Personal

Home Personal Page 8

Cu cristalele potrivite, activezi energiile dorite!

1

În ultima perioadă m-am tot gândit la echilibru, la cât de important e să fim bine cu noi înșine ca să putem trece peste această perioadă dificilă în care întreaga lume se află. Cum știu că echilibrul se leagă de chakre, adică de punctele de energie din corp, m-am hotărât să-mi aduc în casă un pomișor cu cristalele: Ametist, Aventurin, Cuarț roz, Cristal de stâncă, Citrin, Carneol, Cuarț albastru, care să mă facă să mă simt mai aproape de ființa mea, de sistemele importante din mine însămi.

Nu mi-e greu deloc să găsesc exact ce îmi doresc, căci voi comanda online de pe site-ul care îmi inspiră incredere: www.stonemania.ro. Știu că cei de la StoneMania Bijou sunt o echipă de profesioniști care te pot ajuta cu orice nelămurire despre cristalele pentru zodii, pentru protecție, pentru prosperitate, pentru dragoste și chakre. În plus, ai garanția faptului că sunt 100% naturale, netratate, venind cu certificat de garanție și conformitate. Mie îmi place să merg și la magazinul lor fizic pentru a vedea bijuteriile și a pune orice întrebare. De exemplu, dacă mă simt anxioasă sau vreau să-mi canalizez atenția pe latura ce ține de carieră, specialiștii vor știi să-mi recomande cristalele care mi se potrivesc, oferindu-mi și informații despre piatră, dacă e de sinteză, dacă e 100% naturală sau colorată artificial. Oricum, mă bucur că, în această perioadă, se poate comanda online. Poți comanda oricând online sau din aplicația ce o descarci din Google Play sau App Store.

Despre cristale am învățat în copilărie, când, plimbându-mă pe stradă, colecționam toate pietrele care mi se păreau interesante. Le spălam, pe unele le puneam într-un coșuleț, pe altele le pictam, uneori le ofeream cadou. Într-o zi, fiind cu bunica, aveam buzunarele pline de pietre, așa că i-am strecurat și ei în geanta deschisă. Boemă, bunica nu trăgea niciodată fermoarul genții, cumva nici nu a fost furată vreodată, probabil figura ei blândă nu te îndemna să-i faci asta. Ajunse acasă, bunica nu înțelegea de ce are geanta atât de grea. Dacă prima reacție a fost să se încrunte la multitudinea de pietricele și câțiva bolovani, a doua reacție a fost să râdă cu gura până la urechi.

Printre toate acele pietricele, una i-a atras atenția în mod special. A luat-o în mână, a trecut-o printr-un jet de apă pentru a o curăța de praful care o îmbâcsise și m-a întrebat dacă știu ce e.

Eram încremenită, credeam că urmează să mă certe și să-mi arunce toate pietrele, deși nu era stilul ei să se supere.

— Este piatra lunii, a continuat.

M-am uitat mai cu atenție la piatră. Era micuță, un fel de alb sidefat, cum mi s-a părut mie atunci, și lucea în lumina becului. Mi-a plăcut cum sună ”piatra lunii”, iar bunica a continuat, fascinându-mă:

— Ce interesant că ai găsit-o, mai ales că tu ești zodia rac. Știi? Luna e cea care guvernează zodia ta, iar piatra aceasta își excercită cel mai bine efectele benefice tocmai pentru raci. O fi pierdut-o cineva. Ar trebui să o porți, căci din rac care merge cu spatele, vei fi unul care merge cu fața.

A legat piatra cumva cu sfoară, nu știu nici acum cum a reușit, și mi-a pus-o la gât, devenind bijuteria mea preferată din copilărie. Mi-a explicat, apoi, și ce beneficii îmi va aduce:

— Aceasta e piatra care activează puterea interioară și te va face să te apreciezi și respecți și mai mult. Îți va aduce echilibru emoțional, așa că oricând te simți neliniștită, aminteste-ți că ai luna cu tine. Se știe că ajută și pentru inducerea somnului, nu că ai avea tu vreo problemă cu asta, te aud din cealaltă cameră, glumea bunica făcând referire la faptul că, uneori, mai vorbeam în somn.

De multe ori, când simțeam că am nevoie de încredere, prindeam în mână cristalul care îmi devenise pandantiv. Uneori, e foarte important și cu ce investim noi un simbol, iar pentru mine, e clar că piatra lunii induce starea de bine.

Se spune că piatra lunii e benefică și pentru diverse afecțiuni cum ar fi: sângerări, tuse, epilepsie, greață, crampe și infertilitate. Ține cont totuși să consulți întotdeauna un medic și să respecți, primordial, tratamentul de drept, orice cristal fiind un susținător al acestuia, dar nu o pastilă magică. Când ne gândim la cristaloterapie trebuie să știm că putem folosi cristalele și pasiv, doar amplasându-le prin colțuri ale casei, cât și activ în procesul de meditație sau păstrându-le aproape de zonele afectate prin bijuterii, de exemplu.

Acela a fost momentul în care am început să învăț și să mă pasioneze cristalele. Am aflat că mai multe cristale se potrivesc mai multor zodii, iar anumite combinații pot să-mi îmbunătățească enorm viața.

De exemplu, mie îmi place foarte tare cum arată curațul roz, dar și cum mă simt în preajma lui, fiind piatra iubirii pure. Cu toții avem nevoie de iubire necondiționată, de sentimentul de veselie și căldură, de aceea, indiferent de zodie, dacă simți că rezonezi cu el, ai putea să-l porți, fiind asociat cu chakra inimii. După câte observi, se află și în cristalele pomișorului din coșul meu de cumpărături.

În ceea ce privește efectele terapeutice, cuarțul roz e potrivit problemelor emoționale, dar e recomandat și copiilor căci ajută la reducerea spaimelor. În trecut, egipetenii credeau că previne îmbătrânirea, iar romanii tratau durerile de cap.

Sunt și legende în legătură cu acest cristal, iar pe mine m-a impresionat următoarea:

Există mai multe cristale care pun dragostea în plan central. Dacă acest aspect te interesează foarte mult, poți purta bijuterii pentru dragoste.

Alt cristal pe care eu îl apreciez este jadul care aplanează conflictele. Acesta aduce calm interior și exterior, îmbunătățind înțelepciunea. E cunoscut și ca piatra visurilor și te protejează de ghinion și pierderi de bani. Este protector împotriva accidentelor și energiilor negative.

Știai că jadul a fost folosit în trecut la confecționarea de unelte și arme, având duritate mare?

În prezent, nu mai port doar piatra lunii ca pandantiv, ci am cinci cristale ale căror energii le simt aproape de sufletul meu: Cuarț roz, Jad, Piatra lunii, Ametist, Howlit.

Despre primele trei deja ți-am scris. Ametistul îl port și pentru că îmi place culoarea lui intensă (poate avea nuanțe diferite de violet, ajungând să fie chiar roz), dar și pentru că mă calmează, fiind recunoscut ca ajutor în cazul insomniilor. Îmi place calmitatea pe care o capăt de la el. Cum racul e o zodie sensibilă, ametistul ne protejează de gândurile negative pe care ni le generează decepțiile. E potrivit pentru oricine se simte vulnerabil.

Howlitul este piatra care ajută exprimarea, așa că mă bucur că o port atunci când creez. Eu sunt actriță, om de radio, în proces de scris o carte și îmi ocup timpul și cu blogul, așa că orice ajutor pentru a îmi organiza țelurile este minunat.

Dacă ne gândim la cristaloterapie, se știe că howlitul elimină stresul și durerea, conferă vitalitate și reduce tensiunea musculară.

În principiu, eu cred că trebuie să ne înconjurăm de cristalele care ne atrag și a căror energie o simțim benefică, dar există bijuterii de-a gata create în combinații potrivite pentru diverse zodii. Așadar, spune-mi ce zodie ești, ca să-ți spun în ce cristale să investești:

Ține cont totuși că există și alte cristale potrivite pentru tine. Dă-ți voie să experimentezi, să-ți alegi simbolurile norocoase! Apoi, crede cu tărie în ele!

Cum bunica este cea care m-a inițiat, mă gândesc să adaug în coșul de cumpărături de la magazinul StoneMania Bijou, o bijuterie pentru zodia pești, aceasta fiind, bineînțeles, zodia ei. I-o voi da după ce lucrurile se vor liniști și va fi în regulă să ne vedem în siguranță. Cred că i-ar plăcea o brățară cu pietre specifice zodiei ei și bumbi din argint.

Mă opresc din scris pentru că vreau să mă mai uit pe site. Au peste 10.000 de produse, unele mai interesante decât altele, atât ca aspect, cât și ca proprietăți, așa că am decizii ”grele” de luat. Eu aleg să-mi echilibrez viața, alege și tu ce e potrivit pentru tine!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Sursa fotografiilor: www.stonemania.ro și pagina aferentă de Facebook.

O mașină faină se cunoaște de la mama ei (iar aceasta e Mama Honda)

1

– Iubitule, duci tu copiii?

Am întrebat somnoroasă cu alarma încă țiuindu-mi în urechi.

