Most popular

    Gânduri

    Home Gânduri

    Gânduri dinainte de Paștele din Vremea Coronavirusului

    By
    Cătălina
    -
    2

    Oare după acest episod, în istorie, lumea se va raporta la împrejurările dinainte de Coronavirus și de după coronavirus? Oare va rămâne ca un episod cu o anumită denumire catastrofală în istorie așa cum s-a întâmplat cu ciuma pe care o cunoaștem ca Moartea Neagră?

    De-a lungul timpului au existat tot felul de epidemii, dar nu despre asta mi-am propus să scriu azi. Nu voi face un traseu al acestora în lume sau în Europa, căci îmi propusesem ca acest articol să fie despre Paște. Pur și simplu, un gând scurt despre ce simt acum, la orele târzii din noapte.

    Cred că e anul în care Paștele va fi destul de trist. Nu pentru că nu mă voi distra sau pentru că nu voi cumpăra bunătăți (am făcut asta deja, am în plan câteva rețete foarte interesante), ci pentru că, pentru moment, lumea se simte gri.

    Nu am fost niciodată adepta petrecerilor zgomotoase, a plimbărilor dese de la un prieten la altul, nici determinată în respectarea tuturor tradițiilor religioase. Sunt convinsă că au mai fost ani în care de Paște nu am făcut cine știe ce. Probabil, au mai fost momente când am fost doar cu familia acasă și am ciocnit câte un ou roșu. La fel cum am avut revelioane pe care le-am petrecut cu colegii de cămin jucând cărți, dar ce se simte ciudat, acum, este că nu poți alege.

    Cine e vinovat?

    Nu o fi nimeni vinovat sau poate suntem cu toții. Poate trebuia să închidem granițele mai devreme, poate trebuia să fim mai precauți, poate nu trebuia să mințim că am venit din străinătate (cei care au făcut-o)… Multe scenarii care nu rămân decât discuții meschine, umane, inutile în fața realității, aceea că trecutul nu se poate schimba. Nu ne rămâne decât viitorul. Că luăm lumină, că alegem să credem că totul e o conspirație, că devenim paranoici și anixioși, că începem să urâm necunoscuții sau medicii care lucrează la spitalul de boli infecțioase, toate aceastea sunt decizii și vin din frică. Știm cât de geniali, dar cât de firavi suntem și ne tremură nădragii în fața ideii că am putea dispărea.

    Se simte straniu să știi că nu poți să alegi dacă petreci cu părinții, cu prietenii sau singur de Paște.

    Cred că e primul an în care îmi voi vedea părinții de Paște prin videocall. Bine că există, nu? Dar, cumva, asta te face să constați și mai tare cât de departe ești de libertate. Te face să simți kilometri fără ca măcar să-i fi traversat.

    O perioadă stranie. O perioadă ciudată. Genul de perioadă pe care nici bătrânii care au trecut prin războaie nu o înțeleg. E perioada în care toți ne ocupăm mintea și mânile cu tot felul de activități pe care nu le-am încercat niciodată până acum doar ca să fim ocupați. Doar pentru a nu ne lăsa mintea să conștentizeze în ce mocirlă suntem de fapt.

    Frica, prietenă sau dușmancă?

    Am citit despre oameni care s-au apucat să gătească deși nu o făcuseră niciodată. Am văzut tot mai multi oameni din anturajul meu apucându-se de tutoriale cu creații pentru copii (și eu am făcut asta, până la urmă asta e nișa în care mă aflu). Tot mai mulți își găsesc ocupații ca să nu dispere. Nu că stăm acasă ne sperie cel mai tare, ci că nu știm ce se va întâmpla. Nu înțelegem unde va duce totul. Orice schimbare sperie.

    Teama e o emoție esențială omului, pe care cu toții am urât-o. Știi frica dinainte de un interviu? Pare injustificabilă pentru acel moment, dar dacă ne gândim la atacurile care se dădeau în preistoric, parcă e bine să-ți fie frică. Doar nu vrei să te arunci direct în săgeata inamicului, nu?

    Frica s-a născut pentru supraviețuire. De ce e important să reținem asta? Pentru că, poate, uneori, e bine să o conștentizăm, să ne ponderăm, să avem grijă de noi și de cei dragi.

    Nu voi spune să stai acasă, nu voi spune nici să pleci la rude. Nu voi spune nimic despre ce să faci pentru că, pentru moment, simt că nimeni nu e în măsură să facă asta, nimeni în afară de tine însuți. Fii responsabil! Ascultă-ți instinctele! Acționează fiind conștient de ceea ce faci!

