unde am putea alege din zeci de sortimente de bere şi ne-am  delecta cu atracția localului, 900 m de cale ferată în miniatură.

Praga
Sursă: Pixabay

În Germania sunt atâtea de văzut şi de vizitat că aş putea scrie un roman, dar foarte pe scurt te anunţ ce mă încântă pe mine foarte tare, cum ar fi faptul că voi vedea cel mai vechi și faimos oraș universitar al Germaniei, Heidelberg, unde vom vizita Castelul Heidelberg, cu impresionanta sa arhitectură renascentistă. În sud-vestul Germaniei voi vedea Castelul Neuschwanstein din care s-au inspirat cei de la Disney pentru filmul “Frumoasa din Padurea Adormita”. În Munchen am vizita celebra galerie Neue Pinakothek, ce a fost inaugurată în secolul al XIX-leafiind considerată prima galerie de artă contemporană din Europa, Muzeul Național Bavarez, găzduit de un palat neoclasic superb, precum și Schatzkammer der Residenz, un muzeu uluitor al bijuteriilor și obiectelor miniaturale.

Sunt atât de multe circuite culturale pe care bunica ar şti să le aprecieze încât aş vrea să le facem pe toate, să vedem şi Turcia, şi Muntenegru, şi Slovenia, şi Veneţia, dar există un alt circuit, de data aceasta încadrat la circuite exotice Christian Tour, pe care mi-aş dori neapărat să-l alegem. E vorba despre Japonia căci nu pot să nu-mi amintesc de fiecare dată citatul japonez pe care îl ştiu chiar de la bunica: “Nimeni nu se împiedică stând întins în pat“. Aşa că ne-am lua bocceluța în spinare (ca să nu credeţi că nu ştiu şi vorbe româneşti) şi am porni să ne “împiedicăm” pe misteriorul tărâm, având următorul itinerariu: TokyoNikkoHakoneKyotoNaraOsaka.

Tokyo
Sursă: christiantour.ro

În capitala Japoniei am vizita Templul Asakusa Kannon (numit și Senso-ji), cel mai vechi templu budist din Tokyo. Ne-am adăposti de aglomeratul Tokyo la o plimbare prin grădina Palatului Imperial, locul perfect pentru relaxare.
Aş tânji să urcăm la ultimul etaj al clădirii Tokyo Metropolitan Government, nu ştiu dacă o voi convinge pe bunica, dar eu cu siguranţă aş fi la etajul 41, de unde aş admira panorama, ştiind de ce mi-am luat camera de fotografiat la mine.

În Nikko am vizita Complexul Toshogu unde se află mausoleul Shogunului Tokugawa, un important personaj din istoria tării. Shogunatul familei Tokugawa a durat mai bine de două secole şi jumătate.

Nikko
Sursă: Pixabay

În Parcul Naţional Fuji – Hakone -Izu mi-aş dori neapărat să urcăm cu telecabina în vârful muntelui Komagatake şi să vedem Muntele Fuji și lanțul munților Hakone pe partea stânga, Odawara, Yokohama și Insula Ohshimape pe dreapta, cu Lacul Ashinoko în spate.

În oraşul Nara am vizita Todai-ji (Marele Templu Răsăritean) ca să vedem cea mai mare statuie a lui Buddha Vairocana din lume. Sigur că nici nu m-aş gândi cum ar fi să o ridic. Cântăreşte doar vreo 400 de tone şi are doar 15 metri înălţime. Eu zic că dacă ne ambiţionăm o luăm cu noi în bagaj, dar sub formă de poză.

În ceea ce priveşte bucătăria japoneză, cu siguranţă bunica ar mânca peşte, iar eu cred că m-aş încumeta să încerc wasabi, deşi ultima mea experienţă cu această plantă am crezut că mă va băga în spital.

Poate că nu am inclus tot Pământul, poate că nu vom vedea sau nu vom face tot ce ne propunem, dar important va fi timpul de calitate petrecut împreună şi faptul că pot să-mi împlinesc un vis, acela de a spune: “cadoul meu pentru tine”. Se pare că nu mă diferenţiez foarte tare de Christian Tour căci de peste 22 de ani “creează câte un drum spre fiecare vis și peste 1 milion si jumătate de români s-au bucurat de vacanțe perfecte în tot acest timp.”

Articol scris pentru SuperBlog 2019

 

Suntem ceea ce bem

1

Dimineaţa nu ai cum să nu zâmbeşti când simţi că pe nasul tău la fel de somnoros ca tine se aşază două buze calde cu miros de cafea. Nimic neobişnuit până aici, dar ochii ţi se deschid când simţi că vârful nasului ţi s-a umezit, iar răcită nu eşti sigur. Prietenul tău are o mustaţă groasă din spumă albă pe care se pare că nu s-a abţinut să nu o împartă şi cu nasul tău. Nu te poţi abţine să nu râzi. Iar în minte se dezlănțuie un șir lung de gânduri:

Unora le place să ghicească în cafea
Unora le place s-o savureze singuri
Alții se bucură de ea într-o cafenea
Alții râvnesc la ea într-un colț al casei
Iar cei mai mulți, s-ar transforma ei înșiși într-o ceașcă
O ceașcă plină cu lichioarea din boabe proaspete 
Și nu ar putea decât să-și strige ființa, cam așa:
De-aș fi dimineață aș fi una însorită privită prin abur de cafea
De-aș fi seară, aș fi una distractivă înconjurată de prieteni
De-aș fi după-amiază, aș fi una ploioasă perfectă pentru espresso
De-aș fi job, aș fi cafengiu
De-aș fi zi a săptămânii aș fi cea potrivită pentru cofeină
De-aș fi desert, aș fi tiramisu
Aș fi fructul de cafea oricând
De-aș fi arbore aș fi un Coffea Arabica sau, poate, Robusta când am o zi amară.
Iar de-aș fi espressor, aș fi unul de la Philips neapărat cu sistemul LatteGo.

