Înainte de a pleca de acasă se dă tricoul jos într-un mod senzual sau nu. Se picură stropi de apă pe pielea epilată și se săpunește bine de tot, cel puțin un minut fiecare subraț.
Se ia bila aia albă care se numește deodorant, îl găsești pe lângă săpun în supermarket. Dacă nu știi unde e săpunul poți să le cumperi online. Oricum, o să presupun că le ai în sertar. Se pun câteva straturi de deodorant până se acoperă toata zona. Sau fâsâi din spray, nu-l confunda cu cel de tânțari.
Se îmbracă un alt tricou curat și ești liber să zburzi. Parfumul e opțional! Oricum, a nu se sări pașii de dinainte.
Se valideaza cartela căci nimeni nu vrea să îți audă înjurăturile cu controlorii.
Se stă cuminte în picioare dacă nu e loc liber.
Nu se pun bagaje pe picioarele altor călători, cu atât mai puțin nu se pune partea ta posterioară peste alții.
De preferat, ar fi, dacă stai pe locurile alea cu semne greu de descifrat (parcă îți seamănă cu o siluetă de femeie cu o minge de fotbal în dreptul abdomenului și una cu un om scund sau una cu unul care și-a înfășat mâna în perdea), să te ridici dacă vezi oameni care arată cam așa:
sursă: Pixabay
Dacă ai căștile, pârțurile tot se aud!
La final, când cobori, nu-ți face griji! Nu trebuie să-ți iei la revedere de la șofer. Știu că îți vine să-i strigi vreo două de apreciere: ”să-mi **** mămăliga, așa conduci tu bre? Pui frână pentru aia bă? Pentru reptila aia de pe drum? Și de-o calci, aia are pielea tăbăcită că nici nu simte, să-mi bag **** în volanul tău de…”. Un la revedere atât de lung s-ar putea să te facă să mai mergi o stație în plus.
Neapărat! Între stații se așteaptă ca pe ace, trecând de pe un picior pe altul pentru că știi că ești chiar în dreptul clădirii unde trebuie să ajungi. Dar se așteaptă! Așa facem cu toții. Poți pune cel mult o întrebare spășită, dar dacă răspunsul este: ”nu”. Un dialog de genul: ”Bă, nici nu știi să conduci, dapăi să oprești! Nici unde e butonul de deschis uși nu știi…„ te clasează la candidatul ideal pentru titlul de: ”Nesimțit Autentic”.
VULNERÁBIL, -Ă,vulnerabili, -e,adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor,care are părți slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic – dexonline.ro
Tot mai des am auzit oameni care sunt mândrii că sunt vulnerabili, triști, că plâng și se vaită permanent. Sigur că vulnerabili suntem cu toții. Dar când am început să ne punem pe piedestal pentru slăbiciunile noastre?
Să ne acceptăm părțile umane din noi e incredibil, dar n-ar trebui să fie pentru noi o prioritate fericirea? N-ar trebui să conștentizăm că „putem”? Că ne putem educa, valorifica, să citim, să învățăm. N-ar trebui în loc de a ne văita și a ne plânge încontinuu, să fim curajoși? Ce spui? Ne luăm viața în mâini și îi dăm sens?
Viața nu-i un drum fără obstacole. Prea multă vulnerabilitate ne va trimite în camera noastră, pe Netflix, pentru că e mai ușor să ne ascundem de viață, decât să ne confruntăm cu ea.
Vulnerabilitatea există, nu trebuie să o reprimăm, dar cred că după ce ești conștient de ea, e cazul să acționezi și să trăiești! Să trăiești cu frica de a fi rănit mi se pare extrem de asemănător cu a trăi ca o rozătoare care se ascunde prin canale.
Pentru a nu te prăbuși în lumea noastră cu războaie, boli mortale, atrocități – lumea în care a fost eliberată Cutia Pandorei – trebuie să fii o pasăre. Curajoasă și mereu pregătită să schimbe mediul!
Vreau mărţişor! Vreau! Vreau să-mi împodobesc pieptul sau mâna, iar ochii să mi scald cu frumuseţe. Eu mi-aştept mărţişorul ca un copil îngheţata după cartofii de la Mcdonald. Sunt o ramură ce aşteaptă de un an să-şi umple braţul de frunze vii şi colorate, iar pentru mine, frunzele sunt mărţişoarele.
Am observat că de la o vreme e o modă în a spune: “Eu sunt cool. Eu nu vreau cadouri. Eu nu sărbătoresc nimic. Eu sărbătoresc în fiecare zi. Vine primăvara în fiecare an. Ce-i așa big deal?”. Ei bine, eu vreau, și o scriu apăsând cu putere pe taste. E un gest de apreciere, e o bucurie comună a unor oameni care au mai prins un an împreună, care se pot bucura că soarele va fi tot mai puternic. Nu îți cer să-ți dai salariul pe un mărțișor. Nu îți cer să mă impresionezi cu un colier extravagant, cum nu încurajez nici consumerismul.
