Vreau mărţişor! Vreau! Vreau să-mi împodobesc pieptul sau mâna, iar ochii să mi scald cu frumuseţe. Eu mi-aştept mărţişorul ca un copil îngheţata după cartofii de la Mcdonald. Sunt o ramură ce aşteaptă de un an să-şi umple braţul de frunze vii şi colorate, iar pentru mine, frunzele sunt mărţişoarele.
Am observat că de la o vreme e o modă în a spune: “Eu sunt cool. Eu nu vreau cadouri. Eu nu sărbătoresc nimic. Eu sărbătoresc în fiecare zi. Vine primăvara în fiecare an. Ce-i așa big deal?”. Ei bine, eu vreau, și o scriu apăsând cu putere pe taste. E un gest de apreciere, e o bucurie comună a unor oameni care au mai prins un an împreună, care se pot bucura că soarele va fi tot mai puternic. Nu îți cer să-ți dai salariul pe un mărțișor. Nu îți cer să mă impresionezi cu un colier extravagant, cum nu încurajez nici consumerismul.
Poți să-mi dai doar şnurul roșu cu alb într-o manieră haioasă. Cum? E treaba ta să te gândești. Ai simțul umorului? Găsești tu ceva. Dacă nu, poate ești creativ. Ia o piatră și picteaz-o, folosește boabe de cafea lipite pe o foaie și fă-mi o felicitare. Desenează ca la grădiniță sau cumpără cel mai ieftin mărțișor, dar ales cu atenție, căutând în cutia de un leu, forma care ţi se pare că se asortează cu ochii mei. Sau poate coșarul îți amintește de copilărie și vrei să împarți amintirea cu mine. Nu te opresc. Ești liber! Eu atât îți spun, vreau mărțișor, chiar dacă e doar un pupic sau o prăjitură decorată cu roşu şi alb.
Dacă iei ceva de pe tarabă, orice, fără să-ți pese, doar ca să fie ceva, așa, pur și simplu, poți să o lași baltă, nu ai înțeles nimic.
Am primit provocarea să scriu, ca la școală (era să zic ca la clasa I, deși, într-un fel, nu e chiar departe de adevăr), un eseu (o compunere) cu tema Dacă aș fi Cătălina Popa… Cum eu sunt băiat ascultător, voi scrie fix despre asta. Mă rog, mai scria ceva după Cătălina Popa, dar cum eu sunt în clasa I și fac școală online zilele astea, mi-a picat netul până să văd continuarea. Atât am văzut, atât scriu. Mă rog, de fapt am deconectat eu netu’ când ne-a zis doamna să scoatem o foaie de hârtie, dar na, să nu mă ziceți … Eu spun aici, pe blogu’ Cătălinei, dar știu sigur că nu citește nimeni ce scriu eu p-aici…
Așadar:
Dacă aș fi Cătălina Popa … aș avea și io habar cum e să ai sub 1.65 și sub 50 de kg. Uneori, uitându-mă la mine, stau și mă întreb: când am avut eu ultima oară 40 de kile? Fără 1 în față, da? Când sunt într-o stare mai dubioasă, întrebarea devine: oare la naștere am avut sub 50 de kile? Tind să cred că nu!
Dacă aș fi Cătălina Popa … aș avea și eu habar cum e să câștigi Super-Blogu’. Na, nu știu cum e să te simți (super) câștigător (super) blogosferic. Cândva în această viață sper să aflu.
Dacă aș fi Cătălina Popa … aș simți și eu cum e să urășți popii și să te cheme Popa. Mă rog, chestia e pe jumătate în glumă, nu știu dacă i-aș disprețui așa cum o fac acum, habar n-am dacă ea-i urăște, dar știu cazuri de persoane care se comportau fix la fel. Să nu mai zic de persoanele pe care le cheamă Manea și care urăsc manelele din suflet. Nu degeaba mi-am botezat astfel personajul meu.
Dacă aș fi Cătălina Popa … m-aș putea strecura, la propriu, la multe evenimente. Căci marea problema atunci când ești cât mine (lăsăți deoparte kilogramele: și dacă aș fi slab-mort tot aș fi vizibil de la distanță din cauza înălțimii) este că nu te poți face nevăzut. Și sunt momente, credeți-mă, când ți-ai dori asta. Iar dacă e să vorbesc despre trecut, au fost extrem de multe momente când mi-am dorit să mă fac nevăzut. De exemplu, când eram student absența mea era observată din start. Nu era nevoie ca profesorul, ORICARE ar fi fost el, să citească foaia de prezență. În zilele acestea, aș avea curajul să mă strecor mai ușor în locuri interzise (pe stradă ori DOAMNE-FEREȘTE în parc).
Emil Călinescu (stânga) și Cătălina Popa (dreapta)
Dacă aș fi Cătălina Popa… aș scrie câte un articol guest-post pe fiecare dintre blogurile lui Emil CălinCescu. Mă rog, asta dacă aș fi Cătălina Popa ca trup și Emil Călinescu ca minte. Căci altfel …
Dacă aș fi Cătălina Popa… nu l-aș primi pe Emil Călinescu la mine în casă. Vorbesc de cea virtuală, acest blog, căci în cea reală nici nu se pune problema.
Dacă aș fi Cătălina Popa … i-aș răspunde lui Emil Călinescu printr-un vlog. Aș lua fiecare punct al acestui articol și l-aș comenta. Fie aș adaugă clipul la finalul articolului, fie aș scrie un articol distinct pe tema asta.
Dacă aș fi Cătălina Popa… aș scrie, și aici vorbesc serios, un articol identic pe blogul lui. Să fac și io mișto de el așa cum a făcut el de mine.
Pentru inspirație, atât pentru Cătălina, cât și pentru cititori, recomand melodia următoare:
Eu sunt Emil Călinescu, articolul Dacă aș fi Cătălina Popa a fost o provocare și, la modul serios, chiar o provoc pe Cătălina să-mi răspundă printr-un vlog. Și să scrie un articol asemănător pe blogul meu. Iar dacă nici acum nu știți cine sunt, vă zic doar atât: minunat e CINEMIL recunoaște. Orice gust ai avea și oriunde te-ai află, citeștE-MI-L sau mori prost!
Acest articol este scris, după câte ți-ai dat seama, de Emil Călinescu, iar pentru că am simțit nevoia de a adăuga câte ceva, am acceptat să vin cu un răspuns sub formă de vlog.
”Poate că vor uita ce ai spus, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” – Carl W. Buechner
Cadourile se devalorizează, își pierd din importanță în momentul în care uităm să investim în relațiile cu cei din jur. Suntem atât de obișnuiți cu clasica sticlă de vin, setul cu gel de duș și deodorant care mai că ne jignește decât măgulește, cu ciocolata simplă pe care o găsim la orice chioșc de cartier sau, mai rău, cu banii în plic că am ajuns să uităm că cel mai frumos cadou pe care poți să-l oferi cuiva sunt experiențele, mai ales, petrecute împreună.