Dar despre asta vom afla imediat, înainte, vreau să-ți scriu un pic despre cafea.

Cafeaua diferă, la fel şi oamenii. Dacă espresso-ul reprezintă o doză de cafea neagră bogată şi intensă pregătită cu ajutorul unei metode de preparare prin care cafetiera acţionată de pompă forţează apa fierbinte să treacă prin particulele fine la presiune ridicată, cafeaua se preparată prin turnarea apei clocotite peste cafeaua măcinată într-un filtru de cafea şi are un gust mai complet decât espresso. Cappuccino este preparată cu o doză de espresso, lapte fierbinte şi spumă de lapte aburită, iar latte machiatto este preferata mea pentru că înseamnă că espresso este adăugat în lapte – şi nu laptele în espresso, astfel că are un gust fin, foarte plăcut pentru mine mai ales că prefer să adaug în funcţie de stare: scorţişoară, ciocolată sau vanilie.

Mai există şi alte tipuri de cafele, iar eu am tendinţa să cred că celor cărora nu le place cafeaua, pur şi simplu nu au încercat varianta care să funcţioneze pentru ei. Dar astăzi nu mă voi referi la ei – şi ceaiul trebuie să aibă degustătorii lui – ci la mine şi tipologiile de băutori de cafea pe care le-am sesizat eu.

Eu nu sunt băutoare de cafea înrăită, dar ştiu să apreciez o cafea dulce, cu spumă de lapte şi diverse arome, probabil de aceea latte machatto este opţiunea mea preferată. Mereu au crezut că oamenii care preferă cafelele dulci o fac pentru că aşa sunt şi ei. Firi vesele care savurează cafeaua ca pe un desert împreună cu prietenii, vecinii şi familia.

Dacă mă gândesc la tata, în minte îmi vine mirosul puternic al cafelei negre care nu îşi schimbă niciodată gustul, mereu la fel, o opţiune clasică, “old school”, ce reprezintă un om care ştie ce vrea şi nu îşi complică existenţa.

Mama, cu stilul ei sofisticat, optează în general pentru cappuccino, o opţiune clasică, dar care îţi setează starea mentală pentru creativitate şi nu are cum să nu emane stil şi delicateţe.

Da, în funcţie de ce cafea bei, în minte îmi vin cuvinte care te descriu, iar ce ştiu eu că apreciem cu toţii, este o cafea cu stil, o cafea bună. În ceea ce priveşte familia mea, cred că ni s-ar potrivi foarte bine un Espressor automat Philips cu sistemul inovator LatteGo care are 5 varietăţi de cafele.

Dar cum toţi suntem diferiţi, ţie şi apropiaţilor tăi se poate să vi se potrivească altceva, aruncă un ochi sau mai mulţi pe magazinul online magNET.ro, s-ar putea să găseşti altceva care îţi atrage atenţia, s-ar putea ca pentru tine să fie suficiente 3 varietăţi de cafea. Eu trebuie să recunosc că m-a cucerit sistemul de lapte LatteGo care adaugă în ceaşcă un strat de spumă de lapte fină şi cremoasă. În plus, se curăţă foarte uşor atât manual, cât și în mașina de spălat vase, fiind alcătuit doar din două piese.

Espressoare cu același sistem revoluționar – care constă în amestecarea laptelui cu aer la viteză mare în camera de spumare rotundă, adăugând în ceaşcă un strat cremos de spumă de lapte, fără stropi şi exact la temperatura potrivită – sunt acestea:

 

În dreapta: EP2231/40, în mijloc: EP3246/70, în stânga: EP5335/10
Sursă: www.philips.ro

Cred că înainte de a ne eticheta în orice categorie de băutori de cafea, suntem băutori comozi, ne place să ne facem o cafea de calitate, cu un gust exact așa cum ni-l imaginăm, la noi acasă. Esspresoarele Philips folosesc râşniţe 100% ceramice durabile și pot fi reglate în 12 trepte pentru a transforma boabele de cafea în orice dorim, de la pudră ultrafină la măcinare grunjoasă. Aceste râșnițe sunt și foarte rezistente, ceea ce face să putem savura de o cafea aromată proaspătă pentru cel puţin 20.000 de ceşti.

Scriam că vrem cafeaua așa cum ne-am obișnuit cu ea, căci la tipologia de băutori am putea adăuga și consecvența, iar sistemul My Coffee Choice ajustează intensitatea aromei şi cantitatea de băutură.

Sursă: www.philips.ro

Filtru de apă AquaClean garantează că vom profita la maximum de espressorul nostru întrucât nu necesită schimbarea filtrului decât la solicitarea aparatului. Nu va trebui să detartăm aparatul timp de până la 5.000* de ceşti, beneficiind de apă curată şi purificată. Mi-e clară necesitatea acestui filtru pentru tipologia omului modern, cel care oricum e mereu pe fugă și are nevoie să economisească timp și să-și facă din espressorul lui un prieten care să-i simplifice munca.

Aș putea să mai scriu despre funcția Aroma Seal care protejează boabele de cafea şi se asigură că îşi păstrează aroma iniţială în timp și despre multe altele, dar dacă ți-am stârnit curiozitatea poți să afli mai multe de pe site-ul celor de la Philips sau, de ce nu, de pe magazinul online cu atracție de magNet, așa cum îi e și numele.