– Iubitule, ai promis aseară, am șoptit, încercât să deschid ochii, dar fără succes. Am întins mâna ca să-l zgâlțâi, dar lângă mine nu era nimeni. ”Ce drăguț, mi-a luat-o înainte și o fi făcut și micul dejun pentru cei mici” aș fi gândit în mod normal, dar eram convinsă că se dăduse dispărut când a auzit, încă de cu o seară înainte, că trebuie iarăși să se urce în mașina noastră micuță, cu două uși, una blocată, cu radioul stricat și scaunul pentru cel mic care ocupă prea mult spațiu.

M-am ridicat, am hrănit bebelușul, am făcut micul dejun pentru Andrei (7 ani) și Maria (5 ani). M-am grăbit cu copilul în marsupiu, cu ghiozdanele într-o mână, cu cheia și biberonul în cealaltă, încercând din răsputeri să deschid portbagajul cu bărbia. Nu mă întreba cum, uneori mă simt ca o contorsionistă. Câinele fugea după Andrei și Maria care deja se certau care să stea pe scaunul din față. Mă uitam la ei cum s-au decis, într-un sfârșit, să joace piatră, hârtie, foarfecă pentru a stabili cine stă în dreapa (nimeni nu voia să stea lângă bebeluș) și mă gândeam că nici măcar nu e legal să meargă în față copiii până în 12 ani, dar să-i înghesui ca pe niște sardine, pe toți trei în spate, suna, pur și simplu, a tortură.

Mi-am dat seama că, de fapt, mă torturam pe mine. Să conduc în aglomerația de dimineață, din București, într-o cutie de conservă, cu un consum mare și fără nicio satisfacție era chinuitor. Unde pierdusem plăcerea cu care fugeam cu soțul la mare în mijlocul nopții și conduceam cu aplomb pe autostradă? Sau când mergeam în parcări și îmi arăta cum lua curbele? Nu se mai putea așa, era necesară o mașină nouă, calitativă și cu un consum mic, astfel încât să scoatem investiția în timp. O mașină care nu doar să întrunească niște nevoi esențiale, dar pe care să o conducem cu plăcere. O mașină modernă cu care mi-aș lăsa bărbatul să mă înșele, în fiecare dimineață, făcând drumul până la grădinița fetei și școala băiatului. O mașină H, nu de la Doza H, de la hilară sau haioasă, ci de la Honda CR-V Hybrid.

Întotdeauna am apreciat valorile Honda, adică mobilitate și confort, dar și pasiunea pentru competiție. De altfel, Soichiro Honda spunea: “If Honda does not race, there is no Honda”. Iar eu m-am ghidat în viață mult timp după asta, după a fi tu însuți indiferent de context, căci fără esența ta, tu nu exiști. Când apar copiii, ai momente în care uiți să te pui pe primul loc, iar marea mea greșeală a fost că am crezut că trebuie să le dau totul lor, când, de fapt, acest ”tot” trebuie acordat armoniei în familie, iar asta implică atât fericirea copiilor, cât și a părinților.

Din multitudinea de modele Honda pe care le ador, am simțit imediat că pentru noi este potrivit modelul CR-V care a fost rafinat, imaginat și reproiectat cu tehnologia Honda Hybrid și un design care pe mine m-a curcerit. Uite:

Deja am apelat la Honda România pentru achiziționarea mașinii și mi-am dat seama că ne-a făcut tuturor viața mai ușoară. Nu mă pot abține să nu-ți povestesc mai multe despre mașină!

Înainte să ne achiziționăm noul CR-V Hybrid, mi-am pus niște întrebări pentru a mă asigura că întrunește toate nevoile de autonomie, economie, tehnologie și confort pe care le-ar putea avea o familie cu trei copii, dornică să mai călătorească, deși 90 la sută din timp va folosi mașina pe asfalt, într-un oraș aglomerat. O familie care râvnește din când în când și pentru condus sport căci ”o viață avem”, dar știe importanța siguranței pe care pune mare accent.  Așa cum oamenii au calități, și mașinile au, numai că acestea sunt create de om și pot fi alese de om. Există patru aspecte esențiale, pentru mine, unde mașina trebuie să aibă performanță, te invit să dai click pe fiecare ca să afli ce gândesc eu despre:

 

Noi am plecat deja în excursie. Am deschis mașina cu sistemul foarte simplu Keyless go & entry, adică fără a folosi cheia propriu-zis, ci doar având-o în apropiere. Extrem de comod! Acum stau pe locul din dreapta din piele perforată cu încălzire, cu laptopul în brațe și trag cu ochiul la trapa panoramică, simțindu-mă norocoasă. Cu familia mea trăznită și iubitoare, cu mașina visurilor mele, cu toate facilitățile pe care mi le pot imagina necesare în anul 2019. Sigur că aici e și o opțiune personală, în funcție de ce variantă de echipare și dotări alegi. Noi am ales Executive, dar e o opțiune personală, în funcție de nevoile tale.

Dacă te interesează, poți să intri pe site și să afli mai multe detalii, eu acum doar mă bucur de mașina care accelerează rapid. Bebelușul doarme, copiii fac liniște și îi urmăresc, din când în când, folosind oglinda inteligentă cu unghi larg, care este așezată pe capacul suportului pentru ochelarii de soare. Ce bine se simte!

Am vrut să împărtășesc aceste detalii ca mama care își laudă puii pentru că, fără să vreau, m-am atașat de Hibri, așa cum am ajuns să îi spun. A devenit ca un pui al meu pentru că mă ajută să-i fac fericiți pe ceilalți pui ai mei, adică familia, nu cutia mare cu crispy strips. La cât de dragă îmi e Hibri aş putea spune chiar că sunt Mama Honda. Bărbatul meu râde și-mi spune că mașina nu-i o ciupercă pentru a o numi așa. Dar ce știe el? Ciupercile se numesc ”hribi”, dacă eu am reușit de dragul mașinii să învăț ce înseamnă AWD, adică un sistem de tracţiune integrală conceput pentru a se activa automat în momentul detectării unei pierderi a tracţiunii și gardă la sol, cred că trebuie să-l fac să se îndrăgostească de o ciulama ca să învețe denumirea corectă a ciupercilor. Aș găti acum, dar parcă și mai bine e în excursie cu familia.

Ce frumos dorm ei toți! Cum? Dorm toți? Nici nu am avut eu timp să acționez sau să gândesc, scriu aceste rânduri după ce am tras sperietura, că sistemul revoluționar Honda SENSING a intrat în funcțiune. Acesta este unul dintre cele mai avansate ansambluri de tehnologii de siguranţă și bine că există!

Acum, printre cuvintele pe care le scriu, mă strâmb la soțul meu! S-o fi întâmplat pățania tocmai pentru că nu scrisesem și de acest sistem încă? Atunci să trec repede câteva trăsături de-ale lui și apoi îmi dau bărbatul jos din mașină, e timpul să conducă profesionista (în ciulama, dar și în ciuda lui). Bine, nu-l dau jos, îi dau locul privilegiat din dreapta.

Honda SENSING este un ansamblu tehnologic care ajută pentru un condus mult mai ușor, în siguranță și intervine în momentele de neatenție prin:

 

Mai e un pic până la destinanţie, trebuie să mă grăbesc dacă vreau să reușesc să conduc și eu. Nici nu mă gândesc cum va fi când vom ajunge la pensiune. Există ”un mare dezavantaj” al mașinii. Portbagajul imens care ne-a făcut să ne luăm toată casa. Va trebui să le și cărăm până în camere, iar Andrei și Maria vor fugi pe scări de parcă acasă nu au început să plângă cu lacrimi mari și reci de ți se rupea sufletul că vor și ”dinozaurul de pluș” și ”paletele de tenis”, ”mingea de volei” și tot ce vă puteți imagina inutil! Poate reușesc să-i păcălesc și să lăsăm jucăriile în mașină.

Am ales să îți povestesc un pic despre cum îmi face mie viața mai ușoară, pentru că sunt câteva avantaje pe care le ador. Printre care și faptul că e hibrid, chiar sunt curioasă dacă ai înțeles și intuiești de ce ar trebui să optăm pentru această opțiune:

 

Mai sunt multe de descoperit la această mașină care e potrivită, prin multitudinea de facilități și posibilități de echipare, pentru o familie năstrușnică prin spațiul flexibil și practic, dar și pentru gașca de prieteni pusă pe distracție prin garda la sol foarte mare, deci o masină bună atât pe drum, cât și în afara lui. Sigur că scopul în care folosești mașina te va face să alegi dotările și opțiunile care ți se potrivesc. Poți să optezi pentru tracțiune față sau integrală. E o mașină ușor de folosit căci pe lângă faptul că e automată, schimbătorul nu mai există deloc fiind înlocuit de butoane. E potrivită și doar pentru tine, pentru a îți începe ziua perfect, cu un drum spre serviciu într-o mașină ce oferă: confort, spațiu, ergonomie și tehnologie. E potrivită pentru oricine care se respectă și vrea să-și facă viața mai ușoară.

Oamenii fericiți sunt cei care funcționează pe toate planurile (familial, profesional și personal), iar tot ce e în jurul nostru are menirea de a ne menține echilibrul. Mașina nu mai e de mult timp un moft, e o necesitate, una pe care merită să o iubești. De ce ți-ai face viața grea când poți să o faci performantă?