Poți să-mi dai doar şnurul roșu cu alb într-o manieră haioasă. Cum? E treaba ta să te gândești. Ai simțul umorului? Găsești tu ceva. Dacă nu, poate ești creativ. Ia o piatră și picteaz-o, folosește boabe de cafea lipite pe o foaie și fă-mi o felicitare. Desenează ca la grădiniță sau cumpără cel mai ieftin mărțișor, dar ales cu atenție, căutând în cutia de un leu, forma care ţi se pare că se asortează cu ochii mei. Sau poate coșarul îți amintește de copilărie și vrei să împarți amintirea cu mine. Nu te opresc. Ești liber! Eu atât îți spun, vreau mărțișor, chiar dacă e doar un pupic sau o prăjitură decorată cu roşu şi alb.
Dacă iei ceva de pe tarabă, orice, fără să-ți pese, doar ca să fie ceva, așa, pur și simplu, poți să o lași baltă, nu ai înțeles nimic.
Accept cu zambetul pe buze critica, dar cea constructivă.
Dacă doar îți arunci părerea în stânga și în dreapta pentru că asta ai tu impresia că înseamnă democrație, să știi că nu-i așa. Înseamnă doar lipsă de educație, înseamnă că nu te-a învățat nimeni că dacă distrugi un turnuleț, trebuie să pui altceva în loc, chiar dacă e doar o căbănuță. Poate turnul stătea să cadă oricum, dar de ce să-l dărâmi tu dacă nici măcar nu arunci moloz pentru o mult mai potrivită pentru teren, căbănuță? Te rog eu, lasă-l să cadă singur sau să-l dărâme altul care are și o cărămidă la el.
Critica nu devine constructivă că așa-i zici tu, ci doar dacă, așa cum zice și termenul, construiești ceva. E usor să critici, e mai greu să construiești.
Cine știe să fie critic merită respect, cine știe să fie hater merită ignorare.
Ai grijă că de cele mai multe ori suntem proprii critici, așa că verifică-ți capul. E acolo? Folosește-l!
“Mergem în Tunisia, mergem în Tunisia!”. Pardon, nu mergem în Tunisia, așa cântam eu și prietenul meu când încă speram să câștigăm o excursie. Nu s-a întâmplat, însă: “Mergem în Sibiu! Mergem la Valea Zânelor!”. Avem un itinerariu pentru acest Paște, de aceea, m-am scos și nu am stat în bucătărie nici măcar 15 minute. Mă rog, am stat de dimineață să fac un sandwich. Nu se pune, nu?
Nu despre ce fac Paștele acesta vreau să scriu. Nu încă, ci mi-am dat seama că indiferent dacă petreci Paștele pe drumuri, acasă așteptând musafirii sau pe la rude, profitând de cozonacii făcuți de cei mai harnici, ești norocos că nu îl petreci în anumite zone din lume.
Avem și în România o grămadă de obiceiuri, mai stranii sau mai banale, dar nu pe asta mă voi axa. Dacă în zona Brașovului se aruncă buzduganul, nu au decât! Mie oricum mi se pare simpatic cum, oameni în toată firea, ne entuziasmăm la ouăle vopsite și atunci când învingem la spartul lor. Sigur că e o tradiție mult mai profundă de atât, dar privită din afară, dacă aș fi un observator care nu știe nimic despre Paște, mi s-ar părea hilar, așa cum mi se pare biciuirea fetelor în Cehia. Chit că se face cu nuiele create manual din salcie și decorate cu panglici, nu aș vrea să mă nimeresc pe acolo. Poate doar dacă aș crede cu adevărat că salcia îmi va transfera vitalitate și fertilitate, așa cum spune tradiția. Cu același scop, în Slovacia se aruncă apă pe femei.
Sursă: www.welcometobratislava.eu
Ramurile de salcie sunt decorate și în Finlanda de copii cu o săptămână înainte de Paște. Salcia fiind primul copac care anunță venirea primăverii. A doua zi, copiii merg costumați, un fel de Halloween am putea zice, și primesc dulciuri și bani. Mie îmi amintește un pic și de colindețe. Așa că Finlanda ar fi foarte distractivă pentru copii și o risipă de iepurași de ciocolată pentru noi.
Ceva mai departe, în S.U.A, la Casa Albă, copiii s-ar distra rostogolind ouă cu o lingură imensă, o tradiție de peste 130 de ani. Acum s-a extins și se organizează chiar mai multe concursuri.
Sursă: www.whitehouse.gov Fotografie realizată de Joyce N. Boghosian
Poate mai puțin plăcut pentru copii ar fi în Bulgaria când cea mai în vârstă dintre femei freacă obrajii copiilor cu primul ou înroșit. Oare ce se întâmplă dacă se înroșesc deodată mai multe ouă? Începe, exact ca la noi, lupta dintre ouă. Care ou e mai puternic? Păi… ăla de lemn, eu deja l-am ascuns pe al meu în mânecă. Diferența dintre noi și bulgari ar fi că ei ciocnesc ouăle și de pereții bisericii.