Ceașca de cafea e ritualul intim de dimineață pentru unii, e instrument în replica ce ne dă cei mai puternici fluturi în stomac: ”Ești frumoasă! Ieșim la o cafea?”, e legătura dintre prieteni: ”Hai la mine la o cafea! Mai stăm de vorbă.”, e boost-ul de energie pentru perioada sesiunilor, e motorașul ce ne face să rezistăm în seara de revelion, e prezentă lângă laptop atunci când lucrezi de zor, chiar și pentru SuperBlog 2019, cum este scris și acest articol. Urmează să dau save, să dau publish, să închid clapeta laptopului și să-mi beau ultima gură de latte macchiato.

Cafeaua e atât de multe! Așa cum suntem și noi, cei care o bem.

Împachetează-ți visurile în bagajul potrivit și zboară

1

Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!” – Constantin Brâncuşi

Pe tine ce te face fericit?

În ceea ce mă priveşte, am constatat că a călători este plăcerea mea nevinovată pe care ajung să o neglijez din diverse motive, unul dintre ele fiind banii. Însă încerc să am măcar o dată pe an o călătorie în afara ţării, chiar dacă e un city break căruia îi acord un buget foarte mic căutând opţiuni ieftine de cazare (hostel, Couchsurfing, Airbnb) şi analizând preţurile zborurilor în funcţie de destinaţii. Uneori mă orientez să cumpăr biletul cu câteva luni înainte de a pleca pentru a mă asigura că găsesc cele mai bune opţiuni.

Arhivă personală

Pentru mine, zborurile low-cost sunt ca o mână cerească – având în vedere că zborurile clasice, cu companii aeriene internaţionale sunt foarte scumpe – dar necesită mici sacrificii şi o atenţie sporită acordată detaliilor. Companiile aeriene low-cost au tendinţa de a îşi schimba politica referitoare la dimensiunile bagajelor şi a obiectelor permise destul de des, aşa că e bine să citeşti pe site-ul companiei cu care călătoreşti regulile şi să le şi înţelegi. Eu am făcut asta şi tot am reuşit să plătesc o suprataxă de 50 de euro. “Atenţie la neatenţie” mi-aş spune acum, dar îţi povestesc imediat păţania mea.

Înainte, hai să aflăm exact ce înseamnă un zbor low-cost:

Exact cum o spune şi denumirea, e un zbor ieftin, dar este vorba doar de serviciul de baza propriu-zis, orice alt serviciu, cum ar fi: masă, bagaj de cală, check-in la aeroport (bine că poţi să-l faci gratuit online, dar doar cu un anumit interval de timp înaintea zborului), alegerea preferenţială a locului, călătoria cu un copil mic în braţe și tranzacțiile telefonice se vor plăti separat sub forma diverselor taxe percepute de fiecare companie. De aceea, e bine să achiziţionezi de la început orice serviciu suplimentar care te interesează. La întoarcerea din călătoria unde am plătit 50 de euro, am fost nevoită să mă şi întorc cu acelaşi bagaj, doar nu-l lăsam acolo, nu? Deşi… la banii ăştia mai că îmi venea. Când m-am întors, am achiziţionat o ofertă a companiei respective care îmi oferea ”Priority” şi mă scutea de taxa imensă și mă lăsa să am două bagaje de mână, unul la dimensiunea de maximum 55x40x20 cm și 10kg și celălalt la dimensiunea standard 40x20x25cm, specifică celor de la Ryanair. Am plătit 20 de euro. Dar dacă aş fi optat pentru această opţiune încă de la început, aş fi plătit chiar mai puţin.

Care sunt companiile low-cost cele mai cunoscute din România?

  • Blue Air – prima și singura companie low-cost românească (cu sediul la București)
  • Wizz Air – foarte importantă companie low-cost din estul Europei (cu sediul la Budapesta)
  • Ryanair – cel mai important operator de zboruri low-cost din vestul Europei (cu sediul la Dublin)

Să apelezi la serviciile unei companii low-cost?

Asta depinde de tine. Cel mai important e să te decizi la perioada în care îţi doreşti să călătoreşti într-o anumită zonă. Să cauţi pe site-ul fiecărei companii preţul şi să te gândeşti dacă ai nevoie şi de un alt serviciu care nu e gratuit. Apoi, ai de luat în calcul cât bagaj vrei să iei cu tine. Asta e partea cea mai dificilă pentru mine. Adaug, adaug, parcă aş avea nevoie şi de placă de păr, dar ce mă fac fără peria de scame pentru haine? Mai că mi-aş lua şi fierul de călcat. Pentru două, trei zile aş fi chiar absurdă, aşa că aş putea să reuşesc să mă încadrez doar cu bagajul de mână, dar şi aici dimensiunile diferă, iar acum, la Ryanair şi Wizz Air, bagajul gratuit de mână mi se pare chiar foarte mic (pentru o călătorie în interes de serviciu sau pentru o seară, două e ideal). Uite:

bagaje de mana Ryanair:

Sursă: Travelkit

bagaje de mana Wizz Air:

Sursă: Travelkit

Fericirea constă în lucruri mici, cum ar fi soarele care intră pe fereastră atunci când împachetezi bagajul, sărutul pe care îl primeşti pe obraz când faci check-in online împreună cu partenerul fără să mai plăteşti cei câţiva euro în plus şi constaţi că întâmplarea a făcut să nimeriţi pe locuri unul lângă altul şi tot fericire e şi atunci când îţi spune: “sigur merge pe gratis bagajul ăsta, l-am avut eu anul trecut în Elveţia, nu am plătit nimic în plus.”. Tu îl priveşti fix şi îi spui că ai văzut pe site, e mai mic. El nu şi nu, că ştie el. Te gândeşti: “am putea totuşi să nu luăm aşa mulţi covrigi şi să am doar un rucsac. Mâncăm acolo.“, dar cum frica de foame e mare, îndeşi cornuri, alune, chipsuri, pufuleţi şi alegi bagajul mai mare. Suficient de mare cât să treacă la bagaj de mână gratuit la Blue Air:

Dimensiuni bagaje Blue Air
Sursă: www.travelkit.ro

Dar nu la Wizz Air cu care călătoreşti tu, nici măcar la Ryanair la care ai achiziţionat deja biletul de întoarcere.

