Personal

Home Personal Page 9

Nu mă mai întreb ”de ce”, doar iau vitamina C!

1

De când am devenit vegetariană am început să acord o mare atenţie suplimentelor alimentare. Poţi să ai carenţe chiar dacă consumi carne, dar pentru mine a fost clar că e important să fiu informată cu privire la minerale, vitamine și nevoile organismului în momentul în care am ales schimbarea.

Doar echilibrul, varietatea şi consumul alimentelor cât mai puţin procesate termic păstrează în jurul “mesei rotunde” din interiorul nostru (numit, de fapt, organismul) toate vitaminele în proporţiile potrivite căci în lipsa lor, “masa” rămâne goală , iar în exces s-ar putea să o dărâme cu totul.

Am tot auzit: “Sunt doar vitamine, ce pot să facă rău?”. Ei bine, nu sunt doar vitamine, au la fel ca noi, propriile nume, calităţi şi funcţii diverse. Exact ca noi, uneori au şi efecte nedorite, ”defecte”. Pot chiar să aparţină unor categorii diferite. Unele sunt liposolubile şi se numesc  A, D, E, K, acestea au nevoie de grăsimi pentru a fi absorbite, altele sunt hidrosolubile, cum ar fi grupul de vitamine B şi vitamina C  care se dizolvă în prezența apei.

Există dozele recomandate zilnic dintr-o anumită vitamină tocmai pentru a fi respectate. Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au o toxicitate crescută dacă sunt consumate în exces căci se elimina (prin urină), cu toate acestea, vitamina copilăriei mele – nu pot să uit tabletele dulci şi uşor acrişoare pe care le primeam de la bunica sau supranumitul “suc minune” din vitamina C eferfescentă – în cantităţi foarte mari se manifestă prin deranjamente stomacale și greață. Însă nu trebuie să ne îngrijorăm dacă tindem spre un stil de viață sănătos și echilibrat, fără să luăm mai multe tipuri de vitamine în același timp, adică și contra căderii părului, și împotriva oboselii, și neurovitamine etc.

Vitaminele au şi cântec:

Acum mă strâmb, stai liniştit, nu la tine, ci pentru că în timp ce scriu, muşc cu poftă dintr-o lămâie. Dintre toate aceste vitamine, astăzi îmi propun să scriu despre vitamina C, aşa că vreau să fac asta în timp ce îmi iau un procent mare din cantitatea zilnică de care avem nevoie pentru a ne menţine sănătoşi. Nu te îngrijora! Dacă lămâia nu e în preferințele tale sunt o mulțime de alte fructe și legume care au o cantitate mare din acestă vitamină, dar îți voi scrie imediat despre ele, înainte trebuie să-ți mărturisesc că inspirată de imnul vitaminelor, am fost și eu creativă:

Ce e mic și de nădejde,
De bacterii te ferește
Fără grijă scapi de gripă
Chiar și cu o doză mică
De arsuri, de plăgi sau răni
Cu ea de hac le poți veni.
Dacă încă n-ai ghicit
O sa-ti spun mai explicit
Este vorba de-o consoană,
E rotundă și e rară
C chiar este vitamina
Te salut, sunt Cătălina!

De ce vitamina C? Pe lângă faptul că se află în inițiala prenumelui meu, Cătălina, deci implicit și în numele blogului meu, este și prima literă din calitățile mele esențiale: creativitatea, curiozitatea, consecvența, dar și a celor ”trei importanți C”, aceștia nu sunt firma de pantofi CCC, ci cele trei întrebări scurte auzite cel mai des (în tot felul de contexte): ”Ce? Cum? Când?”.

Ce?

Vitamina C, numită și acid ascorbic!

Cum?

Mâncând legume cu frunze verzi (spanac, broccoli, varză), ardei, morcovi, citrice, mere, dar și din suplimente atunci când este cazul. Poți să găsești tot ce te interesează online la Farmacia La Preț Mic, cui nu-i place o farmacie ieftină care îți livrează rapid direct acasă?

Când?

Zilnic între 500 mg – 1000 mg, dar mai ales când ai febră, anumite infecții, deficit de fier (ajută absorbția fierului la nivelul intestinului) și în ceea ce mă privește, iau mereu când sunt răcită căci îmi întărește sistemul imunitar.

Vitamina C pentru mine nu e doar gustul copilăriei sau doar o literă din alfabet, fiind chiar a 3-a, cifră considerată magică în basme (în majoritatea sunt trei feciori, trei provocări etc.), dar și confortul meu psihic că pot să mă mențin sănătoasă căci are rol esențial în procesul de vindecare al rănilor, are rol antioxidant și protejează organismul de substanțele cancerigene.

Relația mea cu vitamina C e una de prietenie căci o cunosc din copilărie și a fost exemplificată de dragul competiției SuperBlog 2019.

Casa de vacanță nu e stres, cu Vindem-Ieftin e succes!

1

Admir munții, sunt printre ei și le respir aerul care îmi umple plămânii cu prospețime. Sunt întinsă pe pătură, cu laptopul lângă mine. Mere proaspăt culese din copacul de care mă sprijin sunt înșirate pe pătură. Sunt la Rânca și gândesc de zor. Aș vrea să spun că mă gândesc la formele norilor și atât, dar nu, mintea mea are planuri mărețe. De o săptămână vin zilnic aici, pe terenul întins și verde. Îl știu și alb, în toiul iernii, și el mă știe, căci corpul meu a creat de multe ori îngeri în zăpadă, iar iarba mi-a mângâiat de multe ori pielea. Și o să o mai facă, și iarba, și zăpada, dar de data aceasta vor susține o casă, una magică. Bine, nu cu puteri supranaturale, dar magică pentru mine, căci aici va fi casa mea de vacanță.

Știu cum vreau să arate, în mare…

Știu pe cine vreau să aduc în ea, în mare…

Știu cum să o construiesc, în mare…

Ce tot spun? De 7 zile mă tot uit la teren și simt că îmi vorbește, ba îl aud vorbind chiar.

— Evident că unde stai va fi biroul!

Rămân încremenită, iar ceva mă atinge pe umăr, e iubitul meu.

— Nu te mai uita așa la mine, crezi că nu știu ce tot visezi?

— Ce visez?

— Casa de vacanță!

Are dreptate.

— Dar știi ce îți lipsește?

Mă uit lung la el.

— Acțiunea!

Planificarea e cea mai importantă etapă, altfel riscăm costuri suplimentare, stres. Dacă nu ne gândim la toate detaliile va fi o CATASTROFĂ!

Tonul meu era apocaliptic, iar râsul lui a fost ca o rază de soare ce topește o înghețată.

— Hai să te ajut! Ai terenul, știm deja că putem construi pe el. Ții la copacul ăsta, deci vrei să rămână în continuare. Vrei să ai trei dormitoare, o curte mare, o bancă din lemn masiv, posibilitatea de a face grătar în curte și să fie bine termoizolată ca la iarnă, să nu te îneci în datorii pentru plata facturilor.

— De unde știi? Cum de știi?

— Te-am ascultat! Și dacă voiam să n-o fac, nu prea aveam cum, numai despre asta vorbești. Sun-o pe sora ta arhitect, să se apuce imediat de planuri, design-ul e un alt aspect important. În plus, te va ajuta să-ți faci o imagine foarte clară. Oricum, mă ia cu rău numai când mă gândesc câte aprobări trebuie să obținem

— Și cât de complicată va fi aducerea tuturor materialelor de construcții tocmai la Rânca, pe munte. Cât o să ne coste să închiriem mașini… Și ce alergătură, dintr-un depozit în altul să comparăm piața. Poate e o idee bună să vorbim direct cu un producător?

Același râs cristalin îl învăluie pe prietenul meu.

— Tu crezi că un producător o să te ia în serios? Ne va considera clienți finali și ne vom trezi cu un preț umflat!

Aproape că-mi venea să plâng, când a continuat:

— Soluția e SSRI!

— SRI? Ce treabă are Serviciul Român de Informații?

— Dragă, nu SRI! SSRI, deși poți să mă consideri pe mine serviciul tău de informații, căci o să-ți dau o veste ce-ți va gâdila sufletul. Patru cuvinte-ți spun: Simplu, Sigur, Rapid și… IEFTIN!

— Sună bine, dar serviciul meu de informații mă cam ține în suspans!

— E atât de simplu! Vorbesc despre conceptul Vindem-Ieftin, e unic și te scutește de toate grijile tale. Nu vei avea costuri suplimentare pentru depozitarea, manipularea și încă un transport care s-ar regăsi în prețul produsului la depozitele clasice.

