Gânduri

Home Gânduri

Îngrijirea de sine miroase foarte bine!

3

– Cum a fost tipul de ieri?
– Performant, a spus, răsuflând a dor.
– Performant? Dar ce e el? O mașină?
– Ce înțelegi tu…, mi-a spus în silă și a plecat în camera ei lăsându-mă cu mii de întrebări.

Performanța masculină și cea feminină? Ce înseamnă ele? Cine dă normele a ce înseamnă să fii femeie sau să fii bărbat?
Eternul război Victor/Victoria (bărbat/femeie) se intersectează la grija de sine.

Nimeni nu are dreptul să-ți spună că nu ești femeie adevărată sau bărbat adevărat, însă dacă vrei să demonstrezi că ești un om adevărat, atunci trebuie să te porți ca unul, să ai grijă de tine pentru că oricât de generoasă ar fi fost genetica, pentru a face față timpului, trebuie să apelezi la diverse metode prin care îți arăți respectul pentru tine însuți.

Colega mea e pretențioasă, e o adevărată provocare să o impresionezi. Dacă adjectivul ei pentru a descrie un tip este: “performant” înseamnă că a fost cu adevărat impresionată. Mi-am pierdut privirea în nori și m-am gândit la asta. Cum mi-ar plăcea mie să se îngrijească un bărbat? Ce ar trebui pentru un bărbat să nu fie tabu? Am ajuns la concluzia că ei, ca și noi, ar trebui să-și hidrateze tenul, să se preocupe de igiena corporală și de podoaba capilară.

Eu am încredere în produsele Farmec, iar noua gamă Gerovital Man, mi se pare că vine ca un ajutor binemeritat pentru bărbații care vor nu doar să impresioneze fetele, ci să se iubească pe ei înșiși. Înainte de toate, cea mai mare provocare a omului modern este să se placă pe el însuși. Deși e important să fim mulțumiți cu noi în fiecare moment, e imposibil să nu ne simțim jenați dacă observăm că deodorantul a lăsat urme albe sau dacă avem părul cleios. Când simțim un miros dubios în autobuz, ne dăm ochii peste cap gândindu-ne că oamenii ar trebui să folosească mai mult gel de duș, ca apoi, când coborâm, să ne dăm seama că noi am fost vinovații, mirosul era al nostru, cum să nu ți se înroșească și urechile de rușine? De aceea, e bine să folosim produsele cu care simțim că putem face performanță pe toată linia.

Din produsele pentru bărbați pe care le-am descoperit în noua gamă, pentru evitarea situațiilor neplăcute, recomand: gelul de duș Active 3 în 1 Gerovital Men, destinat tocmai celor activi, care fac mișcare multă. Nu se numește degeaba 3 în 1, ci pentru că rezolvă trei probleme: curățarea feței, a corpului și a părului. Bineînțeles, pentru efecte perfecte și 0 jenă socială, deodorantul Antiperspirant Gerovital Men ACTIVE ar trebui să nu lipsească din ritualul zilnic.

Sigur că transpirația e una dintre provocările omului modern ”performant”, dar mai sunt multe altele. Știu, știu, ai rămas blocat pe termenul folosit. Într-adevăr, ”performant” se referă, conform dicționarului, la sisteme tehnice sau produse, însemând: ”care este susceptibil de un randament ridicat”, respectiv ”foarte competitiv”, însă inspirată de colega mea de apartament văd lucrurile cam așa:

Omul modern simplu (stânga) versus omul modern performant (dreapta)

Revenind la provocările omului modern avem: de la dorința să facem o primă impresie bună până la autobuzele publice, căldura excesivă, vântul care ne strică freza și praful care ne distruge tenul. Cea în fața căreia e greu să lupți e timpul. Orele, minutele, clipele nu iartă pe nimeni, de aceea, indiferent că eşti bărbat sau femeie e important să-ţi hidratezi tenul şi să foloseşti o cremă antirid. Există un ritual al îngrijirii de sine: demachere, hidratare, exfoliere săptămânală, protecție solară și alimentație potrivită, dar dacă-i pun pe domni să facă toţi aceşti paşi s-ar putea să mă trezesc cu o invitaţie la spitalul de nebun(e), aşa că mă limitez doar la a vă arăta ideea asta bună:

E mai greu pentru femei? E mai greu pentru bărbați? Nu am eu certificatul necesar să o spun. Ce știu sigur e că eu, ca femeie, îmi cumpăr absorbante, mă epilez constant și la ocazii speciale arunc cu niște fard și ruj pe chip. Bărbații își îngrijesc barba sau o rad, se spală pe ochi și își ”gelează” părul. Sunt bărbați care își și îndreaptă părul, așa că depinde ce fel de om ești. Important e să ne ridicăm la nivelul propriilor așteptări, să facem față provocărilor zilnice și să investim în noi, nu doar pentru a-i impresiona pe ceilalți, cât pentru a ne simți bine în pielea noastră hidratată.