Dimensiuni bagaje WizzAir
Sursă: www.travelkit.ro
Dimensiuni bagaje Ryanair
Sursă: www.travelkit.ro

Nu ştii asta decât atunci când vezi un om în faţa ta cu troler pentru care doamnele de la îmbarcare îi cer taxă. Simți ce urmează să se întâmple. Toată fericirea împachetării împreună cu prietenul se transformă în frustrare şi te gândeşti: “Ce bine era să descopăr www.travelkit.ro mai devreme! Au explicaţii despre fiecare companie de zbor, actualizate şi îţi mai şi arată pe pozele cu bagaje exact pentru ce companie se potriveşte și dacă trebuie să ai Priority sau nu pentru respectiva geantă de voiaj.”

Sursă: www.travelkit.ro

Ar fi de reținut că dimensiunile bagajului se calculează cu tot cu roți sau mâner, iar dacă intenționezi să ai și bagaj de cală, acesta se plătește separat, iar fiecare companie aeriană are propriile condiții, găsești detalii despre acestea și pe Travelkit. Sfatul meu e să optezi pentru bagaj de cală încă de când achiziționezi biletele, altfel costurile cresc.

Revenind la pățania mea, după ce am băut o sticlă de apă, și aia foarte scumpă achiziționată din duty-free, am renunțat să mă mai gândesc la bani. Odată ajunsă la destinație, am făcut haz de necaz mâncând covrigii din bagaj chiar deasupra Londrei, la The Shard. M-am consolat şi cu faptul că li se întâmplă şi altora, nu e o poveste neobişnuită, dar eu zic să nu o faci să fie şi povestea ta căci călătoreşti ca să te binedispui, nu ca să mănânci doar zacuscă în săptămâna în care te întorci în țară.

În afară de dimensiuni, mai sunt şi alte detalii pe care trebuie să le iei în considerare când ne referim la bagajul de mână:

  • Lichidele trebuie transportate în recipiente de maximum 100 ml, în pungă resigilabilă. Iar volumul total al lichidelor pe care le ai la tine nu trebuie să depășească 1L.
  • Lichidele, spray-urile și parfumurile achiziționate din magazinele duty-free din aeroport sau din avion trebuie ambalate într-o pungă securizată și sigilată și împreună cu chitanța trebuie să rămână în interiorul pungii pe durata călătoriei.
  • Nu ai voie cu obiecte ascuțite, substanțe explozive, unelte care pot fi folosite ca arme (șurubelnițe, torțe, dispozitive de împușcat cuie și agrafe).

După ce ți-ai făcut temele și știi ce înseamnă un zbor low-cost, eu cred că merită să te bucuri de existența lui. Nu de alta, dar trăim în secolul XXI, în lumea tuturor posibilităților, iar faptul că avem alternative accesibile pentru a vizita țări și culturi extraordinare, e un dar pe care l-am primit doar pentru că am avut norocul să ne naștem acum și aici. Așa că hai să zburăm! Hai să fim fericiți!

Articol scris pentru SuperBlog 2019

SuperBlog, ediţia de toamnă! (2019)

3

Am tot încercat o lună de zile de când s-a dat startul înscrierilor pentru SuperBlog să mă țin pe poziția de a nu participa. Dar am eșuat, iar dovada este acest articol prin care îmi anunț prezența în competiție.

Ce e SuperBlog?

Metaforic vorbind aș spune că e “un drog”, dar unul sănătos care îți dă adrenalină, energie și zvâc, dar îți dezvoltă și imaginația, cunoștințele și încrederea în sine.
Totuși, ca să înțelegi mai bine intră pe site, unde vei găsi regulamentul competiției de blogging creativ.

Cum i-am descoperit?

Am participat și în primăvară, dar am fost “avertizată” că toamna e “the big deal”. Aici îmi anunțam prezența când abia ghioceii începeau să-și facă simțită prezența timid prin zonele verzi din România, dar și pe la colțurile gri ale Bucureștiului în mănunchiuri legate cu elastic cauciucat.

De ce particip din nou?

Mi-am dat seama că pe vară m-am lenevit. Nu am reușit să găsesc determinarea de a scrie, mai ales că am lucrat o vară întreagă la mare (ar fi un subiect despre care aș putea să scriu. Lista cu teme e lungă, doar nu le-am așezat pe blog încă). Prin SuperBlog am găsit o disciplină de a mă determina să-mi pun rotițele minții în funcțiune.

Voi participa la toate probele?

Nu știu! Până ieri când m-am decis, nici nu știam că voi participa. Rămâne să aflăm împreună.

Să ne bucurăm de toamnă şi să ciocnim cu pahare de struguri transformați în lichioarea lui Bachus pentru inspirație și scrieri creative!🍷

Mi-am făcut vlog?

25

Sunt în concediu. Nu am laptopul la mine, așa că nu voi scrie prea mult, dar vă voi arăta două filmulețe. Nu îmi propun să-mi fac vlog, dar aveam chef de filmat. M-am gândit la două subiecte și au ieșit aceste clipuri:

Este clar că nu am prea multe vizualizări. Nu mi-am făcut un nume, nici promovare, nici măcar nu am încercat, dar ce m-a stârnit este că la al doilea clip am un dislike, vreo 4 like-uri și vreo 50 de vizualizări. L-am distribuit printre prieteni, deci unul m-a “trădat” aș putea glumi. De aici s-a născut o curiozitate. Cum like-urile și dislike-urile sunt anonime pe Youtube, tu dai dislike cunoscuților? Cum reacționezi când nu îți place o postare de-a unui prieten?