Aceasta a fost perspectiva Cătălinei din concediu de maternitate cu trei copii la purtător, fascinată de Honda și inventivă pentru SuperBlog 2019, pe parcursul unei excursii imaginare cu Honda CR-V Hybrid pe care nu o deține, dar tare i-ar plăcea.

Sursele fotografiilor fac parte din cele oferite de sponsor.

Hai pe flow – Cătălina Popa

8

Era o zi ca oricare alta, soarele printre nori, ferestrele închise, aer îmbâcsit și eu cu ochii mijiți, ca o felină abia trezită, scrollând Facebook-ul. 

O reclamă foarte prost plasată, o reclamă care mă face să mă întreb: “La ce se gândea dragul de Mark Zuckerberg?” (Cu siguranță nu la Cătălina Popa, care nu a mai intrat într-un KFC din… hmm, din perioada în care dinozaurii își tăvăleau burțile în nisip) stătea răzleață la mine pe “home-ul” virtual. “KFC – concurs 5GANG”. Trebuiau făcute niște versuri care să includă ambele denumiri: “KFC”, “5GANG” și câștigai bilete la concertul “GANG-ului”. Curioasă, am zis să văd și eu ce mai compune lumea. Cam asta era pe acolo:

Acum, trezită pe bune, îi dau un telefon lui Andrei. 

  • Băi, tu cum ai fi dacă ai fi licean?
  • Ce? Dorm!
  • Foarte rău, dacă erai licean sigur nu dormeai, erai la școală. Eu mă apucam de trap.
  • Lasă-mă în pace! Pa!

Am avut timp să mă spăl pe ochi doar, căci am și primit un sms cu niște versuri. Nu a durat mult și m-am trezit în fața unui microfon. M-am rugat pentru niște auto-tune și a ieșit asta:

O joacă, un exercițiu de imaginație și multă distracție bazată pe hate-ul pe care și-l pot lua niște tineri. E fascinant că unde există foarte multă iubire, fani, există și foarte multă ură. Un alt exemplu ar fi Games of Thrones. 

Clipul, melodia, totul este joacă și trebuie tratată ca atare. Nu mă interesează să detronez pe nimeni. Regele e cine vrea el să fie!

Farmecul se găsește în natură

2

Vine iarna pe-a mea stradă
Cu fulgi mari și bucurii
Dar când mergi iar prin zăpadă
Două lucruri vreau să știi
Grijă mare la ținută, în sezonul cu ghețar
Căci iar vei avea probleme cu sistemu-imunitar

Dacă totuși uiți căciula
Și fularul când e rece
Dai cu Farmec, ierburi zece
Gălbenele, grija trece

Hai române, bea un ceai
Cu ghimbir sau cu ce ai,
Recomand și usturoi
Pentru tusea de strigoi

Să scapi de niște toxine
Nu-i mare filozofie
Folosești un leac baban
Cu semințe de castan

Ăsta-i sfatul digital
Venit din occipital.
Folosești Gerovital
Ca să mergi liniștit la bal.

Pielea este imporantă
Dă-i cu cremă hidratantă
Vitamine dintr-o plantă
Să nu fie așa uscată

Ho-ho-ho invoc natura
Pe finalul de catren
Te invit să-i simți căldura
Te-am pupat, mă sui in tren

M-am urcat, într-adevăr, în tren, mă duc la bunica. Cum vântul aproape că mă sufla departe de peron, nu am putut să nu mă gândesc la învățămintele bunicii. Despre cât de important e ”să pui geaca pe tine, maică, te ia de la șale”, ”o pereche de șosete în plus nu a făcut niciun rău” sau ”ceaiul neîndulcit, virusul l-a nimicit”, iar eu continuam, strâmbându-mă: ”dar gustul l-a scofâlcit”. Oricât de tare mă deranjau afirmațiile acestea când eram mică, am ajuns să-mi dau seama că sfaturile ei sunt cele care au păstrat-o, în ciuda anilor, tânără și sănătoasă. Când o privesc, nu-mi vine să cred că are aproape 70 de ani.

Sursă: Pixabay

Bunica, pe lângă insistențele pentru haine groase în sezonul rece, este persoana care pentru orice fel de problemă de sănătate invocă puterea naturii, plantele care au efecte pozitive și nu implică niciun fel de risc. Încă din copilărie, mi-a spus că îngrijirea de sine e absolut necesară și vine din iubirea de sine. Pentru a mă face să înțeleg, a abordat două aspecte: sănătatea interioară și sănătatea exterioară.

Sănătatea interioară

Nu am fost niciodată un copil bolnăvicios. S-ar putea să mă fi ajutat și imunitatea înnăscută, dar sunt convinsă că are legătură și cu faptul că la mine în familie s-a pus întotdeauna accent pe alimentația sănătoasă, bogată în legume, fructe și cereale.

Știu că bunica mereu spunea că ”usturoiul este antibiotic natural”. Ceaiul de ghimbir era prezent de la primele semne de răceală, ba chiar ardeiul iute avea un loc de cinste pentru că ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor. Sigur că și somnul adecvat, și activitatea fizică erau încurajate tocmai pentru a îmi întări imunitatea. Hrana influențează nu doar sănătatea, dar și frumusețea.

Sănătatea exterioară

Îmi amintesc că eram în vizită pe la bunica și aveam de gând să dorm la ea. Eram deja adolescentă și mă machiam, dar ”uitam” să mă demachiez. Bunica m-a lăsat să dorm, dar dimineța m-am trezit cu sticla de ulei de măsline lângă. Nu își propusese să mă învețe să fac gogoși sau salată cu ulei extravirgin, ci etapele esențiale ale unui ten îngrijit:

  • demachiere;
  • exfoliere;
  • hidratare.

Abia după respectarea acestora, trebuie să te preocupe machiajul, ascunderea imperfecțiunilor. Tot bunica mi-a spus că orice pui pe față își va spune cuvântul, își va lăsa amprenta pe chip ca o ștampilă într-o carte, de aceea ingredientele sunt importante. Tot ea mi-a explicat că tipurile de ten sunt de mai multe feluri și necesită îngrijire diferită. Când mi-a povestit despre microbiomul pielii, am făcut ochii mari. Mi-a explicat că reprezintă totalitatea bacteriilor de pe piele, unele bune, altele rele. Știu că mi-am imaginat că niște soldăței minusculi se luptă pe chipul meu, iar de fiecare dată când aplic cremă mă gândesc că le vin ajutoare soldățeilor cu care țin, nicio surpriză, cei buni.

Dacă, la început, pentru mine era suficient uleiul de măsline combinat cu apă ca să mă demachiez, odată cu vârsta și cu creșterea cantității de machiaj, mi-am dat seama că am nevoie de produse complexe, în care să am încredere. Nu mi-a luat mult să descopăr Gerovital – Doctor în frumusețe și să mă îndrăgostesc.

Acum, când trenul aproape a ajuns, mă mai uit o dată în punga de lângă mine și mă bucur că s-au decis să lanseze o gamă cu ingrediente de origine naturalăGerovital Plantcăci nu-mi imaginez cum ar fi să mă duc cu mâna goală, iar bunica prețuiește produsele naturale și românești. În plus, dacă ea m-a învățat importanța îngrijirii tenului prin natură, cu asta aș vrea și eu să o impresionez. Mai ales că noua gamă aduce inovație prin complexul Poliplant Microbiom Protect, format din Equibiome și plante din flora locală, complex ce ajută la restabilirea și menținerea echilibrului microbiomului pielii. Vă spuneam de războiul bacteriilor? Așa nici nu trebuie să existe căci în echilibru domnește farmecul.

Sursă: Farmec

Gama asigură un program complet de îngrijire prin:

  • Apă micelară;
  • Fluid demachiant;
  • Cremă hidratantă;
  • Cremă antirid SPF 15;
  • Cremă antirid nutritivă;
  • Cremă CC Matifiantă;
  • Cremă anticearcăn antirid;
  • Booster vitalitate și strălucire.

Eu vreau să încerc crema CC Mediu Matifiantă Microbiom Protect pentru că, de mult, caut o modalitate naturală de a înlocui clasicul fond de ten, iar aceasta conferă tenului un aspect natural, estompează imprefecțiunile, netezește textura tenului și protejează împotriva agresiunii factorilor externi.

Sursă: Farmec

Pe bunica sunt convinsă că cel mai tare o să o încânte crema Antirid Microbiom Protect SPF 15 căci ”soarele poate fi dușmanul tenului” este o altă vorbă de-a ei, iar crema are factor de protecție solară, dar și alte ingrediente naturale pe care știu că bunica le apreciază, de exemplu, vitamina A cu acțiune împotriva stresului oxidativ.

Crema anticearcăn antirid va fi un aliat minunat pentru diminuarea ridurilor. Uleiul de măsline, ceara de albine și Aquaxylul refac funcția de barieră a pielii și asigură un nivel optim de hidratare al acesteia.

Noua gamă Gerovital Plant mi se potrivește, dar mai ales bunicii, de aceea se află în punga de lângă mine pentru persoana care m-a învățat cum să am farmec și să nu mi-l pierd, având grijă de mine. O văd pe peron! De data aceasta, chiar te pup, cobor din tren!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

 

Rețeta unei călătorii reușite cu mașina

1

Mi-aș dori să fiu un părinte ca cei pe care îi am eu: muncitori, iubitori, atenți la detalii și la siguranță, dar mai ales cu chef de călătorii. Sunt oamenii de la care am învățat că atunci când e de muncit te implici total, iar atunci când e de descoperit și de distrat, te implici chiar mai mult. Sunt oamenii cu care am mers în fiecare an în vacanță, de fiecare dată cu mașina. Târziu în viață am descoperit avionul, iar prima mea iubire, din motive evidente de confort și economie a fost mașina.