Fiecare om este unic, la fel ar trebui să fie și cadoul pentru el. ”Gestul contează” doar atunci când el există. Aceasta e replica cu care ne mințim că e în regulă dacă nu ne-am strofocat prea tare. Dar chiar e în regulă? Nu dacă duci în dar rama veche din casa ta cu o poză dintr-un album uitat de vreme pentru că ți-a fost prea lene să te gândești ce i-ar plăcea cu adevărat persoanei dragi. Hai să-ți spun un secret, nici nu e cazul să te agiți prea tare, căci Experimenteaza.ro îți face munca mult mai ușoară și îți oferă experiențe de vis potrivite pentru toate ocaziile și tipurile de oameni pe care îi cunoști. Chiar și corporațiile pot găsi opțiuni pentru a înlocui clasicele cadouri.
În viața mea sunt câțiva oameni cu adevărat dragi și nu am putut să nu-mi imaginez cum ar fi să-i surprind cu experiențe potrivite personalității fiecăruia.
Pentru iubitul meu
Cu prietenul meu aș vrea să trăiesc, bineînțeles, experiențe cu romantism. Într-o dimineață l-aș trezi cu zâmbetul pe buze și, fără să înțeleagă prea multe, l-aș scoate din casă la o plimbare, dar nu orice fel de ieșire, ci una cu elicopterul. Plimbându-ne deasupra Bucureștiului, mi-aș pune mâna în mâna lui, am face poze la panoramă, iar apoi, elementul de rezistență ar fi când ar apărea, în fața lui, ca prin minune: ”o verighetă”, apoi șampanie scumpă, ciocolată, zâmbete și lacrimi.
Sursă: Experimenteaza.ro
Totuși, nu mă simt pregătită să cer eu în căsătorie, dar cum știu că îmi citește blogul, am vaga impresie că va lua el inițiativa, dar rămâne secretul nostru că vreau să mă plimb cu elicopterul, da? Bineînțeles că mi-ar plăcea să-i ofer posibilitatea să aibă și o petrecere a burlacilor, iar ca orice femeie care se respectă, m-aș asigura de toate detaliile. Nu mai bine îi fac eu cadou ceva decât să-și facă de cap printr-un club obscur? Bine, glumesc, încrederea e cea mai importantă și nici nu am ajunge la pasul cel mare dacă nu ar exista.
Mi-ar plăcea să-i fac cadou un voucher electronic pentru a se bucura de petrecerea burlacilor la bordul unui yacht, nu de alta, dar să-l pregătesc de ”chinurile căsniciei”, nu? Aș însoți voucher-ul de un mesaj personalizat: ”experimentează viața de burlac cât încă mai poți 😈”. Sigur l-ar amuza, apoi ar strânge brigada de prieteni pentru călătoria în largul mării. Probabil ar ascunde mult timp pozele de pe yacht, dar nici nu ar conta căci și-ar aminti mereu că eu i-am oferit acest cadou pentru că înțeleg că fiecare are nevoie și de timpul cu sine însuși.
Sursă: Experimenteaza.ro
Cred că e inedit ca viitoarea mireasă să știe de petrecerea burlacilor, și, în paralel, să aibă propria petrecere. Când oferi, primești și tu la rându-ți, prin satisfacția interioară, dar când îți oferi și o experiență memorabilă e și mai satisfăcător, iar eu m-aș trimite pe mine însămi la un spa de lux, să mă bucur de piscină, saună, masaj și vin.
Sursă: Experimenteaza.ro
Și ca să-mi iasă ideea cu nunta din minte, trebuie să recunosc că nu am avea cum să nu ne lăsăm spiritul creator să zburde nestingherit și aș opta pentru o caricatură de grup, adică noi și domnișoarele de onoare într-o ipostază hilară. Am păstra-o pe perete pentru mult, mult timp, iar când vom avea nepoți, vom fi întrebați: ”Dar voi chiar arătați așa atunci? Cu nasurile astea mari?”.
Sursă: Experimenteaza.ro
Deja am ajuns cu imaginația mult prea departe, așa că mă voi întoarce în prezent.
De ce ne-ar plăcea aceste experiențe?
Pentru că sunt despre noi, pentru că ar rămâne mereu prezente în relația noastră, ar fi pietre de temelie. O relație se construiește, cu investiție sentimentală, cu momente în doi, cu surprize, cu amintiri și iubire împărtășită, mai ales, sub forma experiențelor.
De ce i s-ar potrivi?
Pentru că e un explorator. Orașul văzut de sus i-ar aminti de toate călătăriile noastre, mai ales cele cu avionul. Iar plimbarea cu yacht-ul ar însemna libertatea pe care și-o va avea mereu, indiferent că se înhamă la un drum ”în doi”, prietenii vor face întotdeauna parte din viața lui, și a mea.
Mie relaxarea la spa mi s-ar potrivi pentru că sunt femeie! Glumesc! Are legătură mai degrabă cu starea mea de relaxare, cu faptul că atunci când stau la masaj mă simt ca o pisică ce nu se poate abține să toarcă. Iar caricatura împreună ne-ar aminti mereu să nu luăm viața ”prea în serios”, să ne bucurăm de fiecare clipă.
Pentru tatăl meu
Cu tata mereu m-am aventurat în necunoscut. Când eram mică înotam până la geamandură doar pentru că știam că el e lângă, mă cățăram în copaci pentru că avea cine să mă prindă și urcam până pe vârful munților doar pentru a ține pasul cu el, cu tata. Oricând m-aș încumeta la experiențe cu adrenalină alături de tata.
Fie că aș alege să-i ofer un salt cu parașuta, o cursa de raliu sau l-aș provoca să ne aventurăm la o experiența de tir în poligon, reacția tatălui meu ar fi să facă o glumă fără sens, dar eu aș ști că, întoarsă cu spatele, și-ar permite să aibă lacrimi în ochi.
Mi-ar plăcea mai ales să facem scuba diving împreună, mi-ar aminti de experiența pe care am avut-o cu el când eram mai mică și ne-am luat ochelari de scafandru de pe faleză, așa am reușit să vedem nisipul și meduzele din apa mării.
Eu și tata (arhivă personală)
Sigur că experiența e diferită, mult amplificată la scuba diving căci am face noi înșine parte din lumea subacvatică, poate chiar am reuși să găsim peștișorul de aur care să ne îndeplinească trei dorințe. Care ar fi acele trei dorințe? Vă spun la finalul articolului. Nu trișați, nu vă uitați!
Sursă: Experimenteaza.ro
De ce ne-ar plăcea aceste experiențe?
Pentru că ar fi un timp tată-fiică petrecut în stil sportiv, în felul acela în care nu e nevoie nici măcar să ai o poză că tot o să-ți amintești toată viața.