Ca să-mi explice și mai clar, le-a luat pe rând.

Simplu

Tot ce trebuie să faci este să intri online, să alegi tot ce te interesează, iar acestea vor ajunge exact unde ai nevoie, chiar și la Rânca. Ai la dispoziție și consultanți specializați care te pot ajuta pentru orice fel de nelămurire.

Cum ei înșiși spun: “Orice vis se poate implini daca ai oamenii potriviti langa tine!”.

Poți chiar să vizitezi showroomurile din Râmnicu Sărat, Vrancea sau Prahova, asta dacă ți-e la îndemână, altfel, îți garantează că produsele vor fi exact cele pe care ți le dorești, direct de la producător, fără stocuri care trebuiesc rulate. Aici intervine următorul punct: sigur!

Sigur

Garantează faptul că produsele ajung direct la tine, cu siguranță, exact ce îți dorești. Dovadă stă secțiunea de recenzii online de pe site.

În plus, aceștia au avut și apariții televizate, chiar și la Imperiul Leilor, unde, deși nu au primit finanțarea, s-a sesizat clar interesul lui Mohammad Murat asupra afacerii.

Clienții fericiți se observă și în cifra de afaceri. Tot mai mulți clienți își îndreaptă atenția către acest concept, căci au fost mulțumiți, iar recomandările circulă repede.

Rapid

Aici este grăitoare următoarea poză:

Pur și simplu trimiți necesarul de materiale pe site, împreună cu cantitățile care te interesează. Deci e rapid, la doar un click distanță. Nu trebuie să alergi prin magazine și depozite. Nu trebuie să cauți transport. Găsești absolut tot ce te interesează: șipcă metalică quartz, țeavă pătrată, țeava rectangulară, fier beton, lambriu lemn, stâlpi de gard și multe altele într-un singur loc, iar ele ajung direct la tine.

Ieftin

Nu există cheltuieli ascunse, căci marfa nu stă în depozite și nu se deplasează dintr-un spațiu în altul, acestea fiind costuri pe care clientul le plătește la magazinele obișnuite. Reușești să faci o economie de 10-15% la achiziții căci Vindem-Ieftin, în calitate de revânzători au parte de prețuri mai bune de la producător decât ai avea tu, considerat client final.

Totuși, pentru mine, o casă de vacanță ideală, ca orice altă casă, e construită ieftin, dar și calitativ, așa că, după ce prietenul meu și-a expus teoria, iar pe mine m-a fascinat verva cu care a făcut-o, reușind să mă convingă de utilitatea conceptului Vindem-Ieftin, nu am putut să nu-mi expun îngrijorarea legată de calitatea materialelor.

Același râs cristalin i-a brăzdat chipul, iar explicația a venit imediat:

— În cazul de față, ieftin, nu înseamnă că nu e calitativ. Din contră, ai acces inclusiv la gamele Premium ale producătorilor consacrați de materiale de construcții.

Intru repede pe site. Deja visez la casa mea de vacanță în care să-mi invit prietenii la sesiuni de schi. Casa în care să fac grătar și să stăm pe băncuțe în curte în razele soarelui, vara. Casa pe care prietenul meu a ținut minte că mi-o doresc, căci l-am zăpăcit cu asta. Numai că acum, visul meu prinde contur. Deja știu că pot să comand fier beton pentru fundație, de unde pot să iau și băncuțele de lemn pentru exterior.

Știu că pot să comand materialele pentru amenajările exterioare, dar și interioare, pentru fundație, dar și pentru acoperiș sau instalații electrice, căci mă tot uit fascinată pe site, la multitudinea de opțiuni. Deja am văzut cel mai potrivit pavaj pentru casa din Gorj, mă rog, pentru viitoarea casă, dar am imaginea clar întipărită de parcă aș fi deja în ea.

Pentru drumul de acces, unde nu vor trece mașini, ci doar noi, ușori ca fulgii căci mâncăm doar avocado (eu chiar sunt vegetariană, dar stai liniștit, oricâte kilograme ai avea, sunt convinsă că poți să-mi faci o vizită fără probleme) e ideal pasajul Mirage de 6 cm. Un pasaj jucăuș, în diferite nuanțe care va da un aer colorat curții mele.

Pentru gard voi avea nevoie de un produs premium care să reziste bine la schimbările de mediu, până la urmă, zona de munte poate fi dificilă. De aceea m-am gândit la șipcă metalică quartz, care nu necesită lucrări de întreținere, iar vopseaua se păstrează mult timp.

Întotdeauna m-a atras piatra decorativă la case, dar cum eu stau la bloc, nu m-am putut bucura de efectul spectaculos al acesteia, așa că, știind că pot să am casa mea de vacanță, exact pe gustul meu, atât practică, dar mai ales frumoasă, mă gândesc să o îmbrac într-o piatră cu efect de gheață, ca să se potrivească perfect în peisajul de munte. Chiar descrierea de pe site m-a cucerit:

Dă impresia de stancă cu straturile de piatră formate din secol în secol, stratificate unele peste altele, distruse de vânturi si ploi, unde natura însăși a creat suprafața proeminentă a pietrei și a limitat-o la o geometrie clară.

Faptul că nu reține apa și nu mucegăiește va fi perfect pentru iernile năpraznice.

Cum vreau să mă pregătesc pentru orice fel de condiții, aspectul nu e singurul important, ci și rezistența, de aceea, acoprișul va trebui să fie făcut ”ca la carte”. Mă gândesc să achiziționez un sistem complet de acoperiș care să aibă țiglă metalică, sistemul pluvial, sageacul și pazia, opritori de zăpădă și alte accesorii. Dacă nu aș aplica sageacul și pazia, vântul ar putea aduce ploaia și zăpada în pod, care va avea de suferit. Eu mă gândesc să am mansardă, pentru a mă folosi inteligent de spațiu. Îți dai seama cum ar fi atunci? O CATASTROFĂ!

Dacă tot am ajuns la mansardă, mi-e destul de clar că vreau ferestre cu rezistență ridicată la umezeală. Acestea vor oferi un aspect estetic acoperișului.

Prietenul meu a punctat bine, la început, că vreau să am o casă bine izolată termic, dar și fonic. Așa că, am căutat repede să văd dacă găsesc tot ce am nevoie pentru asta pe Videm-Ieftin. Se pare că au într-adevăr de toate. Trec pe listă și panourile sandwich.

Cu ce s-a înșelat totuși este faptul că unde stau eu acum, nu va fi biroul, nu va fi living, nici dormitor, ci bucătăria, căreia mărul îi va face umbră. Deja știu ce gresie vreau, una la modă în perioada aceasta, nu doar datorită aspectului (o găsești într-o mulțime de modele), care este extrem de plăcut, dar și proprietățiilor, e vorba de plăcile din gresie porțelenată care au o densitate foarte mare. Acestea au o durată de viață lungă, fiind rezistente la factorii de mediu și își păstrează strălucirea.

În sfârșit mă pot ridica de pe pătură cu inima ușoară, împăcată cu deciziile mele. După o săptămână de stres e cazul să mă relaxez și să mă las pe mâna specialiștilor. Ce să mai, o să sun, o să vorbesc cu un consultant, apoi voi primi o ofertă personalizată în funcție de nevoile mele. Sunt fericită! Sunt atât de aproape de a avea o casă de vacanță la Rânca!

Prietenul meu deja caută o echipă de muncitori competenți, nu de alta, dar să profităm de primăvară, de perioada perfectă pentru a construi!

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2020

Sursa fotografiilor: Vindem-Ieftin.ro

E ceva ce nu s-a spus despre SuperBlog?

0

SuperBlog e o competiție foarte cunoscută printre bloggeri, iar acum a ajuns la cea de-a 22-a ediție. Mulți oameni talentați au trecut prin această competiție, o mare parte au rămas alături. O fi ceva ce nu s-a scris și nu s-a spus despre SuperBlog?

Nici măcar noutățile nu sunt nescrise, căci le găsești de o săptămână pe site-ul oficial SuperBlog.

Element de noutate: acum te poți înscrie cu mai multe bloguri, în funcție de cum consideri ca tema probelor s-ar potrivi mai bine cu publicul tău de cititori – desigur, tot in limita unui singur articol per probă, doar că la o proba poți participa cu un blog, la altă probă cu altul, dacă vrei.

Ce cred totuși că a fost nescris în cadrul acestei competiții?