Atunci când investești în tine radiezi, ai încredere și conștentizezi că merită să te respecți. Dacă nu ai tu grijă de tine, de ce crezi că o să aibă altcineva? Oricât am nega, aspectul spune ceva despre noi. Acum, dacă am aflat cum să ne menținem frumoși pe exterior, hai să nu uităm totuși că: ”frumuseţea lipsită de graţie e ca o prăjitură prea dulce, îţi provoacă greaţă.” (Anne Ninon de l’Enclos). Nu fi o formă fără fond! Fii un întreg al omului modern, al celui care a ieșit din peșteră de mulți, mulți ani! Fii tu! Fii îngrijit atât exterior, cât și interior! Fii activ și orientat spre performanță! Fii cel mai bun oriunde și oricând! Nu uita totuși să fii pregătit în orice moment cu Gerovital- Doctor în frumusețe.

Aș mai aminti de fiolele cu Acid Hialuronic 5% Gerovital Men care te ajută să faci față efectelor pe care le are bărbieritul constant, ritmului de viață alert și mediului înconjurător sau de fiolele anticădere, care combat căderea părului și se ocupă de sănătatea acestuia, dar nu mai bine intri tu pe site și afli detalii despre toate produsele care te interesează? Nu de alta, dar e o calitate și documentarea, eu doar am zburat în această lume a îngrijirii bărbaților, inspirată de întâlnirea reușită a colegei de apartament. Fug să-i cer o poză. Parcă văd că e și chel, și cu barba nearanjată. Dacă asta se confirmă, teoria mea – conform căreia omul performant e cel îngrijit – e nimicită. Pâna atunci, rămâne în picioare: cele frumoase și aranjate.

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019
Sursele fotografiilor: Gerovital
Pentru colaj s-au folosit poze de pe: pngtree.com, pixabay.com și vectorstock.com

Un avion și-o barză – povestea unui copil

3

Lucrez la postul de radio Itsy Bitsy, așa că lumea copilăriei e cea care mă înconjoară constant. Ce mă surprinde de fiecare dată e că această lume care pare inocentă, inofensivă și ușor superficială ascunde profunzimi și filosofii care au necesitat ani de studiu sau oameni excepționali să le poată expune. Sigur că după ce becul a fost inventat, e simplu să apară combinații de dispozitive cu același principiu, dar eu nu la asta mă refer, ci la faptul că, uneori, copiii ne surprind cu vorbe de duh chiar dacă noi nu am vorbit niciodată cu ei despre acele subiecte. De ce? Probabil absorb informația pe care noi nici nu o sesizăm. Au suficient timp să-și creioneze în minte filosofii, idei și povești după propriile reguli. Cum extrag binele de unde noi nici nu-l vedem, la fel extrag și răul, așa ajung adulți, fiind o combinație de ce au cules din mediul lor.

Cu această introducere lungă voiam să ajung la povestea unei fete. Poveste care mi-a amintit de “Lebedele” de Hans Christian Andersen. Nu stiu dacă fata s-a inspirat de acolo sau pur și simplu imaginația ei a zburat pe aripi până la cer, dar vreau să reproduc povestea ei, căci mi-a plăcut.

Tema emisiunii era: poveste cu un avion și o barză.

Era odată o barză. Se rănise la aripă, dar ambițioasă și ingenioasă, s-a hotărât să ia avionul spre țările calde. Necazurile se țineau lanț de pasărea asta cu atâtea atribuții și treburi. După o bufnitură puternică, motorul avionului s-a oprit. Cu chipul îndurerat, pasărea a făcut – din penele aripii sănătoase – mici parașute pentru fiecare membru al avionului. Stătea și se uita la ei cum își echipau parașutele. Era împăcată cu gândul că toți ceilalți vor fi salvați, dar ideea pilotului a fost să lege toate parașutele între ele, să facă una mare pe care să o atașeze avionului.

