Ești autonom atunci când te descurci în diverse situații, când știi unde să apelezi pentru ajutor când ai nevoie de el.
Ești autonom atunci când îți cunoști drepturile, iar când nu, te informezi.
Ești autonom când știi de Autonom.
De ce scriu asta? Pentru ca și eu am aflat de ei in cadrul competiției Superblog și m-au provocat să țin minte numărul 021.9111. Nu a fost nevoie să zică de două ori, căci i-am văzut utilitatea, ca dragostea la prima vedere. Pentru fixarea cunoștințelor mă gândesc să facem un scurt test de intuiție. Sper să te distrezi în timp ce afli informații care îți vor fi cu siguranță utile. Pentru a fi intuitiv trebuie să știi câteva informații despre Autonom, cum ar fi că este cea mai extisă companie de mobilitate din România. Ce să mai! Să învățam interactiv!
Interactiv și distractiv ai aflat informații extrem de utile chiar dacă nu ești șofer, căci nu se știe niciodată când te sună vreun prieten, iar cuvintele: ”asistență rutieră pentru toate situațiile la numărul 021.9111” vor țâșni cu mândrie, dar ca un real ajutor pentru prietenul tău, căci acum tu știi că:
Beneficiezi fără niciun cost de auto de înlocuire, dacă ești partea păgubita într-un accident rutier, simplu, în doar 4 pași. Costul este decontat de asiguratorul șoferului vinovat.
Prin numărul de asistență rutieră 0219111 ai acces la nivel național la toate serviciile necesare în cazul unui accident: asistență rutieră, platformă, tractare, depanare și auto de înlocuire.
Ești informat acum! Faci parte din procentul foarte mic de șoferi (1%) care știu că au dreptul prin lege la un vehicul de înlocuire. Ce senzație bună dă asta! Eu sper ca după acest articol să creștem procentul, nu de alta, dar ce bine ar fi fost și pentru mine să știu această informație la primul accident. Nu există șofer care să conducă des și să nu se lovească de diverse situații neplăcute.
Eu, cu principiul ”viața are prioritate” în minte am tendința de a conduce cu atenție și viteză regulamentară, dar nu suntem singuri în trafic, iar uneori inevitabilul se întâmplă. Botul mașinii mele s-a transformat în acordeon, iar asta a fost de curând, deci se modificase deja legea RCA. Aș fi putut să cânt la acordeon relaxată dacă știam că sunând la 0219111 am posibilitatea de a primi o mașină similară cu a mea, cea implicată în accident, pe perioada în care s-ar afla în service. Pentru patru ore de manoperă ai auto de înlocuire o zi. Însă, eu nu am cântat, ci am ”aruncat” o grămadă de bani pe taxiuri, căci aveam multe drumuri de făcut. Uite, în acel moment, neștiința m-a costat bani și nervi. Nu fii ca mine de atunci! Fii informat și informează-i și pe ceilalți. Fii autonom cu Autonom, mai ales că pentru vehiculul de înlocuire nu trebuie să lași depozit și nu ai limită de kilometri pe teritoriul României.
Eu chiar mă gândesc ca de Paște să pun lângă oul de ciocolată un mesaj: ”ai nevoie de asistență rutieră 24/7 în România și în Uniunea Europeană? La numărul 0219111, simplu și eficient, ai personal specializat dispus să te ajute. Așa te reunești cu familia de sărbători relaxat”. Cam atât de importantă mi se pare această informație.
Articolul este scris pentru Spring SuperBlog 2020.
Prima fotografie, cu text, este creată de mine, celelalte fac parte din cele oferite de sponsor.
Interesant e că uneori mă plictisesc scorlând Facebook-ul și îmi trebuie tăria de a închide clapeta laptopului și să-mi amintesc vorba:”doar oamenii proști se plictisesc”, care deja îmi schimbă starea de spirit. Sigur că dacă nu vreau să sting laptopul îmi cumpăr un Macbook și-l las aprins, doar depărtându-mă de el. Glumesc, pot să nu mă plictisesc și cu laptopul în brațe. Așa că voi împărți:
categoria 1 – cu laptop
categoria 2 – cu laptop, dar fără
categoria 3 – fără laptop
Categoria 1
– să te uiți la filme, vloguri sau filmulețe haioase de pe YouTube.
– să-ți stresezi prietenii cu mesaje. S-ar putea să te antrenezi cu unul într-o discuție interesantă până iți dă cu The Big Seen, bineînțeles.
– să citești pdf-uri sau bloguri.
– să înveți un program nou. (Photoshop, Vegas, etc.)
– să scrii (orice te atrage: blog, jurnal în document cu parolă, povești etc.)
– să te joci ceva (Nu exagera! Prăjește creierii cică, deși eu sper că doar pe ai monștrilor din joc)
Categoria 2
Aici combin ce îmi oferă laptopul cu activități ce nu țin de virtual și mă fac să-mi ridic fundul de pe scaun
– aerobic sau exerciții fizice din tutoriale.
– să gătești după instrucțiuni video sau scrieri online.
– să confecționezi origami sau orice altceva din tutoriale online. Poți să faci propriile mărțișoare, un jurnal handmade, eșarfe etc.
Categoria 3
Aici poți închide laptopul sau poți să-l lași în decor cu muzică sau vreun podcast.