De ce i s-ar potrivi?
Indiferent de anii care au trecut, tata are o fire sportivă, nonconformistă și cu atât de multă energie că ar putea muta munții din loc.
Pentru mama
”Dacă tu m-ai făcut sa văd cerul, eu vreau sa te duc mai aproape de el” e ce i-aș spune în timp ce o aș convinge-o cu greu să lase supa necondimentată căci e cazul să condimentăm viața printr-un zbor cu balonul. Ne-am pune pe noi o gecuță subțire căci aparatul care încălzeste aerul din balon ne va încalzi și pe noi. Ne-am simți ca păsările cerului, iar zborul ar fi lin, cu senzații de furnicături în stomac și priveliști demne de a fi surprinse în fotografii.
Sursă: Experimenteaza.ro
De ce ne-ar plăcea această experiență?
Ne-ar scoate din zona de confort, ne-ar crea cadrul perfect de a sta o oră la discuții interminabile despre lume chiar deasupra ei.
De ce i s-ar potrivi?
Mama plutește. Când merge, pare deasupra asfaltului cu câțiva centimetri. Poate sună prea metaforic ce am scris, dar aș vedea-o bucurându-se de experiența cu balonul pentru imaginea pe care o am eu despre ea. O văd zburând, iar parașuta sau parapanta par mai degraba pentru energicul meu tată decât pentru liniștitoarea mea mamă.
Sunt multe persoane cărora le-aș face cadou experiențe, surorii mele sigur i-aș alege ceva din categoria de dezvoltare personală, iar prietenilor ceva din categoria de food & drinks, cum ar fi: ”sesiune de degustare completă în Băcănia Veche” care sună gustos și numai după denumire, darămite să te afli acolo. Dar am vrut să exemplific în detaliu experiențele pe care nu doar că le-aș oferi, dar aș participa și eu alături de cel care le primește.
Nu am uitat că ți-am promis să-ți dezvălui cele trei dorințe pe care mi le-aș pune dacă m-aș întâlni cu peștișorul de aur. Acestea sunt:
să îi ofer prietenului meu un zbor cu elicopterul;
să-l surprind pe tata cu un costum de baie nou perfect pentru o experiență senzațională de scuba diving;
să o provoc pe mama să zboare într-o experiență memorabilă cu balonul.
Hocus Pocus, pestișorul a apărut, dar nu din apa, ci din spațiul online, și nu-l cheamă ”De aur”, ci ”Experimentează.ro”, supranumit și ”furnizorul tău de experiențe”.
E o diferență enormă între ”a trăi” și ”a exista”, iar eu îmi doresc să trăiesc alături de oamenii dragi. Până la urmă, asta înseamnă viața: oameni și experiențe.
Pentru experiența de redactare a acestui articol i se mulțumește lui SuperBlog 2019.
Nu am crezut niciodată că voi organiza un eveniment, la fel cum nu am crezut vreodată că voi învăța să schiez. O singură persoană, aceeași în ambele cazuri a determinat ambele minuni. E vorba de cea mai bună prietenă a mea, știu deja că a primit invitația mea handmade, căci se pare că ea a apelat la varianta mult mai rapidă de transmitere a mesajelor din vremurile moderne:
Ce viitoare mireasă și-a mai întrebat domnișoara de onoare dacă glumește atunci când i-a propus un bal al burlăcițelor? Cu siguranță prietena mea, dar nu glumesc deloc, ci m-am gândit la toate detaliile ca un adevărat organizator iscusit. Căci nu trebuie să profesezi în acest domeniu ca să poți organiza o petrecere de nota 10, ci să ai câteva aspecte în minte.
Locația
Pe Sofia am cunoscut-o ca o desăvârșită schioare, cu un zâmbet larg pe față și puțin prea amuzată de situația în care mă aflam eu, căci ea m-a cunoscut în postura de om de zăpadă amețit după ce s-a rostogolit vreo doi metri cu schiurile în picioare.
– Ai nevoie de puțin ajutor? m-a întrebat și mi-a întins o mână atât de subțire că nu-și trăda forța. Totuși, când m-a ajutat să mă ridic s-a scuturat toată zăpada de pe mine, arătam din nou a om.
– Am nevoie de mai mult decât ”puțin ajutor”, i-am spus cu resemnare. Atunci a râs zgomotos și a început prietenia noastră presărată cu vânătăi pentru mine și multe motive de amuzament pentru ea.
Sursă: www.pixabay.com
De atunci am ieșit constant împreună, am făcut petreceri în pijamale și am mers în fiecare iarnă la schi. Și-a cunoscut viitorul soț prin intermediul meu, așa că am datoria morală de a-i face cea mai nebună și relaxantă, în același timp, petrecere a burlăcițelor pentru a o pregăti pentru ”chinurile căsniciei”, așa cum se crede în popor.
Pe Sofia am cunoscut-o la munte, la Poiana Brașov, așa că a părut mai mult decât evident pentru mine că tot acolo trebuie să-și petreacă și ultima petrecere din viața de burlăciță. Așa că am căutat online: ”salon evenimente Brasov”. Am găsit mai multe locații, dar după documentare și citirea recenzilor, mi-am dat seama că potrivit pentru grupul nostru de femei independente, unele și cu copiii la purtător, este Hotel Royal din Poiana Brașov care dispune de două săli multifuncționale, amenajate modern și echipate cu aparatură de ultimă generație pentru a găzdui orice fel de eveniment, chiar și corporate.
În plus, trebuie să recunosc că o petrecere doar de o seară nu ar fi fost suficientă pentru consumul nostru de energie feminină, așa că o bună parte dintre noi vom opta pentru cazare în Poiana Brasovla Hotel Royal care are camere spațioase, iar de la balcoane am admira priveliștea spectaculoasă.
Cele care nu se pot dezlipi de copii nici pentru a petrece vor fi încântate că hotelul este child friendly, având canale TV pentru aceștia, jocuri și puzzle-uri și, mai ales, spațiu de joacă atât în exterior, cât și în interior.
Un alt motiv pentru care am ales această locație este că a doua zi după petrecere ne-am putea relaxa la saună sau cu un joc de societate în sala de jocuri. Cele cu mai multă energie ar putea să joace biliard, foosball sau darts electronic.
În plus, Poiana Brașov oferă activități chiar și pentru pentru cei care nu sunt împătimiți ai schiatului, cum ar fi:
Saniuș în zone special amenajate;
Patinaj la patinoarul artificial;
Plimbari cu sania trasă de cai;
Jocuri și activități în interior la Centrul de agrement și divertisment “Poiana Brașov“.
Fericită cu locația aleasă, am notat-o pe invitația care a ajuns la toate participantele la ”Balul Burlăcițelor”, am vorbit la Hotel pentru a rezerva camerele, salonul de evenimente și pentru a pune toate detaliile la punct.