Da, da, știu. Logica e că dintr-o aripă de barză nu ar putea să se creeze o parașută care să susțină un avion, dar povestea are ceva mai profund, are emoția sacrificiului, are neașteptatul și finalul fericit pentru că e totuși creată de un copil. În plus, cu pilotul potrivit am putea să fim salvați toți, dacă ar ști să se folosească de sacrificiile noastre.

Ca un fel de P.S. al unei scrisori electronice, tastată cu entuziasmul celui care crede că există speranță pentru viitor, te-aș întreba: știi de unde vine mitul conform căruia berzele aduc nou-născuți? Se pare că tocmai de la o poveste a scriitorului pe care deja l-am amintit. Este vorba despre ”Berzele” de Hans Christian Andersen.

Sursa fotografiilor: pixabay.com

Păpușă sau Păpușar

0

Dacă îmi spuneai când aveam 8 ani că sunt păpușă, zâmbeam frumos și mă simțeam flatată, ba chiar din instinct ridicam bărbia atât de sus că nu îmi mai vedeai ochii. La 14 ani deja mă strâmbam la tine, păpușa părând o nulitate din trecut, o Barbie fără creier, sau mai rău gândindu-mă la toate glumele proaste de adolescent cu păpușa Chucky, iar dacă cineva îmi dădea exemplu colecțiile cu păpuși de porțelan, tot ce puteam face era să-mi imaginez cum porțelanul ăla se rostogolește și pică drept în capul omului care doar încerca să fie drăguț. De ce atâta ură? Probabil era doar adolescența și niciun interes de a fi comparată cu un obiect. Un compliment real, cum ar fi un simplu:”ești frumoasă” era mult mai eficient, probabil și acum este.

Între timp, relația mea cu păpușile s-a schimbat. Dacă întotdeauna au avut un loc aparte în jocurile copilăriei cu sora mea prea plină de imaginație, unde mai degrabă mă simțeam spectator decât protagonist, la adolescență și-au pierdut farmecul, ca apoi să-l descopăr într-o formă nouă, când am ajuns la  Facultatea de Teatru, la secția de păpuși și marionete. Și aici e ca în Romania, a noastră dragă, dar mică și speriată, unde sistemele sunt învechite și practica se face pe niște păpuși aproape inexistente, pe care erai nevoit să ți le creezi. Durata construcției de păpuși ajungea să dureze mai mult decât aveai timp să repeți cu ele, dar nu contează, unii au reușit performanțe și așa, alții au înțeles doar cât de complexe sunt păpușile, cât de multe tipuri și că nu-i de ei sau de noi.

Dacă marioneta e fragila ce tremură din toate încheieturile susținută de niște fire pe care nu le observă, Bibabo-ul, păpușa populară, e agitată și nebună. Bunraku sunt cu totul fascinante, funcționează mânuite de mai mulți și se aseamănă mult nouă (sau japonezilor). Nu fac teoria păpușilor, doar nu vrea nimeni să-și dea licența, dar știu că noi oamenii suntem și păpușari, ne place să controlăm chiar și un băț (nu degeaba asta e declarată cea mai populară și veche jucărie), dar suntem și păpuși, controlate de păpușari pe care îi știm și în care avem încredere, dar și de unii pe care nici nu-i bănuim.

Ce fac când mă plictisesc acasă?

1

Interesant e că uneori mă plictisesc scorlând Facebook-ul și îmi trebuie tăria de a închide clapeta laptopului și să-mi amintesc vorba:”doar oamenii proști se plictisesc”, care deja îmi schimbă starea de spirit. Sigur că dacă nu vreau să sting laptopul îmi cumpăr un Macbook și-l las aprins, doar depărtându-mă de el. Glumesc, pot să nu mă plictisesc și cu laptopul în brațe. Așa că voi împărți:

categoria 1 – cu laptop
categoria 2 – cu laptop, dar fără
categoria 3 – fără laptop

Categoria 1

– să te uiți la filme, vloguri sau filmulețe haioase de pe YouTube.
– să-ți stresezi prietenii cu mesaje. S-ar putea să te antrenezi cu unul într-o discuție interesantă până iți dă cu The Big Seen, bineînțeles.
– să citești pdf-uri sau bloguri.
– să înveți un program nou. (Photoshop, Vegas, etc.)
– să scrii (orice te atrage: blog, jurnal în document cu parolă, povești etc.)
– să te joci ceva (Nu exagera! Prăjește creierii cică, deși eu sper că doar pe ai monștrilor din joc)

Categoria 2
Aici combin ce îmi oferă laptopul cu activități ce nu țin de virtual și mă fac să-mi ridic fundul de pe scaun

– aerobic sau exerciții fizice din tutoriale.
– să gătești după instrucțiuni video sau scrieri online.
– să confecționezi origami sau orice altceva din tutoriale online. Poți să faci propriile mărțișoare, un jurnal handmade, eșarfe etc.