Să călătorești în lung și-n lat, cu zâmbetul pe buze și eliberat de grijile bagajelor de cală, de stresul că trebuie să respecți dimensiunile standard ale bagajului de mână sau că trebuie să fii cu 3 ore înainte de decolare, înseamnă să alegi mașina.

Sursă: Pixabay

Am fost în multe vacanțe cu părinții mei cu autoturismul. Deși să călătorim în țară a avut întotdeauna un farmec aparte pentru noi, am optat să ne aventurăm să cunoaștem și țările vecine: Serbia, Bulgaria, Moldova. Pe vremea aceea, ar fi corect să spun că părinții au optat, iar de la ei am învățat să mă descurc în tot felul de situații neprevăzute, dar, mai ales, am învățat că prevenirea și accentul pus pe siguranță sunt esențiale.

Dacă ar fi să scriu despre ce am învățat de la părinții mei nu m-aș mai opri, dar există, în ceea ce privește vacanțele, o schemă formată din trei elemente esențiale: siguranță, explorare și simț practic.

Siguranță

Așa cum te echipezi cand pleci în excursie cu haine potrivite în raport cu vremea, cu piepten, cu bani și acte, cu pelerină de ploaie sau cremă de protecție solară, așa trebuie să ai grijă și de mașină. Nu să-i pui un pulover imens, însă ai putea opta pentru un scut auto de calitate care să protejeze componentele de eventuale lovituri și de pătrunderea impurităților. Poate părea că scutul de motor e necesar doar pentru mașinile care participă la curse de off-road, însă e important și atunci când îl folosești în interiorul orașului sau la drum lung căci protejează mașina de efectele nefaste pe care le poate avea o groapă sau o bordură înaltă. Nu doar că protejează motorul, dar acoperă și baia de ulei și o bună parte din cutia de viteze.

Eu intenționez să-mi provoc părinții la o călătorie un pic mai lungă, pentru a descoperi experiențele orientale pe care ni le poate oferi Istambulul. Iar cum autoturismul meu are nevoie de îmbunătățiri, aș investi să-mi schimb scutul de motor deteriorat cu unul potrivit mașinii mele, adică scut Volkswagen Golf

Scut motor metalic VW Golf 7 Cutie Manuala 2012-prezent
Sursă: www.autogedal.ro

Piesele mașinii vor fi protejate atât în cazul în care voi lovi un obiect, cât și împotriva apei, noroiului sau prafului. Motorul și cutia de viteze au de suferit în timp dacă trebuie să ruleze componente îngreunate de impurități sau mizerie.

Explorare

Am auzit de oameni care au călătorit până în Turcia cu bicicleta. Sunt convinsă că e o experiență pe care nu mulți și-o pot permite. Probabil mulți nici nu și-o doresc. Eu nu m-aș încumeta să merg cu bicicleta nici până la Constanța, darămite până în Turcia, însă mi-aș simți pulsul bătând cu putere dacă aș putea să mă plimb cu bicicleta pe străduțele cu încărcătură istorică și spirit oriental. Iar spre deosebire de avion, cu mașina chiar am putea să montăm pe cârligul de remorcare un suport pentru trei biciclete (pentru mine și părinții mei).

SUPORT PENTRU 3 BICICLETE CU PRINDERE PE CARLIGUL DE REMORCARE – PERUZZO PURE INSTINCT PLIABIL
Sursă: www.autogedal.ro

Pe biciclete am admira arhitectura fascinantă și am fi fermecați de oameni, iar vântul care ne-ar sufla în păr ar aduce cu sine mirosul renumitei cafele din Turcia, așa că ne-am opri să savurăm câte o ceașcă. Ne-am delecta și cu rahat turcesc, baklava și halva pentru că nu ai cum să reziști tentației savorilor turcești.

Parcul Gulhane ar fi cadrul ideal pentru a admira mulțimea de lalele care îi dau un farmec aparte, cu toate că interesant este că traducerea numelui este: ”casa trandafirilor”. Ar fi cu adevărat relaxant!

Pentru ca explorarea să fie completă ar trebui să vizităm Moscheea Albastră pentru a vedea mozaicul superb, predominant albastru, fiind considerat un simbol al Turciei. Am face o mulțime de poze, am vorbi cu localnicii și am încerca tot felul de preparate culinare inedite, iar toate acestea pentru că am ajunge în siguranță la destinație.

Sigur că bazarul din Turcia înseamnă cumpărături, deci dacă plecăm cu câteva bagaje s-ar putea să ne întoarcem cu o cantitate dublă. Aici intervine simțul practic.

Simț practic

Portbagajul mașinii mele nu e suficient de încăpător pentru trei persoane care au tendința să exagereze cu bagajele atunci când pleacă într-o vacanță de două săptămâni așa cum îmi doresc eu. Doar nu conducem până în Turcia ca să stăm două zile, nu? Bine măcar că nu ar trebui să punem bicicletele în el și am avea suport special (dacă nu, ne-am lega troller-urile cu roți de bara din spate și am rezolva problema, nu? Doar că nu funcționează așa, cum nu am putea nici să le teleportăm).

Noi am investi într-o cutie de portbagaj încăpătoare și de calitate. Aș opta pentru marca Thule, aceasta fiind recunoscută internațional pentru calitatea componentelor auto pe care le produce.

Cutie portbagaj Thule Motion XT XXL Titan Lucios
Sursă: www.autogedal.ro

Dacă ar fi după mine, la întoarcere, în cutia de portbagaj cu prindere pe bare transversale, aș strecura și o ”pufoșenie de mâțulică”, așa cum le spun eu pisicilor, iar turcii le adoră și au străzile pline de castroane, farfurii și vase cu apă și mâncare pentru felinele care cutreireă în libertate aleile. Văzând totuși cât de fericite și îngrijite sunt în mediul în care s-au născut, m-aș răzgândi și aș opta să îmi arunc privirea pe site-uri de adopții de la noi. Ca să-mi uit ”amarul” aș mai da o fugă prin bazaruri să negociez prețurile pentru genți, condimente și cutii cu rahat.

Mașina în călătoria spre Turcia ne-ar fi utilă pentru că, pe drum, am putea să oprim și în Bulgaria să vizităm marea. Odată ajunși în țara celor două continente, nu ar trebui să ne limităm doar la Istanbul, ci am explora în voie întinsul ținut.

Nimeni nu-și dorește evenimente neplăcute în vacanță, iar cu puțină pregătire, muzica preferată și compania potrivită, totul ar trebui să fie ca un vis, pe care apoi să-l urci în fragmente pe Instagram prin intermediul pozelor. Mai bine să ne urască ceilalți pentru imaginile de invidiat decât să ne urâm noi înșine pentru lipsa de pregătire.

Aleg mașina, dar o mașină pregătită cu AutoGedal pentru a îmi face vacanța mai sigură, pentru a îmi oferi posibilitatea de a explora lumea în felul meu și pentru a mă ajuta să mă organizez.

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Ceasul, elementul care întregește atât ținuta, cât și viața

1

Eram liceană și mă tot întrebam cât mai durează până se termină ora de fizică, așa că mi-am scos telefonul și mi-am auzit numele:

– Domnișoară Popa, ne spuneți cu cine vorbiți?
– Mă uitam la ceas…
– Vă lămuresc eu! Suficient cât să treceți la tablă să rezolvați exercițiul.

Eram la facultate, aveam examen la ora 14:00. Mai devreme am ieșit să mănânc, știam că mi-am pus alarma să sune când ar trebui să plec. Am mâncat, mi-am comandat și desert. Dacă nu am auzit nimic, m-am dus și la patinoar, până când m-am gândit totuși să-mi verific telefonul. Telefonul era fără baterie, iar eu mă simțeam ca în Teoria relativității. Panicată, am început să întreb disperată în jur cât e ora, fără să îmi dau seama că aproape traumatizasem un copil, având în vedere că pe gheață eram doar eu și câțiva pici. Povestea s-a terminat cu bine, nu am întârziat la examen, dar nici mult nu mai aveam.

Nu înțeleg nici acum de ce a durat atâta timp să înțeleg că aș fi împușcat doi iepuri dintr-o lovitură cu un element foarte simplu, până și cuvântul are doar 4 litere: ceas. Mi-aș fi simplificat relația cu timpul și aș fi amplificat relața cu stilul meu. A trebuit să trec prin prima etapă ca să îmi dau seama de a doua, însă a fost suficient să mă îndrăgostesc de primul ceas de mână pe care l-am purtat ca totul să vină de la sine, adică o colecţie de ceasuri potrivite cu costumaţii şi evenimente diferite la care aş putea participa, dar le voi lua pe rând.