Transportul
Următorul aspect de luat în calcul când ești organizator este trasportul. Majoritatea vom opta pentru mașinile personale, iar cele care nu au carnet sigur își vor găsi locuri la prietene în mașină, mai ales că lăsăm bărbații acasă. Posibilitatea de a parca gratuit la cazare a fost un aspect important la care m-am gândit înainte de a alege locația.
Petrecerea
Nu te poți distra fără mâncare, așa că acest aspect ar fi cu adevărat important, iar cei de la Hotel Royal au experiență cu tot felul de evenimente, așa că aș opta pentru recomandările lor. Aș vrea să fie opțiuni pentru toate gusturile. În mod special, aș vrea ca la candy bar să avem și jeleuri pentru că știu cât de mult îi plac Sofiei, iar atunci când organizezi o petrecere pentru cineva trebuie să te gândești să le placă tuturor, dar neapărat persoanei vizate.
Pentru decorațiuni, aș opta pentru flori ca să aducem primăvara în interiorul salonului chiar în mijlocul lui decembrie. În plus, acestea ne-ar învălui de miresme care s-ar amesteca plăcut cu parfumurile pe care noi însene ni le-am arunca pe piele cu noșalanța femeilor puse pe distracție.
Pe scaune, fiecare și-ar găși tricoul imprimat cu: ”Team Bride”, așa că încă de pe invitațiile trimise ar scrie codul vestimentar.
Sursă: www.etsy.com
Muzica aș avea-o pe stick, iar oricare altă participantă ar putea propune câte o melodie căci am avea internet wireless gratuit, deci posibilitatea de a explora online-ul și YouTube-ul la epuizare:
Jocurile nu ar lipsi de pe lista mea, iar preferatul meu ar fi testul cu informații despre viitoarea mireasă. Cele care reușesc să răspundă corect la toate întrebările au dreptul să dea un telefon iubitului, soțului sau oricui altcuiva care nu a fost invitat, celelalte își iau angajamentul că seara respectivă e doar pentru ele și viitoarea soție, fără niciun fel de distragere, cu excepția pozelor pe care toate avem voie să le postăm pe rețelele de socializare.
Editare proprie
Cu aceste detalii în minte nici nu am observat că Sofia m-a întrebat dacă își ia și schiurile. Ce mai întrebare! Normal că da, mai ales că Hotel Royal dispune și de depozit pentru schiuri, dar până să-i tastez ei răspunsul, vreau să-mi mai verific o dată lista:
Am ales data, locația și am făcut lista participanților?
Da!
Am trimis invitațiile?
Da!
Am anunțat-o pe Sofia?
Da, urmează doar să o întreb dacă vrea stripper.
Am stabilit un buget pentru fiecare participantă și m-am pus de acord cu ele?
Da!
M-am asigurat că sunt activități pentru toate gusturile?
Da!
Am stabilit cu invitatele modalitatea de transport?
Da!
Am vorbit la locație pentru cazare, mâncare și sală?
Da!
Am stabilit modalitățile de distracție din seara petrecerii? Am pregătit stick-ul cu muzică?
Da!
Ce să mai! Nu-mi rămâne decât să mă asigur că la petrecere toată lumea se distrează, face poze, iese la o bătaie cu zăpadă pe terasă și nimeni nu bea prea mult. Sau în cazul în care intenționează să se urce la volan, chiar deloc. Cred că Sofia se va distra atât de bine că-și va face și nunta în stil regal la Hotelul Royal.
Indiferent de anotimp sau de tipul evenimentului, muntele are multe de oferit, iar după evenimentul care sunt convinsă că va fi un succes, am lăsa un mesaj pentru gazde:
Mulțumim de găzduire
Vă lăsăm ca mărturie
O mică promisiune
Ce-o avem ca misiune,
Înainte de-a pleca,
Vestea a o-mprăștia
De sunteți un grup cam mare Și doriți să aveți amploare La Hotel Royal găsiți Săli pentru neobosiți Fie că vorbim de-o nuntă Sau de-o conferință cruntă Vă doresc să vă distrați Cu prieteni dragi sau frați Îmbrăcați fix ca la bal Pe terasa din Royal
Ce să mai! Deja nu mai pot de nerăbdare să înceapă petrecerea.
”În cazul în care călătoritul ar fi gratis, nu m-ai mai vedea vreodată” e citatul pe care mi l-am amintit astăzi, nu întâmplător, ci pentru că mă gândesc unde să mai călătoresc. Vreau să ofer mai mult credit României, de aceea m-am gândit la o excursie în doi, cu prietenul meu adică, având itinerariul:
Din Pitești plecăm la Rucăr – Brașov – Sighișoara
Deja m-am plimbat cu micuțul ”om virtual” pe străduțe, dar întotdeauna, realitatea e mult mai fascinantă.
Vreau ca weekendul 20-21 iulie să stăm o seara la Rucăr fiind un loc în care te conectezi cu natura. În prima parte a zilei, pe drum, ne-am opri la Mausoleul Mateiaș. Vom avea nevoie de ceva energie să ne încumetăm să urcăm scările, dar merită pentru a înțelege mai bine istoria noastră, a românilor.
Odată ajunși și instalați la cazare am începe să ne plimbăm pe munți, să explorăm zona și să vorbim cu localnicii care, la ultima mea vizită în zonă, au fost foarte amabili.
Prima zi ar fi pentru relaxare, dar la plecare, mi-ar plăcea să trecem și pe la Cheile Dâmbovicioarei și Peștera Dâmbovicioarei.
În Brașov sunt multe de văzut și vizitat. În ceea ce privește cazarea, vreau să ne orientăm cât mai aproape de Piața Sfatului.
Trei zile vor fi suficiente pentru a descoperi Piața Sfatului, cu multele clădiri istorice și restaurante. După ce am poposit la un suc pe o terasă, aș vrea să vizităm Biserica Neagră, cea mai reprezentativă biserică în stil gotic din țară, și deloc departe de Piața Sfatului. Străduțele vechi ale Brașovului sunt sigură că ne vor impresiona, dar cardul de memorie din aparatul de fotografiat va fi umplut cu pozele pe care le vom face la Strada Sforii, una dintre cele mai înguste din Europa. În ultima zi, pentru a rămâne cu imaginea de ansamblu a orașului, aș face o drumeție la Vârful Tâmpa.
Arhivă personală
Sighișoara e orașul care te transpune într-o altă epocă, chit că zilele ar fi 24-26 iulie 2019, deci nicidecum nu am inventat mașina timpului, dar aș putea să-mi imaginez că sunt o domniță, iar prietenul meu, un cavaler în armură. De data aceasta aș vrea să mă răsfăț într-o atmosferă demnă de poveste medievală, așa cum e și orașul, adică să dorm în cea mai veche clădire datată din Sighişoara, Pensiunea Casa Savri, de patru stele.