Categoria 3
Aici poți închide laptopul sau poți să-l lași în decor cu muzică sau vreun podcast.

– citește! Sigur e ceva în bibliotecă ta de care nu te-ai atins. Poate e momentul să-i dai o șansă.
– gătește cu ingredientele din casă. Ceva simplu, chiar și cartofi prăjiți. Dar poate e o idee bună să încerci să fii un pic mai ingenios. Pune-ți imaginația la contribuție! Ce poate ieși rău? Probabil doar să rămâi flămând.
– fă-i curat! Pare mai degrabă o corvoadă, dar e testat de mine că oferă satisfacție atunci când observi cum încet, încet, îți recunoști casa sub mormanele de haine. E cel mai bun antistres pentru mine.
– colorează! Există cărțile de colorat pentru adulți care au devenit un hobby însemnat printre oamenii secolului nostru.
– ocupă-te de tine! Fă-ți un duș fierbinte, diverse tratamente naturiste sau meditează.

P.S: când scriu “laptop”  mă refer la orice device pe care îl folosești cu internet (mai greu cu telefonul).

Da, vreau mărţişor!

0

Vreau mărţişor! Vreau! Vreau să-mi împodobesc pieptul sau mâna, iar ochii să mi scald cu frumuseţe. Eu mi-aştept mărţişorul ca un copil îngheţata după cartofii de la Mcdonald. Sunt o ramură ce aşteaptă de un an să-şi umple braţul de frunze vii şi colorate, iar pentru mine, frunzele sunt mărţişoarele.

Am observat că de la o vreme e o modă în a spune: “Eu sunt cool. Eu nu vreau cadouri. Eu nu sărbătoresc nimic. Eu sărbătoresc în fiecare zi. Vine primăvara în fiecare an. Ce-i așa big deal?”. Ei bine, eu vreau, și o scriu apăsând cu putere pe taste. E un gest de apreciere, e o bucurie comună a unor oameni care au mai prins un an împreună, care se pot bucura că soarele va fi tot mai puternic. Nu îți cer să-ți dai salariul pe un mărțișor. Nu îți cer să mă impresionezi cu un colier extravagant, cum nu încurajez nici consumerismul.

Poți să-mi dai doar şnurul roșu cu alb într-o manieră haioasă. Cum? E treaba ta să te gândești. Ai simțul umorului? Găsești tu ceva. Dacă nu, poate ești creativ. Ia o piatră și picteaz-o, folosește boabe de cafea lipite pe o foaie și fă-mi o felicitare. Desenează ca la grădiniță sau cumpără cel mai ieftin mărțișor, dar ales cu atenție, căutând în cutia de un leu, forma care ţi se pare că se asortează cu ochii mei. Sau poate coșarul îți amintește de copilărie și vrei să împarți amintirea cu mine. Nu te opresc. Ești liber! Eu atât îți spun, vreau mărțișor, chiar dacă e doar un pupic sau o prăjitură decorată cu roşu şi alb.

Dacă iei ceva de pe tarabă, orice, fără să-ți pese, doar ca să fie ceva, așa, pur și simplu, poți să o lași baltă, nu ai înțeles nimic.

E ca atunci când…

1

Am cautat în dicționar să văd ce înseamnă viață și e definită ca timpul, șirul de evenimente cuprins între naștere și moarte. M-am gândit la viata mea, la definiție și am concluzionat că nu este o definiție corectă. Pentru că viața nu se traduce în evenimente, ea curge mai lin sau mai abrupt în fiecare secunda și evenimentele doar ne marchează pe noi oamenii într-un mod sau altul.

Să mănânci o înghețată cu iubitul în parc nu este un eveniment și totuși este viață, dar să te îneci cu inelul de logodnă în timp ce savurezi cu nesaț înghețata, sigur este un eveniment important. Și cumva te marchează nu pentru ideea de a fi cerută de nevastă, cât prin modul și mai ales emoțiile pe care ți le-a trezit.