Primul ceas (ca prima felie de pizza, pentru a prinde gustul)

Deşi am trecut prin multe momente în care un ceas la mână mi-ar fi fost util, nu mi-a trecut niciodată prin minte în era telefoanelor să-mi iau unul. Am ajuns să mă îndrăgostesc de ele abia când am primit primul ceas de damă Fossil de la prietenul meu sătul să tot întârzi. Mă gândesc că un alt motiv pentru care mi-a făcut cadou acest ceas, pe lângă faptul că tremura din toţi rărunchii atunci când eram eu la volan şi voiam să aflu cât e ora (radio-ul maşinii nu are setată ora, iar, din instinct, în loc să-l întreb pe el, aveam tendinţa să mă întind după geantă să iau telefonul) a fost şi că uitându-se la el, a văzut ceva din stilul meu lejer, văratic mai ales că atunci era o perioadă călduroasă care parcă te îndemna să te pierzi printre flori:

Ceas JACQUELINE ES4672 Quartz

 

L-am purtat foarte mult timp de atunci, la rochii lungi şi lejere, dar şi la blugi şi cămăşi. A fost o bună perioadă ceasul care întregea orice ţinută, în continuare mi-a rămas foarte drag, dar colecţia s-a mărit când am descoperit WatchShop.

Din întâmplare, căutând să-l surprind şi eu pe prietenul meu, căci, în sfârşit, îi înţelegeam pasiunea, am căutat ceasuri pentru bărbaţi şi am descoperit WatchShop care mi-a devenit ca un ghid, mai ales că experienţa mea de până atunci nu era foarte vastă. Abia descoperisem cum e să trăieşti conectat cu timpul, să trăieşti în prezent. Ştiai că există şi o tehnică numită mindfulness care încurajează conectarea cu momentul prezent? Pentru mine, ceasul primit a fost ca o ancoră pentru a îmi aminti să fiu prezentă în viaţa mea, să apreciez fiecare clipă şi să nu-mi fie frică de cum trece timpul căci el face parte din mine.

Ştiu că mi-a fost greu să aleg un cadou pentru că multe modele mi se păreau extraordinar de frumoase. De altfel, WatchShop are o gama variată de branduri originale și accesorii pentru ceas, potrivite oricărui stil şi oricărui buget. Aşa că m-am gândit la prietenul meu, la firea lui, la fel cum a procedat şi el cu mine, şi m-am orientat la un ceas de bărbat Vostok care să-i fie util în următoarele aventuri ale vieţii. Un ceas performant care să-i amintească de faptul să sunt pregătită să explorăm împreună lumea, să simţim că o conducem prin stilul şi fericirea noastră molipsitoare.

Ceasul Vostok Europe EXPEDITION NORTH POLE-1

Faptul că am descoperit WatchShop nu a făcut decât să mă bucure, căci explorând catalogul cu ceasuri de damă, am reuşit să adaug la colecţie şi ceasuri sport care să reziste în timpul efortului fizic, şi ceasuri fashion care să atragă atenţia, dar şi clasice pe care le prefer la o ţinută vintage. În principal, sunt adepta ceasurilor casual pentru că, exact cum am mai scris, am o relaţie specială cu timpul. Am ajuns să îmi iau cu prietenul meu şi “ceas cu pereche”, ceea ce înseamnă că ni le putem asorta oricând dorim.

Îmi place că în funcţie de ţinuta pe care o aleg, am o gamă largă de ceasuri cu care o pot accesoriza. Mi-e greu să spun că am unul singur preferat pentru că fiecare îşi are povestea şi completeatează o anumită ţinută pe care îmi place să o port. Îţi voi mai scrie totuşi despre două ceasuri pe care le ador pentru că reuşesc nu doar să se potrivească cu stilul meu vestimentar, dar şi cu mine ca fire.

Al doilea ceas (în acord cu evoluția mea vestimentară)

Este pe atât de simplu, pe cât e de versatil şi elegant. Complet negru şi minimalist e ceasul pe care simt că-l pot asorta cu orice. Mecanismul e cu quartz, iar eu îl prefer pentru avantajul că odată potrivit, ceasul are abateri extrem de mici şi conferă autonomie de funcţionare ridicată.

Ceas Fossil TAILOR ES4489

E un ceas pe care l-aş purta cu mândrie la un eveniment de seară şi se potriveşte de minune cu rochiile mele de ocazie. Fie că aş opta pentru una simplă într-o singură culoare sau pentru ceva cu sclipici.

Al treilea ceas (util în orice context și moment al zilei)

Pe acesta intenţionez să mi-l fac cadou. Este vorba de un ceas în acord cu vremurile moderne, “un ceas deştept”. Mi s-ar potrivi la hainele casual pe care le port zilnic şi nu doar că aş avea un indicator al timpului mereu la mână, dar şi multe alte funcţii: GPS, monitor cardiac, termometru.

SmartWatch Fossil SMARTWATCH FTW6024

Nu ar mai fi nevoie să îmi scot de fiecare dată telefonul pentru a vedea notificările de pe smartphone, iar bucuria mea cea mai mare ar fi că la o ședință plictisitoare, nu s-ar supăra nimeni dacă stau cu privirea ațintită spre ceas, dar spre telefon ar fi cu adevărat nepoliticos. Aș putea chiar să plătesc cu el prin Google Pay.

În ceea ce privește stilul meu vestimentar, e perfect pentru orice ținută, dar mai ales pentru cele de zi. Mă încântă că e negru pentru a-l asorta ușor, mai ales, că pot deja să intuiesc că ar deveni cel mai folosit din colecție întrucât e mai mult decât un ceas, e un device.

L-am adăugat deja în coșul de cumpărături, mai rămâne doar să-mi ascult ceasurile mecanice făcând de câteva ori TIC-TAC și o să mă pot bucura de noua achiziție, probabil o să-l pun sub bradul de Crăciun cu o fundiță handmade din hârtie creponată (cu toate că până atunci o să-l folosesc deja, nu o să mă pot abține).

Te îndemn și pe tine să te uiți pe WatchShop și să descoperi ceasul tău ideal, poate sunt chiar mai multe. Motivul pentru care am scris despre trei este tocmai pentru că eu cred că majoritatea nu suntem ”omul&ceasul”, ci ”omul&ceasurile”, păstrând totuși niște caracteristici standard la toate bazate pe gustul personal care se reflectă în întregul nostru stil vestimentar. De exemplu, pentru mine e clar că sunt adepta cadranului rotund, nu știu exact de ce, dar îmi place ideea că ceasul e rotund, telefonul e dreptunghi, dar nu trebuie să fie la fel și pentru tine. Dă-ți șansa să te descoperi, iar dacă știi deja ce îți place, nu-ți rămâne decât să acționezi după vorba ”punct ochit, punct lovit”.

Ceasul este accesoriul cel mai complet, pe cât de util, pe atât de stilat. Este cel care îți redă încrederea și te face să te simți la înălțime. Spor la cumpărături și poartă-ți mereu accesoriile cu mândrie și pozitivitate!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

 

 

Provocări deslușite cu Pizzeria Neobișnuită

3

Se ia telefonul. Se tasteaza *3636. Se stă la pândă lângă interfon. Se scoate aparatul de fotografiat din dotare. Se pregătește zâmbetul. Se surprinde pizza și se mănâncă omul. Pardon, se fotografiază omul și se înfulecă pizza din aluatul proaspăt, necongelat, așa cum e cel de la Dodo Pizza, pizzeria neobișnuită, care e o companie IT.

Arhivă personală

Unul dintre hobby-urile mele este să privesc oamenii în mijlocul propriilor provocări. L-am fotografiat pe domnul rapid, curier. Mă uit, în general, și pe camerele web la bucătarii ce frământă aluatul de zici că o ”să se rupă”. Pot să fac asta datorită Pizzeriei Dodo care are ca obiective: livrarea rapidă și transparența prin cifrele de afaceri care sunt publice. Un alt exemplu de “transparență absolută” este și noul lor blog Dodo Pizza, creat pentu a fi mai aproape de clienți.

Blogul neobișnuit e intitulat grăitor: Pizzeria Neobișnuită și de aici vom afla “secrete” ale afacerii Dodo Pizza. “Secrete” e impropriu zis, nu am stabilit deja că nu au? Vom afla dacă hoții au dat iama la pizza sau dacă cei mai pricepuți bucătari sunt copiii.

Se pare că multitudinea de categorii de pe blog e pentru toată lumea. Eu de abia aștept conținut “pentru hateri”. Până atunci, mă întreb dacă nu Dodonel e cel care le scrie?

sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/

De ce îmi place Dodo Pizza?

Pe lângă pizza cu crusta de culoare aurie și promoțiile gândite inteligent ar fi și provocările pe care le acceptă. Dodo Pizza a pornit de la un mic restaurant în Syktyvkar și a ajuns să aibă în prezent peste 450 într-o mulțime de țări. Cum se realizează o astfel de performanță dacă nu având niște principii puternice? Sigur că sistemul Dodo IS și cum funcționează ca franciză influențează. Însuși sistemul este o provocare, dar una absolut necesară. Deocamdată, provocările mele nu au legătură cu crearea unei companii IT, însă au cu următoarele valori pe care le-am identificat și la Dodo Pizza:

Provocarea 1 – Cum faci să ”pariezi” pe tine însuți?