    Paște cu gânduri pozitive, cu bunătate, cu dăruire! Paște fericit!

    Pământul e ”cartea” ce merită explorată!

    By
    Cătălina
    -
    7

    „Vacanţă vară 2019” sunt cuvintele care îmi răsună în minte. Să te hotărăşti unde pleci e dificil. Scriam într-o altă postare că vreau să călătoresc mai mult prin România, apoi m-am simţit nostalgică pentru căldura din Grecia, marea din Bulgaria sau portocalele din Spania. Am luat un burete imaginar şi am şters aceste destinații din minte, nu pentru că nu m-ar atrage, ci pentru că m-am hotărât ca în acest sejur 2019 să vizitez o ţară necunoscută mie, ce e drept, m-am lăsat inspirată de Dalai Lama: „O dată pe an, du-te undeva unde nu ai mai fost înainte”. Așa că am apelat la doi specialişti, chiar reprezentanţii oficiali ai tărilor respective. Cei doi au primit un dosar detaliat despre mine, despre hobby-urile mele, unde am fost în ultimii ani, ce caut să descopăr în vacanță și le-am spus cele trei motive pentru care călătoresc:

    Acum îi am în faţa mea: o doamnă şi un domn. Pe ea am confundat-o cu mama, în primă instanţă, mai ales că a venit cu poza asta imprimată pe tricou:

    Egipt – Luxor, pe malul Nilului

    Ştiu cât de mult iubeşte mama Egiptul pentru multitudinea de obiective turistice şi misterele pe care acestea le ascund. Cred că s-a aliat cu doamna din faţa mea, i-a făcut machiajul, a coafat-o la fel ca pe ea însăşi ca să acceseze latura mea emoţională. Domnul e înalt, cu o figură serioasă şi sper ca din mapă să nu scoată un bisturiu. E în regulă, a scos o serie de documente despre Tunisia, printre care şi poza asta:

    Tunisia – Zidurile și minaretul Marii Moschei din Sousse

    Deşi figuri demne, le simt încordarea, fiecare aşteaptă să fie primul care să mă convingă să vizitez ţara pe care el o reprezintă. Femeia i-a luat-o înainte. Vocea guturală mi-a reamintit că nu e mama, ci o doamnă foarte documentată despre Egipt.

    – Conform dosarului tău, pe care l-am studiat, consider că destinaţia ideală este Egipt, mai exact Hurghada, pentru peisajele impresionante, fauna subacvatică şi amplasarea avantajoasă pe Malul Mării Roşii. Este o destinaţie modernă, viaţa de noapte este cea mai ofertantă din Egipt. Clima este prielnică în orice moment, apa este caldă şi clară! Sigur că poți să optezi şi pentru o excursie în Luxor și să te bucuri de o corazieră pe Nil. Dar le voi lua pe rând..

    – Nu te grăbi! E cazul să-mi spun eu părerea – a întrerupt-o domnul înalt – ar trebui să alegi Tunisia, şi aici te bucuri de vreme călduroasă, plaja din Sousse fiind o alegere minunată. În Tunisia vei găsi oameni prietenoşi, ospitalitatea face parte din tradiţia lor. Hainele colorate ale localnicilor, marea de un albastru cristalin și urmele civilizaţiilor antice te vor face să simţi că eşti într-un alt univers.

    – Te asigur că şi în Egipt pare că păşeşti într-o lume cu totul nouă. Ai impresia că piramidele ”cresc” în Europa?​ Indiferent de cât de multe muzee care provin din Egiptul antic ai admira în Europa, ele au un alt farmec atunci când sunt ”acasă”.

    Sunt deja impresionată de argumentele celor doi, însă mă văd nevoită să impun reguli, altfel se vor întrerupe la fiecare frază. Pe rând, îi voi lăsa pe amândoi, să-mi dea câte 3 motive pentru care să vizitez destinaţiile propuse de ei și să-mi spună cum pot ajunge să călătoresc acolo.

    3 motive pentru a vizita Hurghada:

    1. Croazieră pe Marea Roșie

    Marea Roșie e unul dintre puținele locuri în care există recife de corali nealterate, așa că o croazieră combinată cu scufundări o să îți ofere amintiri de neuitat.

    sursă: pixabay.com

    2. Ideal pentru aventură

    Poți să faci snorkel pentru a înota cu peșii și să admiri coralii sau să optezi pentru scuba diving și să vezi țestoase marine sau poate vreun rechin. Dacă îți place mai degrabă să fii la înălțime, atunci optează pentru Kitesurf și zboară cu ajutorul vântului deasupra mării calde.