Viața curge lin, e ca atunci când ești copil și mănânci, alergi în curte la bunici și te joci cu toate vietățile, dormi și razi și apoi o iei de la capăt. E ca atunci când doi oameni se îndrăgostesc și lumea capătă culoarea curcubeului și pare mai buna. E ca atunci când ei înșiși o transformă prin veselia, dragostea și inimile roșii din pluș, încărcate cu speranța pe care o răspândesc.

sursă: Pixabay

Viața curge și abrupt, e ca atunci când cineva drag îți face cu mâna și se duce mai aproape de Dumnezeu și te veghează de acolo. E ca atunci când viata ta sau a celor dragi atârnă de un fir de ață și Dumnezeu îți scoate în cale un doctor minune, un om cu suflet de aur și ești salvat în cele din urmă.

Viața curge și se scurge printr-un tăvălug de emoții, de oameni, de culori, de fapte și mai ales de cuvinte spuse și nespuse. Viața se ascunde și în cele mai mici încăperi, o găsești și în inima unei furnici si în agilitatea unui purice, asa cum o găsești și în decadența unui om rău sau speranța unuia bun.

Viața este un soi de academie de muzică, e ca atunci când asculți Beethoven și deodată te învăluie Aretha Franklin, ca apoi sa te înviorezi pe ritmuri de Beatles și să intri în agonie cu Avicii. Dar e și o academie de jocuri. E ca atunci cand ii bați pe toți la remi, faci cubul Rubik și te împotmolești la o ghicitoare.

Sursă: Pixabay

Și mai e și o cafenea. E ca atunci când bei o cafea buna și citești o carte și deodată cineva îți toarnă venin pe bluză, în suflet și în condei și îți spune: Eu plec, tu ramai sa plătești. Și plătești in ani cu stres, cu munca, cu ambiții deșarte sau împlinite, iar când nu îi mai ai, îi cauți în amintiri, în vorbe bune, în dulcegării mai dulci ca mierea și ai fi în stare sa dai toți banii pe ele. Și viata e clipa și tu o fracțiune de secunda, e ca atunci când ești, respiri și dintr-o dată nu mai ești, ai dispărut și lumea a devenit un loc mai tăcut.

E ca atunci când arunci o privire înapoi și îți zici zambind: Ce călătorie frumoasă am avut, ce bine ar fi sa o pot lua de la început!

Sursă Pixabay

Pentru această scriere emoționanță îi mulțumesc Oanei, de la HR Passion. Deși marea ei pasiune rămâne domeniul resurselor umane, Oana poate scrie despre orice și a dovedit-o prin acest text, dar și prin cele pe care le găsești pe noul ei blog InimaDinCuvinte.

Pământul e ”cartea” ce merită explorată!

7

Vacanţă vară 2019” sunt cuvintele care îmi răsună în minte. Să te hotărăşti unde pleci e dificil. Scriam într-o altă postare că vreau să călătoresc mai mult prin România, apoi m-am simţit nostalgică pentru căldura din Grecia, marea din Bulgaria sau portocalele din Spania. Am luat un burete imaginar şi am şters aceste destinații din minte, nu pentru că nu m-ar atrage, ci pentru că m-am hotărât ca în acest sejur 2019 să vizitez o ţară necunoscută mie, ce e drept, m-am lăsat inspirată de Dalai Lama: „O dată pe an, du-te undeva unde nu ai mai fost înainte”. Așa că am apelat la doi specialişti, chiar reprezentanţii oficiali ai tărilor respective. Cei doi au primit un dosar detaliat despre mine, despre hobby-urile mele, unde am fost în ultimii ani, ce caut să descopăr în vacanță și le-am spus cele trei motive pentru care călătoresc:

Acum îi am în faţa mea: o doamnă şi un domn. Pe ea am confundat-o cu mama, în primă instanţă, mai ales că a venit cu poza asta imprimată pe tricou:

Egipt – Luxor, pe malul Nilului

Ştiu cât de mult iubeşte mama Egiptul pentru multitudinea de obiective turistice şi misterele pe care acestea le ascund. Cred că s-a aliat cu doamna din faţa mea, i-a făcut machiajul, a coafat-o la fel ca pe ea însăşi ca să acceseze latura mea emoţională. Domnul e înalt, cu o figură serioasă şi sper ca din mapă să nu scoată un bisturiu. E în regulă, a scos o serie de documente despre Tunisia, printre care şi poza asta:

Tunisia – Zidurile și minaretul Marii Moschei din Sousse

Deşi figuri demne, le simt încordarea, fiecare aşteaptă să fie primul care să mă convingă să vizitez ţara pe care el o reprezintă. Femeia i-a luat-o înainte. Vocea guturală mi-a reamintit că nu e mama, ci o doamnă foarte documentată despre Egipt.