– citește! Sigur e ceva în bibliotecă ta de care nu te-ai atins. Poate e momentul să-i dai o șansă.
– gătește cu ingredientele din casă. Ceva simplu, chiar și cartofi prăjiți. Dar poate e o idee bună să încerci să fii un pic mai ingenios. Pune-ți imaginația la contribuție! Ce poate ieși rău? Probabil doar să rămâi flămând.
– fă-i curat! Pare mai degrabă o corvoadă, dar e testat de mine că oferă satisfacție atunci când observi cum încet, încet, îți recunoști casa sub mormanele de haine. E cel mai bun antistres pentru mine.
– colorează! Există cărțile de colorat pentru adulți care au devenit un hobby însemnat printre oamenii secolului nostru.
– ocupă-te de tine! Fă-ți un duș fierbinte, diverse tratamente naturiste sau meditează.
P.S: când scriu “laptop” mă refer la orice device pe care îl folosești cu internet (mai greu cu telefonul).
Am cautat în dicționar să văd ce înseamnă viață și e definită ca timpul, șirul de evenimente cuprins între naștere și moarte. M-am gândit la viata mea, la definiție și am concluzionat că nu este o definiție corectă. Pentru că viața nu se traduce în evenimente, ea curge mai lin sau mai abrupt în fiecare secunda și evenimentele doar ne marchează pe noi oamenii într-un mod sau altul.
Să mănânci o înghețată cu iubitul în parc nu este un eveniment și totuși este viață, dar să te îneci cu inelul de logodnă în timp ce savurezi cu nesaț înghețata, sigur este un eveniment important. Și cumva te marchează nu pentru ideea de a fi cerută de nevastă, cât prin modul și mai ales emoțiile pe care ți le-a trezit.
Viața curge lin, e ca atunci când ești copil și mănânci, alergi în curte la bunici și te joci cu toate vietățile, dormi și razi și apoi o iei de la capăt. E ca atunci când doi oameni se îndrăgostesc și lumea capătă culoarea curcubeului și pare mai buna. E ca atunci când ei înșiși o transformă prin veselia, dragostea și inimile roșii din pluș, încărcate cu speranța pe care o răspândesc.
sursă: Pixabay
Viața curge și abrupt, e ca atunci când cineva drag îți face cu mâna și se duce mai aproape de Dumnezeu și te veghează de acolo. E ca atunci când viata ta sau a celor dragi atârnă de un fir de ață și Dumnezeu îți scoate în cale un doctor minune, un om cu suflet de aur și ești salvat în cele din urmă.
Viața curge și se scurge printr-un tăvălug de emoții, de oameni, de culori, de fapte și mai ales de cuvinte spuse și nespuse. Viața se ascunde și în cele mai mici încăperi, o găsești și în inima unei furnici si în agilitatea unui purice, asa cum o găsești și în decadența unui om rău sau speranța unuia bun.
Viața este un soi de academie de muzică, e ca atunci când asculți Beethoven și deodată te învăluie Aretha Franklin, ca apoi sa te înviorezi pe ritmuri de Beatles și să intri în agonie cu Avicii. Dar e și o academie de jocuri. E ca atunci cand ii bați pe toți la remi, faci cubul Rubik și te împotmolești la o ghicitoare.
Sursă: Pixabay
Și mai e și o cafenea. E ca atunci când bei o cafea buna și citești o carte și deodată cineva îți toarnă venin pe bluză, în suflet și în condei și îți spune: Eu plec, tu ramai sa plătești. Și plătești in ani cu stres, cu munca, cu ambiții deșarte sau împlinite, iar când nu îi mai ai, îi cauți în amintiri, în vorbe bune, în dulcegării mai dulci ca mierea și ai fi în stare sa dai toți banii pe ele. Și viata e clipa și tu o fracțiune de secunda, e ca atunci când ești, respiri și dintr-o dată nu mai ești, ai dispărut și lumea a devenit un loc mai tăcut.
E ca atunci când arunci o privire înapoi și îți zici zambind: Ce călătorie frumoasă am avut, ce bine ar fi sa o pot lua de la început!
Sursă Pixabay
Pentru această scriere emoționanță îi mulțumesc Oanei, de la HR Passion. Deși marea ei pasiune rămâne domeniul resurselor umane, Oana poate scrie despre orice și a dovedit-o prin acest text, dar și prin cele pe care le găsești pe noul ei blog InimaDinCuvinte.
Indiferent de situație, SuperBlog rezistă, iar asta nu reușește decât să mă bucure. Un an greu care n-ar părea astfel uitându-te la multitudinea sponsorilor și premiilor care s-au câștigat la SuperBlog.
SuperBlog a avut gală anul acesta. Cu organizare și eforturi, Claudia și Albert au reușit să creeze un cadru tare plăcut pentru toți concurenții, partenerii și sponsorii SuperBlog. Deși n-am ținut niciun discurs, fiind extrem de ocupată, recunosc că am intrat din când în când pe transmisiunea live pentru a mă încărca cu emoțiile celor curajoși.
Cine e pe podium?
La finalul competiției se pune mereu această întrebare: ”Da’ câștigătorul? Cine-i?”
Ei bine, eu cred că toți participanții sunt câștigători într-un fel sau altul. Unii au câștigat doar câte o probă, alții au căpătat experiență, o rutină de a scrie pe blog sau au cunoscut persoane interesante. De aceea, vă felicit pe toți!