Amatorii de omletă ar trebui să viziteze Franța. În fiecare an se face o omletă din 4500 de ouă in cea de-a doua zi de Paște în Haux. Iar asta e o omletă făcută din 15000 de ouă în Bessières:
Sursă: https://www.nbcnews.com
Dacă te afli în Grecia vei vedea numai ouă colorate roșu, reprezentând sângele lui Isus Hristos. Ai grijă totuși dacă te duci în Corfu. Localnicii aruncă vase pe geam pentru “a sparge ghinionul”.
Indiferent unde petreci Paștele, cât de mult ții la tradiții, e o ocazie minunată de a te înconjura de oamenii dragi. E și un prilej de a căuta liniștea și de a îți umple inima cu lumină și înțelepciune. Paște fericit cu mult parfum oriunde te-ai afla, nu doar în Ardeal!
Sunt momente în viață în care simți că ți se va întâmpla ceva extraordinar. Și sunt alte momente în viață când stai cu o prăjitură în fața laptopului și extraordinarul te surprinde. Așa te trezești că în ecran ciocăne SuperBlog 2019. Ce să faci? Îl întrebi ce vrea de la viața ta. Nu ți-a dat destulă adrenalină până acum? Iar el îți răspunde:
– Cătălina, ți-am analizat ADN-ul… în niciun caz nu e suficientă adrenalină pentru tine.
– ADN-ul? Și ce ai descoperit?
– Că te concentrezi mai ales pe mobilitate și confort, dar ești adepta competiției, cam așa cum sunt și valorile celor de la Honda.
Nu pot decât să mă uit cu ochii holbați la SuperBlog 2019, așa că el continuă:
– Aș putea spune despre tine că dacă: “Cătălina nu dă tot ce are mai bun, atunci nu există o Cătălina”
– Așa cum spunea Soichiro Honda: “If Honda does not race, there is no Honda”. Mă dau deșteaptă că știu despre Honda care este cel mai mare producător de motoare cu combustie internă și motociclete din lume și important constructor din competițiile motorizate.
– Exact, tocmai de asta tu vei participa la un tur al celebrului circuit de la Nurburgring cu spectaculosul model Honda Civic Type R.
Inima îmi bate cu putere doar uitându-mă la câteva poze cu mașina. Nici nu-mi pot imagina senzația de a mă așeza pe scaunele inspirate de cursă.
Sursă: https://hondatrading.ro
Totuși, îmi țin emoțiile sub control – nu de alta dar aproape am răsturnat prăjitura pe taste – și spun cu o voce sigură, de profesionist:
– Copilotul meu va fi Lucas Grabeel!
Acum e rândul ca SuperBlog 2019 să rămână surprins:
– Cum așa?
– E simplu! Are ochii albaștri! Glumesc, glumesc, nu te uita așa la mine! Îl aleg pentru că dacă am o mașină care mă face să mă simt ca pe scenă, nu e alt actor mai potrivit care să-mi transmită că sunt pregătită pentru “show” decât cel care avea un exercițiu foarte simpatic de încălzire înainte de orice provocare în “High School Musical”.
După ce i-aş arăta despre ceea ce e vorba făcând şi eu ca în filmul care mi-a marcat copilăria aş continua:
– Sigur că așa ne-am începe și noi antrenamentele și ne-ar bufni râsul, dar nu ar fi problemă, căci starea de bine va fi cea care ne va ambiționa să doborâm recordul. Stare de bine care va fi dată, din ce observ, și de interiorul creat cu materiale premium, sistem de climatizare, Cruise Control, frână electronică de parcare şi sistem audio cu ecran tactil de 7” Honda CONNECT cu sistem de navigație. Întorcându-mă la Lucas Grabeel, sunt convinsă că poate aprecia o Honda, având în vedere că el însuși conduce una. Nu noul model Honda Type R, dar măcar am convingerea că poate aprecia o mașină bună când vede una. Mai am și alte motive, dar le afli tu pe parcurs. Acum, să vină mașina!
– Dacă e așa… succes să aveți! Și poftă bună!
– A, nu! Gata cu prăjitura! Vreau mașina!
Zis și făcut! Încep antrenamentele pe circuit pentru marea provocare, dar nu am cum să nu îmi iau câteva clipe să admir tehnologia de înaltă performanţă și atenția pentru detalii. Astfel că mașina are prize de aer pentru răcirea frânelor, eleron aerodinamic, capotă ușoară din aluminiu, ventilată și țevile triple de eșapament montate central.
Înainte de a urca în mașină, respir adânc și mă organizez. Am trei pași importanți pe care vreau să-i urmez:
1. Inspectez mașina
Aflu totul despre ea, mă împrietenesc cu ea pentru a îi afla potențialul, deși deja m-a cucerit și numai cu aspectul exterior. Așa aș afla care sunt detaliile care îmbunătățesc performanțele mașinii, cum ar fi prizele de aer față și difuzorul de spate. Iar pe plafon sunt montate deflectoare inteligente pentru scurgerea aerului spre spate ce eficientizează dinamica.