    3. Accesibilitate

    Din Hurghada e simplu să optezi pentru excursii, cum ar fi la Cairo și să admiri Marea Piramidă din Giza sau poți să mergi la Luxor pentru a ajunge la Valea Regilor, valea cu morminte în care se odihnesc regi și faraoni. În plus, din țară până la Hurghada se fac cu avionul doar 3 ore.

    Colossi lui Memnon, Valea Regilor, Luxor, Egipt
    Sursă: https://christiantour.ro/blog/

    3 motive pentru a vizita Sousse:

    1. Plimbare în largul mării

    Din Portul El Kantaoui se pot închiria yachturi pentru croaziere relaxante pe Mediterană, iar orașul va căpăta un alt aer privit de la distanță, așa că poți să surprinzi în câteva poze clădirile deosebite sau să te bucuri de fructe de mare sau pește, acestea făcând parte din bucătăria tunisiană.

    2. Relaxare la Hammam

    Hammam sunt băile turcești, o modalitate excelentă de a te relaxa după ce ai vizitat toate obiectivele trecute pe listă, neapărat și Colosseumul Roman El Jem, un amfiteatru impresionant ridicat în anul 238.

    3. Bazarul ”Souq Er Ribba”

    Aici a fost suficient să-mi arate poza ca să-mi dau seama că nu o să mă abțin și o să mă întorc în țară cu câteva accesorii neobișnuite, achiziționate de la vechiul bazar al orașului, ce redă atmosfera medievală.

    Cum ajungi în Hurghada? Dar în Sousse?

    La această întrebare ambii reprezentanți s-au pus de acord și au strigat: ”vacanță cu Christian Tour”. Nu s-au putut abține să nu-mi spună că ”de 22 de ani, Christian Tour creează câte un drum spre fiecare vis și peste 1 milion si jumătate de români s-au bucurat de vacanțe perfecte în tot acest timp.”

    Iar eu le-am dat dreptate și m-am uitat pe câteva opțiuni pe care mi le-au arătat. M-au îndrumat să intru pe site pentru a afla mai multe detalii.

    Trebuiau să-mi facă alegerea ușoară, dar au complicat-o pentru că acum vreau să merg și în Tunisia, și în Egipt. Voi alege pentru anul acesta Egiptul, prea semăna doamna cu mama, iar la anul, Tunisia. Deocamdată, am dat o fugă la Zilele Christian Tour ca să caut oferte, a avut loc în București Mall în weekendul 13-14 aprilie, dar și în alte orașe.

    Arhivă personală

    Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019
    Sursa fotografiilor (la care nu s-a precizat deja): christiantour.ro

    De ce mi-e milă de vloggerul Colo?

    By
    Cătălina
    -
    2

    Trebuie să recunosc că până acum două zile nu auzisem niciodată de Colo, pe numele lui real Alexandru Bălan. Cu toate că are peste 800 de mii de urmăritori e clar că nu fac parte din publicul lui. Neavând nicio statistică, dar urmărind puțin canalul lui zilele acestea, am ajuns la concluzia că publicul lui sunt puștii, în principal băieții.

    Discuțiile între băieți și pe vremea când eram eu adolescentă excaladau în tot felul de dubioșenii și scârboșenii. Iar fetelor le-au plăcut întotdeauna bad guys, deci cred că de fapt, Colo reprezintă o mentalitate bine înrădăcinată în cultura noastră, a românilor, așa cum americanii, oricât de liberi și de cool ar părea pentru noi, au avut dintotdeauna probleme rasiale.

    Ce a spus Colo de a stârnit ura tuturor?

    Sursa: Casa FILIA

    Am văzut o petiție care a adunat la momentul actual în jur de 40.000 de semnănuri pentru ca vloggerul Colo să fie „interzis de pe internet”. Mie mi-e milă de el…

    Mi-e milă de Colo pentru că…

    Are nevoie de validare în fiecare moment. Are nevoie să folosească în povești violența verbală și înjurături pentru a fi „interesant”.

    Trăiește cu frica faptului că își va pierde în orice moment faima, de aceea încearcă să fie din ce în ce scandalos. Să fie inedit, dar șocant ceea ce spune.

    Nu mai e un puști. Are 27 de ani. Să nu știi că nu tot ce gândești se vorbește, ține deja de „prostie”, nu de experiență. Iar dacă filmuletul era de acum un an, tot peste 25 de ani avea.

    Trăiește în minciună pentru „faimă”. A recunoscut în filmulețul în care își cerea scuze că story-urile lui sunt înflorite și inventate. Dar și iubita lui a recunoscut în încercarea de a-i lua apărarea.