Totuși, pe podium pe află trei fete extrem de talentate. Cu două dintre ele am avut șansa să fac cunoștință personal și să descopăr că pe cât sunt de ambițioase, pe atât sunt de prietenoase.
Pe locul al treilea se află Mara Rus cu blogul Incabinadeproba care scrie organizat, cu subtitluri, imagini mari, iar aspectul blogului este elegant. Felicitări, ai potențial de a câștiga o viitoare ediție!
Pe Diana-Elena Gole, clasată pe locul al II-lea o cunoaște întreaga comunitate SuperBlog ca pe un om extrem de ambițios. Ce-mi place mult la Diana este că ambiția ei nu are legătură doar cu concursurile, ci cu orice își propune. Scrie constant pe blogul De-ale Dianei, ea fiind bloggeriță de mulți ani. Eu o citesc cu drag, și nu mă refer doar la articolele din competiție, ci la recenzile despre cărți, la interviuri și sfaturile pe care le oferă. Diana e blogger în adevăratul sens al cuvântului. Are și un grup pe Facebook în care ne provoacă de fiecare dată să fim activi și să ne ”prindem degetele în discuții”.
Câștigătoarea de anul acesta este Oana Pană, cu care eu am mai tot avut discuții. Oana mi-e dragă! E plină de creativitate și cred că în cazul ei, exercițiul a fost cheia succesului.
Oana a luat pauză de la o ediție de SuperBlog, cea din primăvară, dar cred eu, că a urmărit de pe margine (se poate să mă însel). Oana îmi pare studioasă, „își face temele, documentarea”, și-a ascuțit instinctul de a „simți sponsorii” și toate acestea combinate cu talentul de a așterne cuvinte au făcut-o câștigătoarea acestei ediții, cu toate că a avut o penalizare de 10 puncte întrucât a întârziat cu înscrierea unui articol.
Recunosc că Oana mi-a atras atenția de la prima ediție la care am participat, atunci când a câștigat proba unui sponsor care, în acea perioadă (haha, ce copil eram!) mi s-a părut foarte greu de mulțumit. Am știut că are potențial și că poate descoperi, într-o temă dată, „acel ceva” care s-o scoată din banal, dar să n-o arunce în penibil. Anul acesta a participat cu blogul Inima din cuvinte.
Felicitări, Oana! Tu știi cât de dragă îmi ești și mă bucur că faci parte din gașca cu trofeu!
De ce am vorbit un pic despre câștigătoare?
Pentru că la SuperBlog participă oameni faini. Nu doar cei de pe podium, ci majoritatea sunt prietenoși, amuzanți, pasionați de discuții și dornici de a te ajuta.
Pe mulți dintre ei îi poți descoperi și în podcasturile SuperBlog.
SuperBlog 2020 a ajuns la final, dar o nouă ediție se anunță în primăvară așa că exersează, scrie, ambiționează-te și ”ia-le premiile”.
De obicei, sărbătorile sunt dedicate familiei. Sigur că mulți aleg să se bucure de zăpadă la munte sau să profite de zilele libere pentru a călători. Dar cum o demonstrează și următorul clip, ideea e să fie implicați oamenii dragi din viața ta, familia:
Am petrecut, am mâncat, unii ne-am uitat la televizor, am jucat board games și am băut un pic cam mulți, alții am băut chiar mult și am dansat până dimineața în cluburile cu oferte seducătoare și menite să golească buzunarele, dar să încurajeze râsetele.
Eu nu am făcut bilanțul anului care a trecut. Nici măcar mintal nu mi-am aranjat în ordine întâmplările și evenimentele. La mine timpul curge continuu fără prea multă analiză asupra momentelor care trec, doar bucurându-mă de ele sau învățând ce am de îndreptat sau îmbunătățit.
Nu am de gând să scriu retrospectiva anului 2019 nici acum, dar dacă tu ai nevoie să analizezi anumite situații sau să îți mulțumești pentru anumite reușite, fă-o. Scrie pentru tine, pune pe Facebook sau lasă comentariu aici. Fă cum simți! Căci așa cum începe și serialul “Pablo Escobar, The Drug Lord (Pablo Escobar – Baronul Răului)”: “Aquel que no conoce su historia está condenado a repetirla”. Adică, cine nu-și cunoaște istoria, e condamnat la a o repeta, deci învață din tot ce nu a funcționat și sărbătorește orice reușită!
De ce am scris despre serial? Pentru că mi-am terminat anul cu el. Nu l-am vizionat pe tot, doar părți, pentru că prietenul meu l-a văzut. Despre Escobar am mai citit și am mai văzut filme, dar am înțeles că această versiune – ”Pablo Escobar, Baronul Răului” – respectă destul de îndeaproape biografia marelui traficant de droguri. Mi-ar plăcea să spun că mi l-am notat pe lista cu lucruri de îndeplinit pentru anul 2020, însă pe lista mea se află, din contră, urmăroarea: “să nu mai vizionez seriale sau filme”. Sigur că o să existe excepții când ne referim la anumite capodopere sau o ieșire cu gașca la cinema. Am un motiv întemeiat pentru care nu îmi doresc să mai fac asta (ți-l voi împărtăși mai târziu). Sunt mare iubitoare de filme, dar mai ales de seriale, dar acestea sunt și mari consumatori de timp, de multe ori, fără beneficii contrete în afara divertismentului.