Articolul tău! Punctul tău de vedere! Senzațiile tale! Scrie-ți poveștile prin intermediul temelor date! Fă să fie despre tine și despre ceilalți! Lasa-te învăluit în magia SuperBlog, căci îți garantez că există. O descoperi doar în momentul în care te implici și acționezi.

În această ediție voi fi blogger partener și pentru orice fel de întrebări, îți stau la dispoziție!

Laponia, o destinație inedită de vacanță!

0

Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge în Laponia, atât de aproape de Polul Nord, pe care nu l-am considerat niciodată o gaură neagră ca anumiți conspiraționiști, dar nici ca pe un teritoriu de care voi ajunge prea aproape.

Întâmplarea a făcut să ajung în Levi, stațiunea de schi preferată a lui Moș Crăciun. Eu n-am schiat, dar în Levi sunt cele mai mari pârtii de schi din Finlanda. Iar de la hotelul Levi Panorama poți coborî cu gondola sau cu schiurile, dacă le ai pregătite. Eu nu am stat la acesta, dar am auzit că priveliștea era de vis.

Prima zi în Levi: împrietenirea cu renii!

Am stat într-un apartament de lângă Hotelul Sokos. Aveam și saună, așa cum au avut și toți ceilalți turiști de la Levi Sokos. Știam dinainte de a merge în vacanță că, în general, finlandezii au în case saune. În prima zi am fost la cursa cu sania trasă de renii care știau atât de bine traseul, astfel că mergeau fără însoțitor. Îți conduceai singur sania. Se pare că renii sunt destul de leneși și nu o ia prin troienele de zăpadă, preferă să rămână pe traseele dezăpezite, pe care le cunosc. Renii trăiesc în zonele în care cresc licheni, cum ar fi nordul Europei, Asiei, Americii de Nord și Groenlandei. Am avut șansa să-i hrănim. Deși nu sunt agresivi, nu sunt nici foarte prietenoși, nu le place să fie mângâiați, dar pot fi atrași ușor cu licheni.

Fiecare ren din Laponia are stăpân, iar coarnele lor care cad sau sunt toaletate de stăpâni devin tot felul de suveniruri. Eu am luat câteva obiecte pentru cei dragi din coarne de ren.

A doua zi: casa secretă a lui Moș Crăciun

A doua zi am descoperit casa secretă a lui Moș Crăciun, numită casa Rudolf. Curiozitatea copiiilor a fost: de ce Rudolf nu are nasul roșu? Așa am aflat cu toții că renii zboară în noaptea de Crăciun pentru că mănâncă licheni cu praf magic preparat de Moș Crăciun. Tot atunci i se înroșește nasul lui Rudolf.

Rudolf, elfii și eu în mijloc eclipsându-i

Eu știam o legendă cu porumbul pe care îl mănâncă renii, acesta fiind primit de Moș Crăciun de la un vrăjitor puternic. Poate în poțiunea magică a moșului pune mălai din acest porumb. Cine știe? Doar Moș Crăciun, care nu a vrut să împărtășească secretul, dar a zâmbit și m-a chemat să facem o poză.

A treia zi: cu câinii prin pădure

Alaskan husky sunt câinii înnebuniți după mișcare, ar alerga ore în șir, astfel că pentru turiști devine o experiență inedită plimbarea cu sania trasă de câini husky. Cei care trag sania nu sunt Siberian Husky, aceia pe care îi știm din România, cu ochii de culoare deschisă. Alaskan Husky sunt bruneței, cu ochii căprui și extrem de puternici.

Ne-am împrietenit mai ales cu câinii Alaskan Malamute, care ne întâmpinau extrem de prietenoși. Unii turiști glumeau spunând că au lustruit câinii de cât i-au mângâiat.

Tot aici mi-a făcut fotograful câteva poze drăguțe.

După experiența plimbării prin pădure, seara, vestita Aurora Boreală mi s-a arătat. Dacă ajungi în Țările Nordice ai foarte multe șanse ca cerul să-ți ofere un spectacol al luminilor. Aurorele se pot vedea spectaculos între orele 19 și 2 noaptea.

A patra zi: Rovaniemi, sătucul lui Moș Crăciun

În Rovaniemi își are reședința oficială Moș Crăciun. Aici îi poți lăsa scrisori. Tot de aici poți trimite celor dragi scrisori, vor ajunge dacă ai noroc ca Poșta Română să fie pe fază. În Rovaniemi mi-am făcut din nou poză cu Moșul. Nu poți face poză tu cu telefonul, ci trebuie să fii pregătit să o achiziționezi chiar de acolo în format fizic sau digital.

Din Rovaniemi am luat majoritatea suvenirurilor, fiind o grămadă de magazine. Am traversat de mână Cercul Polar și mi-am pus rudele să intre pe camera web din Rovaniemi ca să facă un printscreen în timp real.

Dacă ai copii mi se pare de neratat Parcul lui Moș Crăciun unde cei mici pot modela turtă dulce sau să participe la Școala de Elfi. Totuși, pentru Școala de Elfi e bine ca cei mici să înțeleagă engleza. Constant sunt spectacole de acrobații. O sală cu sculpturi de gheată, micuță, dar impresionantă poate fi vizitată în acest parc. Bineînțeles că Moșul apare miraculos și aici, iar suvenirurile sunt nelipsite și din acest din acest loc.

A cincea zi: plecarea din Laponia

În cea de-a cincea zi am plecat. Totuși, înainte am trecut pe la un market pentru a-mi umple bagajul cu dulciuri. Nu de alta, dar au multe opțiuni diferite de ale noastre. Rar am văzut Oreo, ci rafturile erau pline de biscuiți Domino. Aveau ciocolată cu licorice, jeleuri cu licorice, batoane cu licorice, așa că am luat din toate acestea câteva. Atât din dorința mea de a le încerca, cât și din dorința ca cei din România să guste ceva altfel. Licorice e lemnul dulce care are o aromă pe care ori o iubești, ori o urăști. Eu credeam că o urăsc, până când am ajuns în Laponia și am găsit combinațiile potrivite.

Să ajung în Laponia a meritat pe deplin, a fost o vacanță inedită. Finlandezii sunt civilizați, iar temperaturile, deși joase, mi s-au părut ideale, știind că mă aflu în Țara lui Moș Crăciun. Soarele, iarna, e pe cer doar vreo 4-5 ore, dar asta nu a făcut decât ca atmosfera să fie de vis atunci când luminițele și felinarele stradale se aprindeau.

Creez, ștampilez și mă distrez

1

M-am trezit foarte stresată, întrebarea care mi-a invadat gândurile încă de dimineață, pe atât de neimportantă pentru omenire, dar atât de necesară pentru viitorii oameni ai lumii, mă rog, ai României –  doar vreo 20, dar e vorba de copii, iar când faci activități cu și pentru ei vrei nu doar să se distreze, dar să-i provoci să fie creativi, să le arăți lucruri noi, să îi uimești și să le îmbogățești cunoștințele – nu-mi dă pace.

Nu știu câți știți, dar eu sunt păpușar și actriță, iar prin intermediul acestei prime iubiri am ajuns să lucrez mult cu copiii organizând diverse ateliere, cursuri de actorie, mânuire și creație.

Colaj cu poze din activitatea mea

Așa că, întrebarea cu care m-am trezit este: ”Eu ce fac la cursul de Halloween cu micii păpușari în devenire?”. Următorul gând: ”Păi… păpuși”. Apoi: ”Ce păpuși?”, iar la final: ”Panică, panică, panică”. Și mai trebuie să fii atent și să nu te ciocnești de oameni pe stradă pentru că deja tremuri din tot corpul și în fața ochiilor nu mai vezi nimic, doar îți auzi neîncetat gândurile.

Ajunsă în birou, pierdută printre griji, nu am cum să nu zâmbesc când văd mesajul lăsat pe tastatura mea.

Dar niciun nume lângă, așa că mă văd nevoită să strig suficient de tare cât să sper că mă aud toți colegii:

– Ei na! Ce să fac? Mă gândesc cum să fiu mai creativă pentru micuții…

Atunci observ ce e lângă post-it. O ștampilă, dar nu orice ștampilă, ci  COLOP e-mark. Nu mă pot abține să nu o iau în palmă, se simte de parcă cineva a creat-o special pentru mâna mea. Am auzit de Colop, e o companie internațională care produce ștampile.

Sursă: https://emark.colop.com/

Nu trebuie să mă uit de două ori ca să-mi dau seama că aceasta e o ștampilă ”specială”. Mă dumiresc repede căci îmi amintesc că mama mi-a povestit de acest dispozitiv revoluționar, numit e-mark care a fost și premiat la Red Dot Award 2019, obținând o Mențiune Onorabilă (Honourable Mention) în categoria Product Design pentru inovație, funcționalitate, calitate, longevitate și ergonomicitate.