    Cu adevărat un cuplu solid. Îmi amintește un pic de cuplul Ceaușescu. Se iubesc, dar fac rahatul praf până la capat împreună. Nu de alta, dar se pare că nu o deranjează să fie material de circ:

    Mi-e milă că nu reușește să aibă fraze coerente, fără dezacorduri.

    Că nu a știut să se înconjoare de femei excepționale pentru că a ales să nu le vadă așa. El a ales să-și vadă colegele ca niște „moarte” așa cum a declarat.

    Nici după scandal nu a realizat că ce a făcut nu e o glumă, ci o greșeală. Iar de asta îți poți da seama tot în clipul cu scuze. Unde, în loc să-și ceară scuze femeilor pe care le-a jignit, alege să se adreseze brandurilor și influencerilor.

    Mi-e milă de noi

    Dar mai tare mi-e milă de noi. Mi-e milă că imediat a fost ajutat să-și repare mașina din donații. Mi-e milă că firmele îl sponsorizează fără să știe ce fel de conținut face, doar urmărind cifrele. Dacă l-ar fi și urmărit pe „ambasador”, ar fi știut că filmulețul în care se ia de minore e foarte vechi, de vreun an. Mi-e milă că deși ne oripilăm în fața declarațiilor lui Colo, știm și noi vreo 5 persoane care au aceeași gândire. Mi-e milă că noi, părinții, nu reușim să îi învățam pe tineri ce e just și ce nu. Mi-e milă că suntem oi. Mi-e milă că nu înțelegem că un astfel de om are nevoie de îndrumare, nu de și mai multă ură. Mi-e milă că deși clipurile cum e cel de mai jos se află pe internet de mult, abia acum ne oripilăm:

    Mi-e milă că am contribuit la a-l face și mai faimos. Mă bucur totuși că e un exemplu de „așa nu”.

    Nu cred că Alexandru Bălan e un om rău. Cred doar că e o dovadă a ceea ce face dorința de faimă din unii oameni. Pentru că, din păcate, orice am susține, ne place scandalul. Nu doar nouă, oamenilor moderni, ci dintotdeauna. Desenele animate au violență pentru că încă din copilărie asta ne face atenți și conectați, trezește ceva în noi. În trecut, existau gladiatori, războaie, violuri, crime, se ardeau „vrăjitoare”, erau sclavi. Iubim filmele sângeroase. Citim cărți despre care auzim că au fost interzise în anumite perioade cu interes. Ne atrage orice e inedit și ușor „interzis”.

    Lumea e un loc straniu, chiar și de Paște

    By
    Cătălina
    -
    3

    “Mergem în Tunisia, mergem în Tunisia!”. Pardon, nu mergem în Tunisia, așa cântam eu și prietenul meu când încă speram să câștigăm o excursie. Nu s-a întâmplat, însă: “Mergem în Sibiu! Mergem la Valea Zânelor!”. Avem un itinerariu pentru acest Paște, de aceea, m-am scos și nu am stat în bucătărie nici măcar 15 minute. Mă rog, am stat de dimineață să fac un sandwich. Nu se pune, nu?

    Nu despre ce fac Paștele acesta vreau să scriu. Nu încă, ci mi-am dat seama că indiferent dacă petreci Paștele pe drumuri, acasă așteptând musafirii sau pe la rude, profitând de cozonacii făcuți de cei mai harnici, ești norocos că nu îl petreci în anumite zone din lume.

    Avem și în România o grămadă de obiceiuri, mai stranii sau mai banale, dar nu pe asta mă voi axa. Dacă în zona Brașovului se aruncă buzduganul, nu au decât! Mie oricum mi se pare simpatic cum, oameni în toată firea, ne entuziasmăm la ouăle vopsite și atunci când învingem la spartul lor. Sigur că e o tradiție mult mai profundă de atât, dar privită din afară, dacă aș fi un observator care nu știe nimic despre Paște, mi s-ar părea hilar, așa cum mi se pare biciuirea fetelor în Cehia. Chit că se face cu nuiele create manual din salcie și decorate cu panglici, nu aș vrea să mă nimeresc pe acolo. Poate doar dacă aș crede cu adevărat că salcia îmi va transfera vitalitate și fertilitate, așa cum spune tradiția. Cu același scop, în Slovacia se aruncă apă pe femei.

    Sursă: www.welcometobratislava.eu

    Ramurile de salcie sunt decorate și în Finlanda de copii cu o săptămână înainte de Paște. Salcia fiind primul copac care anunță venirea primăverii. A doua zi, copiii merg costumați, un fel de Halloween am putea zice, și primesc dulciuri și bani. Mie îmi amintește un pic și de colindețe. Așa că Finlanda ar fi foarte distractivă pentru copii și o risipă de iepurași de ciocolată pentru noi.