Am stabilit ca în acest articol să scriu despre lista clasică (scrisă sau doar gândită) pe care ne-o facem cu toții când începe un nou an.
Sursă: Pixabay
Știu că există variante în care scrii 100 de activități și experiențe pe care vrei să le încerci, dar eu mi-am propus să fiu practică, așa că mi-am făcut un set scurt de reguli înainte de a mă apuca de listă pentru a nu mă lua valul să scriu doar: “să beau ciocolată caldă cu multă frișcă”, “să îmi cumpăr pijamale cu ninja” sau “să lipesc stickere pe husa telefonului”. E ceva greșit la acestea? Nu, dacă sunt cu adevărat importante pentru tine. Experiențele sunt minunate, doar că acestea sunt activități mărunte care doar aglomerează o listă.
Așadar, regulile după care mi-am organizat eu dorințele sunt:
nu aglomera lista, notează ce e cu adevărat important pentru tine;
gândește măreț, obiectivele trebuie să fie cele pe care ți le dorești real. Poate te lași purtat de imaginație și scrii că vrei un tatuaj cu unicorni sau cu o ancoră doar pentru că sună interesant, te tentează, dar nu ești convins că vrei pentru anul acesta. Eu nu aș nota asta pentru că lista își va pierde din credibilitate. În plus, spre finalul anului s-ar putea să simți responsabilitatea să faci asta, iar unele decizii nu trebuie grăbite;
măreț, dar realist. Când recitești lista, nu ar trebui să ai impresia că citești un roman de ficțiune imposibil de realizat căci nu va mai însemna nimic pentru tine. Fii rezonabil cu tine;
să fii asumat. Să muncești pentru obiectivele sau activitățile pe care le scrii. Dacă notezi: “să câștig la Lotto”, poate e cazul să și joci, nu? Dacă scrii: ”sa tricotez trei pulovere” poate e cazul să începi să o faci, să iei andrelele și să-ți miști mâinile;
fii blând cu tine! Ai dreptul să-ți schimbi lista pe parcursul anului. Așa cum noi ne schimbăm, și interesele evoluează. La finalul anului, chiar dacă nu ai reușit să îndeplinești totul, menajează-te. Nu te frustra. Analizează ce ai bifat, ce nu. De ce s-a întâmplat ceva anume și ce urmează să faci de aici înainte.
Cel mai neproductiv gând e: “încep de mâine”, așa că începe de azi! Dacă nu ți-ai organizat lista, e cazul acum! Nu aștepta să treacă zile până lucrezi pentru obiectivele tale. Puțin în fiecare zi. Chiar dacă nu-ți iese totul, exercițiul tot e mai bun decât stagnarea, decât statul degeaba sau lamentarea că nu faci ce îți dorești cu viața ta.
Lista mea cu obiective o găsești aici, iar pentru că ți-am promis că-ți voi spune de ce nu mă mai uit la seriale, trebuie să dezvălui un alt număr de pe listă, și anume: ”vreau să scriu o carte”. Dacă o voi publica sau va ajunge în coșul de gunoi, nu știu, dar am ambiția de a o termina măcar. Întotdeauna am scris începuturi, însă niciodată nu am fost în stare să termin ceva ce aș putea numi măcar nuvelă, dacă nu roman. Ficțiune am mai scris, dar doar povești, atât pe blog, cât și pe alte site-uri.
Am intrat într-o nouă decadă! La mulți ani! Fie ca tot ce treceți pe liste să se îndeplinească, dar și mai mult de atât! Viața să vă surpindă plăcut, iar anul să fie spumant ca șampania agitată de la cumpăna dintre ani!
Dacă îmi spuneai când aveam 8 ani că sunt păpușă, zâmbeam frumos și mă simțeam flatată, ba chiar din instinct ridicam bărbia atât de sus că nu îmi mai vedeai ochii. La 14 ani deja mă strâmbam la tine, păpușa părând o nulitate din trecut, o Barbie fără creier, sau mai rău gândindu-mă la toate glumele proaste de adolescent cu păpușa Chucky, iar dacă cineva îmi dădea exemplu colecțiile cu păpuși de porțelan, tot ce puteam face era să-mi imaginez cum porțelanul ăla se rostogolește și pică drept în capul omului care doar încerca să fie drăguț. De ce atâta ură? Probabil era doar adolescența și niciun interes de a fi comparată cu un obiect. Un compliment real, cum ar fi un simplu:”ești frumoasă” era mult mai eficient, probabil și acum este.
Între timp, relația mea cu păpușile s-a schimbat. Dacă întotdeauna au avut un loc aparte în jocurile copilăriei cu sora mea prea plină de imaginație, unde mai degrabă mă simțeam spectator decât protagonist, la adolescență și-au pierdut farmecul, ca apoi să-l descopăr într-o formă nouă, când am ajuns la Facultatea de Teatru, la secția de păpuși și marionete. Și aici e ca în Romania, a noastră dragă, dar mică și speriată, unde sistemele sunt învechite și practica se face pe niște păpuși aproape inexistente, pe care erai nevoit să ți le creezi. Durata construcției de păpuși ajungea să dureze mai mult decât aveai timp să repeți cu ele, dar nu contează, unii au reușit performanțe și așa, alții au înțeles doar cât de complexe sunt păpușile, cât de multe tipuri și că nu-i de ei sau de noi.