O după-masă pe Calea Victoriei

5

Eu nu sunt din București. Locuiesc aici acum, ca mulți alții care după studii au zis: “Ce mai dau eu 50 de lei pe autobuz să mă întorc acasă? Lasă că șoferii trăiesc oricum, dar ăștia cu chiriile, săracii, ei de ce să moară de foame?”

Și cum te obișnuiești cu un loc, nu-l mai vizitezi, nu-l mai vezi cu ochii de turist. Parcă își pierde din farmec. Numai că ieri, m-am hotărât să mă plimb prin zonele mele preferate. 

Am făcut câteva poze cu Bucureștiul, așa cum nu l-am mai privit de mult timp: 

Calea Victoriei:

Nicio mașină în zare..
Calea Victoriei într-o zi de weekend
Partea mai puțin cunoscută a acestei zone

Ateneul Român:

O altă perspectivă a Ateneului

Mici detalii:

“Spionat” de sub rugină.
Când balconul devine o parte a reclamei
Dress-code din colecția primăvară-vară de pe Calea Victoriei

Care este zona ta preferată din orașul în care locuiești?

Hai pe flow – Cătălina Popa

8

Era o zi ca oricare alta, soarele printre nori, ferestrele închise, aer îmbâcsit și eu cu ochii mijiți, ca o felină abia trezită, scrollând Facebook-ul. 

O reclamă foarte prost plasată, o reclamă care mă face să mă întreb: “La ce se gândea dragul de Mark Zuckerberg?” (Cu siguranță nu la Cătălina Popa, care nu a mai intrat într-un KFC din… hmm, din perioada în care dinozaurii își tăvăleau burțile în nisip) stătea răzleață la mine pe “home-ul” virtual. “KFC – concurs 5GANG”. Trebuiau făcute niște versuri care să includă ambele denumiri: “KFC”, “5GANG” și câștigai bilete la concertul “GANG-ului”. Curioasă, am zis să văd și eu ce mai compune lumea. Cam asta era pe acolo:

Acum, trezită pe bune, îi dau un telefon lui Andrei. 

  • Băi, tu cum ai fi dacă ai fi licean?
  • Ce? Dorm!
  • Foarte rău, dacă erai licean sigur nu dormeai, erai la școală. Eu mă apucam de trap.
  • Lasă-mă în pace! Pa!

Am avut timp să mă spăl pe ochi doar, căci am și primit un sms cu niște versuri. Nu a durat mult și m-am trezit în fața unui microfon. M-am rugat pentru niște auto-tune și a ieșit asta:

O joacă, un exercițiu de imaginație și multă distracție bazată pe hate-ul pe care și-l pot lua niște tineri. E fascinant că unde există foarte multă iubire, fani, există și foarte multă ură. Un alt exemplu ar fi Games of Thrones. 

Clipul, melodia, totul este joacă și trebuie tratată ca atare. Nu mă interesează să detronez pe nimeni. Regele e cine vrea el să fie!

O descoperire super, competiția de blogging

9

Era momentul în care mă uitam la numele: cătălinapopa.com și încercam să mi-l asum. Mă uitam la fetița minusculă pe post de “i” și mi-o voiam dragă. Era momentul în care eram hotărâtă să scriu pe blog, ceva mai des decât o dată la 3 luni. Așa că m-am gândit că e o idee bună să găsesc și niște locuri în care să promovez ce scriu. Jurnal am deja, de ce mi-aș mai face unul online? Voiam ca măcar un om să citească, chiar și doar printre rânduri. Mi-a venit ideea să caut grupuri pe Facebook în care oamenii își distribuie articolele, am dat de SuperBlog și uite cum am ajuns să nu distribui în niciun grup articolele, dar să citesc mai multe despre acest grup care m-a stârnit. Mi-am dat seama încă de la început că e ceva neobișnuit, dar nu știam ce.

Uite așa, cu descoperirea făcută în ordine inversă decât se întâmplă cu majoritatea – în general afli de competiție, apoi de grup – a început o aventură în lumea advertorialelor creative despre care nu știam nimic studiat, doar organic. Reclama fiind atât de agresivă în lumea modernă știm, de fapt, mai multe decât credem.

Ce e SuperBlog?

Am mai scris și în articolul meu de înscriere, e o competiție pe diverse teme oferite de sponsori. La fiecare probă există premii individuale, iar dacă scrii la toate probele și te clasezi pe podium (I,II,III) mai câștigi niște bănuți. Anul acesta s-au primit:

  • locul I – 2000 de lei
  • locul II – 1000 de lei
  • locul III – 500 adică eu, nu euro, tot lei 🦁.
În mijloc e locul I, locul II în dreapta, eu în stânga.

Spring SuperBlog e un fel de Sprint SuperBlog. O cursă de viteză atât prin gestionarea timpului de a scrie la probe în termenul limită, cât și prin rapiditatea cu care apar. Vreo trei pe săptămână. Nu pare mult, dar în contextul în care sunt tot felul de probe, de subiecte, la un moment dat, termenele devin un stres.

Cum sunt probele?

Unele probe îți sunt dragi din prima, pe altele le urăști, pe unele le iubești când le vezi și le detești când apar notele. Cele mai multe te fac la prima impresie să exclami finuț: WTF, dar îți trece. Citești încă o dată enunțul, bagi repede pe google câteva cuvinte care nu aveai habar ce înseamnă, cum ar fi “e-mobility”. Citești și sursele de informare cu un ochi plângând și unul râzând și apoi NU AȘTEPȚI, ci GÂNDEȘTI.