Sursă: https://hondatrading.ro
M-aș mai liniști știind că noul membru al familiei Civic vine cu o mulțime de tehnologii de siguranță cum ar fi: sistem de avertizare a coliziunilor frontale, sistem de asistare a menținerii benzii de circulație și recunoașterea semnelor de circulație.
2. Mă antrenez înainte de cursă
Apropo de asta, chiar poți testa mașina gratuit, trebuie doar să te programezi la un test drive. Iar dacă îți place, să știi că poți găsi diverse oferte Honda, iar eu mi-aș sparge pușculița pentru un Honda Civic de vanzare. Dar înainte trebuie să-mi găsesc pușculița și să mă apuc de antrenament pentru circuitul de la Nurburgring.
La antrenament sigur că l-aș avea alături pe Lucas Grabeel care mi-ar cânta “You got it” pentru un plus de încredere.
Încă din prima aș fi încântată de tapițeria din velur și material textil. M-aș cufunda în scaunul tip Type R Sport și mi-aș sprijini capul pe tetiera integrată. Apoi i-aș zâmbi lui Lucas și am ști amândoi că trebuie doar să pun mâna stângă pe volanul îmbrăcat în piele, iar pe cea dreaptă pe schimbătorul de viteze din aluminiu și magia se va produce. Chiar ar fi așa, căci în doar 5.8 secunde Honda Civic Type R poate accelera de la 0-100 km/h. Poate ajunge la o viteză maximă de 272 km/h, iar eu cu siguranță aș călca accelerația pe celebrul circuit de la Nurburgring.
3. Mă ocup de aspectul ei exterior
Am posibilitatea de a o personaliza. Astfel că oricine își poate alege culoarea preferată:
Sursă: www.hondatrading.ro/
Deși nu o am pe Alicia Keys pe post de copilot, la volanul unei Honda Civic Type R aș putea spune despre mine: “This girl is on fire”, așa că… roșie să fie! Mă gândesc chiar că aș adăuga pachetul iluminare roșu care să creeze o atmosferă ambientală și mai incendiară, cam așa:
Sursă: https://hondatrading.ro
Lucas Grabeel cu emoții, dar deja entuziasmat de ideea cursei, ar propune să intensificăm stilul atletic al mașinii cu accesorii din carbon, cum ar fi: ornamentul din fibră de carbon pentru difuzorul spate, capace de carbon confecționate manual, nu de noi, cel mult aș putea să-l pun pe Lucas să facă avioane din hârtie în timpul cursei ca să ne simțim ca într-unul, deși nu cred că ar fi necesar. Mașina ce pare futuristă oricum îți dă impresia că ești într-o rachetă, mai ales că am adăuga și aripa din fibră de carbon autentică a spoilerului care reduce greutatea lui Type R.
Cum m-aş simţi pe circuit?
Primul pas ar fi să îmi potolesc picioarele tremurânde și pentru asta aș face încălzirea haioasă a personajului lui Lucas din High School Musical.
Cum porbagajul este specific unei mașini de curse, adică spaţios, m-aș asigura că avem pneuri de rezervă, o sacoșă imensă cu dulciuri și șampanie pentru a sărbători după ce recordul de viteză a fost doborât.
Mi-aș regla, probabil chiar de la antrenamente, volanul, oglinzile și scaunul. La sistemul multimedia Connect Navi 7″ l-aș lăsa pe Lucas să-și conecteze telefonul ca să ascultăm playlistul lui antrenant, iar dacă nu mi-ar plăcea, i-aș sugera să facă karaoke, că doar și de asta l-am ales: că e talentat.
Deja familiarizată cu cele trei moduri în care poate fi condusă Honda Civic Type R – comfort, sport, +R – aș ști că primul mod este pentru un condus zilnic, la viteze nu foarte mari, la cel de-al doilea deja accelerația devine mai sensibilă, iar cel de-al treilea este cel cu care aș trăi adrenalina circuitului la maximum.
Sursă: https://hondatrading.ro
Când m-aș pierde cu firea, iar Lucas ar fi prea speriat ca să mai poată să articuleze vreun cuvânt, o să-mi fie foarte util că mașina este optimizată cu un sistem de control al ajustării turaţiei pentru a asigura schimbări rapide şi intuitive ale celor 6 trepte de viteză. În plus, m-aș convinge de stabilitatea mașinii și m-aș bucura liniștită de senzațiile trăite pe pistă. Cum s-ar simți mai exact cursa? Cam așa:
După ce am doborî, bineînțeles, recordul de viteză la categoria sa, iar eu am convingerea că s-ar întâmpla asta – să-ți spun un secret? Noul Type R a fost deja dus la limită și s-a descurcat minunat, reducând cu aproape 7 secunde timpul predecesorilor – am năvăli în porbagaj pentru şampanie și, apoi, am dansa:
Iar în final, i-aș ciocăni eu lui SuperBlog 2019 și i-aș spune: “Câtă dreptate ai avut! A fost cea mai tare experiență!”, după care aș scrie pe blog că e o mașină ideală pentru un spirit sportiv și competitiv cu care poți merge și pe șosea.