Dacă marioneta e fragila ce tremură din toate încheieturile susținută de niște fire pe care nu le observă, Bibabo-ul, păpușa populară, e agitată și nebună. Bunraku sunt cu totul fascinante, funcționează mânuite de mai mulți și se aseamănă mult nouă (sau japonezilor). Nu fac teoria păpușilor, doar nu vrea nimeni să-și dea licența, dar știu că noi oamenii suntem și păpușari, ne place să controlăm chiar și un băț (nu degeaba asta e declarată cea mai populară și veche jucărie), dar suntem și păpuși, controlate de păpușari pe care îi știm și în care avem încredere, dar și de unii pe care nici nu-i bănuim.
Vreau mărţişor! Vreau! Vreau să-mi împodobesc pieptul sau mâna, iar ochii să mi scald cu frumuseţe. Eu mi-aştept mărţişorul ca un copil îngheţata după cartofii de la Mcdonald. Sunt o ramură ce aşteaptă de un an să-şi umple braţul de frunze vii şi colorate, iar pentru mine, frunzele sunt mărţişoarele.
Am observat că de la o vreme e o modă în a spune: “Eu sunt cool. Eu nu vreau cadouri. Eu nu sărbătoresc nimic. Eu sărbătoresc în fiecare zi. Vine primăvara în fiecare an. Ce-i așa big deal?”. Ei bine, eu vreau, și o scriu apăsând cu putere pe taste. E un gest de apreciere, e o bucurie comună a unor oameni care au mai prins un an împreună, care se pot bucura că soarele va fi tot mai puternic. Nu îți cer să-ți dai salariul pe un mărțișor. Nu îți cer să mă impresionezi cu un colier extravagant, cum nu încurajez nici consumerismul.
Poți să-mi dai doar şnurul roșu cu alb într-o manieră haioasă. Cum? E treaba ta să te gândești. Ai simțul umorului? Găsești tu ceva. Dacă nu, poate ești creativ. Ia o piatră și picteaz-o, folosește boabe de cafea lipite pe o foaie și fă-mi o felicitare. Desenează ca la grădiniță sau cumpără cel mai ieftin mărțișor, dar ales cu atenție, căutând în cutia de un leu, forma care ţi se pare că se asortează cu ochii mei. Sau poate coșarul îți amintește de copilărie și vrei să împarți amintirea cu mine. Nu te opresc. Ești liber! Eu atât îți spun, vreau mărțișor, chiar dacă e doar un pupic sau o prăjitură decorată cu roşu şi alb.
Dacă iei ceva de pe tarabă, orice, fără să-ți pese, doar ca să fie ceva, așa, pur și simplu, poți să o lași baltă, nu ai înțeles nimic.
Pe 10 noiembrie au loc alegerile prezidenţiale. Tu votezi? Dar ştii ce votezi? Oricum eşti norocos. Nu crezi asta? Eşti norocos pentru că poţi să alegi, pentru că trăieşti în democraţie şi asta înseamnă că tu faci parte din conducere. Cuvântul “democraţie” este de origine greacă, vine de la demokratia, prin alăturarea lui demos, „popor” + kratos, „putere”, rezultând astfel „puterea poporului”. Bine, bine, dar îmi vei spune că nu e atât de simplu, nu e ca şi când te urci la volanul unei maşini şi o conduci. Îţi dau dreptate, democraţia nu e simplă, e foarte complicată şi ne implică pe noi toţi, iar noi nu trebuie să ştim totul despre ea, doar nu am dat la facultatea de studii politice, dar trebuie să ştim să o folosim pentru binele nostru, al poporului, trebuie să înțelegem că e un mod de gândire şi acţiune. E important să ne cunoaştem drepturile şi obligaţiile şi să le insuflăm spiritul democratic şi copiilor noşti. Eu cred că educația pentru cetățenie democratică și educația pentru drepturile omului sunt esenţiale încă din copilărie, căci simţul civic se învaţă.
Mai exact, democrația reprezintă una dintre modalitățile posibile de a organiza un grup de oameni. Este o formă de guvernare inspirată din ideile grecilor cu toate că aceştia nu aveau democraţie în sensul pe care îl cunoaștem astăzi (femeile nu votau, existau sclavi care nu aveau drept de vot), însă nu doresc să fac istoria democraţiei, aceasta se găseşte chiar şi pe Wikipedia. Simplificat e cam așa: când un om conduce se numeşte autocraţie (monarhie, despotism, dictatura), atunci când elitele conduc avem aristocraţie, iar când conduce poporul avem democraţie.
În acest articol vreau să mă axez pe cât de importantă e implicarea noastră şi respectarea principiilor drepturilor omului şi democraţiei. Plătește-ți taxele, implică-te în problemele comunității, semnează petiții online în care crezi, participă la referendum și educă-ți copiii! Înainte de a detalia, vreau să ne gândim la România. Ce știm despre ea și ce ar trebui să fie?
E România democratică?