Sighișoara e unul dintre puținele orașe-cetate locuite din lume și are foarte multe de arătat. Turnul cu Ceas atrage atenția, fiind poarta de intrare în oraș. Aici, timpul pare că se scurge mai lent, dar după câteva clipe ne-am reveni și am urca pentru a vedea panorama orașului. Nu înainte de a vizita Muzeul de Istorie, unde vedem exponate din Evul Mediu. Cum foarte aproape se află Camera Armelor și Camera de Tortură sigur vom rămâne cu gura căscată de ce putem să descoperim.
sursă: pixabay.com
Plimbându-ne prin cetate sper că ”Scara Ascunsă” o să o bifăm ca: ”obiectiv găsit, oricât de ascuns ar fi”. Aceasta duce la Biserica din Deal și la școala gimnaziului evanghelic. Se mai numea și Scara Școlarilor pentru că le facilita accesul elevilor iarna. Dacă școlarii se descurcau, sper să nu facem febră musculară de la atâta mișcare, ”doar” 175 de trepte. Oricum, o să ne punem teneși comozi pentru că vreau să admirăm și Biserica de pe colină, care, deși pe exterior nu pare impresionantă, am auzit că în interior există o criptă veche celebră.
Pe străduțe vom da de Casa Vlad Dracul. Aceasta a fost casa tatălui lui Vlad Țepeș, iar în prezent e un restaurant care adună mulți turiști. Am mai fost în Sighișoara, dar niciodată nu simți că ai văzut tot ce era de văzut, mai sunt multe de vizitat. Nu știu dacă trei zile vor fi suficiente să vedem totul, dar trec repede pe listă și Casa cu cerb, cine nu vrea să vadă o casă cu coarne? Pot să mai adaug și Casa Venețiană? Îmi doresc mult să surprind în poză ferestrele duble din piatră.
Dacă ți-am făcut poftă de călătorit prin România, chiar asta mi-am propus, așa că mai rămâne o ultimă întrebare: Ce mai aștepți?
Vine iarna pe-a mea stradă Cu fulgi mari și bucurii Dar când mergi iar prin zăpadă Două lucruri vreau să știi Grijă mare la ținută, în sezonul cu ghețar Căci iar vei avea probleme cu sistemu-imunitar
Dacă totuși uiți căciula Și fularul când e rece Dai cu Farmec, ierburi zece Gălbenele, grija trece
Hai române, bea un ceai Cu ghimbir sau cu ce ai, Recomand și usturoi Pentru tusea de strigoi
Să scapi de niște toxine Nu-i mare filozofie Folosești un leac baban Cu semințe de castan
Ăsta-i sfatul digital Venit din occipital. Folosești Gerovital Ca să mergi liniștit la bal.
Pielea este imporantă Dă-i cucremă hidratantă Vitamine dintr-o plantă Să nu fie așa uscată
Ho-ho-ho invoc natura Pe finalul de catren Te invit să-i simți căldura Te-am pupat, mă sui in tren
M-am urcat, într-adevăr, în tren, mă duc la bunica. Cum vântul aproape că mă sufla departe de peron, nu am putut să nu mă gândesc la învățămintele bunicii. Despre cât de important e ”să pui geaca pe tine, maică, te ia de la șale”, ”o pereche de șosete în plus nu a făcut niciun rău” sau ”ceaiul neîndulcit, virusul l-a nimicit”, iar eu continuam, strâmbându-mă: ”dar gustul l-a scofâlcit”. Oricât de tare mă deranjau afirmațiile acestea când eram mică, am ajuns să-mi dau seama că sfaturile ei sunt cele care au păstrat-o, în ciuda anilor, tânără și sănătoasă. Când o privesc, nu-mi vine să cred că are aproape 70 de ani.
Sursă: Pixabay
Bunica, pe lângă insistențele pentru haine groase în sezonul rece, este persoana care pentru orice fel de problemă de sănătate invocă puterea naturii, plantele care au efecte pozitive și nu implică niciun fel de risc. Încă din copilărie, mi-a spus că îngrijirea de sine e absolut necesară și vine din iubirea de sine. Pentru a mă face să înțeleg, a abordat două aspecte: sănătatea interioară și sănătatea exterioară.
Sănătatea interioară
Nu am fost niciodată un copil bolnăvicios. S-ar putea să mă fi ajutat și imunitatea înnăscută, dar sunt convinsă că are legătură și cu faptul că la mine în familie s-a pus întotdeauna accent pe alimentația sănătoasă, bogată în legume, fructe și cereale.
Știu că bunica mereu spunea că ”usturoiul este antibiotic natural”. Ceaiul de ghimbir era prezent de la primele semne de răceală, ba chiar ardeiul iute avea un loc de cinste pentru că ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor. Sigur că și somnul adecvat, și activitatea fizică erau încurajate tocmai pentru a îmi întări imunitatea. Hrana influențează nu doar sănătatea, dar și frumusețea.
Sănătatea exterioară
Îmi amintesc că eram în vizită pe la bunica și aveam de gând să dorm la ea. Eram deja adolescentă și mă machiam, dar ”uitam” să mă demachiez. Bunica m-a lăsat să dorm, dar dimineța m-am trezit cu sticla de ulei de măsline lângă. Nu își propusese să mă învețe să fac gogoși sau salată cu ulei extravirgin, ci etapele esențiale ale unui ten îngrijit:
demachiere;
exfoliere;
hidratare.
Abia după respectarea acestora, trebuie să te preocupe machiajul, ascunderea imperfecțiunilor. Tot bunica mi-a spus că orice pui pe față își va spune cuvântul, își va lăsa amprenta pe chip ca o ștampilă într-o carte, de aceea ingredientele sunt importante. Tot ea mi-a explicat că tipurile de ten sunt de mai multe feluri și necesită îngrijire diferită. Când mi-a povestit despre microbiomul pielii, am făcut ochii mari. Mi-a explicat că reprezintă totalitatea bacteriilor de pe piele, unele bune, altele rele. Știu că mi-am imaginat că niște soldăței minusculi se luptă pe chipul meu, iar de fiecare dată când aplic cremă mă gândesc că le vin ajutoare soldățeilor cu care țin, nicio surpriză, cei buni.
Dacă, la început, pentru mine era suficient uleiul de măsline combinat cu apă ca să mă demachiez, odată cu vârsta și cu creșterea cantității de machiaj, mi-am dat seama că am nevoie de produse complexe, în care să am încredere. Nu mi-a luat mult să descopăr Gerovital – Doctor în frumusețe și să mă îndrăgostesc.