Articol scris pentru SuperBlog 2019 căruia îi dedic mulțumirea mea pentru acest fascinant exercițiu de imaginație.
Indiferent de situație, SuperBlog rezistă, iar asta nu reușește decât să mă bucure. Un an greu care n-ar părea astfel uitându-te la multitudinea sponsorilor și premiilor care s-au câștigat la SuperBlog.
SuperBlog a avut gală anul acesta. Cu organizare și eforturi, Claudia și Albert au reușit să creeze un cadru tare plăcut pentru toți concurenții, partenerii și sponsorii SuperBlog. Deși n-am ținut niciun discurs, fiind extrem de ocupată, recunosc că am intrat din când în când pe transmisiunea live pentru a mă încărca cu emoțiile celor curajoși.
Cine e pe podium?
La finalul competiției se pune mereu această întrebare: ”Da’ câștigătorul? Cine-i?”
Ei bine, eu cred că toți participanții sunt câștigători într-un fel sau altul. Unii au câștigat doar câte o probă, alții au căpătat experiență, o rutină de a scrie pe blog sau au cunoscut persoane interesante. De aceea, vă felicit pe toți!
Totuși, pe podium pe află trei fete extrem de talentate. Cu două dintre ele am avut șansa să fac cunoștință personal și să descopăr că pe cât sunt de ambițioase, pe atât sunt de prietenoase.
Pe locul al treilea se află Mara Rus cu blogul Incabinadeproba care scrie organizat, cu subtitluri, imagini mari, iar aspectul blogului este elegant. Felicitări, ai potențial de a câștiga o viitoare ediție!
Pe Diana-Elena Gole, clasată pe locul al II-lea o cunoaște întreaga comunitate SuperBlog ca pe un om extrem de ambițios. Ce-mi place mult la Diana este că ambiția ei nu are legătură doar cu concursurile, ci cu orice își propune. Scrie constant pe blogul De-ale Dianei, ea fiind bloggeriță de mulți ani. Eu o citesc cu drag, și nu mă refer doar la articolele din competiție, ci la recenzile despre cărți, la interviuri și sfaturile pe care le oferă. Diana e blogger în adevăratul sens al cuvântului. Are și un grup pe Facebook în care ne provoacă de fiecare dată să fim activi și să ne ”prindem degetele în discuții”.
Câștigătoarea de anul acesta este Oana Pană, cu care eu am mai tot avut discuții. Oana mi-e dragă! E plină de creativitate și cred că în cazul ei, exercițiul a fost cheia succesului.
Oana a luat pauză de la o ediție de SuperBlog, cea din primăvară, dar cred eu, că a urmărit de pe margine (se poate să mă însel). Oana îmi pare studioasă, „își face temele, documentarea”, și-a ascuțit instinctul de a „simți sponsorii” și toate acestea combinate cu talentul de a așterne cuvinte au făcut-o câștigătoarea acestei ediții, cu toate că a avut o penalizare de 10 puncte întrucât a întârziat cu înscrierea unui articol.
Recunosc că Oana mi-a atras atenția de la prima ediție la care am participat, atunci când a câștigat proba unui sponsor care, în acea perioadă (haha, ce copil eram!) mi s-a părut foarte greu de mulțumit. Am știut că are potențial și că poate descoperi, într-o temă dată, „acel ceva” care s-o scoată din banal, dar să n-o arunce în penibil. Anul acesta a participat cu blogul Inima din cuvinte.
Felicitări, Oana! Tu știi cât de dragă îmi ești și mă bucur că faci parte din gașca cu trofeu!
De ce am vorbit un pic despre câștigătoare?
Pentru că la SuperBlog participă oameni faini. Nu doar cei de pe podium, ci majoritatea sunt prietenoși, amuzanți, pasionați de discuții și dornici de a te ajuta.
Pe mulți dintre ei îi poți descoperi și în podcasturile SuperBlog.
SuperBlog 2020 a ajuns la final, dar o nouă ediție se anunță în primăvară așa că exersează, scrie, ambiționează-te și ”ia-le premiile”.