– Conform dosarului tău, pe care l-am studiat, consider că destinaţia ideală este Egipt, mai exact Hurghada, pentru peisajele impresionante, fauna subacvatică şi amplasarea avantajoasă pe Malul Mării Roşii. Este o destinaţie modernă, viaţa de noapte este cea mai ofertantă din Egipt. Clima este prielnică în orice moment, apa este caldă şi clară! Sigur că poți să optezi şi pentru o excursie în Luxor și să te bucuri de o corazieră pe Nil. Dar le voi lua pe rând..

– Nu te grăbi! E cazul să-mi spun eu părerea – a întrerupt-o domnul înalt – ar trebui să alegi Tunisia, şi aici te bucuri de vreme călduroasă, plaja din Sousse fiind o alegere minunată. În Tunisia vei găsi oameni prietenoşi, ospitalitatea face parte din tradiţia lor. Hainele colorate ale localnicilor, marea de un albastru cristalin și urmele civilizaţiilor antice te vor face să simţi că eşti într-un alt univers.

– Te asigur că şi în Egipt pare că păşeşti într-o lume cu totul nouă. Ai impresia că piramidele ”cresc” în Europa?​ Indiferent de cât de multe muzee care provin din Egiptul antic ai admira în Europa, ele au un alt farmec atunci când sunt ”acasă”.

Sunt deja impresionată de argumentele celor doi, însă mă văd nevoită să impun reguli, altfel se vor întrerupe la fiecare frază. Pe rând, îi voi lăsa pe amândoi, să-mi dea câte 3 motive pentru care să vizitez destinaţiile propuse de ei și să-mi spună cum pot ajunge să călătoresc acolo.

3 motive pentru a vizita Hurghada:

1. Croazieră pe Marea Roșie

Marea Roșie e unul dintre puținele locuri în care există recife de corali nealterate, așa că o croazieră combinată cu scufundări o să îți ofere amintiri de neuitat.

sursă: pixabay.com

2. Ideal pentru aventură

Poți să faci snorkel pentru a înota cu peșii și să admiri coralii sau să optezi pentru scuba diving și să vezi țestoase marine sau poate vreun rechin. Dacă îți place mai degrabă să fii la înălțime, atunci optează pentru Kitesurf și zboară cu ajutorul vântului deasupra mării calde.

3. Accesibilitate

Din Hurghada e simplu să optezi pentru excursii, cum ar fi la Cairo și să admiri Marea Piramidă din Giza sau poți să mergi la Luxor pentru a ajunge la Valea Regilor, valea cu morminte în care se odihnesc regi și faraoni. În plus, din țară până la Hurghada se fac cu avionul doar 3 ore.

Colossi lui Memnon, Valea Regilor, Luxor, Egipt
Sursă: https://christiantour.ro/blog/

3 motive pentru a vizita Sousse:

1. Plimbare în largul mării

Din Portul El Kantaoui se pot închiria yachturi pentru croaziere relaxante pe Mediterană, iar orașul va căpăta un alt aer privit de la distanță, așa că poți să surprinzi în câteva poze clădirile deosebite sau să te bucuri de fructe de mare sau pește, acestea făcând parte din bucătăria tunisiană.

2. Relaxare la Hammam

Hammam sunt băile turcești, o modalitate excelentă de a te relaxa după ce ai vizitat toate obiectivele trecute pe listă, neapărat și Colosseumul Roman El Jem, un amfiteatru impresionant ridicat în anul 238.

3. Bazarul ”Souq Er Ribba”

Aici a fost suficient să-mi arate poza ca să-mi dau seama că nu o să mă abțin și o să mă întorc în țară cu câteva accesorii neobișnuite, achiziționate de la vechiul bazar al orașului, ce redă atmosfera medievală.

Cum ajungi în Hurghada? Dar în Sousse?

La această întrebare ambii reprezentanți s-au pus de acord și au strigat: ”vacanță cu Christian Tour”. Nu s-au putut abține să nu-mi spună că ”de 22 de ani, Christian Tour creează câte un drum spre fiecare vis și peste 1 milion si jumătate de români s-au bucurat de vacanțe perfecte în tot acest timp.”