Acum, când trenul aproape a ajuns, mă mai uit o dată în punga de lângă mine și mă bucur că s-au decis să lanseze o gamă cu ingrediente de origine naturală, Gerovital Plant, căci nu-mi imaginez cum ar fi să mă duc cu mâna goală, iar bunica prețuiește produsele naturale și românești. În plus, dacă ea m-a învățat importanța îngrijirii tenului prin natură, cu asta aș vrea și eu să o impresionez. Mai ales că noua gamă aduce inovație prin complexul Poliplant Microbiom Protect, format din Equibiome și plante din flora locală, complex ce ajută la restabilirea și menținerea echilibrului microbiomului pielii. Vă spuneam de războiul bacteriilor? Așa nici nu trebuie să existe căci în echilibru domnește farmecul.
Sursă: Farmec
Gama asigură un program complet de îngrijire prin:
Apă micelară;
Fluid demachiant;
Cremă hidratantă;
Cremă antirid SPF 15;
Cremă antirid nutritivă;
Cremă CC Matifiantă;
Cremă anticearcăn antirid;
Booster vitalitate și strălucire.
Eu vreau să încerc crema CC Mediu Matifiantă Microbiom Protect pentru că, de mult, caut o modalitate naturală de a înlocui clasicul fond de ten, iar aceasta conferă tenului un aspect natural, estompează imprefecțiunile, netezește textura tenului și protejează împotriva agresiunii factorilor externi.
Sursă: Farmec
Pe bunica sunt convinsă că cel mai tare o să o încânte crema Antirid Microbiom Protect SPF 15 căci ”soarele poate fi dușmanul tenului” este o altă vorbă de-a ei, iar crema are factor de protecție solară, dar și alte ingrediente naturale pe care știu că bunica le apreciază, de exemplu, vitamina A cu acțiune împotriva stresului oxidativ.
Crema anticearcăn antirid va fi un aliat minunat pentru diminuarea ridurilor. Uleiul de măsline, ceara de albine și Aquaxylul refac funcția de barieră a pielii și asigură un nivel optim de hidratare al acesteia.
Noua gamă Gerovital Plant mi se potrivește, dar mai ales bunicii, de aceea se află în punga de lângă mine pentru persoana care m-a învățat cum să am farmec și să nu mi-l pierd, având grijă de mine. O văd pe peron! De data aceasta, chiar te pup, cobor din tren!
Interesant e că uneori mă plictisesc scorlând Facebook-ul și îmi trebuie tăria de a închide clapeta laptopului și să-mi amintesc vorba:”doar oamenii proști se plictisesc”, care deja îmi schimbă starea de spirit. Sigur că dacă nu vreau să sting laptopul îmi cumpăr un Macbook și-l las aprins, doar depărtându-mă de el. Glumesc, pot să nu mă plictisesc și cu laptopul în brațe. Așa că voi împărți:
categoria 1 – cu laptop
categoria 2 – cu laptop, dar fără
categoria 3 – fără laptop
Categoria 1
– să te uiți la filme, vloguri sau filmulețe haioase de pe YouTube.
– să-ți stresezi prietenii cu mesaje. S-ar putea să te antrenezi cu unul într-o discuție interesantă până iți dă cu The Big Seen, bineînțeles.
– să citești pdf-uri sau bloguri.
– să înveți un program nou. (Photoshop, Vegas, etc.)
– să scrii (orice te atrage: blog, jurnal în document cu parolă, povești etc.)
– să te joci ceva (Nu exagera! Prăjește creierii cică, deși eu sper că doar pe ai monștrilor din joc)
Categoria 2
Aici combin ce îmi oferă laptopul cu activități ce nu țin de virtual și mă fac să-mi ridic fundul de pe scaun
– aerobic sau exerciții fizice din tutoriale.
– să gătești după instrucțiuni video sau scrieri online.
– să confecționezi origami sau orice altceva din tutoriale online. Poți să faci propriile mărțișoare, un jurnal handmade, eșarfe etc.
Categoria 3
Aici poți închide laptopul sau poți să-l lași în decor cu muzică sau vreun podcast.
– citește! Sigur e ceva în bibliotecă ta de care nu te-ai atins. Poate e momentul să-i dai o șansă.
– gătește cu ingredientele din casă. Ceva simplu, chiar și cartofi prăjiți. Dar poate e o idee bună să încerci să fii un pic mai ingenios. Pune-ți imaginația la contribuție! Ce poate ieși rău? Probabil doar să rămâi flămând.
– fă-i curat! Pare mai degrabă o corvoadă, dar e testat de mine că oferă satisfacție atunci când observi cum încet, încet, îți recunoști casa sub mormanele de haine. E cel mai bun antistres pentru mine.
– colorează! Există cărțile de colorat pentru adulți care au devenit un hobby însemnat printre oamenii secolului nostru.
– ocupă-te de tine! Fă-ți un duș fierbinte, diverse tratamente naturiste sau meditează.
P.S: când scriu “laptop” mă refer la orice device pe care îl folosești cu internet (mai greu cu telefonul).
Mama mi-a povestit că atunci când era copil ajuta la confecţionat cărămizi din argilă printr-un fel de tehnică tradițională. Eu nu am prins astfel de vremuri. Pentru mine e destul de ușor să-mi găsesc toate materiale de construcții online. Ştiu exact și de unde le-aș achiziționa, de la Vindem Ieftin, aceștia au un concept unic și diferit în România prin faptul că nu afișează prețurile pe site, acestea variază în funcție de cantitățile comandate și, cu cât cantitățile sunt mai mari, cu atât pot negocia cu furnizorii. Marfa se livrează direct de la producător, fiind ambalată corespunzător pentru a ajunge la noi în cele mai bune condiții. Pentru a fi mai ușor de înțeles conceptul, iată o poză:
Ar mai fi de știut că Vindem Ieftin se asigură că livrarea e perfectă și rapidă, iar ca garanție au și o secțiune cu recenzii video pe site. Livrează oriunde, chiar şi la mine, în Vâlcea:
Sunt convinsă că dacă bunicii ar fi avut această posibilitate ar fi apelat cu încredere la ei, mai degrabă decât să stea să-și facă singuri cărămizile. Oricum ar fi, este fascinant cum oamenii au simțit nevoia să construiască chiar de acum mii de ani, nu doar case, iar materialele folosite proveneau exclusiv din mediul înconjurător.
Tehnicile de construcţie utilizând pământ și lut sunt cunoscute și atestate cu 9000 de ani în urmă. Marele Zid chinezesc, vechi de 4000 de ani a fost construit iniţial numai din pământ bătătorit, fiind ulterior acoperit cu pietre și cărămizi, ceea ce îi dă aparența unui zid de piatră. În Tibet, s-au construit numeroase clădiri masive, mănăstiri tibetane, din pământ bătătorit, cu până la 7 nivele, în ultimii 500 de ani. În Europa s-a utilizat o tehnică de construire a pereților din lemn, din trunchiuri de copaci, umpluți și sigilați cu pământ și lut. Cel mai vechi exemplu de utilizare a cărămizilor din pământ, este în Heuneburg, Germania, datând din secolul 6 î. H.