„Vacanţă vară 2019” sunt cuvintele care îmi răsună în minte. Să te hotărăşti unde pleci e dificil. Scriam într-o altă postare că vreau să călătoresc mai mult prin România, apoi m-am simţit nostalgică pentru căldura din Grecia, marea din Bulgaria sau portocalele din Spania. Am luat un burete imaginar şi am şters aceste destinații din minte, nu pentru că nu m-ar atrage, ci pentru că m-am hotărât ca în acest sejur 2019 să vizitez o ţară necunoscută mie, ce e drept, m-am lăsat inspirată de Dalai Lama: „O dată pe an, du-te undeva unde nu ai mai fost înainte”. Așa că am apelat la doi specialişti, chiar reprezentanţii oficiali ai tărilor respective. Cei doi au primit un dosar detaliat despre mine, despre hobby-urile mele, unde am fost în ultimii ani, ce caut să descopăr în vacanță și le-am spus cele trei motive pentru care călătoresc:
Acum îi am în faţa mea: o doamnă şi un domn. Pe ea am confundat-o cu mama, în primă instanţă, mai ales că a venit cu poza asta imprimată pe tricou:
Egipt – Luxor, pe malul Nilului
Ştiu cât de mult iubeşte mama Egiptul pentru multitudinea de obiective turistice şi misterele pe care acestea le ascund. Cred că s-a aliat cu doamna din faţa mea, i-a făcut machiajul, a coafat-o la fel ca pe ea însăşi ca să acceseze latura mea emoţională. Domnul e înalt, cu o figură serioasă şi sper ca din mapă să nu scoată un bisturiu. E în regulă, a scos o serie de documente despre Tunisia, printre care şi poza asta:
Tunisia – Zidurile și minaretul Marii Moschei din Sousse
Deşi figuri demne, le simt încordarea, fiecare aşteaptă să fie primul care să mă convingă să vizitez ţara pe care el o reprezintă. Femeia i-a luat-o înainte. Vocea guturală mi-a reamintit că nu e mama, ci o doamnă foarte documentată despre Egipt.
– Conform dosarului tău, pe care l-am studiat, consider că destinaţia ideală este Egipt, mai exact Hurghada, pentru peisajele impresionante, fauna subacvatică şi amplasarea avantajoasă pe Malul Mării Roşii. Este o destinaţie modernă, viaţa de noapte este cea mai ofertantă din Egipt. Clima este prielnică în orice moment, apa este caldă şi clară! Sigur că poți să optezi şi pentru o excursie în Luxor și să te bucuri de o corazieră pe Nil. Dar le voi lua pe rând..
– Nu te grăbi! E cazul să-mi spun eu părerea – a întrerupt-o domnul înalt – ar trebui să alegi Tunisia, şi aici te bucuri de vreme călduroasă, plaja din Sousse fiind o alegere minunată. În Tunisia vei găsi oameni prietenoşi, ospitalitatea face parte din tradiţia lor. Hainele colorate ale localnicilor, marea de un albastru cristalin și urmele civilizaţiilor antice te vor face să simţi că eşti într-un alt univers.
– Te asigur că şi în Egipt pare că păşeşti într-o lume cu totul nouă. Ai impresia că piramidele ”cresc” în Europa? Indiferent de cât de multe muzee care provin din Egiptul antic ai admira în Europa, ele au un alt farmec atunci când sunt ”acasă”.
Sunt deja impresionată de argumentele celor doi, însă mă văd nevoită să impun reguli, altfel se vor întrerupe la fiecare frază. Pe rând, îi voi lăsa pe amândoi, să-mi dea câte 3 motive pentru care să vizitez destinaţiile propuse de ei și să-mi spună cum pot ajunge să călătoresc acolo.
3 motive pentru a vizita Hurghada:
1. Croazieră pe Marea Roșie
Marea Roșie e unul dintre puținele locuri în care există recife de corali nealterate, așa că o croazieră combinată cu scufundări o să îți ofere amintiri de neuitat.
sursă: pixabay.com
2. Ideal pentru aventură
Poți să faci snorkel pentru a înota cu peșii și să admiri coralii sau să optezi pentru scuba diving și să vezi țestoase marine sau poate vreun rechin. Dacă îți place mai degrabă să fii la înălțime, atunci optează pentru Kitesurf și zboară cu ajutorul vântului deasupra mării calde.
3. Accesibilitate
Din Hurghada e simplu să optezi pentru excursii, cum ar fi la Cairo și să admiri Marea Piramidă din Giza sau poți să mergi la Luxor pentru a ajunge la Valea Regilor, valea cu morminte în care se odihnesc regi și faraoni. În plus, din țară până la Hurghada se fac cu avionul doar 3 ore.
Colossi lui Memnon, Valea Regilor, Luxor, Egipt Sursă: https://christiantour.ro/blog/
3 motive pentru a vizita Sousse:
1. Plimbare în largul mării
Din Portul El Kantaoui se pot închiria yachturi pentru croaziere relaxante pe Mediterană, iar orașul va căpăta un alt aer privit de la distanță, așa că poți să surprinzi în câteva poze clădirile deosebite sau să te bucuri de fructe de mare sau pește, acestea făcând parte din bucătăria tunisiană.
2. Relaxare la Hammam
Hammam sunt băile turcești, o modalitate excelentă de a te relaxa după ce ai vizitat toate obiectivele trecute pe listă, neapărat și Colosseumul Roman El Jem, un amfiteatru impresionant ridicat în anul 238.
3. Bazarul ”Souq Er Ribba”
Aici a fost suficient să-mi arate poza ca să-mi dau seama că nu o să mă abțin și o să mă întorc în țară cu câteva accesorii neobișnuite, achiziționate de la vechiul bazar al orașului, ce redă atmosfera medievală.
Cum ajungi în Hurghada? Dar în Sousse?