Există mai multe tipuri de democrații și grade diferite de putere ale instituțiilor statului. România este o republică semi-prezidențială, adică ”prim- ministrul și președintele sunt ambii participanți activi în administrația statului”. Diferă de republica parlamentară, așa cum este, de exemplu, Germania, prin faptul că șeful statului este ales prin vot universal, având un rol mai mult decât protocolar (Câți am auzit de Angela Merkel? Dar de Frank-Walter Steinmeier?). Diferența față de republica prezidențială (de exemplu SUA) este aceea că guvernul este desemnat de Președinte, dar votat de Parlament și este responsabil în fața acestuia.
Conform Constituției România este ”stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.”
România este un stat democratic întrucât avem drepturi și libertăți de care ne bucurăm, ce aș pune sub semnul întrebării este statutul nostru de ”stat de drept”, acesta se referă la punerea mai presus de orice a legii și respectarea acesteia.
Tot în Constituție aflăm că: ”Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”. Asta înseamnă că poporul este cel care are puterea în stat. Dar cum noi suntem milioane de oameni e greu să ne punem de acord de fiecare dată, așa că pentru a ne fi ușor să luăm decizii alegem reprezentanți prin vot direct: parlamentul și președintele. Lor le încredințăm puterea de a lua decizii pe care trebuie să o foloseacă în numele nostru.
The Economist publică anual indexul democrației de unde aflăm care sunt cele mai democratice țări în funcție de cinci categorii generale; alegeri libere şi corecte, funcţionarea Guvernului, libertăţi civile, participare politică şi cultură politică. România s-a aflat în 2018 pe locul 66, asta însemnând o ”democrație defectuoasă”. Totuși, cum putem noi schimba ceva? Nu gândi că votul tău nu contează! Poate că nu se face cu o floare primăvară, dar începe cu una căreia i se alătură mult mai multe. Tu poți fi schimbarea căci o vorbă din popor sună așa: ”Unde sunt mulți puterea crește”.
Deși în fața statului nu avem decât două îndatoriri: să ne apărăm țara și să contribuim la cheltuielile publice (prin taxe și impozite), eu aș adăuga că față de noi înșine avem responsabilitatea să ne informăm și implicăm căci așa cum îți organizezi gospodăria, ar trebui să faci și cu țara.
Cum ne putem implica civic?
1. Informează-te
Asigură-te că îți iei știrile din surse de încredere, citește legile, află-ți drepturile și împărtășește cunoștințele tale. Eu am descoperit Democracy Mania, o platformă de încredere care promovează valorile democrației și militează pentru o comunitate implicată. Poți să semnezi petiții, să votezi în cadrul referendumurilor sau să dezbați pe forum teme de real interes.
2. Susține o cauză
Dacă crezi în ceva, caută o organizație care luptă pentru asta și implică-te, poți să donezi sau chiar să te oferi voluntar.
3. Petiționează
Semnează petiții în care crezi, iar dacă tu ai o problemă care e și a altora poți să inițiezi tu însuți una.
4. Protestează
Nu haotic, dar ai dreptul să o faci pașnic și creativ. E un mod de a atrage atenția asupra unei probleme care să ajungă pe agenda publică.
5. Participă la ședințele publice
Legea nu lasă statul să ia decizii importante fără să consulte cetățenii, așa că poți participa la ședințele Consiliului General sau la dezbateri publice la minister.
6. Semnalează ilegalitățile
Nicio ilegalitate nu dispare de la sine, primul pas este să fie semnalată, fie că ne referim la șpagă, șantaj, violență etc.
7. Educă-ți copiii
După principiile drepturilor omului și democrației:
Arhivă personală și editare proprie
Democrația nu ține de vârstă, chiar dacă nu pot vota, copiii trebuie să își cunoască drepturile pentru a trăi în demnitate. Când drepturile omului nu sunt respectate, oamenii sunt tratați ca și cum n-ar fi oameni.
Când vârsta o permite, copiii ar trebui să fie încurajați să participe în organizații de tineret și organizații non-guvernamentale (ONG-uri) pentru a învăța că pot să se implice chiar dacă nu votează, de exemplu: pot să participe la activități pentru protejarea mediului sau să ajute bătrânii.
Educația nu se face doar în școală, dar aceasta reprezintă o bună parte din viața unui tânăr, astfel că guvernele și profesorii trebuie să se asigure că principiile democrației se regăsesc în ceea ce copiii învață. Și părinții se pot implica, asociații de părinți și tutori există în toată Europa, dar și elevii au un cuvânt de spus în legătură cu ce învață prin participarea la consiliul elevilor (sau sindicat). Aceasta este o asociație formată numai din elevi sau studenți, prin care își pot face auzite părerile și preocupările privind școala.
Sursă: Pixabay.com
O generație de oameni cărora nu le pasă, care cred că indiferent dacă votează sau dacă se informează nu se schimbă nimic, nu e o generație deșteaptă, ci doar una ignorantă. Nu ne dorim să fim sau să creștem o generație indiferentă. Ești parte din democrație și ar trebui să-ți pese.
– Cum a fost tipul de ieri?
– Performant, a spus, răsuflând a dor.
– Performant? Dar ce e el? O mașină?
– Ce înțelegi tu…, mi-a spus în silă și a plecat în camera ei lăsându-mă cu mii de întrebări.
Performanța masculină și cea feminină? Ce înseamnă ele? Cine dă normele a ce înseamnă să fii femeie sau să fii bărbat?
Eternul război Victor/Victoria (bărbat/femeie) se intersectează la grija de sine.