– Mama a trecut pe aici, spun, fără să-mi dau seama, cu voce tare.

– Ți-a lăsat și plăcintă în frigiderul de pe hol, îmi răspunde colega de lângă.

Mă duc și îmi iau o bucată mare de plăcintă, apoi îmi descarc aplicația necesară pentru a folosi ștampila electronică inedită. Mă bucur când aflu că e gratuită și mă pun pe exersat.

Creez un text pentru a îi răspunde mamei la întrebare. Ștampilez simplu și elegant un: ”Mă stresez cu prichindeii” pe un șervețel alb, apoi cu altă culoare: ”Tu?”.

Îmi dau seama că mama a fost mai inspirată ca oricând cu acest cadou. Asta e! Copiii vor fi fascinați de ștampila aceasta, ei oricum sunt atrași de inovație, iar atunci când reușești să combini arta cu tehnologia se pot întâmpla minuni.

O să facem păpuși pentru spectacol folosindu-ne de ștampila e-mark! Așa copiii vor fi încântați că pot să stea pe tabletă, telefon sau chiar calculator, iar eu mă voi asigura ca sunt creativi prin crearea și modificarea amprentelor proprii. Apoi, vom ștampila păienjeni, dovlecei, fantomițe și colți de vampir pe hainele păpușilor doar cu o mișcare laterală. Pe capetele din polistiren ale păpușilor am imprima ochi în formele și nuanțele dorite. Poate din hârtie albă am face fantome pe care ștampilăm mesaje înficoșătoare, iar la final, fiecare părinte primește câte o fantomă care să-i bântuie viitorul căci mesajele create cu șabloanele din aplicație ar fi cam așa (poate chiar mai inspirate căci copiii au foarte multă imaginație):

Create cu aplicația COLOP e-mark

Probabil David, cel mai neastâmpărat din grupă, îmi va fura ștampila și într-o clipită o să-și umple șosetele cu tot felul de imagini, iar dacă va descoperi funcția de ”marcaj continuu”… nici nu vreau să-mi imaginez! Norocul meu ar fi că la prima spălare, de pe textil se va lua, cum de altfel nu rezistă nici pe suprafețe lucioase, nefiind un tuș pe bază de solvent. Pe orice suprafață poroasă (hârtie, carton, lemn etc.) se va ”lipi” ca un tânăr care se îndrăgostește pentru prima dată.

Sigur că la finalul spectacolului care marchează și finalul cursului, pe lângă aplauze, copiii ar primi și diplome pe care le-aș personaliza cu ajutorul aceluiași dispozitiv electronic care mie îmi pare mult mai mult decât o ștampilă.

Sursă: https://emark.colop.com/

Acesta a fost un exercițiu de imaginație, dar trebuie să recunosc că tare utilă mi-ar fi această ștampilă și foarte mult m-aș distra la cursuri cu ea. Nu mi-ar fi doar mie de ajutor în activitatea creativă pe care o desfășor, ci și celor care, poate, trebuie să imprime coduri de bare, adrese pe plicuri sau au chef să facă răvașe pe care să le adauge în fursecuri pentru prieteni. Orice ai lucra sau oricine ai fi, e-mark te lasă să fii atât de creativ cât vrei tu și e foarte fain că poate fi deja achiziționat din România.

Imaginația ta e limita. Elibereaz-o și ștampilează-ți un zâmbet!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

 

Farmecul se găsește în natură

2

Vine iarna pe-a mea stradă
Cu fulgi mari și bucurii
Dar când mergi iar prin zăpadă
Două lucruri vreau să știi
Grijă mare la ținută, în sezonul cu ghețar
Căci iar vei avea probleme cu sistemu-imunitar

Dacă totuși uiți căciula
Și fularul când e rece
Dai cu Farmec, ierburi zece
Gălbenele, grija trece

Hai române, bea un ceai
Cu ghimbir sau cu ce ai,
Recomand și usturoi
Pentru tusea de strigoi

Să scapi de niște toxine
Nu-i mare filozofie
Folosești un leac baban
Cu semințe de castan

Ăsta-i sfatul digital
Venit din occipital.
Folosești Gerovital
Ca să mergi liniștit la bal.

Pielea este imporantă
Dă-i cu cremă hidratantă
Vitamine dintr-o plantă
Să nu fie așa uscată

Ho-ho-ho invoc natura
Pe finalul de catren
Te invit să-i simți căldura
Te-am pupat, mă sui in tren

M-am urcat, într-adevăr, în tren, mă duc la bunica. Cum vântul aproape că mă sufla departe de peron, nu am putut să nu mă gândesc la învățămintele bunicii. Despre cât de important e ”să pui geaca pe tine, maică, te ia de la șale”, ”o pereche de șosete în plus nu a făcut niciun rău” sau ”ceaiul neîndulcit, virusul l-a nimicit”, iar eu continuam, strâmbându-mă: ”dar gustul l-a scofâlcit”. Oricât de tare mă deranjau afirmațiile acestea când eram mică, am ajuns să-mi dau seama că sfaturile ei sunt cele care au păstrat-o, în ciuda anilor, tânără și sănătoasă. Când o privesc, nu-mi vine să cred că are aproape 70 de ani.

Sursă: Pixabay

Bunica, pe lângă insistențele pentru haine groase în sezonul rece, este persoana care pentru orice fel de problemă de sănătate invocă puterea naturii, plantele care au efecte pozitive și nu implică niciun fel de risc. Încă din copilărie, mi-a spus că îngrijirea de sine e absolut necesară și vine din iubirea de sine. Pentru a mă face să înțeleg, a abordat două aspecte: sănătatea interioară și sănătatea exterioară.

Sănătatea interioară

Nu am fost niciodată un copil bolnăvicios. S-ar putea să mă fi ajutat și imunitatea înnăscută, dar sunt convinsă că are legătură și cu faptul că la mine în familie s-a pus întotdeauna accent pe alimentația sănătoasă, bogată în legume, fructe și cereale.

Știu că bunica mereu spunea că ”usturoiul este antibiotic natural”. Ceaiul de ghimbir era prezent de la primele semne de răceală, ba chiar ardeiul iute avea un loc de cinste pentru că ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor. Sigur că și somnul adecvat, și activitatea fizică erau încurajate tocmai pentru a îmi întări imunitatea. Hrana influențează nu doar sănătatea, dar și frumusețea.

Sănătatea exterioară

Îmi amintesc că eram în vizită pe la bunica și aveam de gând să dorm la ea. Eram deja adolescentă și mă machiam, dar ”uitam” să mă demachiez. Bunica m-a lăsat să dorm, dar dimineța m-am trezit cu sticla de ulei de măsline lângă. Nu își propusese să mă învețe să fac gogoși sau salată cu ulei extravirgin, ci etapele esențiale ale unui ten îngrijit:

  • demachiere;
  • exfoliere;
  • hidratare.

Abia după respectarea acestora, trebuie să te preocupe machiajul, ascunderea imperfecțiunilor. Tot bunica mi-a spus că orice pui pe față își va spune cuvântul, își va lăsa amprenta pe chip ca o ștampilă într-o carte, de aceea ingredientele sunt importante. Tot ea mi-a explicat că tipurile de ten sunt de mai multe feluri și necesită îngrijire diferită. Când mi-a povestit despre microbiomul pielii, am făcut ochii mari. Mi-a explicat că reprezintă totalitatea bacteriilor de pe piele, unele bune, altele rele. Știu că mi-am imaginat că niște soldăței minusculi se luptă pe chipul meu, iar de fiecare dată când aplic cremă mă gândesc că le vin ajutoare soldățeilor cu care țin, nicio surpriză, cei buni.

Dacă, la început, pentru mine era suficient uleiul de măsline combinat cu apă ca să mă demachiez, odată cu vârsta și cu creșterea cantității de machiaj, mi-am dat seama că am nevoie de produse complexe, în care să am încredere. Nu mi-a luat mult să descopăr Gerovital – Doctor în frumusețe și să mă îndrăgostesc.

Acum, când trenul aproape a ajuns, mă mai uit o dată în punga de lângă mine și mă bucur că s-au decis să lanseze o gamă cu ingrediente de origine naturalăGerovital Plantcăci nu-mi imaginez cum ar fi să mă duc cu mâna goală, iar bunica prețuiește produsele naturale și românești. În plus, dacă ea m-a învățat importanța îngrijirii tenului prin natură, cu asta aș vrea și eu să o impresionez. Mai ales că noua gamă aduce inovație prin complexul Poliplant Microbiom Protect, format din Equibiome și plante din flora locală, complex ce ajută la restabilirea și menținerea echilibrului microbiomului pielii. Vă spuneam de războiul bacteriilor? Așa nici nu trebuie să existe căci în echilibru domnește farmecul.