    Ceva mai departe, în S.U.A, la Casa Albă, copiii s-ar distra rostogolind ouă cu o lingură imensă, o tradiție de peste 130 de ani. Acum s-a extins și se organizează chiar mai multe concursuri.

    Sursă: www.whitehouse.gov
    Fotografie realizată de Joyce N. Boghosian

    Poate mai puțin plăcut pentru copii ar fi în Bulgaria când cea mai în vârstă dintre femei freacă obrajii copiilor cu primul ou înroșit. Oare ce se întâmplă dacă se înroșesc deodată mai multe ouă? Începe, exact ca la noi, lupta dintre ouă. Care ou e mai puternic? Păi… ăla de lemn, eu deja l-am ascuns pe al meu în mânecă. Diferența dintre noi și bulgari ar fi că ei ciocnesc ouăle și de pereții bisericii.

    Amatorii de omletă ar trebui să viziteze Franța. În fiecare an se face o omletă din 4500 de ouă in cea de-a doua zi de Paște în Haux. Iar asta e o omletă făcută din 15000 de ouă în Bessières:

    Sursă: https://www.nbcnews.com

    Dacă te afli în Grecia vei vedea numai ouă colorate roșu, reprezentând sângele lui Isus Hristos. Ai grijă totuși dacă te duci în Corfu. Localnicii aruncă vase pe geam pentru “a sparge ghinionul”.

    Indiferent unde petreci Paștele, cât de mult ții la tradiții, e o ocazie minunată de a te înconjura de oamenii dragi. E și un prilej de a căuta liniștea și de a îți umple inima cu lumină și înțelepciune. Paște fericit cu mult parfum oriunde te-ai afla, nu doar în Ardeal!

    Cu picioarele pe bancă

    By
    Cătălina
    -
    1

    O fetita de 7-8 ani care nu astepta autobuzul (probabil n-a prea mers cu el) se plimba cu mama pe stradă. Dintr-o săritură ca de iepurași s-a urcat cu piciorele pe banca pusă în stație și exacalada ba una, ba alta (fiind două apropiate). Mama, fără reacție, a înaintat și doar o aștepta. Mamă aranjată, vopsită, om în regulă care poate face parte și din anturajele noastre. O fi copil, dar nu de 2 ani ca să nu-i poți explica faptul că acolo se așează oamenii. Care uneori pun și palmele. Și chiar dacă nu le-ar pune, nu de Covid, dar tălpile târâte pe jos știți câte bacterii și fungi pot să poarte? Nici eu, dar conform specialiștilor și pe lenjeria de pat sunt bacterii, darămite pe jos. Tot escalada dintr-o parte în alta băncile până m-am apropiat de una dintre ele și i-am zis cu tonul meu drăguțo-autoritar (oamenii care lucrează cu copii și-l descoperă): „drăguțica (maimuțica – așa nu i-am spus) oamenii se așază acolo”. Nu tu scuze, nu tu „n-am știut”, nu tu „nu mi-am dat seama, nu se mai repetă”, doar a fugit la mama care o aștepta liniștită. A fost ca și când n-am zis nimic. Și-au continuat drumul. Ce treabă aveau ele cu muritorii de rând care circulă cu STB?

    Nu pare grav, nici nu e, dar vine cineva cu pantaloni scurți, se așează și după nu știe de ce a luat vreo boală de piele. Nu că aș avea impresia că-i curată banca, doar scriu și eu așa, ca să nu mă plictisesc.

    Niciodată, dar niciodată nu le-aș spune părinților cum să aibă grijă de copiii lor, dar le-aș reaminti să fie empatici, să se gândească la cei din jur, să-și amintească faptul că nu te naști știind cum să te speli pe cap, că periajul zilnic nu e opțional, că nu sunt singuri pe lume nici ei, nici copiii lor. Nu de alta, dar lumea pe care o construim cu toții acum, e cea în care vor trăi copiii atunci când nu vor mai fi „doar copii”.

    La semafor

    By
    Cătălina
    -
    6

    Un om trece pe roșu. La semafor sunt o fată și un băiat, frați, împreună cu tatăl lor.
    Copiii: Tati omul ăla a trecut pe roșu!
    Tati: Uite ce trotinetă!
    Copiii: Omul ăla a trecut pe roșu!
    Tati: Uite! Acum e verde.
    Copiii: Nenea ăla a trecut pe roșu!!!
    Tati(văzând că nu are scăpare): Nu cred!
    Copiii: Ba da, ba da!
    Tati: Nu cred, nu cred!