Nimeni nu are dreptul să-ți spună că nu ești femeie adevărată sau bărbat adevărat, însă dacă vrei să demonstrezi că ești un om adevărat, atunci trebuie să te porți ca unul, să ai grijă de tine pentru că oricât de generoasă ar fi fost genetica, pentru a face față timpului, trebuie să apelezi la diverse metode prin care îți arăți respectul pentru tine însuți.
Colega mea e pretențioasă, e o adevărată provocare să o impresionezi. Dacă adjectivul ei pentru a descrie un tip este: “performant” înseamnă că a fost cu adevărat impresionată. Mi-am pierdut privirea în nori și m-am gândit la asta. Cum mi-ar plăcea mie să se îngrijească un bărbat? Ce ar trebui pentru un bărbat să nu fie tabu? Am ajuns la concluzia că ei, ca și noi, ar trebui să-și hidrateze tenul, să se preocupe de igiena corporală și de podoaba capilară.
Eu am încredere în produsele Farmec, iar noua gamă Gerovital Man, mi se pare că vine ca un ajutor binemeritat pentru bărbații care vor nu doar să impresioneze fetele, ci să se iubească pe ei înșiși. Înainte de toate, cea mai mare provocare a omului modern este să se placă pe el însuși. Deși e important să fim mulțumiți cu noi în fiecare moment, e imposibil să nu ne simțim jenați dacă observăm că deodorantul a lăsat urme albe sau dacă avem părul cleios. Când simțim un miros dubios în autobuz, ne dăm ochii peste cap gândindu-ne că oamenii ar trebui să folosească mai mult gel de duș, ca apoi, când coborâm, să ne dăm seama că noi am fost vinovații, mirosul era al nostru, cum să nu ți se înroșească și urechile de rușine? De aceea, e bine să folosim produsele cu care simțim că putem face performanță pe toată linia.
Din produsele pentru bărbați pe care le-am descoperit în noua gamă, pentru evitarea situațiilor neplăcute, recomand: gelul de duș Active 3 în 1 Gerovital Men, destinat tocmai celor activi, care fac mișcare multă. Nu se numește degeaba 3 în 1, ci pentru că rezolvă trei probleme: curățarea feței, a corpului și a părului. Bineînțeles, pentru efecte perfecte și 0 jenă socială, deodorantul Antiperspirant Gerovital Men ACTIVE ar trebui să nu lipsească din ritualul zilnic.
Sigur că transpirația e una dintre provocările omului modern ”performant”, dar mai sunt multe altele. Știu, știu, ai rămas blocat pe termenul folosit. Într-adevăr, ”performant” se referă, conform dicționarului, la sisteme tehnice sau produse, însemând: ”care este susceptibil de un randament ridicat”, respectiv ”foarte competitiv”, însă inspirată de colega mea de apartament văd lucrurile cam așa:
Omul modern simplu (stânga) versus omul modern performant (dreapta)
Revenind la provocările omului modern avem: de la dorința să facem o primă impresie bună până la autobuzele publice, căldura excesivă, vântul care ne strică freza și praful care ne distruge tenul. Cea în fața căreia e greu să lupți e timpul. Orele, minutele, clipele nu iartă pe nimeni, de aceea, indiferent că eşti bărbat sau femeie e important să-ţi hidratezi tenul şi să foloseşti o cremă antirid. Există un ritual al îngrijirii de sine: demachere, hidratare, exfoliere săptămânală, protecție solară și alimentație potrivită, dar dacă-i pun pe domni să facă toţi aceşti paşi s-ar putea să mă trezesc cu o invitaţie la spitalul de nebun(e), aşa că mă limitez doar la a vă arăta ideea asta bună:
E mai greu pentru femei? E mai greu pentru bărbați? Nu am eu certificatul necesar să o spun. Ce știu sigur e că eu, ca femeie, îmi cumpăr absorbante, mă epilez constant și la ocazii speciale arunc cu niște fard și ruj pe chip. Bărbații își îngrijesc barba sau o rad, se spală pe ochi și își ”gelează” părul. Sunt bărbați care își și îndreaptă părul, așa că depinde ce fel de om ești. Important e să ne ridicăm la nivelul propriilor așteptări, să facem față provocărilor zilnice și să investim în noi, nu doar pentru a-i impresiona pe ceilalți, cât pentru a ne simți bine în pielea noastră hidratată.
Atunci când investești în tine radiezi, ai încredere și conștentizezi că merită să te respecți. Dacă nu ai tu grijă de tine, de ce crezi că o să aibă altcineva? Oricât am nega, aspectul spune ceva despre noi. Acum, dacă am aflat cum să ne menținem frumoși pe exterior, hai să nu uităm totuși că: ”frumuseţea lipsită de graţie e ca o prăjitură prea dulce, îţi provoacă greaţă.” (Anne Ninon de l’Enclos). Nu fi o formă fără fond! Fii un întreg al omului modern, al celui care a ieșit din peșteră de mulți, mulți ani! Fii tu! Fii îngrijit atât exterior, cât și interior! Fii activ și orientat spre performanță! Fii cel mai bun oriunde și oricând! Nu uita totuși să fii pregătit în orice moment cu Gerovital- Doctor în frumusețe.