Tot în Germania se află cea mai înaltă casă cu pereți din pământ. Construcția acesteia s-a terminat în 1828 și este încă funcțională. Dacă vorbim de construcții din materiale ecologice, avem chiar și în România exemplu prin Castelul de Lut din Valea Zânelor (Porumbacu, Sibiu) care își are începuturile prin martie 2014.
Grosimea pereților este de 40 cm respectiv 60 cm și sunt în totalitate din lut. Fundația de 21 m, este din beton ciclopian peste care s-a venit cu o structură din lemn care a fost îmbrăcată în cob, un amestec de argilă, nisip, balast și paie. Cobul, se poate pune direct în zid atunci când este ud, spre deosebire de chirpici care trebuie să se usuce.
Castelul de lut Arhivă personală
Dacă acest proiect este mai degrabă turistic și are ca scop să găzduiască curioși din toată lumea, în trecut, oamenii de la sate locuiau în case mici, pe care și le făceau ei înșisi din vălătuci de lut. În funcție de zonă, stilul casei era diferit. În Maramureș erau case din bârne groase, în Munții Apuseni, case cu acoperiș din paie, iar în Câmpia Bărăganului, case cu acoperișuri joase.
Sursă: Pixabay
Dacă ar fi existat și pe vremea lor posibilitățile zilelor noastre, cu siguranță nu ar fi muncit atât de mult fizic, iar rezultatele ar fi fost mai spectaculoase, cam cum arată vilele din jurul nostru astăzi:
sursă: vindem-ieftin.ro
Însă totul are un punct de pornire. Istoria și trecutul sunt cele care au dictat viitorul. Iar dacă stăm să privim o casă foarte veche, de peste sute de ani, ne dăm seama că ce ne fascinează e tocmai truda pe care au depus-o niște oameni, pentru lăcașul lor, pentru a aparține unui loc. Tot aceasta mi se pare și asemănarea: ”truda” de a avea propriul spațiu. Deși în prezent e mai ușor să găsești toate cele necesare într-un sigur loc, să le comanzi și să-ți fie livrate în siguranță, documentarea și opțiunile din care poți să alegi sunt cele care îți îngreunează munca.
De exemplu, mă gândesc la casa bunicilor și sunt convinsă că dacă ar avea acum posibilitatea de a o recondiționa, nu ar face rabat de la calitatea materialelor. Ar studia tipurile de materiale de construcții, calitățile și proprietățile lor.
Să luăm de exemplu acoperișul, bunicii ar ști că acesta e foarte important pentru a asigura termoizolarea şi hiodroizolarea locuinţei atât pe timp de iarnă, cât și pe timp de vară, așa că i-ar acorda o atenție sporită. Un acoperiș uzat, cu găuri sau stricat afectează grav locuința.
Acoperișul are două părți: partea de rezistenţă – structura – acoperişului este şarpanta, iar elementul de protecţie este învelitoarea. Pentru şarpanta ar folosi lemnul. Durata de viaţă a unei şarpante din lemn este de 50 de ani. Pentru învelitoare, ar avea mai multe opțiuni între care ar oscila: țigle metalice, țigle din ceramică şi șindrilă bituminoasă etc.
Țigla metalică:
Greutate foarte scăzută
Rezistenţă îndelungată
Aspect plăcut şi varietate mare de culori
Preţ scăzut
Uşor de montat
greutate mult mai mica decat tigla clasica.
Țiglă metalică Bilka Sursă: Vindem-Ieftin
Șindrilă bituminoasă:
Este mai ieftină decât ţigla metalică
Se pliază pe orice tip de acoperiş
Sursă: Vindem-Ieftin
Ar putea alege chiar ţigla metalică ALUTYTAN ICE PUR care are un concept revoluţionar de aliaj metalic, format din Aluminiu, Titan la care se adugă metale preţioase: Magneziu, Mangan si Crom.
Tigla metalică ALUTYTAN ICE PUR are multe avantaje:
extrem de rigid si rezistent
usor, nu suprasolicita structura acoprisului
nivel foarte redus de atasare a microorganismelor
rezistenta chimica ridicata chiar si la temperaturi inalte
rezistenta la abraziune
stabilitate exceptionala la UV si radiatii
proprietati ignifuge intrinseci
proprietati anticorozive
Şi cum sunt atât de multe alegeri de făcut, cantităţi diferite de comandat din materiale diferite, bunicii s-ar bucura nespus că cei de la Vindem Ieftin au consilieri cu experienţă care să-i ajute să facă un mix optim între buget și calitatea pe care o va avea casa în final. În plus, vor beneficia direct de diverse promoții în funcţie de cantitatea comandată, bucurându-se de o economie de 10-20% la achiziții ce includ produse din mai multe categorii.
Cum bunica se lua mereu de mine că nu port papuci în casă, sunt convinsă că următorul pas în recondiţionarea casei ar fi izolaţia termică. Nu doar pentru că podeaua era rece mereu, dar şi pentru că ar fi redus costurile de întreţinere pentru încălzire cu până la 40% căci s-ar reduce transferul termic dinspre interior spre exterior.
Un termosistem vată bazaltică e soluția cea mai eficientă energetic și accesibilă. Vata bazaltică este materialul cu cea mai ridicată rezistență termică, iar cu proprietăţi asemănătoare este şi polistirenul expandat. Un termosistem polistirenar fi chiar mai ieftin, dar vata minerală are o mai bună rezistență la foc. Cu toate acestea, bunica ar alege să păstreze o parte din tradiţia casei prin a fi cât mai prietenoasă cu natura, alegând celuloza, materialul termoizolator ecologic, atât din perspectiva procesului de producție, cât și a impactului asupra mediului la sfârșitul perioadei de viață.
Izolatie din celuloză Isocell Sursă: Vindem-Ieftin
Atenţie sporită ar acorda bunicii şi ferestrelor pentru că lumina naturală într-o încăpere este esenţială pentru “buna funcţionare a creierului” aşa cum obişnuia să spună bunica. Ar opta pentru o fereastră în care proporția sticlei este mai mare decât cea a cadrelor.
Sursă: Vindem-Ieftin
Sigur, bunicii ar opta şi pentru Rulouri de exterior. Acestea se pot fabrica din foarte multe materiale – lemn, metal, PVC. Rulourile exterioare reglează climatul din încăpere și economisesc totodată și energie, asigură intimitate și siguranță, asigură protecție suplimentară împotriva tentativelor de pătrundere prin efracție.
Din dorinţa de a respecta mediul înconjurător, sigur ar opta şi pentru panouri solare, deşi cu greu i-aş face să înţeleagă conceptul. Nu numai că nu ar trebui să se deplaseze prin depozite ca să facă rost de materiale, dar cu un simplu telefon ar putea să comande tot ce îşi doresc fără costuri suplimentare, ba, din contră, cu reduceri în funcţie de cantităţile comandate. Ar putea să compare ofertele celor de la Vindem Ieftin cu o altă ofertă completând un formular pe site, iar apoi un consultant i-ar contacta.