Măcar dacă gândești variante, ai timp să scoți ideile proaste, să scapi de ele și ai o șansă să vină cea bună. Dacă aștepți să te lovească inspirația în timp ce te uiți la Games of Thornes s-ar putea să iasă un articol în care deodorantul să vrea supremația asupra șamponului și să-l provoace la duel. Ceea ce nu e rău, de fapt… hai că m-am răzgândit. Fiecare are dreptul să-și caute, aștepte sau gândească inspirația. Totuși, un rezumat GoT va fi apreciat de un juriu-fan, dar nu cu o notă bună, ci cu un gând compătimitor.

Scrii pentru tine?

Tot aud că important e să scrii pentru tine la SuperBlog. Poate fi, dar pentru tine poți să scrii despre orice altceva, despre subiecte care sunt “ale tale”.

Așa că nu, nu cred că scrii pentru tine, însă cred că trebuie să scrii conform cu principiile tale. De exemplu, eu, vegetariană fiind, nu aș susține niciodată că mănânc cârnați doar pentru că sponsorul e Măcelarul cel “Bun”, cel mult, dacă chiar vreau să rămân în competiție (aici e tricky. Dacă vrei să scrii la toate probele trebuie să faci mici sacrificii. Nu te obligă nimeni, dar dacă ai intrat “în horă” și stai bine cu punctele e greu să renunți, psihologic vorbind) aș face o poveste ficțională despre o fată sau un băiat care s-au întâlnit în magazinul cu cârnați. Mă rog, asta aduce mai mult a film erotic-comedie, dar înțelegeți voi. Nu m-aș raporta la mine. Da, poți să faci și asta. Cerul e limita! Și condițiile tehnice…

De ce să participi la SuperBlog?

  • Pentru a te testa. Să vezi dacă ai disciplina de a respecta niște termene, niște condiții tehnice, niște reguli.
  •  Premii! Poate nu câștigi nimic, însă nu trebuie să pleci cu gândul ăsta. Cum sigur e un câștigător, iar el poate. Tu de ce ai fi mai prejos? Sunt în competiție oameni cu copii, cu joburi full time. Oameni care scriu noaptea, oameni care au toată ziua doar pentru a scrie… Nu ai de unde să știi cine câștigă. Tu scrie ceva ce ție ți-ar plăcea să citești și vei avea, cel puțin note mari, dacă nu măcar vreo mențiune la vreo probă individuală sau poate chiar vei fi in clasamentul final în primii 3.
  •  Să cunoști oameni noi! Pentru asta îți recomand să te înscrii în grupul de pe Facebook. SuperBlog e o comunitate frumoasă cu oameni inteligenți.
  •  Să-ți crești popularitatea blogului, mai ales dacă ești la început.
  • Pentru statutul de finalist la gală!

Ce gală? Unde? Cum?

Fiecare maraton de SuperBlog se finalizează cu o petrecere/excursie prin țară. Există unul primăvara și unul toamna (și noi ca școlarii, nu degeaba sunt bloggeri care au comparat competiția cu o școală).

Anul acesta am fost cazați la sponsorul Hotel Miorița din Neptun, iar a doua zi, după ce am chefuit până la 2:00, am mers la Paradis Land care m-a inspirat pentru un viitor articol despre parcurile de aventură. Când scriu ora 2:00 mă refer la colegii mei. Eu la 22:50 sforăiam în ritmurile în care se cânta lângă tort la petrecere, însă l-am admirat din poze și pare delicios).

Cum am fost eu înainte și după gală? Cam așa

Sursă: Facebook

Fericirea e o alegere și vine în funcție de scopul pe care ți-l stabilești. Abia pe la jumătatea competiției mi-am dat seama că scopul meu este să mă aflu pe una dintre cele trei poziții. Pornisem cu cel de a câștiga ceva măcar la una dintre probe și s-a schimbat pe parcurs.

Nu e nicio problemă dacă din a fi în primii 10 se schimbă în a îți face măcar trei prieteni sau în a termina competiția. Sigur că premiile sunt motorașul acestui concurs, de aceea consider că niște cadouri valoroase sunt binevenite. Poate m-ai judecat acum, dar caută în tine însuți și răspunde-ți la întrebarea: aș scrie pentru o companie de calorifere pe ochi călduroși? Poate… dacă e compania vecinei preferate, aia care mă împrumută cu zahăr și strânge după câine.

În loc de încheiere, un pic din atmosfera și fâstâceala (a mea) de la gală:

Merită să mergi la un târg de haine?

7

Mulțimea de haine împinge cu forță în ușile dulapului și pare că le rupe din balamale? Eșarfele ți-au acaparat cuierul? Curelele par șerpi întinși pe covor? Bijuteriile nu mai au loc nicăieri? Cum faci să scapi de ele și să te alegi cu ceva? Sună a teleshopping, și ar fi, dacă răspunsul meu nu ar fi următorul: Orice! Doar nu-ți bate capul cu un yard sale.

Astăzi am fost la primul ”târg de haine” cu mult entuziasm, haine drăguțe și ieftine și ideea de a scrie o postare despre: ”Ce trebuie să știi despre târgurile de haine”. O astfel de postare ar fi total nepotrivită pentru că ori nu am nimerit eu bine (ceea ce e foarte posibil, având în vedere că nu auzisem niciodată de ei, nu am mers la vreun târg deja consacrat), ori nu am înțeles nimic.