    Of, măi Tati :)) Spune-le adevărul și gata! Mă întreb cum o să fie când o să-l întrebe pe Tati de unde vin copiii: “nu cred, nu cred că vin copiii, winter is coming, copiii nu“.
    A fost drăguț! Părinte în dificultate striga fața tatălui, iar semaforul era verde, dar obrajii roșii.

    E ca atunci când…

    By
    Cătălina
    -
    1

    Am cautat în dicționar să văd ce înseamnă viață și e definită ca timpul, șirul de evenimente cuprins între naștere și moarte. M-am gândit la viata mea, la definiție și am concluzionat că nu este o definiție corectă. Pentru că viața nu se traduce în evenimente, ea curge mai lin sau mai abrupt în fiecare secunda și evenimentele doar ne marchează pe noi oamenii într-un mod sau altul.

    Să mănânci o înghețată cu iubitul în parc nu este un eveniment și totuși este viață, dar să te îneci cu inelul de logodnă în timp ce savurezi cu nesaț înghețata, sigur este un eveniment important. Și cumva te marchează nu pentru ideea de a fi cerută de nevastă, cât prin modul și mai ales emoțiile pe care ți le-a trezit.

    Viața curge lin, e ca atunci când ești copil și mănânci, alergi în curte la bunici și te joci cu toate vietățile, dormi și razi și apoi o iei de la capăt. E ca atunci când doi oameni se îndrăgostesc și lumea capătă culoarea curcubeului și pare mai buna. E ca atunci când ei înșiși o transformă prin veselia, dragostea și inimile roșii din pluș, încărcate cu speranța pe care o răspândesc.

    sursă: Pixabay

    Viața curge și abrupt, e ca atunci când cineva drag îți face cu mâna și se duce mai aproape de Dumnezeu și te veghează de acolo. E ca atunci când viata ta sau a celor dragi atârnă de un fir de ață și Dumnezeu îți scoate în cale un doctor minune, un om cu suflet de aur și ești salvat în cele din urmă.

    Viața curge și se scurge printr-un tăvălug de emoții, de oameni, de culori, de fapte și mai ales de cuvinte spuse și nespuse. Viața se ascunde și în cele mai mici încăperi, o găsești și în inima unei furnici si în agilitatea unui purice, asa cum o găsești și în decadența unui om rău sau speranța unuia bun.

    Viața este un soi de academie de muzică, e ca atunci când asculți Beethoven și deodată te învăluie Aretha Franklin, ca apoi sa te înviorezi pe ritmuri de Beatles și să intri în agonie cu Avicii. Dar e și o academie de jocuri. E ca atunci cand ii bați pe toți la remi, faci cubul Rubik și te împotmolești la o ghicitoare.

    Sursă: Pixabay

    Și mai e și o cafenea. E ca atunci când bei o cafea buna și citești o carte și deodată cineva îți toarnă venin pe bluză, în suflet și în condei și îți spune: Eu plec, tu ramai sa plătești. Și plătești in ani cu stres, cu munca, cu ambiții deșarte sau împlinite, iar când nu îi mai ai, îi cauți în amintiri, în vorbe bune, în dulcegării mai dulci ca mierea și ai fi în stare sa dai toți banii pe ele. Și viata e clipa și tu o fracțiune de secunda, e ca atunci când ești, respiri și dintr-o dată nu mai ești, ai dispărut și lumea a devenit un loc mai tăcut.

    E ca atunci când arunci o privire înapoi și îți zici zambind: Ce călătorie frumoasă am avut, ce bine ar fi sa o pot lua de la început!

    Sursă Pixabay

    Pentru această scriere emoționanță îi mulțumesc Oanei, de la HR Passion. Deși marea ei pasiune rămâne domeniul resurselor umane, Oana poate scrie despre orice și a dovedit-o prin acest text, dar și prin cele pe care le găsești pe noul ei blog InimaDinCuvinte.

    SuperBlog a fost super și-n 2020

    By
    Cătălina
    -
    1

    Indiferent de situație, SuperBlog rezistă, iar asta nu reușește decât să mă bucure. Un an greu care n-ar părea astfel uitându-te la multitudinea sponsorilor și premiilor care s-au câștigat la SuperBlog.

    SuperBlog a avut gală anul acesta. Cu organizare și eforturi, Claudia și Albert au reușit să creeze un cadru tare plăcut pentru toți concurenții, partenerii și sponsorii SuperBlog. Deși n-am ținut niciun discurs, fiind extrem de ocupată, recunosc că am intrat din când în când pe transmisiunea live pentru a mă încărca cu emoțiile celor curajoși.