Sursă: Farmec

Gama asigură un program complet de îngrijire prin:

  • Apă micelară;
  • Fluid demachiant;
  • Cremă hidratantă;
  • Cremă antirid SPF 15;
  • Cremă antirid nutritivă;
  • Cremă CC Matifiantă;
  • Cremă anticearcăn antirid;
  • Booster vitalitate și strălucire.

Eu vreau să încerc crema CC Mediu Matifiantă Microbiom Protect pentru că, de mult, caut o modalitate naturală de a înlocui clasicul fond de ten, iar aceasta conferă tenului un aspect natural, estompează imprefecțiunile, netezește textura tenului și protejează împotriva agresiunii factorilor externi.

Sursă: Farmec

Pe bunica sunt convinsă că cel mai tare o să o încânte crema Antirid Microbiom Protect SPF 15 căci ”soarele poate fi dușmanul tenului” este o altă vorbă de-a ei, iar crema are factor de protecție solară, dar și alte ingrediente naturale pe care știu că bunica le apreciază, de exemplu, vitamina A cu acțiune împotriva stresului oxidativ.

Crema anticearcăn antirid va fi un aliat minunat pentru diminuarea ridurilor. Uleiul de măsline, ceara de albine și Aquaxylul refac funcția de barieră a pielii și asigură un nivel optim de hidratare al acesteia.

Noua gamă Gerovital Plant mi se potrivește, dar mai ales bunicii, de aceea se află în punga de lângă mine pentru persoana care m-a învățat cum să am farmec și să nu mi-l pierd, având grijă de mine. O văd pe peron! De data aceasta, chiar te pup, cobor din tren!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

 

Experiența mea la Therme

1

Dacă locuiești în București sau în apropiere sunt convinsă că ai auzit de Therme, poate deja ai fost. Dacă încă ești în căutare de recenzii și păreri dacă merită să te relaxezi la Therme sau mai degrabă la o piscină obișnuită, trebuie să știi că e mai mult decât un spațiu de bălăceală.

Dacă ai fost deja, dar doar într-o zonă și ești curios dacă merită să plătești în plus pentru celelalte, te voi lămuri în acest articol. Fă-te comod, relaxează-te și imaginează-ți că citești acest articol înconjurat de palmieri, în aer simțindu-se miros de minerale din micuțe piscine ce promit minumi pentru sănătate. Bun, deja țe-am transpus în atmosfera Therme, probabil la zona preferată de mine, The Palm, fiind cea intermediară. Dacă vrei să mergi cu copiii, trebuie să știi că cei sub 16 ani nu au voie la această zonă, doar la Galaxy.

La Therme sunt trei zone: Galaxy, The Palm, Elysium. În principiu, ai toate informațiile pe site-ul lor, e foarte detaliat, dar bineînțeles că este descrierea lor, adică doar cu bune. În plus, informația este împrăștiată peste tot, de aceea m-am gândit să fac și eu un ghid al ”bucureșteanului relaxat”.

Ce zonă să alegi când mergi la Therme?

Nu vreau să detaliez prea mult despre zone, căci găsești în detaliu pe site, și ce activități poți să faci, și de ce facilități te poți bucura, dar pot să-ți spun care e zona mea preferată și ce mi se pare că e esențial de știut.

Dacă plătești pentru o zonă mai scumpă ai acces gratuit în toate celelalte (mai ieftine), dacă plătești pentru cea mai ieftină și te decizi că vrei să vezi cum sunt și celelalte zone, poți să o faci, dar vei plăti o taxă. La Galaxy vei da peste mulți copii, tobogane, zgomot. Este zona în care vrei să mergi cu familia. Eu în zona asta m-am bucurat doar de tobogane, pentru care nu am așteptat mult la coadă, căci am fost atentă la perioadele în care merg. Te sfătuiesc și pe tine să-ți alegi cu grijă zilele și orele, căci orice loc aglomerat atrage neplăceri: cozi, mult timp de așteptat, nervi și va strica experiența relaxantă. Eu nu am fost în weekend, ci în timpul săptămânii pe zi sau în programul cu preț special de “EVENING SPECIAL”, adică de luni până joi după ora 20:00. Nu știu exact cât de aglomerat devine în weekend, dar de fiecare dată când am fost erau multe șezlonguri goale, loc de stat la bar, nu aveai de așteptat la zona de mâncare, deci perfect. Galaxy mai are și alte modalități de distracție și relaxare: piscină cu valuri, piscină de relaxare, restaurant, saună umedă etc.

The palm e zona mai liniștită, nu vor fi copii în jurul tău. Și aici găsești saună umedă, saltele cu hidromasaj, o piscină cu bar etc. Pentru toate facilitățile și activitățile care au loc poți să consulți programul dat pe site. De exemplu, miercuri, la zona The palm, te poți bucura de:

Aceasta e preferata mea, căci poți să înoți, poți să stai în mici bazine cu sare, magneziu și alte minerale, să te bucuri de o băutură la bar, să ieși în exterior. Ce să mai! E zona care mie mi se pare cea mai relaxantă, dar poate să aibă legătură și cu faptul că nu sunt mare amatoare de saună. Încep să mă plictisesc la saună, mi se încinge pielea, îmi simt respirația grea.

Sauna umedă o suport cu greu, mi se pare înecăcioasă și îmi vine mereu să tușesc, cele de la zona Elysium sunt mai interesante (fiind saune uscate), fiecare cu specificul ei, am prins chiar și un program la una dintre saune, în care scopul a fost purificarea cu ulei esențial de Cedru Texas, Pin Negru și Patchouli. Mi-a plăcut, dar nu pot să spun că m-aș întoarce la Therme pentru cele 6 saune uscate de la Elysium, însă aș face-o pentru piscina de la The palm. Saunele uscate și o micuță piscină cu seleniu și zinc sunt ce orefă în plus această zonă. Aici găsești și un duș în formă de cală, cu apă rece pentru a te răcori după saună, dar nu se înghesuia nimeni la ”adăpostul” petalelor imense când am fost eu.

Pentru ce să-ți faci griji?

Griji” s-ar putea să fie un cuvânt mare, dar sunt câteva aspecte cărora trebuie să le acorzi atenție.

  1. Șlapi, am văzut și câțiva oameni care mergeau în picioarele goale. Nu e igienic și nici permis la Therme să nu ai papuci;
  2. banii. Dacă îți propui să mergi la Therme trebuie să fii pregătit să cheltui o sumă de bani. Poți verifica prețurile de intrare pe site, dar dacă vrei să mănânci sau să te bucuri de hidromasaj, acestea vor costa în plus. Plătești mai mult și dacă vrei să închiriezi prosop sau halat, dar nu te obligă nimeni să nu le iei de acasă;
  3. să-ți faci duș înainte de a intra în apă;
  4. dacă vrei să mergi cu autobuzul, să verifici orarul autobuzelor gratuite Therme;
  5. să nu pierzi brățara pe care ai primit-o la intrare, altfel va trebui să achiți vreo 200 de lei;
  6. Să nu uiți să-ți faci măcar o poză cu care să te mândrești prietenilor. Eu am:

Pentru ce să nu-ți faci griji?

  1. Unde îți pui telefonul și restul lucrurilor. Vei primi un dulăpior în care lucrurile tale vor fi în siguranță. Dar ce faci cu cheia? O pui în slip? Ei bine, nu! O ții la mână, căci e brățara despre care îți scriam mai sus;
  2. că nu vei avea ce face. Indiferent de cine și cum ești. Vei găsi ceva de făcut. Nu știi să înoți? Nicio problemă! La Therme nu te duci să înoți, poți să citești pe șezlong, să stai la saune sau în piscină la bar, savurând un cocktail. Din contră, îți place să înoți? Vei avea spațiu destul, în cazul în care nu te duci de sărbători sau într-o perioadă extrem de aglomerată.
  3. că nu vei avea ce să mănânci. Toate zonele au restaurante, autoservire sau snack bar, sigur vei găsi ceva și pe gustul tău. Eu sunt vegetariană și tot nu am murit de foame.
  4. dacă depășești timpul inițial, o jumatate de oră costă doar 3 lei în plus, deci nu e o avere, așa că nu trebuie să te streseze nici că ai plătit trei ore, dar ai depășit un pic timpul.