Cel mai tare i-ar încânta totuşi că ar avea livrarea gratuită şi nu ar plăti nimic în plus pentru manipulări de stoc, depozitare şi comisioanele meşterilor.
Mi-e clar că bunicii au trăit altfel, iar casa lor s-a tot schimbat. Fiecare generaţie a adus modificări. Dacă în copilărie stăteau în case ţărăneşti, acum, cu fiecare generaţie care a venit, tradiţionalul s-a schimbat puţin câte puţin în modern. Casa copilăriei bunicilor mei, nu mai arată decât foarte puţin precum casa bătrâneţii lor.
Tocmai mi-am dat seama că ar fi cazul să recondiţionez casa bunicilor căci ştiu sigur că dacă Vindem Ieftin ar fi existat şi în tinereţea lor, la ei ar fi apelat, iar eu mă bucur nespus că pot găsi materiale premium şi o gamă largă care să-mi satisfacă nevoile şi dorinţele.
Crăciunul e una dintre cele mai populare și importante sărbători pentru noi, românii. De Crăciun devenim mai darnici pentru cauze umanitare, cumpăram mai mult, ne umplem rafturile cu căni cu reni, dulapurile cu șosețele cu fulgi și mai aducem două cutii cu globuri în casă. Chit că mai avem vreo trei saci cu decorațiuni de anul trecut. Unii ar spune că e de rău, că e consumerism, sărbătoare comercială. Și au dreptate, e și asta, din moment ce există o piață liberă e normal să fie și așa. Dar facem de cele mai multe ori aceste cumpăraturi de drag.
Vrem amintiri, așa că dacă deja avem mormane de amintiri din anii trecuti, din obiecte de Crăciun, o altă idee, tot mai populară, e să umplii hardisk-urile cu poze! Câteva pot fi printate și puse în ramă sau în album.
Eu și Andrei ne-am făcut reciproc poze. Cum a decurs ședința noastră poți vedea aici:
Deși în fiecare an am făcut de Crăciun câteva poze cu familia. Anul acesta mi-am dorit să am câteva poze profi, așa că am închiriat un studio foto.
Daca nu poți să-ți faci tu poze în studio, poți apela la fotografi profesioniști. Unii au tarife destul de decente. O ședință foto poate porni de pe la 300 de lei, dar poate ajunge și la 800 de lei în funcție de numărul de poze. La anumiți fotografi poți opta pentru albume fizice sau video-uri scurte din același decor. Uită-te prin alte poze de-ale fotografilor pe care îi găsești în zona ta. Studiază ofertele și alege-l pe cel cu care rezonezi.
O opțiune super drăguță este să-ți faci poze afară, mai ales dacă e zăpadă. Atâta timp cât e multă lumină, poți folosi cu brio și telefonul.
Așadar, răspunsul la întrebarea de ce să-ți faci poze de Crăciun, deși e personal pentru fiecare, implică amintirile. Să suprinzi un pic din magia și bucuria pe care ți-o oferă o sărbătoare nu poate fi decât de bine.
La cea de-a patra ediție de SuperBlog de când am auzit de SuperBlog mă văd nevoită să-mi astâmpăr instinctul ca prima dată când intru pe site să apăs în colțul din dreapta pe „intra in cont”. Simt că particip și acum, dar altfel decât înainte. Sunt alături cu sfaturi pentru bobocii care simt nevoie de ele, dar și de cei experimentați care au întrebări, căci voi fi blogger partener. Apar și-n secțiunea specifică în pe site-ul Superblog.eu, cu o descriere (ușor îmbogățită aici pe blog) cam așa:
Sunt actriță, om de radio, blogger și om extrem de curios, iar atunci când ceva mă atrage și stimulează mă dedic total, așa am ajuns ca la cele trei ediții la care am participat să mă aflu de fiecare dată pe podium. Așa că sfatul pe care-l pot da e ca orice faceți, să faceți cu credință, cu motivație! Acceptați cine sunteți si dați tot ce aveți mai bun. Eu accept că sunt o timidă incurabilă, dar, în același timp, sunt un om care are ceva de spus, în scris sau verbal, iar pentru ideile mele, lupt să fie expuse clar și inedit. Cam așa este și cu fiecare probă SuperBlog: pleci de la tema dată și o faci să fie a ta. Succes tuturor participanților!
Totuși, ce e SuperBlog?
Superblog reprezintă multe: sponsori, jurați, bloggeriparteneri, participanți bloggeri, parteneri media, organizatoriiAlbert și Claudia, probe, cerințe, note. Dar mai mult de atât, reprezintă tot ce vei investi sau deja investești în el: emoții, solidaritate, conflict, dezamăgiri, bucurii, încredere, prietenie, discuții, sentimente de apartenență sau din contră.
SuperBlog nu e doar un concurs, e un fel de maraton. E un concurs cu multe probe care și ele sunt concursuri de sine stătătoare, de aceea, te poți înscrie și mai târziu în competiție și să participi doar la anumite probe. Oricum, în acest caz nu vei avea șansa la podium. Eu nu am fost în stare să renunț (pe parcurs) la nicio ediție de Superblog pe care am început-o, așa de tare mi-a plăcut. De altfel, dacă analizezi tagurile de pe blogul meu, o să vezi că unul dintre cele mai des folosite este: „SuperBlog”.
Probabil, dacă mi-ai urmărit blogul, știi că pentru mine această competiție e ca un motoraș care îmi pune în funcțiune creativitatea și activează partea aceea din mine atât de perseverentă că scrie odată la două zile pe blog.
Recunosc că bannerul mi se pare extrem de potrivit mai ales că am auzit cel puțin un superblogger pe care îl respect spunând că noaptea-i vine inspirația. Poate și pentru că atunci își găsește timp pentru scris. Uneori e atât de plăcută senzația că munca ta e apreciată, că ești parte dintr-o mișcare îndrăzneață, că poți să-ți exprimi ideile, încât merită să oferi câteva ore pentru această activitate.
O noapte albă pentru SuperBlog nu înseamnă să dansezi pe boxe, ci să te lași învăluit de magia cuvintelor. E o noapte obositoare, dar atât de plăcută când culegi roadele a ce semeni.
Nu e cazul să te sperii, am încercat și eu să fiu poetică. Dacă îți va plăcea, crede-mă că va fi ușor să aloci respectivul timp, care nu trebuie să fie noaptea, ci când vrei tu. Eu știu sigur că mie mi-a plăcut, scriam și în notițe în telefon în autobuz. Scriam în pauzele de la muncă și o făceam ca atunci când intri pe telefon să te joci, adică o făceam cu drag.