    Cine e pe podium?

    La finalul competiției se pune mereu această întrebare: ”Da’ câștigătorul? Cine-i?”

    Ei bine, eu cred că toți participanții sunt câștigători într-un fel sau altul. Unii au câștigat doar câte o probă, alții au căpătat experiență, o rutină de a scrie pe blog sau au cunoscut persoane interesante. De aceea, vă felicit pe toți!

    Totuși, pe podium pe află trei fete extrem de talentate. Cu două dintre ele am avut șansa să fac cunoștință personal și să descopăr că pe cât sunt de ambițioase, pe atât sunt de prietenoase.

    Pe locul al treilea se află Mara Rus cu blogul Incabinadeproba care scrie organizat, cu subtitluri, imagini mari, iar aspectul blogului este elegant. Felicitări, ai potențial de a câștiga o viitoare ediție!

    Pe Diana-Elena Gole, clasată pe locul al II-lea o cunoaște întreaga comunitate SuperBlog ca pe un om extrem de ambițios. Ce-mi place mult la Diana este că ambiția ei nu are legătură doar cu concursurile, ci cu orice își propune. Scrie constant pe blogul De-ale Dianei, ea fiind bloggeriță de mulți ani. Eu o citesc cu drag, și nu mă refer doar la articolele din competiție, ci la recenzile despre cărți, la interviuri și sfaturile pe care le oferă. Diana e blogger în adevăratul sens al cuvântului. Are și un grup pe Facebook în care ne provoacă de fiecare dată să fim activi și să ne ”prindem degetele în discuții”.

    Câștigătoarea de anul acesta este Oana Pană, cu care eu am mai tot avut discuții. Oana mi-e dragă! E plină de creativitate și cred că în cazul ei, exercițiul a fost cheia succesului.

    Oana a luat pauză de la o ediție de SuperBlog, cea din primăvară, dar cred eu, că a urmărit de pe margine (se poate să mă însel). Oana îmi pare studioasă, „își face temele, documentarea”, și-a ascuțit instinctul de a „simți sponsorii” și toate acestea combinate cu talentul de a așterne cuvinte au făcut-o câștigătoarea acestei ediții, cu toate că a avut o penalizare de 10 puncte întrucât a întârziat cu înscrierea unui articol.

    Recunosc că Oana mi-a atras atenția de la prima ediție la care am participat, atunci când a câștigat proba unui sponsor care, în acea perioadă (haha, ce copil eram!) mi s-a părut foarte greu de mulțumit. Am știut că are potențial și că poate descoperi, într-o temă dată, „acel ceva” care s-o scoată din banal, dar să n-o arunce în penibil. Anul acesta a participat cu blogul Inima din cuvinte.

    Felicitări, Oana! Tu știi cât de dragă îmi ești și mă bucur că faci parte din gașca cu trofeu!

    De ce am vorbit un pic despre câștigătoare?

    Pentru că la SuperBlog participă oameni faini. Nu doar cei de pe podium, ci majoritatea sunt prietenoși, amuzanți, pasionați de discuții și dornici de a te ajuta.

    Pe mulți dintre ei îi poți descoperi și în podcasturile SuperBlog.

    SuperBlog 2020 a ajuns la final, dar o nouă ediție se anunță în primăvară așa că exersează, scrie, ambiționează-te și ”ia-le premiile”.

    Anul Cărții – 2019

    By
    Cătălina
    -
    3

    Pasiunea mea pentru cărți a existat încă din școală, așa că atunci când am aflat că anul 2019 e declarat Anul Cărții, m-am bucurat, mai ales că în anii de facultate nu am avut timp să mai citesc pentru mine, pentru sufletul meu. La începutul anului am dat o comadă pe unul dintre site-urile mele preferate de cărți și s-au adunat câteva zero-uri la sumă, iar acum mă gândesc pe unde să le pun într-o garsonieră în care locuiești comod doar dacă ai o valijoară de haine și cam atât. O metodă voi găsi.