Eu până acum m-am simțit de fiecare dată bine, iar sfatul meu principal și cel mai important ar fi să nu dai iama la Therme de sărbători, căci asta fac toți și te vei trezi că aștepți o oră, două numai să-ți iei de mâncare. Dacă ai un buget prestabilit, încearcă să te ții de el, nu de alta, dar cum pentru orice doar bifezi brățara, te ”poate fura peisajul” și să te trezești la final că ai de plătit 500 de lei.

Eu zic că merită, măcar să vezi dacă îți place și ți se potrivește. Distracție plăcută!

Sursele pozelor: Therme.ro și arhiva personală.

Aer, clădiri și portocale de Valencia

4

Probabil prima mea vacanță a fost când aveam un an, părinții fiind mereu echipați cu o imensă umbrelă de soare multicoloră, care ocupa mai mult spațiu decât mine și sora mea, în mașină. Îmi amintesc că în fiecare an ne făceam vacanța în România, devenise rutină, așa că nu-mi pot aminti foarte multe de când eram atât de mică, sigur plângeam mult, eram un stres inutil și deranjam tot hotelul noaptea. De ce nu mă lăsau la bunici? Cred că, asemenea celor de la Christian Tour și ei susțineau Dreptul la vacanță. Cum? Nu știai? Christian Tour susține Dreptul la vacanță! Uite și logo, ca să te convingi!

Prima mea vacanță, pe care mi-o și amintesc cu forța unui uragan încărcat de emoții pozitive, a fost în Spania. Era prima dată când ieșeam din țară, așa că la vestea plecării, am țopăit de fericire câteva săptămâni până s-a concretizat. Până la aeroport, în București, mai aveam de făcut un drum de 4 ore cu mașina. Mai știți umbrela? Ce bine că nu ne lăsau în avion cu ea! Mi-am putut, în sfârșit, întinde picioarele. Îmi amintesc, înainte de a urca în mașină, că bunica stătea cu mâinile strânse ghem la inimă și mi-a zis șoptit:

– Tu, cea mai mică! Ce emoții trebuie să ai!
Eu, cu mândria cuiva care nu se consideră ”mică” la 13 ani, am strigat:
– Hasta la vista, baby!
Am intrat în mașină ignorând bombănelile. Bineînțeles că în avion stătea să-mi sară inima, dar când a venit o domnișoară înaltă și mi-a adus un vas acoperit cu staniol, mi-a trecut toată neliniștea. Dacă te lăsau să mănânci, cât de rău putea să fie? Nu ar fi riscat ei să-și murdărească avionul cu resturi regurgitate.

Ajunsă în Valencia am simțit gustul libertății, chiar dacă eram pe banii părinților, pe cazarea lor și toate cele. Până și lista cu obiective turistice era făcută de mama. M-am benoclat eu mult la listă, dar am înțeles ce era acolo abia când am început să le vizităm rând pe rând.

Îmi amintesc un parc imens, am mers câteva ore bucurându-mă de mirosuri îmbietoare și priveliști fabuloase. Este vorba despre grădinile Turia, ulterior aflând și povestea râului Turia, care în urma unei furtuni a inundat zona, iar după ce au deviat cursul râului, au apărut tot felul de planuri pentru albia rămasă, printre care construirea unei autostrăzi. Oamenii s-au revoltat, așa a apărut acest parc de 9 km.

În Centrul Vechi am fost de mai multe ori și am băut cu toții câte un ceai ca să ne punem pe picioare și să străbatem arhitectura art nouveau a străzilor. Se află multe obiective turistice, inclusiv Catedrala Valenciei și turnul El Miguelete, de unde vezi cea mai reușită panoramă.

Noi am vizitat și Arena Coridelor, care are o arhitectură impresionantă având în vedere că Valencia este al treilea oraș ca vechime din Spania. Mă bucur că nu am văzut nicio luptă cu tauri, nu aș fi suportat un astfel de show, dar face parte din cultura lor, așa că merită să dai un ocol de dragul clădirii superbe.

Părinții mei la Arena Coridelor

În Spania am mâncat cele mai bune portocale!

Tata și portocalul

Sigur că cel mai mult îmi amintesc plaja, iar cu bronzul m-am întors în țară și a ținut până vara urmatoare. Nisipul era fin și alb, apa caldă și plaja imensă. Imediat ce am scăpat de rochiță, cu costumul de baie pe sub, am alergat împleticindu-mă în apă. Alergam, alergam, mult timp, cred că mă umplusem de stropi de sudoare pe frunte până când apa mi-a ajuns la bărbie. Am scăpat repede de ei, intrând cu capul complet sub apă. Enervată că sora mea nu voia să-mi dea salteaua gonflabilă am luat-o singură la picior pe malul mării, plaja din Valencia fiind lungă, lungă. Părea că dacă merg într-o singură direcție, e foarte simplu să mă întorc. Avea logică, dar nu logica naturii, din moment ce nu-mi luasem un punct de reper. Nu am putut să aproximez cât am mers, ca să știu cât să mă întorc. Am început să plâng. Cu lacrimi mari ca atunci când aveam 5 ani și mă rătăcisem pe plajă în Mamaia. Atunci mă salvase cineva. Acum oamenii se uitau la mine, dar vorbeau spaniolă așa că i-am ignorat, prefăcându-mă că nu înțeleg nimic. Am ieșit de pe plajă, pe o străduță cu magazine și nu a durat mult până am simțit o durere ascuțită în călcâi. Călcasem, desculță fiind, pe o sticlă, care deja era crăpată. Neobișnuită prezența ei acolo, având în vedere cât de curată era Valencia. În sticlă era un mesaj: ”Todos los caminos llevan a Roma”, am închis ochii și am repetat: “Toate drumurile duc la Roma”. “Roma” mea nu era locul unde aveam cearșaful pe plajă, ci hotelul unde stăteam. M-am uitat în jur, știam magazinele care mă înconjurau, deci știam unde suntem cazați. Mai mult șchiopătând, decât mergând, am ajuns în cameră, care era deja descuiată de părinții mei ce se așteptaseră să mă găsească acolo când dispărusem de lângă ei. Mai că se urcaseră pe tavan de îngrijorare. Nu au fost prea încântați când au văzut rana, am și acum un mic semn, alb, abia vizibil, dar eu am învățat o lecție foarte importantă: soluția e în fața ta sau în ceea ce mă privește, e sub talpa ta, trebuie doar să te uiți cu atenție în jur.

De ce am povestit asta? Pentru că susțin Dreptul la vacanță! Te invit și pe tine să-ți amintești prima vacanță sau cea mai faină și după ce ai făcut asta, stiu că nostalgia te-a lovit, cum mi s-a întâmplat și mie, așa că îți recomand vacanța cu Christian Tour. Că alegi destinația primei tale călătorii sau o cu totul alta pentru noi provocări, ai ce găsi pe sufletul tău!

Articol ce-și începe călătoria în competiția Spring SuperBlog 2019.

Experienţele sunt decoraţiunile personalităţii noastre

3

Viaţa începe acolo unde frica se termină!” Osho

Fericirea nu e ceva gata făcut, ea vine din faptele tale. – Dalai Lama

Fiecare experienţă este o oportunitate.” Paul Ferrini

Toate aceste citate au trezit ceva în tine, nu-i aşa? Dar dacă aş fi continuat cu o listă mai lungă, ţi-ai fi pierdut interesul, sunt convinsă. Dacă pentru moment un citat bine plasat ne dă o senzaţie, ne face să ne gândim un pic la viaţa noastră, nu ţine mai mult de câteva secunde, căci ce se păstrează permanent în inima noastră, sunt sentimentele, iar astea se trăiesc doar experimentând şi descoperindu-te.

Eu încă sunt în proces de a mă cunoaşte pe mine însămi. Cred că toată viaţa învăţăm, dar, în acelaşi timp e important să ai coloană vertebrală, să ai principii clare, cu care să fii împăcat şi în care să crezi.

În ceea ce mă priveşte, una dintre valorile mele de suflet, la care ţin enorm este familia, însă am fost şi eu copil plângăcios, care arunca cu jucăriile, dar şi mai dureros, cu vorbele. Despre asta voi scrie imediat, căci se leagă de întâmplarea pe care vreau să ţi-o povestesc astăzi. O întâmplare cu nervi, naivitate, frică, dar, în final, cu descoperiri interesante.