Noi, expozantele, când încă nu știam ce ne așteaptă

A fost ca o întâlnire între o grămadă de fete la o felie de chec și o cafea pe care au dat 90 de lei, dar s-au gândit să scoată la aer și hainele. Sărăcuțele textile, după ce au fost spălate și călcate câteva ore, s-au gândit să facă o plimbare cu Uber-ul, să își etaleze ”formele” pe stander și să se întoarcă acasă… cu toatele. Pentru că, nu-i așa? ”Nu lăsăm pe nimeni în urmă!”.

Totuși, ce ar fi de știut despre târgurile de haine?

  • Există o taxă pentru expozantă. Nu ar trebui să fie mult în condițiile în care vin oameni care să se poată bucura de hainele expuse de tine.
  • Hainele trebuie să fie curate, în stare foarte bună.
  • Poți să te împrietenești cu alte fete.
  • Poți să vinzi și cărți, jucării, haine pentru copii. La târgul la care am nimerit eu, aș putea să spun că au fost mai mulți părinți care căutau pentru copii, deși nu cred că vreo expozantă a adus ceva potrivit. Când scriu ”mai mulți părinți” mă refer la vreo 6, dintre care vreo 10 oameni au fost cu totul.
  • Poți să-ți testezi ”puterea de convingere”. Nu fi prea insistent, dar nici nu te ascunde în spatele mormanului cu haine.

Ce am scris mai sus, vine și din experiența mea de client. Sunt amatoare de astfel de târguri, dar nu participasem până acum la unul cu hainele mele și nici nu o să o mai fac.

sursă: Pixabay

De ce nu merită să participi la un târg de haine?

  • Foarte multă muncă: sortează hainele, spală-le, calcă-le, fă-i rost de etichete pentru preț.
  • O zi întreagă irosită. Ar merita dacă ar fi un câștig financiar enorm, în general nu e…
  • Căratul și împachetatul hainelor.
  • Cu toții am vrea să vindem toată marfa. Asta nu se întâmplă niciodată, ne întoarcem cu bună parte din ea.

Cum am putea să scăpăm de hainele vechi?

  • Pe site-uri: OLX, Okazii, Publi24. Cel mai popular e primul, bineînțeles. Și aici e un efort și un risc, dar tot mi se pare o variantă mai simplă.
  • Pe grupurile de pe Facebook. Există mai multe cu reputație bună:  Talcioc 2.0, Schimb garderoba!, Dulapul meu e plin
  • Facebook-ul are propriul Marketplace
  • Dacă vrei totuși să încerci să fii expozant la un târg de haine îți recomand să alegi unul care are pe pagina de Facebook multe reacții, like-uri, vizibilitate. Cel la care am fost eu avea doar 714 like-uri… Trebuia să mă gândesc… Cineva care nu investește în promovarea evenimentului în online, o să ia banii expozantelor și îi va băga pe toți în buzunar, fără să conteze dacă ceilalți ies pe plus sau pe minus. Așa că, mare atenție la organizatori și la detalii.
  • Dacă doar vrei să dai hainele, o variantă e donatul.
  • Dacă ai haine nepurtate, le poți face cadou prietenelor sau le poți invita la o ”sesiune de scotocit” pentru a-și alege ce le place.
sursă: Unsplash

Nu încerc să te fac să nu participi la un yard sale doar pentru că nu a funcționat pentru mine. Te sfătuiesc doar să fii atentă la care participi. În plus, nu mă voi opri din a cumpăra, așa că, vă rog fetelor, continuați să duceți produse faine!

 

Provocări deslușite cu Pizzeria Neobișnuită

3

Se ia telefonul. Se tasteaza *3636. Se stă la pândă lângă interfon. Se scoate aparatul de fotografiat din dotare. Se pregătește zâmbetul. Se surprinde pizza și se mănâncă omul. Pardon, se fotografiază omul și se înfulecă pizza din aluatul proaspăt, necongelat, așa cum e cel de la Dodo Pizza, pizzeria neobișnuită, care e o companie IT.

Arhivă personală

Unul dintre hobby-urile mele este să privesc oamenii în mijlocul propriilor provocări. L-am fotografiat pe domnul rapid, curier. Mă uit, în general, și pe camerele web la bucătarii ce frământă aluatul de zici că o ”să se rupă”. Pot să fac asta datorită Pizzeriei Dodo care are ca obiective: livrarea rapidă și transparența prin cifrele de afaceri care sunt publice. Un alt exemplu de “transparență absolută” este și noul lor blog Dodo Pizza, creat pentu a fi mai aproape de clienți.

Blogul neobișnuit e intitulat grăitor: Pizzeria Neobișnuită și de aici vom afla “secrete” ale afacerii Dodo Pizza. “Secrete” e impropriu zis, nu am stabilit deja că nu au? Vom afla dacă hoții au dat iama la pizza sau dacă cei mai pricepuți bucătari sunt copiii.

Se pare că multitudinea de categorii de pe blog e pentru toată lumea. Eu de abia aștept conținut “pentru hateri”. Până atunci, mă întreb dacă nu Dodonel e cel care le scrie?

sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/

De ce îmi place Dodo Pizza?

Pe lângă pizza cu crusta de culoare aurie și promoțiile gândite inteligent ar fi și provocările pe care le acceptă. Dodo Pizza a pornit de la un mic restaurant în Syktyvkar și a ajuns să aibă în prezent peste 450 într-o mulțime de țări. Cum se realizează o astfel de performanță dacă nu având niște principii puternice? Sigur că sistemul Dodo IS și cum funcționează ca franciză influențează. Însuși sistemul este o provocare, dar una absolut necesară. Deocamdată, provocările mele nu au legătură cu crearea unei companii IT, însă au cu următoarele valori pe care le-am identificat și la Dodo Pizza:

Provocarea 1 – Cum faci să ”pariezi” pe tine însuți?