La această întrebare ambii reprezentanți s-au pus de acord și au strigat: ”vacanță cu Christian Tour”. Nu s-au putut abține să nu-mi spună că ”de 22 de ani, Christian Tour creează câte un drum spre fiecare vis și peste 1 milion si jumătate de români s-au bucurat de vacanțe perfecte în tot acest timp.”
Iar eu le-am dat dreptate și m-am uitat pe câteva opțiuni pe care mi le-au arătat. M-au îndrumat să intru pe site pentru a afla mai multe detalii.
Trebuiau să-mi facă alegerea ușoară, dar au complicat-o pentru că acum vreau să merg și în Tunisia, și în Egipt. Voi alege pentru anul acesta Egiptul, prea semăna doamna cu mama, iar la anul, Tunisia. Deocamdată, am dat o fugă la Zilele Christian Tour ca să caut oferte, a avut loc în București Mall în weekendul 13-14 aprilie, dar și în alte orașe.
Arhivă personală
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019 Sursa fotografiilor (la care nu s-a precizat deja): christiantour.ro
Am scos de curând un video despre care v-am mai povestit. În clip am ales să folosesc Animoji. Și m-am trezit întrebată de prieteni: “de ce?”. Răspunsul e mai simplu decât pare, pentru că e haios, pentru că m-am distrat. Pentru că nu am vrut să adun o “brigadă”, o “gașcă” de fete care să dea din posterior sau mulți tineri care să sară lângă o mașină scumpă. Pentru că am vrut să fie o glumă, un pamflet, și mă bucur că mulți oameni au văzut-o așa.
Animoji-urile funcționează pe Iphone și Ipad și sunt fețe imense care preiau expresiile tale faciale și poți crea filmulețe haioase sau poze simpatice cu ele. Evident că animoji e descedentul emoji-urilor, așa că nu am putut să nu mă întreb: “Care e faza cu ele? Cine a dat tonul la folosirea lor? Puștii? Generația actuală de tineri prea plină “de laude” din partea altor generații?”. Nu mi-a fost deloc mare mirarea când am aflat că emoji-urile sunt mult mai bătrâne decât am crede. Înaintea lor, au fost emoticoanele, cei care foloseam Yahoo Messenger încă avem tendința de a scrie cu diverse semne de punctuație: “:P – fața care scotea limba”, “:D – fața zâmbitoare” și, desigur, binecunoscutul “:)))))”.
În 1881, în revista de satiră Puck au fost publicate următoarele emoticoane, adică fețe care folosesc semne de punctuație. Au fost numite: “artă tipografică”:
Sursa: www.kidscodecs.com
Se pare că primul care a folosit emoticoane într-un email este profesorul Scott Fahman de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, SUA care a propus ca “:-)” să marcheze mesajele haioase, iar cele serioase să aibă semnul: “:-(“, asta în anul 1982. Soluția profesorului a venit pentru că oamenilor le era greu să-și dea seama de postarile în glumă și cele serioase de pe o platformă online a Universității Carnegie Mellon. Emoji-urile sunt acele imagini mici cu care suntem atât de obijnuiți acum și poți crea aproape orice cu ele.
De curând am văzut că pe pagina de facebook de la HBO GO au postat poze cu emoji și ne-au provocat să ne dăm seama ce personaj din “Games of Thrones” reprezintă. La poza de mai jos, de exemplu, eu cred că este Bran, căci el este supranumit: Three Eyed Raven.
Sursa: www.facebook.com/HBO.Romania
Emoji-urile au fost create în 1998 de Shigetaka Kurita, inginer la compania de telefonie NTT Docomo. Numele combină două cuvinte japoneze: “e” (imagine) și “moji” (caracter).
Și uite că de la o joacă, un clip, am ajuns să studiez istoria emoticoanelor și pot să zic că și astăzi am învățat ceva. M-am distrat și am încercat să fac o poveste simplă care să ilustreze cursul vieții, folosindu-mă doar de emoji:
Pe 10 noiembrie au loc alegerile prezidenţiale. Tu votezi? Dar ştii ce votezi? Oricum eşti norocos. Nu crezi asta? Eşti norocos pentru că poţi să alegi, pentru că trăieşti în democraţie şi asta înseamnă că tu faci parte din conducere. Cuvântul “democraţie” este de origine greacă, vine de la demokratia, prin alăturarea lui demos, „popor” + kratos, „putere”, rezultând astfel „puterea poporului”. Bine, bine, dar îmi vei spune că nu e atât de simplu, nu e ca şi când te urci la volanul unei maşini şi o conduci. Îţi dau dreptate, democraţia nu e simplă, e foarte complicată şi ne implică pe noi toţi, iar noi nu trebuie să ştim totul despre ea, doar nu am dat la facultatea de studii politice, dar trebuie să ştim să o folosim pentru binele nostru, al poporului, trebuie să înțelegem că e un mod de gândire şi acţiune. E important să ne cunoaştem drepturile şi obligaţiile şi să le insuflăm spiritul democratic şi copiilor noşti. Eu cred că educația pentru cetățenie democratică și educația pentru drepturile omului sunt esenţiale încă din copilărie, căci simţul civic se învaţă.