Înainte, vreau să recunosc că dacă citatele de mai sus mi le amintesc destul de rar şi nu-mi influenţează prea mult modul în care mă raportez la viaţă, există o expresie cu care mă trezesc des pe buze: “când viața îți dă lămâi, fă limonadă!“. E plin de astfel de expresii care există pentru că niciodată o situație nu e atât de rea cum pare. În psihologie, se spune că ce ne afectează, nu e ce se întâmplă, ci cum ne raportăm noi la asta, deci totul ține de noi, de cum putem transforma o întâmplare nefericită într-o lecție.

Să faci din lămâi, limonadă, implică acţiune. Să faci ceva, să experimentezi storsul lămâilor, să guşti limonada, să fii inventiv, să te joci cu cantităţile de lămâi. De cele mai multe ori, acțiunile și atitudinile noastre ghidează întâmplările. Dacă atitudinea potrivită deschide ferestre, după ce uşile s-au închis, cea nepotrivită s-ar putea să deschidă podeaua spre o groapă imensă. Însă nu ne naştem învăţaţi, nimeni nu le ştie pe toate, iar toţi suntem diferiţi, gândim şi ne raportăm diferit, chiar şi dacă am trece prin situaţii similare.

Să fugi nu va rezolva niciodată nimic!

Atitudinea mea din copilărie, după ce am aflat că nu voi primi o păpuşă din aceea care vomita şi căreia trebuia să-i schimbi scutecele (nici acum nu pot să înţeleg de ce-mi doream ceva atât de scârbos) a fost să urlu, să ţip, deşi nu aveam chiar 4 ani, ci vreo 8. Dar uite, că în era în care internetul nu ţinea copiii aţintiţi de ecrane, ne ataşam de obiecte, iar ce ne ţinea ocupaţi, erau planurile (secrete). În seara respectivă aveam să trăiesc experienţa vieţii mele, şi aşa a fost, dar nu cum mi-am imaginat.

Planul era să plec de acasă şi să găsesc o casă de copii, unde auzisem eu că erau copiii fără părinţi. Dacă nu voiau să-mi ia un bebeluş, pentru mine însemna că sunt suficient de mare să trăiesc în felul meu.

M-am născut într-un oraş mic, nici acum nu cred că există un cămin de copii în zonă. Oricum, în seara aceea, m-am dus la culcare înainte de ora mea obișnuită, am refuzat să citim împreună povestea de seară, pe motiv că eram prea obosită. Mi-am scos schiţele cu oraşul, la care lucrasem încă de când eram în parc. Era o schiţă sumară, care oricum nu avea trasate decât drumurile pe care le cunoşteam, iar pe acele drumuri, ştiam deja că nu există nicio casă de copii. Însă, aveam de gând ca pe parcurs ce descopeream străzi, să le desenez. Aşa că m-am înarmat cu stilou şi creioane, bineînţeles că şi colorate. Doar nu puteam rata vreun copac de pe marginea drumului, nu? Ghiozdanul meu nu mai avea niciun caiet în el, ci instrumentele supravieţuitorului: harta şi creioanele. A, da, şi o pâine întreagă, o jumătate de salam şi o roată de caşcaval.

Când am auzit uşa de la dormitorul părinţilor închizându-se, am descuiat-o pe cea de la intrare şi am luat-o la fugă. Eram în cele mai bune haine, o rochiţă cu buline pe care trebuia să o port la serbare şi dres alb pregătit de mama ca pentru a doua zi să-l port la uniforma şcolară. Nu mă puteam prezenta la casa de copii oricum. Casa pe care mi-o imaginam eu, semăna cu cea a păpuşii Barbie. Cine s-a gândit la geacă? Abia când am ieşit din bloc, vântul rece m-a salutat năpraznic, dar să mă întorc nu mai era o opţiune. Dacă mă auziseră?

Aşa că mi-am continuat drumul, extrem de curajoasă, cu pieptul umflat şi bărbia un pic mai sus decât ar fi fost normal. Nu a ţinut totuşi decât vreun minut, căci deşi eram încă pe drumul cunoscut, nimic nu mai părea ca-n amintire, iar de pe schiţă nu înţelegeam nimic. Parcul care la lumina zilei era plin de râsetele prietenilor mei, iar leagănele luceau în soare, deveniseră teritoriul câinilor pregătiţi de război cu oricine le-ar fi invadat teritoriul. Aşa că am accelerat pasul, ţinând ochii aţintiţi doar spre pantofii mei albi, care se distingeau pe asfalt. Cu gândul: “dacă nu-i văd, nu mă văd”, am tot mers. Pierdusem noţiunea timpului, iar când lătrăturile furioase nu se mai auzeau nici măcar din depărtare, m-am trezit pe un drum luminat slab, înconjurat de copaci. Unde erau casele? Probabil unde erau şi câinii din curţi, pe care-i abandonasem, la fel ca pe cei maidanezi.

Când simţi că nu mai poţi, acceptă ajutor!

Mai important decât casele, unde eram eu? Ştiţi senzaţia aceea când toţi muşchii îţi sunt încordaţi şi îţi auzi inima bătând? Eu nu cred că o voi uita vreodată. Nu-mi simţeam nici lacrimile, dar sigur erau acolo, căci o voce m-a întrebat:

— Vrei un şerveţel?

Am izbucnit în lacrimi.

— Bine, presupun că nu vrei decât să inunzi drumul.

Era o fată cu zâmbetul pe buze, avea probabil vreo 20 de ani.

— Ce-i cu tine aici? a insistat fata.

— Maria, ce faci acolo, unde ai plecat? s-a auzit şi un băiat

Atunci am văzut în depărtare un foc şi mi-am dat seama cât de frig îmi era. Maria a intuit şi m-a invitat să mă alătur. În continuare nu mă mişcam, nici nu mai plângeam, cel mai probabil nici nu mai respiram.

— Unde sunt părinţii tăi?

— Acasă, am reuşit să bâigui, dar imediat mi-am amintit de “Scufiţa Roşie“, aşa că am vrut să-i pun piedică şi să fug, dar am reuşit doar să-mi pun piedică şi să pic.

— Hei, eşti bine? Nu o să-ţi facem nimic, dacă vrei să pleci, pleacă, dar unde te duci?

— Acasă.

— Ştii cum să ajungi?

— Nu, am bâiguit printre lacrimi care au ţâşnit şi mai violent când am văzut gaura din dres şi genunchiul roşu.

— Ok, hai lângă foc, să dezinfectăm rana asta şi să reuşim să te ducem acasă.

Dezinfectatul a însemnat să toarne puţin alcool peste genunchi, de am crezut că urletul s-a auzit până acasă. Iar când spun alcool, mă refer la ceva tărie, ceea ce nu i-a convenit deloc băiatului. M-au lăsat lângă foc, iar ei discutau în şoaptă, probabil ce să facă cu mine.

Până la urmă, au decis să sune la poliţie, dar nu aveau semnal, iar de condus nu puteau, pentru că băuseră. Băiatul părea destul de bosumflat, dar s-a înveselit când a văzut salamul, pe care l-au tăiat cu un briceag şters tot cu tărie. Am ronţăit cu toţii din ghidul supravieţuitorului, iar Maria a descoperit harta.

— Asta e casa ta?

Am aprobat din cap.

— Iar aici e o grădiniţă?

— Da, cea la care am fost când eram mică.

— Ştiu unde stai! E la zece minute distanţă.

Maria a început să râdă, iar eu mă uitam perplexă. Avusesem impresia că am mers ore.

Am plecat amândouă la drum, lăsându-l pe cel al cărui nume l-am aflat mai târziu, Alex, să roadă la caşcaval. Alex nu ar fi lăsat-o pe Maria să meargă singură, dar nu putea lăsa focul nesupravegheat, iar de mine voia cu siguranţă să scape, aşa că a dat din umeri şi a mai rupt o bucată din pâine.

— De ce voiai să fugi de acasă?

— De unde ştii că am fugit?

— Se vede pe faţa ta.

Din acel moment, s-a creat o complicitate, o legătură între noi. Maria mi-a povestit că a crescut fără părinţi şi a avut o copilărie destul de grea. Mi-a spus despre orfelinat, care nu e o casă din desenele animate, ci un loc cu copii care şi-ar dori părinţi. M-a ajutat să-mi rescriu povestea, să văd cât de norocosă sunt, să am o altă perspectivă asupra vieții.

Am simţit recunoştinţă pentru familia mea, iar o păpuşă-bebeluş părea o dorinţă minusculă comparată cu darul pe care îl primisem în acea seară. Acela de a experimenta din viaţă, real, cu sperietura de rigoare, cu riscul de a mi se întâmpla ceva grav, dar cu lecţia de care am avut nevoie pentru a-mi aprecia viaţa.