Iar eu le-am dat dreptate și m-am uitat pe câteva opțiuni pe care mi le-au arătat. M-au îndrumat să intru pe site pentru a afla mai multe detalii.

Trebuiau să-mi facă alegerea ușoară, dar au complicat-o pentru că acum vreau să merg și în Tunisia, și în Egipt. Voi alege pentru anul acesta Egiptul, prea semăna doamna cu mama, iar la anul, Tunisia. Deocamdată, am dat o fugă la Zilele Christian Tour ca să caut oferte, a avut loc în București Mall în weekendul 13-14 aprilie, dar și în alte orașe.

Arhivă personală

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019
Sursa fotografiilor (la care nu s-a precizat deja): christiantour.ro

Animoji, emoji și emoticoanele în viața noastră

1

Am scos de curând un video despre care v-am mai povestit. În clip am ales să folosesc Animoji. Și m-am trezit întrebată de prieteni: “de ce?”. Răspunsul e mai simplu decât pare, pentru că e haios, pentru că m-am distrat. Pentru că nu am vrut să adun o “brigadă”, o “gașcă” de fete care să dea din posterior sau mulți tineri care să sară lângă o mașină scumpă. Pentru că am vrut să fie o glumă, un pamflet, și mă bucur că mulți oameni au văzut-o așa.

Animoji-urile funcționează pe Iphone și Ipad și sunt fețe imense care preiau expresiile tale faciale și poți crea filmulețe haioase sau poze simpatice cu ele. Evident că animoji e descedentul emoji-urilor, așa că nu am putut să nu mă întreb: “Care e faza cu ele? Cine a dat tonul la folosirea lor? Puștii? Generația actuală de tineri prea plină “de laude” din partea altor generații?”. Nu mi-a fost deloc mare mirarea când am aflat că emoji-urile sunt mult mai bătrâne decât am crede. Înaintea lor, au fost emoticoanele, cei care foloseam Yahoo Messenger încă avem tendința de a scrie cu diverse semne de punctuație: “:P – fața care scotea limba”, “:D – fața zâmbitoare” și, desigur, binecunoscutul “:)))))”.

În 1881, în revista de satiră Puck au fost publicate următoarele emoticoane, adică fețe care folosesc semne de punctuație. Au fost numite: “artă tipografică”:

Sursa: www.kidscodecs.com

Se pare că primul care a folosit emoticoane într-un email este profesorul Scott Fahman de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, SUA care a propus ca “:-)” să marcheze mesajele haioase, iar cele serioase să aibă semnul: “:-(“, asta în anul 1982. Soluția profesorului a venit pentru că oamenilor le era greu să-și dea seama de postarile în glumă și cele serioase de pe o platformă online a Universității Carnegie Mellon. Emoji-urile sunt acele imagini mici cu care suntem atât de obijnuiți acum și poți crea aproape orice cu ele.

De curând am văzut că pe pagina de facebook de la HBO GO au postat poze cu emoji și ne-au provocat să ne dăm seama ce personaj din “Games of Thrones” reprezintă. La poza de mai jos, de exemplu, eu cred că este Bran, căci el este supranumit: Three Eyed Raven.

Sursa: www.facebook.com/HBO.Romania

Emoji-urile au fost create în 1998 de Shigetaka Kurita, inginer la compania de telefonie NTT Docomo. Numele combină două cuvinte japoneze: “e” (imagine) și “moji” (caracter).

Și uite că de la o joacă, un clip, am ajuns să studiez istoria emoticoanelor și pot să zic că și astăzi am învățat ceva. M-am distrat și am încercat să fac o poveste simplă care să ilustreze cursul vieții, folosindu-mă doar de emoji:

 

Gânduri dinainte de Paștele din Vremea Coronavirusului

2

Oare după acest episod, în istorie, lumea se va raporta la împrejurările dinainte de Coronavirus și de după coronavirus? Oare va rămâne ca un episod cu o anumită denumire catastrofală în istorie așa cum s-a întâmplat cu ciuma pe care o cunoaștem ca Moartea Neagră?

De-a lungul timpului au existat tot felul de epidemii, dar nu despre asta mi-am propus să scriu azi. Nu voi face un traseu al acestora în lume sau în Europa, căci îmi propusesem ca acest articol să fie despre Paște. Pur și simplu, un gând scurt despre ce simt acum, la orele târzii din noapte.