Nu există o rețetă pentru a reuși, s-au scris sute de cărți despre asta. Dar niciuna nu-i a ta. Povestea ta doar tu o vei descoperi. Trebuie să îți iei inima în dinți și să încerci, doar așa vei căpăta încredere în tine. Să pariezi pe tine e cea mai bună soluție, dacă nu pe tine? Atunci pe cine să pariezi? Cine te cunoaște mai bine? Cine știe care sunt calitățile și defectele tale? Ce poți și ce nu poți să faci?

Să crezi în visele tale e cheia spre mai puține regrete. Vor mai exista, e imposibil să nu te întrebi uneori: ”cum ar fi fost să aleg altfel?”. Pun pariu că și cei de la Dodo Pizza s-au ofticat când s-au întârziat 3,4% din comenzile de pizza ce trebuiau livrate în 45 de minute în 2018. Au existat și consecințe, atât în ceea ce privește imaginea lor, cât și financiar. E normal, dar atitudinea trebuie să fie de speranță că se poate mai bine, de stăpânire de sine și de dorință spre performanță.

sursă: www.pixabay.com

Regula celor 45 de minute de livrare a pizzei va fi implementată cât timp Dodo Pizza va exista. Sper eu că sute de ani! Asta înseamnă să pariezi pe tine! Simplificat, înseamnă să ai incredere în tine. Să spui lucrurilor pe nume, să nu pleci cu ”nu în brațe”, dar nici să accepți să faci ceva ce nu îți place.

În ceea ce mă privește, eu pariez pe mine cu ceea ce scriu, și sper ca acest articol să-ți placă și să-ți fie util. Conținutul de calitate e una dintre dorințele mele și cred că o pot face. Dacă nu aș crede-o eu? Atunci există altcineva care să mă cunoască mai bine?

Devenim ceea ce gândim cel mai mult, însă şi atragem ceea ce gândim cel mai mult.” – Ronda Byrne, Secretul

Provocarea 2 – Cum faci să îți asumi greșelile?

Amintindu-ți că încercarea de mușamalizare a greșelii va conduce spre un alt șir lung. Eu văd încercarea de a ascunde o greșeală ca un labirint, din care nu poți ieși decât dacă zidurile se dărâmă. Cum se dărâmă? Recunoscându-ți vina.

Cum ar fi fost, de exemplu, ca Dodo Pizza să nu-și asume următoarea situație pe care am citit-o pe dodopizzastory.com? Un curier a ajuns unde trebuia să livreze pizza, dar uitase POS-ul. Curierul s-a întors cu pizza și a lăsat clienții să aștepte flămânzi. Gândirea curierului a fost: dacă nu se plătește, atunci nu se primește pizza. Cei de la Dodo Pizza au fost fairplay, nu au dat vina nici pe client, nici pe curier. Și-au dat seama că trebuie să-și instruiască angajații mai bine și au făcut asta public. Dacă nimeni nu recunoștea respectiva greșeală, nu s-ar fi luat măsuri, nu s-ar fi putut evolua, nu s-ar fi schimbat nimic. Toți pretindem că vrem o schimbare, cum altfel, dacă nu pornește de la noi?

Ca să mă eschivez de asumarea vreunei greșeli de-ale mele, îți scriu următorul citat: “Un om trebuie sa fie îndeajuns de matur să își admită greșelile, destul de inteligent să profite de pe urma lor și destul de puternic să le corecteze.” (John C Maxwel).

O altă metodă ar fi să îți imaginezi că cei dragi te vor ierta dacă îți recunoști greșeala și îți vor da o îmbrățișare atât de dulce:

sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/

Provocarea 3 – Cum faci să te ții de ce îți propui?

Făcând promisiunea publică! În momentul în care discuți cu oamenii despre planurile tale, ele capătă consistență, capătă ”formă”. Dodo Pizza își face promisiunile publice, până la urmă, așa cum am mai scris, are puternica dorință de sinceritate și transparență.

Blogul meu e o promisiune pe care am făcut-o publică prin simpla lui prezență în spațiul virtual și asocierea cu persoana mea (prin numele blogului și postările de pe Facebook).

Emisiunea pe care am propus-o la Radio Itsy Bitsy a fost o promisiune publică. În momentul în care am mers cu un concept la angajatori, m-am înhămat la munca pe care am ”pariat” că pot să o fac. Așa s-a născut Before & After, ”puiul meu” – cum îl numesc. În fiecare ediție am provocarea de a oferi informații despre un cântăreț și să aleg cele mai relevante piese ale lui. În fiecare ediție simt că vibrez în FM și mă regăsec în toată emisiunea. În fiecare ediție am emoții de îmi vine să fug departe de microfon, dar când am ridicat calea, îmi reamintesc de ce am ales încă de la început să fac asta.

Acestea sunt ”mici promisiuni” pentru mine, combustibilul pentru toate este ”promisiunea mea supremă și eternă”. Aceea de a da tot ce pot, de a mă documenta, de a încerca să fiu cea mai bună variantă a mea în orice proiect întreprind.

Reușim mereu să ne ținem promisiunile? Nu! Suntem oameni, cu toții greșim, cu toții avem limite, dar ce poate fi mai frumos decât să încercăm?

Cele trei provocări mi se par neobișnuite pentru că au puterea de a mă dezvolta personal, iar asta e cu adevărat minunat.

Cât mai puține pariuri pierdute să avem! Dacă credem în noi, provocările vor fi ”poduri” la capătul cărora ne așteaptă o pizza caldă cu multă mozzarella:

www.flickr.com/photos/dodopizzamedia/albums

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Competiția cea mai dulce e cu tine însuți

0

Acest articol e în mod special dedicat bloggerilor, pentru că vreau să vă spun că e cazul să vă luați inima în dinți, tastatura în brațe, să pregătiți degetele și să învățați unde e F5-ul, căci au început înscrierile pentru SuperBlog! De ce să știi unde e F5 pe tastatură? Afli după ce participi la cel puțin o probă din cadrul competiției SuperBlog.

În fiecare an mi-a plăcut cum a fost prezentată competiția de blogging creativ pe https://super-blog.eu, dar anul acesta mai mult ca oricând pentru că se pune accetul pe competiția cu tine însuți.

Fiecare are propriul drum în această aventură, unii trebuie să participe de 5 ori până ia trofeul, alții nu trebuie să ia trofeul pentru că vor doar să se distreze, iar alții câștigă nenumărate premii, ocolind intenționat locul I pentru a putea participa la nesfârșit. Din ce categorie vei face parte, rămâne să descoperi, nu trebuie să știi de acum, dar ce îți pot garanta este că harta și drumul pe care îl vei urma în această competiție te va schimba. Cum? Depinde de tine!

Cum te înscrii:

  1. Citești regulamentul competiției și pagina Întrebări și răspunsuri
  2. Dacă nu găsești informațiile căutate, poți adresa întrebări prin e-mail (superblog@swissplan.biz) sau pe Facebook
  3. Îți anunți participarea la competiție într-un scurt articol pe blog
  4. Completezi formularul de înscriere
  5. Intri în comunitatea SuperBlog!  
  6. Te antrenezi! La 1 octombrie se lansează prima probă!

Suntem anunțați că vor fi diverse surprize pe parcursul competiției. Sunt super curioasă despre ce e vorba și voi urmări cu interes parcursul concurenților, până atunci le citesc propriile descrieri. Pe site se creează pagini de prezentare pentru fiecare concurent. Mi-ar plăcea să citesc și despre tine!

Vrei trofeul? Citește acest articol în care am expus cele mai importante aspecte de care trebuie să ții cont dacă vrei ca la destinația finală să-și ții numele blogului gravat în brațe. Mult succes!

Experienţele sunt decoraţiunile personalităţii noastre

3

Viaţa începe acolo unde frica se termină!” Osho

Fericirea nu e ceva gata făcut, ea vine din faptele tale. – Dalai Lama

Fiecare experienţă este o oportunitate.” Paul Ferrini

Toate aceste citate au trezit ceva în tine, nu-i aşa? Dar dacă aş fi continuat cu o listă mai lungă, ţi-ai fi pierdut interesul, sunt convinsă. Dacă pentru moment un citat bine plasat ne dă o senzaţie, ne face să ne gândim un pic la viaţa noastră, nu ţine mai mult de câteva secunde, căci ce se păstrează permanent în inima noastră, sunt sentimentele, iar astea se trăiesc doar experimentând şi descoperindu-te.

Eu încă sunt în proces de a mă cunoaşte pe mine însămi. Cred că toată viaţa învăţăm, dar, în acelaşi timp e important să ai coloană vertebrală, să ai principii clare, cu care să fii împăcat şi în care să crezi.

În ceea ce mă priveşte, una dintre valorile mele de suflet, la care ţin enorm este familia, însă am fost şi eu copil plângăcios, care arunca cu jucăriile, dar şi mai dureros, cu vorbele. Despre asta voi scrie imediat, căci se leagă de întâmplarea pe care vreau să ţi-o povestesc astăzi. O întâmplare cu nervi, naivitate, frică, dar, în final, cu descoperiri interesante.

Înainte, vreau să recunosc că dacă citatele de mai sus mi le amintesc destul de rar şi nu-mi influenţează prea mult modul în care mă raportez la viaţă, există o expresie cu care mă trezesc des pe buze: “când viața îți dă lămâi, fă limonadă!“. E plin de astfel de expresii care există pentru că niciodată o situație nu e atât de rea cum pare. În psihologie, se spune că ce ne afectează, nu e ce se întâmplă, ci cum ne raportăm noi la asta, deci totul ține de noi, de cum putem transforma o întâmplare nefericită într-o lecție.