Aș mai aminti de fiolele cu Acid Hialuronic 5% Gerovital Men care te ajută să faci față efectelor pe care le are bărbieritul constant, ritmului de viață alert și mediului înconjurător sau de fiolele anticădere, care combat căderea părului și se ocupă de sănătatea acestuia, dar nu mai bine intri tu pe site și afli detalii despre toate produsele care te interesează? Nu de alta, dar e o calitate și documentarea, eu doar am zburat în această lume a îngrijirii bărbaților, inspirată de întâlnirea reușită a colegei de apartament. Fug să-i cer o poză. Parcă văd că e și chel, și cu barba nearanjată. Dacă asta se confirmă, teoria mea – conform căreia omul performant e cel îngrijit – e nimicită. Pâna atunci, rămâne în picioare: cele frumoase și aranjate.
Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019 Sursele fotografiilor: Gerovital Pentru colaj s-au folosit poze de pe: pngtree.com, pixabay.com și vectorstock.com
Începe cea de-a 25-a ediție a uneia dintre competițiile mele preferate de blogging, Superblog.
Anul acesta se pune în mod special accent pe Storytelling, adică folosirea unei narațiuni pentru a transmite un mesaj. Dacă acest mesaj reușește să-și convingă audiența să acționeze în direcția dorită, scopul a fost atins.
În ceea se privește competiția SuperBlog, cred că în fiecare ediție poveștile au avut avantaj. Să integrezi brandul în cadre prielnice, cu întâmplări care aduc în prim-plan efectele și beneficiile produselor prezentate a fost și va fi mereu de efect. Dar poveștile pot deveni ușor neverosimile dacă te ia valul sau nu ai experiență în crearea lor.
Cum abordez eu un articol storytelling atunci când vreau să integrez și un produs sau serviciu?
Storytelling e o tehnică folosită cu succes în marketing, iar eu am învățat-o cumva intuitiv datorită competiției SuperBlog, fiind pasionată de beletristică și scris povești de când mă știu.
Pornesc de la adevăr
Minciuna nu te va ajuta pe tine ca blogger, dar nici produsul pe care vrei să-l prezinți. Poți omite părți care ți se par că dezavantajează un produs, cum ar fi că o cremă conține alcool. Dar să spui că este bogată în vitamina E, dacă ea nu o conține, ar fi o mare gafă.
Nu exagerez
Cele mai plauzibile relații între personaje se vor crea dacă s-au întâmplat la un moment dat în viața ta sau dacă le-ai sesizat în jurul tău.
Tine cont și de faptul că să lauzi „ceva” excesiv va părea reclamă agresivă.
Structura poveștii trebuie să fie în jurul produsului sau serviciului pe care vreau să-l prezint
Orice poveste bună trebuie să aibă început, cuprins (intrigă) și sfârșit. Înainte de a încerca să faci marketing printr-o poveste, analizează despre ce e produsul. Ce bine aduce el în viața oamenilor?
E un produs de curățat vase? Gândește-te în ce situație e bine ca un produs de acest fel să fie eficient repede. Poate faptul că nu trebuie să pui mult produs înseamnă economie. Dacă e îmbogățit cu substanțe benefice pentru piele poți integra faptul că prietenul sau prietena ta care ți-a făcut surprinză cu vasele spălate care lucesc ca un bec are pielea ca de bebeluș.
Aberez, dar porind de la trăsăturile produsului poți porni o poveste. De exemplu, ești acasă la o prietenă, iar tu ești dezamăgit că ai tigăi uleiose, de acolo se pornește o poveste în care produsul prezentat devine salvator.
Exemple de campanii de storytelling
De multe ori în storytelling nu e neapărat despre un produs, ci despre conștentizare asupra brandului, despre a aduce din nou brandul în atența publicului cu mici artificii. De exemplu, Coca-Coca a avut o campania atipică în care clienții se uitau prin camera telefonului la o doză de Coca-Cola, iar o poveste animată, creată cu ajutorul AR, prindea viață. Au fost 12 povești, toate cu conflicte minore care se rezolvă prin faptul că poți să împarți in Coca-Cola.
O poveste arată un cuplu tânăr la un film care se sperie și își aruncă floricelele de porumb. O alta prezintă doi fani fotbal, rivali, care se alătură unul altuia într-un joc amical când mingea zboară din cutia de Cola.
Dacă povești bune n-ar putea crea cei de la Disney, atunci nu știu cine. O reclamă la Disneyland Paris în care o rățușcă găsește o bandă desenată cu Donald Duck a avut un mare impact, strângând pe Youtube peste 30 de milioane de vizualizări. Rățușca face o adevărată pasiune pentru personajul din banda desenată. Undeva, în suflet rămâne povestea cu Donald Duck chit că pierde revista și indiferent prin câte greutăți trece rățușca și familia ei. În momentul în care ajunge la Disneyland Paris, personajul rățuștei preferat este acolo să-o întâmpine.
Sunt și o grămadă de comedianți care integrează în video-urile de pe Youtube produse, dar mai ales servicii, într-un scenariu amuzant.
Aici am dat exemple de povești video, dar acestea pot fi scrise sau chiar prin imagini. La noi, în România, Andreea Bălăban este unul dintre influencerii care prin intermediul pozelor și al textului spune povești și integrează produse de-ale brandurilor.
Încercările de a ieși din banal, de a crea povești emoționante și integrarea mesajelor potrivite vor fi cu siguranță apreciate de jurații SuperBlog și ai șansa ca cititorii să fie captivați.