    Fiind 31 ianuarie, ultima zi de ianuarie din anul 2019 cu mintea concentrată pe orice altceva în afară de treaba pe care o am de făcut (care e multă și implică să învăț texte pe de rost) mi-am amintit de România Citește, proiect care urma să fie lansat și vizează promovarea lecturii în clase. Nu am găsit mai nimic. Nici nu știu, a fost lansat? Nu a fost? Sigur că am găsit romaniaciteste.ro, o inițiativă cu același scop, dar inițiatorii sunt cei de la Fundația Culturală Ideea Europeană. Am mai tot căutat, ”România Citește – Klaus Iohannis”, am găsit ”România Educată”, proiect timid din punctul meu de vedere, dar nu sunt profesor și nici măcar elev nu mai sunt. Am obosit, nu am număr de la nicio instituție de la care să aflu mai multe, așa că am reununțat să mai caut. Dacă e pentru elevi, să fie de bine! Dacă știi mai multe ca mine, foarte bine, nu mă supăr să-mi dai link-uri, chiar mă bucur, iar dacă pur și simplu ești ”la sentimentul meu”, asta e, nu avem decât să sperăm că va fi mai bine. Până atunci să citim și să scriem noi, cei care putem și vrem. Fericirea mea stă în faptul că în 2018, vânzările de cărți au fost în creștere.

    Cum aș afla că sunt însărcinată?

    By
    Cătălina
    -
    131

    M-aș trezi cu ochii mici și părul ciufulit ca în oricare altă dimineață. Aș apela cu încredere la șervetelele mele intime cu bicarbonat de sodiu și aș spera că barza drăguță de pe etichetă mă va face să nu le confund cu cele faciale.

    Sursă: www.facebook.com/pg/BarzaTest

    Atunci, trezită de pasărea aducătoare de copii mi-aș da seama în ce zi suntem. Dată trecută de mult de perioada mea menstruală. Aș încremeni pentru un moment, apoi aș răstălmăci dulăpiorul după testul de sarcină Barza Clasic sau dacă aș vrea l-aș putea folosi pe cel cu determinarea săptămânii. De ce testul Barza? Pe lângă faptul că e recomandat de Societatea de Obstretică și Ginecologie, e și primul test de sarcină din România. Dacă eu aș fi la prima sarcină, de ce să nu folosesc primul test apărut? Doar a avut peste 25 de ani de perfecționare… Mă rog, cu siguranță l-aș folosi și la a doua, și la a treia, și la… Mai bine mă opresc, nu-i așa? Cred că, de fapt, are legătură cu fascinația mea asupra Berzei, această pasăre de poveste despre care am mai scris.

    Aș avea o grămadă de produse Barza. Sigur că m-aș enerva groaznic până aș găsi testul în dulapul “minune” și m-aș uita cu jind la multitudinea de plasturi împotriva durerilor menstruale. Entuziasmul m-ar face să vorbesc cu ei: “Sper să vă mai folosesc abia peste cel puțin 9 luni!“.

    Și uite că un mesaj simplu, din doar două linii m-ar face să pun muzica asta:

    Să mă înfig în borcanul cu cremă de ciocolată și să îmi aștept viitorul soț cu mâna pe laptop pentru ca atunci când intră, să apăs repede pe YouTube pentru piesa asta, exact la secunda 39, ca să audă clar mesajul: Put a ring on it!

    Sigur că l-aș pune să-mi maseze tălpile căci mi-aș intra din prima în postura de gravidă. Dar ce? Să fac lucrurile pe jumătate? În metrou m-aș așeza ostentativ cu mâinile pe burtă și oamenii s-ar întreba, probabil, dacă sunt constipată, dar, de fapt, eu aș știi că sunt doar atinsă de barză. Și uite așa, ar începe drumul meu cu multă limonadă în plan, că să reușesc să fac față grețurilor. Cu mult stres pentru ceilalți pentru că vă dați seama că v-aș bombarda cu articole despre picioarele mele umflate sau despre pofta de murături din toiul nopții.

    Mai târziu, articolele ar fi despre cumpărături și frustrări: cum să dau aceeași bani pe care îi dau pe o bluza de-a mea, pe una de 5 ori mai mică?

    Rezultatul ar fi o mică bilă cu păr negru, cu fața umflată și cu râs cristalin. Dar de unde? Va fi probabil la fel de zgomotos ca un megafon. Până acolo vor trece niște ani, acesta fiind doar un exercițiu de imaginație!

    Barza e neobosită și sper să vină atunci când o chemi și îți dorești! Ajutoare pentru când vă răsare gândul frumos și înfricoșător sunt testele de ovulație și cele de fertilitate. Produsele Barza, cu siguranță, vor fi pregătite pentru când te vizitează cea reală!

    Am de oferit un set complet de produse Barza. Ce ai de făcut?

    1. Lasă-mi părerea ta în comentariu sau spune-mi cum ai aflat sau cum ar fi să afli că ești însărcinată
    2.  Like pe Pagina de Facebook Cătălina Popa 
    123Page 1 of 3
    © Newsmag WordPress Theme by TagDiv