Să faci din lămâi, limonadă, implică acţiune. Să faci ceva, să experimentezi storsul lămâilor, să guşti limonada, să fii inventiv, să te joci cu cantităţile de lămâi. De cele mai multe ori, acțiunile și atitudinile noastre ghidează întâmplările. Dacă atitudinea potrivită deschide ferestre, după ce uşile s-au închis, cea nepotrivită s-ar putea să deschidă podeaua spre o groapă imensă. Însă nu ne naştem învăţaţi, nimeni nu le ştie pe toate, iar toţi suntem diferiţi, gândim şi ne raportăm diferit, chiar şi dacă am trece prin situaţii similare.

Să fugi nu va rezolva niciodată nimic!

Atitudinea mea din copilărie, după ce am aflat că nu voi primi o păpuşă din aceea care vomita şi căreia trebuia să-i schimbi scutecele (nici acum nu pot să înţeleg de ce-mi doream ceva atât de scârbos) a fost să urlu, să ţip, deşi nu aveam chiar 4 ani, ci vreo 8. Dar uite, că în era în care internetul nu ţinea copiii aţintiţi de ecrane, ne ataşam de obiecte, iar ce ne ţinea ocupaţi, erau planurile (secrete). În seara respectivă aveam să trăiesc experienţa vieţii mele, şi aşa a fost, dar nu cum mi-am imaginat.

Planul era să plec de acasă şi să găsesc o casă de copii, unde auzisem eu că erau copiii fără părinţi. Dacă nu voiau să-mi ia un bebeluş, pentru mine însemna că sunt suficient de mare să trăiesc în felul meu.

M-am născut într-un oraş mic, nici acum nu cred că există un cămin de copii în zonă. Oricum, în seara aceea, m-am dus la culcare înainte de ora mea obișnuită, am refuzat să citim împreună povestea de seară, pe motiv că eram prea obosită. Mi-am scos schiţele cu oraşul, la care lucrasem încă de când eram în parc. Era o schiţă sumară, care oricum nu avea trasate decât drumurile pe care le cunoşteam, iar pe acele drumuri, ştiam deja că nu există nicio casă de copii. Însă, aveam de gând ca pe parcurs ce descopeream străzi, să le desenez. Aşa că m-am înarmat cu stilou şi creioane, bineînţeles că şi colorate. Doar nu puteam rata vreun copac de pe marginea drumului, nu? Ghiozdanul meu nu mai avea niciun caiet în el, ci instrumentele supravieţuitorului: harta şi creioanele. A, da, şi o pâine întreagă, o jumătate de salam şi o roată de caşcaval.

Când am auzit uşa de la dormitorul părinţilor închizându-se, am descuiat-o pe cea de la intrare şi am luat-o la fugă. Eram în cele mai bune haine, o rochiţă cu buline pe care trebuia să o port la serbare şi dres alb pregătit de mama ca pentru a doua zi să-l port la uniforma şcolară. Nu mă puteam prezenta la casa de copii oricum. Casa pe care mi-o imaginam eu, semăna cu cea a păpuşii Barbie. Cine s-a gândit la geacă? Abia când am ieşit din bloc, vântul rece m-a salutat năpraznic, dar să mă întorc nu mai era o opţiune. Dacă mă auziseră?

Aşa că mi-am continuat drumul, extrem de curajoasă, cu pieptul umflat şi bărbia un pic mai sus decât ar fi fost normal. Nu a ţinut totuşi decât vreun minut, căci deşi eram încă pe drumul cunoscut, nimic nu mai părea ca-n amintire, iar de pe schiţă nu înţelegeam nimic. Parcul care la lumina zilei era plin de râsetele prietenilor mei, iar leagănele luceau în soare, deveniseră teritoriul câinilor pregătiţi de război cu oricine le-ar fi invadat teritoriul. Aşa că am accelerat pasul, ţinând ochii aţintiţi doar spre pantofii mei albi, care se distingeau pe asfalt. Cu gândul: “dacă nu-i văd, nu mă văd”, am tot mers. Pierdusem noţiunea timpului, iar când lătrăturile furioase nu se mai auzeau nici măcar din depărtare, m-am trezit pe un drum luminat slab, înconjurat de copaci. Unde erau casele? Probabil unde erau şi câinii din curţi, pe care-i abandonasem, la fel ca pe cei maidanezi.

Când simţi că nu mai poţi, acceptă ajutor!

Mai important decât casele, unde eram eu? Ştiţi senzaţia aceea când toţi muşchii îţi sunt încordaţi şi îţi auzi inima bătând? Eu nu cred că o voi uita vreodată. Nu-mi simţeam nici lacrimile, dar sigur erau acolo, căci o voce m-a întrebat:

— Vrei un şerveţel?

Am izbucnit în lacrimi.

— Bine, presupun că nu vrei decât să inunzi drumul.

Era o fată cu zâmbetul pe buze, avea probabil vreo 20 de ani.

— Ce-i cu tine aici? a insistat fata.

— Maria, ce faci acolo, unde ai plecat? s-a auzit şi un băiat

Atunci am văzut în depărtare un foc şi mi-am dat seama cât de frig îmi era. Maria a intuit şi m-a invitat să mă alătur. În continuare nu mă mişcam, nici nu mai plângeam, cel mai probabil nici nu mai respiram.

— Unde sunt părinţii tăi?

— Acasă, am reuşit să bâigui, dar imediat mi-am amintit de “Scufiţa Roşie“, aşa că am vrut să-i pun piedică şi să fug, dar am reuşit doar să-mi pun piedică şi să pic.

— Hei, eşti bine? Nu o să-ţi facem nimic, dacă vrei să pleci, pleacă, dar unde te duci?

— Acasă.

— Ştii cum să ajungi?

— Nu, am bâiguit printre lacrimi care au ţâşnit şi mai violent când am văzut gaura din dres şi genunchiul roşu.

— Ok, hai lângă foc, să dezinfectăm rana asta şi să reuşim să te ducem acasă.

Dezinfectatul a însemnat să toarne puţin alcool peste genunchi, de am crezut că urletul s-a auzit până acasă. Iar când spun alcool, mă refer la ceva tărie, ceea ce nu i-a convenit deloc băiatului. M-au lăsat lângă foc, iar ei discutau în şoaptă, probabil ce să facă cu mine.

Până la urmă, au decis să sune la poliţie, dar nu aveau semnal, iar de condus nu puteau, pentru că băuseră. Băiatul părea destul de bosumflat, dar s-a înveselit când a văzut salamul, pe care l-au tăiat cu un briceag şters tot cu tărie. Am ronţăit cu toţii din ghidul supravieţuitorului, iar Maria a descoperit harta.

— Asta e casa ta?

Am aprobat din cap.

— Iar aici e o grădiniţă?

— Da, cea la care am fost când eram mică.

— Ştiu unde stai! E la zece minute distanţă.

Maria a început să râdă, iar eu mă uitam perplexă. Avusesem impresia că am mers ore.

Am plecat amândouă la drum, lăsându-l pe cel al cărui nume l-am aflat mai târziu, Alex, să roadă la caşcaval. Alex nu ar fi lăsat-o pe Maria să meargă singură, dar nu putea lăsa focul nesupravegheat, iar de mine voia cu siguranţă să scape, aşa că a dat din umeri şi a mai rupt o bucată din pâine.

— De ce voiai să fugi de acasă?

— De unde ştii că am fugit?

— Se vede pe faţa ta.

Din acel moment, s-a creat o complicitate, o legătură între noi. Maria mi-a povestit că a crescut fără părinţi şi a avut o copilărie destul de grea. Mi-a spus despre orfelinat, care nu e o casă din desenele animate, ci un loc cu copii care şi-ar dori părinţi. M-a ajutat să-mi rescriu povestea, să văd cât de norocosă sunt, să am o altă perspectivă asupra vieții.

Am simţit recunoştinţă pentru familia mea, iar o păpuşă-bebeluş părea o dorinţă minusculă comparată cu darul pe care îl primisem în acea seară. Acela de a experimenta din viaţă, real, cu sperietura de rigoare, cu riscul de a mi se întâmpla ceva grav, dar cu lecţia de care am avut nevoie pentru a-mi aprecia viaţa.

Am învăţat mai multe în acea seară, nu doar să apreciez, dar şi că, uneori, dacă ceva te supără, mai bine discuţi şi rezolvi. În plus, de cele mai multe ori, oamenii cei mai dragi sunt cei care te enervează cel mai tare, dar asta nu e rău, căci înseamnă că petreceţi suficient timp împreună cât să se întâmple asta.

Tot în seara aceea, am cunoscut un om minunat, Maria, care în ziua de astăzi are copii. Chiar mă gândesc să-i scriu, să-i propun să facem ceva împreună, să ne reamintim poate chiar de acel moment. Poate o invit la un escape room cu tematică sau un atelier de pictură.

Nu am apucat să vă povestesc finalul, acasă, părinţii nu m-au auzit decât atunci când m-am întors, aşa că au fost mai mult şocaţi, decât panicaţi, iar în ghiozdan, gol de mâncare, la fel ca frigiderul, căci de acolo luasem totul, am găsit pe spatele hărţii desenate câteva felii de lămâie cu mesajul: “Când viaţa îţi dă lămâi, fă limonadă!“.