Am învăţat mai multe în acea seară, nu doar să apreciez, dar şi că, uneori, dacă ceva te supără, mai bine discuţi şi rezolvi. În plus, de cele mai multe ori, oamenii cei mai dragi sunt cei care te enervează cel mai tare, dar asta nu e rău, căci înseamnă că petreceţi suficient timp împreună cât să se întâmple asta.

Tot în seara aceea, am cunoscut un om minunat, Maria, care în ziua de astăzi are copii. Chiar mă gândesc să-i scriu, să-i propun să facem ceva împreună, să ne reamintim poate chiar de acel moment. Poate o invit la un escape room cu tematică sau un atelier de pictură.

Nu am apucat să vă povestesc finalul, acasă, părinţii nu m-au auzit decât atunci când m-am întors, aşa că au fost mai mult şocaţi, decât panicaţi, iar în ghiozdan, gol de mâncare, la fel ca frigiderul, căci de acolo luasem totul, am găsit pe spatele hărţii desenate câteva felii de lămâie cu mesajul: “Când viaţa îţi dă lămâi, fă limonadă!“.

Cu cât mai multe experienţe, cu atât mai multă viziune!

Acum, dacă mă mai enervează cineva, nu mai fug, ci îi propun să ne bucurăm împreună de o activitate, de o experienţă inedită, care să ne ajute să gestionăm furia şi să îmbunătăţim legătura dintre noi.

Cei la care apelez sunt Experimenteaza.ro, căci ştiu că voi găsi orice m-ar interesa: cursuri, activităţi pline de adrenalină, experienţe dezvoltare personală sau tot felul de excursii şi vacanţe. Oferă alternative excelente la clasicele cadouri de care ne-am plictisit, chiar și companiilor, care în loc de un plic cu bani, ar putea să lase pe birourile angajaților plicuri personalizate cu vouchere inedite.

Eu zic să-ţi oferi experienţa de a te uita pe site, iar intuiţia îmi spune că va deveni şi furnizorul tău de experienţe, nu doar al meu. Experienţele te conturează ca individ, sunt ca nişte tablouri pline de învăţăminte, pe care nu le ţii în casă, ci în suflet.

Iar când simţi că ai prea multe de povestit sau îţi place foarte mult să creezi poveşti, poţi chiar să te bucuri de un curs de scriere. Uite motivele pentru care eu am făcut unul:

Apropo, ştiai că scrisul e şi terapeutic? De mult ori, dacă treci printr-o experienţă negativă, despre care scrii, te simţi mai bine, eliberat. Dacă ştiam asta la 8 ani, probabil nu eram pe punctul de a fi muşcată de câini, ci aveam o carte scrisă până acum. Dar cel mai probabil nu aveam carte, căci nu poţi scrie dacă nu ai experienţe.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Fotografiile sunt din sursele sponsorului (Experimenteaza.ro).

Cu un ceas inteligent #StaiAcasă eficient

1

Unii dintre noi stăm deja în case de vreo trei săptămâni, dacă nu mai mult. Nu e ușor, nu are cum să fie, dar știm cât de necesar e. Mie mi-a plăcut întotdeauna timpul petrecut în casă, mă simțeam în siguranță, în largul meu. Chiar dacă eram între petreți mă simțeam liberă, căci era spațiul în care puteam sta cu spatele pe canapea, cățărându-mi picioarele pe zid pentru a-mi satisface dorința de a diversifica ritualul meu de exerciții fizice.

Numai că așa mă simțeam înainte. Cu toate veștile proaste de la televizor, cu ambulanțele care se aud pe stradă, cu faptul că nu poți să-ți îmbrățișezi prietenii, nici măcar bunicii nu-i mai poți vedea, am simțit că energia bună pe care o aveam în casă, se dusese. Dispăruse și fusese înlocuită de un val de deznădejde, deloc productiv, mai ales pentru un om care caută inspirația în orice. Îmi place să scriu, e una dintre activitățile pe care încerc să o practic cel mai des în spațiul meu personal, numai că deși aveam tot timpul, nu mai reușeam. Ca și când faptul că nu mai pot avea plimbări lungi în parc, că nu mai pot alerga în aer liber, să călătoresc, să vizitez oameni, sorbise din mine plăcerea de a crea. Mi-am dat seama că nu e în regulă, că e cazul să mă regăsesc, să mă redescopăr, să văd din nou casa ca pe o prietenă, doar de atâtea ori mi-a fost refugiu, nu închisoare.

Căutând inspirația, am realizat că pentru a putea scrie, nu e suficient să te așezi în fața laptopului, ci ai nevoie de timp ca ideile pe care le-ai cernut să crească, iar în acest timp e bine să te deconectezi de la sarcina principală de ”a scrie”, în cazul meu, și să faci orice altceva te face fericit. Fără pozitivitate nu există puterea de a crea, dar cum gestionezi timpul? Cel mai simplu, printr-un ceas. Acest element mai mic ca palma, care rostește prin intermediul limbilor lui esența vieții echilibrate.

Viața echilibrată e cea organizată cu activități necesare, dar și cu cele plăcute, acestea fiind diferite pentru fiecare. Dar ce faci când îți pierzi plăcerea pentru a face tot ce te făcea fericit înainte? Ar fi o idee să aduci în ritualul zilnic un element nou, mai ales dacă ritualul s-a schimbat. De exemplu, eu am un accesoriu pe care-l port constant, chiar și-n casă, ba chiar și-n apă. Dacă geanta, mărgelele și pălăriile stau neatinse, smartwatch-ul mă însoțește în toate activitățile care mă ajută să-mi găsesc inspirația.

Când mă gândesc la ”ceasuri damă”, îmi dau seama că sunt o grămadă care îmi plac, iar în ceea ce privește ceasurile smart le apreciez pe cele de la Garmin care oferă o multitudine de opțiuni pentru monitorizarea diferitelor activități fizice (ciclism, înot, alergare etc.), care au GPS și monitorizare a pulsului și stresului. De fapt, au mult mai multe funcții, pe unele nici nu le exploatez la adevăratul potențial, dar ce știu sigur este că cele pe care le folosesc mă fac, cu siguranță, mai fericită. Îmi place mult și aplicația lor, Garmin Connect, unde există o grămadă de exerciții fizice pe care le poți descărca sau poți crea unele personalizate. Știu că există cazuri în lume în care smartwatch-urile au salvat vieți, anunțându-l pe cel care îl purta că ceva este în neregulă, chiar dacă nu erau simptome evidente.

Câteva dintre preferatele mele, care mi se pare că arată foarte bine, dar au și caracteristici pe măsură sunt:

Folosesc un smartwatch atunci când…

Un smartwatch e util în orice context, poate chiar să-ți anunțe contactele în caz de vreun accident, dar pentru asta trebuie să-l ai conectat la telefon. Poate să-ți monitorizeze nivelul de energie pe parcursul zilei, să te anunțe dacă ești deshidratat, poți chiar să plătești cu el. Să recunosc că pe mine mă ajută să-mi monitorizez și ciclul menstrual?

Bineînțeles, totul depinde de modelul pe care îl alegi, acesta trebuie să fie în acord atât cu dorințele tale din punct de vedere estetic, cât și de necesități. Partea bună e că găsești o mulțime de modele pe www.watchshop.ro din care poți alege, atât la categoria ”ceasuri de damă”, cât și la categoria ”ceasuri bărbați”. Nu ai cum să nu găsești brandul și ceasul care ți se potrivește. De exemplu, eu, dacă mă gândesc să-i fac un cadou prietenului meu, e indicat să mă orientez la cele hybrid care combină mecanismul unui ceas quartz cu cel smart. Așa se poate bucura și de notificări social media, e-mail, alarmă, calendar, monitorizare somn, conexiune Bluetooth, dar va arăta și cum își dorește, putându-l asorta stilului său, în general, casual elegant. În orice caz, nu ar mai avea nicio scuză să nu-mi răspundă la mesaje.

#TimpulPetrecutAcasă este cu siguranță mai plăcut cu accesoriul potrivit, iar dacă ochelarii de soare în această perioadă nu pot fi folosiți decât pentru a te uita la bec, ceasul inteligent poate să-ți facă viața în casă productivă și distractivă, cel puțin, pentru mine reușește cu brio.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Sursa fotografiilor cu ceasuri este WatchShop.ro. Sursa fotografiilor din primele două cartonașe care se întorc este unplash.com, iar cea pentru următoarele trei este pixabay.com.