Cred că e anul în care Paștele va fi destul de trist. Nu pentru că nu mă voi distra sau pentru că nu voi cumpăra bunătăți (am făcut asta deja, am în plan câteva rețete foarte interesante), ci pentru că, pentru moment, lumea se simte gri.

Nu am fost niciodată adepta petrecerilor zgomotoase, a plimbărilor dese de la un prieten la altul, nici determinată în respectarea tuturor tradițiilor religioase. Sunt convinsă că au mai fost ani în care de Paște nu am făcut cine știe ce. Probabil, au mai fost momente când am fost doar cu familia acasă și am ciocnit câte un ou roșu. La fel cum am avut revelioane pe care le-am petrecut cu colegii de cămin jucând cărți, dar ce se simte ciudat, acum, este că nu poți alege.

Cine e vinovat?

Nu o fi nimeni vinovat sau poate suntem cu toții. Poate trebuia să închidem granițele mai devreme, poate trebuia să fim mai precauți, poate nu trebuia să mințim că am venit din străinătate (cei care au făcut-o)… Multe scenarii care nu rămân decât discuții meschine, umane, inutile în fața realității, aceea că trecutul nu se poate schimba. Nu ne rămâne decât viitorul. Că luăm lumină, că alegem să credem că totul e o conspirație, că devenim paranoici și anixioși, că începem să urâm necunoscuții sau medicii care lucrează la spitalul de boli infecțioase, toate aceastea sunt decizii și vin din frică. Știm cât de geniali, dar cât de firavi suntem și ne tremură nădragii în fața ideii că am putea dispărea.

Se simte straniu să știi că nu poți să alegi dacă petreci cu părinții, cu prietenii sau singur de Paște.

Cred că e primul an în care îmi voi vedea părinții de Paște prin videocall. Bine că există, nu? Dar, cumva, asta te face să constați și mai tare cât de departe ești de libertate. Te face să simți kilometri fără ca măcar să-i fi traversat.

O perioadă stranie. O perioadă ciudată. Genul de perioadă pe care nici bătrânii care au trecut prin războaie nu o înțeleg. E perioada în care toți ne ocupăm mintea și mânile cu tot felul de activități pe care nu le-am încercat niciodată până acum doar ca să fim ocupați. Doar pentru a nu ne lăsa mintea să conștentizeze în ce mocirlă suntem de fapt.

Frica, prietenă sau dușmancă?

Am citit despre oameni care s-au apucat să gătească deși nu o făcuseră niciodată. Am văzut tot mai multi oameni din anturajul meu apucându-se de tutoriale cu creații pentru copii (și eu am făcut asta, până la urmă asta e nișa în care mă aflu). Tot mai mulți își găsesc ocupații ca să nu dispere. Nu că stăm acasă ne sperie cel mai tare, ci că nu știm ce se va întâmpla. Nu înțelegem unde va duce totul. Orice schimbare sperie.

Teama e o emoție esențială omului, pe care cu toții am urât-o. Știi frica dinainte de un interviu? Pare injustificabilă pentru acel moment, dar dacă ne gândim la atacurile care se dădeau în preistoric, parcă e bine să-ți fie frică. Doar nu vrei să te arunci direct în săgeata inamicului, nu?

Frica s-a născut pentru supraviețuire. De ce e important să reținem asta? Pentru că, poate, uneori, e bine să o conștentizăm, să ne ponderăm, să avem grijă de noi și de cei dragi.

Nu voi spune să stai acasă, nu voi spune nici să pleci la rude. Nu voi spune nimic despre ce să faci pentru că, pentru moment, simt că nimeni nu e în măsură să facă asta, nimeni în afară de tine însuți. Fii responsabil! Ascultă-ți instinctele! Acționează fiind conștient de ceea ce faci!

Paște cu gânduri pozitive, cu bunătate, cu dăruire! Paște fericit!

Diferențe de perspectivă

0

Mă uit la calendar, e 18 martie.  E primăvară,  Îmi iau tricoul de mătase cu floricele pe mine și fug să mă bucur de razele de soare.

–  E primăvară! Ai înnebunit? Ia-ți umbrela la tine! Îmi aud vecinul cu vocea lui prea groasă de la țigări.

Din păcate, avea dreptate, era acel gen de primăvară. Soarele nu se vedea, dar stropii îmi distruseseră deja părul îndreptat cu placa.

Fir-ar! Nu-i ușor să fii fată primăvară.