Cu cât mai multe experienţe, cu atât mai multă viziune!

Acum, dacă mă mai enervează cineva, nu mai fug, ci îi propun să ne bucurăm împreună de o activitate, de o experienţă inedită, care să ne ajute să gestionăm furia şi să îmbunătăţim legătura dintre noi.

Cei la care apelez sunt Experimenteaza.ro, căci ştiu că voi găsi orice m-ar interesa: cursuri, activităţi pline de adrenalină, experienţe dezvoltare personală sau tot felul de excursii şi vacanţe. Oferă alternative excelente la clasicele cadouri de care ne-am plictisit, chiar și companiilor, care în loc de un plic cu bani, ar putea să lase pe birourile angajaților plicuri personalizate cu vouchere inedite.

Eu zic să-ţi oferi experienţa de a te uita pe site, iar intuiţia îmi spune că va deveni şi furnizorul tău de experienţe, nu doar al meu. Experienţele te conturează ca individ, sunt ca nişte tablouri pline de învăţăminte, pe care nu le ţii în casă, ci în suflet.

Iar când simţi că ai prea multe de povestit sau îţi place foarte mult să creezi poveşti, poţi chiar să te bucuri de un curs de scriere. Uite motivele pentru care eu am făcut unul:

Apropo, ştiai că scrisul e şi terapeutic? De mult ori, dacă treci printr-o experienţă negativă, despre care scrii, te simţi mai bine, eliberat. Dacă ştiam asta la 8 ani, probabil nu eram pe punctul de a fi muşcată de câini, ci aveam o carte scrisă până acum. Dar cel mai probabil nu aveam carte, căci nu poţi scrie dacă nu ai experienţe.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Fotografiile sunt din sursele sponsorului (Experimenteaza.ro).

Te simți ca-n povești când pe litoral pășești

1
 Soarele din nou vestește
O poveste pentru noi,
Cu 3 luni de fun, firește, 
Escapadă pentru doi.

După-atâta pandemie,
Izolare și Netflix ,
Doar la mare mă simt vie
Vara asta e la fix!

Scoici, meduze și nisip
Dau cu cremă, trag de slip,
Vreau doar să mă odihnesc 
Pe litoralul românesc!

Haideți să ne bucurăm,
În română să strigăm:
Nu mai privi pe fereastră,
Hai la marea cea albastră!


Pe finalul meu de vers
Vă voi da un sfat din mers,
Marea-i ca un univers 
Care vă scapă de stres!

 Am mare nevoie să mă eliberez de stres, să pot ieși din casă, să mă bucur de soare și interacțiunea umană. Mi-e dor să-mi îmbrățișez prietenele. Mi-e dor să zâmbesc angajaților de la magazin fără frică. Mi-e dor să văd buze, căci de măscuțe m-am săturat, dar știu cât de important e să fim în siguranță în această perioadă pentru ca, apoi, să putem aprecia și mai mult ce avem și ce putem face.

Eu deja visez la mare, iar cum timp am destul, vreau să mă organizez să am o super vară care să mă facă să uit de toată nebunia din această perioadă. Din iubirea și dorul de mare am simțit să-i dedic poezia de mai sus ca să înțeleagă că nu am uitat-o. Cum aș fi putut să o fac când valurile ei alungă suferința? Dar mai mult decât atât, cum aș putea să uit Marea Neagră care se găsește în majoritatea pozelor mele din vacanțele pe care le aveam în copilărie?

Știu că, mică fiind, am întrebat-o pe mama de ce ar trebui să fim fericiți că suntem români. S-a uitat la mine cu drag și mi-a spus, ce probabil am auzit mulți dintre noi:

  • Pentru că România e frumoasă. Avem munți, dealuri, câmpie și mare. Avem posibilitatea de a vizita cetăți, drumuri fascinante, clădiri medievale și să privim frumusețea naturii în toate formele ei, în toate anotimpurile.

A doua zi, weekend fiind, am mers la mare. Știu că i-am adunat scoici din care, ajunse acasă, am făcut brățări. Am iubit marea dintotdeauna, iar dacă acum mă plimb cu omulețul de la google maps pentru a mă bucura de ce oferă exteriorul casei mele, la vară am de gând să mă bucur de panorama Mării Neagre din telegondola de la Mamaia, să fac plajă pe nisipul fin și să merg în larg cu vaporașul. Mie îmi place Mamaia, căci mi se pare că oferă o grămadă de oportunități de distracție (plimbări cu hidrobicicleta, windsurfing, scufundări, tractări cu colaci gonflabili, parc acvatic etc.), modernizându-se enorm de-a lungul timpului, dar arată și foarte bine, cu palmieri, fântâni arteziene și terase.

Deși am mai tot fost la Mamaia și știu că îmi place, nu am ajuns până acum pe Insula Ovidiu din lacul Siutghiol, dar am auzit tot felul de legende, iar una se leagă de numele insulei, dar și de una dintre pasiunile mele, aceea de a scrie versuri. Așa că îmi doresc să ajung și să-mi provoc iubitul la ”scris de poezii” sub îndrumarea divină a lui Ovidius Publius Naso care se spune că, în timpul exilului său, venea pe insulă pentru a-și scrie versurile. Nu există totuși nicio dovadă că ar fi reală această întâmplare, dar ce e sigur e că poți mânca pește delicios și proaspăt în acest micuț complex turistic.

sursă: litoralulromanesc.ro

Decisă cum sunt, nu-mi mai rămâne decât să mă organizez, așa că încep cu ce e cel mai important pentru mine, locul unde voi sta, căci vreau să fie aproape de plajă și să aibă condiții decente. Personal, nu am nevoie de piscină sau un spațiu foarte luxos, căci, în vacanță, îmi place să stau mai mult afară decât în hotel, dar cred că trebuie să alegi cum simți tu. Vacanța e pentru răsfăț. Mie mi-ar plăcea, de exemplu, să am micul dejun inclus pentru că știu că sunt somnoroasă, nu-mi arde să gătesc dimineața, iar restul meselor aș vrea să le iau în oraș pentru a putea descoperi locuri noi și preparate inedite. Totuși, când merg cu părinții, optăm pentru all inclusive, de multe ori găsești oferte foarte bune, fiind mult mai comod. Poate tu preferi demipensiune, adică două mese pe zi sau o cazare de 5 stele. Vara e pentru fiecare dintre noi prilejul de a scăpa de griji, așa că răsfață-te cum și cu cine simți.

Cum în mintea mea se-nvârte expresia ”cazare litoral”, asta fac acum, mă uit pe ce opțiuni am de pe cel mai mare site specializat pe turismul de litoral: litoralulromanesc.ro. Pentru moment mă interesează secțiunea cazare Mamaia, dar la câtă poftă am de călătorit, cred că vara asta voi face mai multe ieșiri. Dacă cu prietenul meu voi merge cu siguranță la Mamaia, cu familia am alege cel mai probabil Mangalia pentru liniștea stațiunii, iar cu grupul de prieteni, Vama Veche pentru posibilitatea de a petrece până târziu, în noapte.

Mie îmi place mult marea, așa că în funcție de grup și de oameni mă pot adapta la frumusețea fiecărei stațiuni, toate având farmecul specific. În plus, dacă pot dansa cu tălpile goale în nisip pe piesa “Mă întorc la tine, mare albastră”, eu sunt fericită.

În ceea ce privește rezervarea, sunt adepta ”Early Booking”, căci îmi place să mă bucur de cazarea pe care mi-o doresc, la cel mai bun preț. Dar asta înseamnă că trebuie să rezerv până pe 31 martie. Iată ce cred eu că spune despre tine modul în care îți place să rezervi:

Uneori, nu rezervi doar după cum e firea ta, ci și în funcție de ce se potrivește pe moment. Poate vrei să mergi în weekend, atunci vei căuta o ofertă pentru două, trei nopți în weekend cu preț redus. Poate te interesează o bază de tratament sau poate știi că vrei să stai mai multe zile și te avantajează să primești de la hoteluri încă o zi gratis la un anumit număr de nopți plătite. Tu știi! La fel cum tu știi și ce fel de plată te avantajează cel mai mult. Poate vrei să plătești în rate pentru a nu simți povara banilor oferiți deodată sau poate ai vouchere de vacanță. Variante există pentru toată lumea. Eu, personal, voi plăti avans, apoi plata integrală, dar mă bucur că dacă vreau să am mai multe escapade la mare, am variante diferite.

Dacă grija ta în acest moment este că acest virus care ne dă bătăi de cap va compromite vacanța, să știi că litoralulromanesc.ro a anunțat deja că în cel mai nefericit și puțin probabil caz în care situația se agravează și va trebui să stăm în continuare în case și pe perioada verii, putem reprograma sejurul sau, dacă nu e posibil, ni se vor oferi banii înapoi, deci ”vacanță fără riscuri”!

Sursă litoralulromanesc.ro

Nu-mi rămâne decât să-mi aleg hotelul preferat, să optez pentru o cameră potrivită pentru mine și prietenul meu, să setez perioada și să rezerv fără griji.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Sursele fotografiilor din cartonașele care se întorc: Unplash.com