Nu există o rețetă pentru a reuși, s-au scris sute de cărți despre asta. Dar niciuna nu-i a ta. Povestea ta doar tu o vei descoperi. Trebuie să îți iei inima în dinți și să încerci, doar așa vei căpăta încredere în tine. Să pariezi pe tine e cea mai bună soluție, dacă nu pe tine? Atunci pe cine să pariezi? Cine te cunoaște mai bine? Cine știe care sunt calitățile și defectele tale? Ce poți și ce nu poți să faci?

Să crezi în visele tale e cheia spre mai puține regrete. Vor mai exista, e imposibil să nu te întrebi uneori: ”cum ar fi fost să aleg altfel?”. Pun pariu că și cei de la Dodo Pizza s-au ofticat când s-au întârziat 3,4% din comenzile de pizza ce trebuiau livrate în 45 de minute în 2018. Au existat și consecințe, atât în ceea ce privește imaginea lor, cât și financiar. E normal, dar atitudinea trebuie să fie de speranță că se poate mai bine, de stăpânire de sine și de dorință spre performanță.

sursă: www.pixabay.com

Regula celor 45 de minute de livrare a pizzei va fi implementată cât timp Dodo Pizza va exista. Sper eu că sute de ani! Asta înseamnă să pariezi pe tine! Simplificat, înseamnă să ai incredere în tine. Să spui lucrurilor pe nume, să nu pleci cu ”nu în brațe”, dar nici să accepți să faci ceva ce nu îți place.

În ceea ce mă privește, eu pariez pe mine cu ceea ce scriu, și sper ca acest articol să-ți placă și să-ți fie util. Conținutul de calitate e una dintre dorințele mele și cred că o pot face. Dacă nu aș crede-o eu? Atunci există altcineva care să mă cunoască mai bine?

Devenim ceea ce gândim cel mai mult, însă şi atragem ceea ce gândim cel mai mult.” – Ronda Byrne, Secretul

Provocarea 2 – Cum faci să îți asumi greșelile?

Amintindu-ți că încercarea de mușamalizare a greșelii va conduce spre un alt șir lung. Eu văd încercarea de a ascunde o greșeală ca un labirint, din care nu poți ieși decât dacă zidurile se dărâmă. Cum se dărâmă? Recunoscându-ți vina.

Cum ar fi fost, de exemplu, ca Dodo Pizza să nu-și asume următoarea situație pe care am citit-o pe dodopizzastory.com? Un curier a ajuns unde trebuia să livreze pizza, dar uitase POS-ul. Curierul s-a întors cu pizza și a lăsat clienții să aștepte flămânzi. Gândirea curierului a fost: dacă nu se plătește, atunci nu se primește pizza. Cei de la Dodo Pizza au fost fairplay, nu au dat vina nici pe client, nici pe curier. Și-au dat seama că trebuie să-și instruiască angajații mai bine și au făcut asta public. Dacă nimeni nu recunoștea respectiva greșeală, nu s-ar fi luat măsuri, nu s-ar fi putut evolua, nu s-ar fi schimbat nimic. Toți pretindem că vrem o schimbare, cum altfel, dacă nu pornește de la noi?

Ca să mă eschivez de asumarea vreunei greșeli de-ale mele, îți scriu următorul citat: “Un om trebuie sa fie îndeajuns de matur să își admită greșelile, destul de inteligent să profite de pe urma lor și destul de puternic să le corecteze.” (John C Maxwel).

O altă metodă ar fi să îți imaginezi că cei dragi te vor ierta dacă îți recunoști greșeala și îți vor da o îmbrățișare atât de dulce:

sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/

Provocarea 3 – Cum faci să te ții de ce îți propui?

Făcând promisiunea publică! În momentul în care discuți cu oamenii despre planurile tale, ele capătă consistență, capătă ”formă”. Dodo Pizza își face promisiunile publice, până la urmă, așa cum am mai scris, are puternica dorință de sinceritate și transparență.

Blogul meu e o promisiune pe care am făcut-o publică prin simpla lui prezență în spațiul virtual și asocierea cu persoana mea (prin numele blogului și postările de pe Facebook).

Emisiunea pe care am propus-o la Radio Itsy Bitsy a fost o promisiune publică. În momentul în care am mers cu un concept la angajatori, m-am înhămat la munca pe care am ”pariat” că pot să o fac. Așa s-a născut Before & After, ”puiul meu” – cum îl numesc. În fiecare ediție am provocarea de a oferi informații despre un cântăreț și să aleg cele mai relevante piese ale lui. În fiecare ediție simt că vibrez în FM și mă regăsec în toată emisiunea. În fiecare ediție am emoții de îmi vine să fug departe de microfon, dar când am ridicat calea, îmi reamintesc de ce am ales încă de la început să fac asta.

Acestea sunt ”mici promisiuni” pentru mine, combustibilul pentru toate este ”promisiunea mea supremă și eternă”. Aceea de a da tot ce pot, de a mă documenta, de a încerca să fiu cea mai bună variantă a mea în orice proiect întreprind.

Reușim mereu să ne ținem promisiunile? Nu! Suntem oameni, cu toții greșim, cu toții avem limite, dar ce poate fi mai frumos decât să încercăm?

Cele trei provocări mi se par neobișnuite pentru că au puterea de a mă dezvolta personal, iar asta e cu adevărat minunat.

Cât mai puține pariuri pierdute să avem! Dacă credem în noi, provocările vor fi ”poduri” la capătul cărora ne așteaptă o pizza caldă cu multă mozzarella:

www.flickr.com/photos/dodopizzamedia/albums

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019