Mai exact, democrația reprezintă una dintre modalitățile posibile de a organiza un grup de oameni. Este o formă de guvernare inspirată din ideile grecilor cu toate că aceştia nu aveau democraţie în sensul pe care îl cunoaștem astăzi (femeile nu votau, existau sclavi care nu aveau drept de vot), însă nu doresc să fac istoria democraţiei, aceasta se găseşte chiar şi pe Wikipedia. Simplificat e cam așa: când un om conduce se numeşte autocraţie (monarhie, despotism, dictatura), atunci când elitele conduc avem aristocraţie, iar când conduce poporul avem democraţie.
În acest articol vreau să mă axez pe cât de importantă e implicarea noastră şi respectarea principiilor drepturilor omului şi democraţiei. Plătește-ți taxele, implică-te în problemele comunității, semnează petiții online în care crezi, participă la referendum și educă-ți copiii! Înainte de a detalia, vreau să ne gândim la România. Ce știm despre ea și ce ar trebui să fie?
E România democratică?
Există mai multe tipuri de democrații și grade diferite de putere ale instituțiilor statului. România este o republică semi-prezidențială, adică ”prim- ministrul și președintele sunt ambii participanți activi în administrația statului”. Diferă de republica parlamentară, așa cum este, de exemplu, Germania, prin faptul că șeful statului este ales prin vot universal, având un rol mai mult decât protocolar (Câți am auzit de Angela Merkel? Dar de Frank-Walter Steinmeier?). Diferența față de republica prezidențială (de exemplu SUA) este aceea că guvernul este desemnat de Președinte, dar votat de Parlament și este responsabil în fața acestuia.
Conform Constituției România este ”stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.”
România este un stat democratic întrucât avem drepturi și libertăți de care ne bucurăm, ce aș pune sub semnul întrebării este statutul nostru de ”stat de drept”, acesta se referă la punerea mai presus de orice a legii și respectarea acesteia.
Tot în Constituție aflăm că: ”Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”. Asta înseamnă că poporul este cel care are puterea în stat. Dar cum noi suntem milioane de oameni e greu să ne punem de acord de fiecare dată, așa că pentru a ne fi ușor să luăm decizii alegem reprezentanți prin vot direct: parlamentul și președintele. Lor le încredințăm puterea de a lua decizii pe care trebuie să o foloseacă în numele nostru.
The Economist publică anual indexul democrației de unde aflăm care sunt cele mai democratice țări în funcție de cinci categorii generale; alegeri libere şi corecte, funcţionarea Guvernului, libertăţi civile, participare politică şi cultură politică. România s-a aflat în 2018 pe locul 66, asta însemnând o ”democrație defectuoasă”. Totuși, cum putem noi schimba ceva? Nu gândi că votul tău nu contează! Poate că nu se face cu o floare primăvară, dar începe cu una căreia i se alătură mult mai multe. Tu poți fi schimbarea căci o vorbă din popor sună așa: ”Unde sunt mulți puterea crește”.
Deși în fața statului nu avem decât două îndatoriri: să ne apărăm țara și să contribuim la cheltuielile publice (prin taxe și impozite), eu aș adăuga că față de noi înșine avem responsabilitatea să ne informăm și implicăm căci așa cum îți organizezi gospodăria, ar trebui să faci și cu țara.
Cum ne putem implica civic?
1. Informează-te
Asigură-te că îți iei știrile din surse de încredere, citește legile, află-ți drepturile și împărtășește cunoștințele tale. Eu am descoperit Democracy Mania, o platformă de încredere care promovează valorile democrației și militează pentru o comunitate implicată. Poți să semnezi petiții, să votezi în cadrul referendumurilor sau să dezbați pe forum teme de real interes.
2. Susține o cauză
Dacă crezi în ceva, caută o organizație care luptă pentru asta și implică-te, poți să donezi sau chiar să te oferi voluntar.
3. Petiționează
Semnează petiții în care crezi, iar dacă tu ai o problemă care e și a altora poți să inițiezi tu însuți una.
4. Protestează
Nu haotic, dar ai dreptul să o faci pașnic și creativ. E un mod de a atrage atenția asupra unei probleme care să ajungă pe agenda publică.
5. Participă la ședințele publice
Legea nu lasă statul să ia decizii importante fără să consulte cetățenii, așa că poți participa la ședințele Consiliului General sau la dezbateri publice la minister.
6. Semnalează ilegalitățile
Nicio ilegalitate nu dispare de la sine, primul pas este să fie semnalată, fie că ne referim la șpagă, șantaj, violență etc.
7. Educă-ți copiii
După principiile drepturilor omului și democrației:
Arhivă personală și editare proprie
Democrația nu ține de vârstă, chiar dacă nu pot vota, copiii trebuie să își cunoască drepturile pentru a trăi în demnitate. Când drepturile omului nu sunt respectate, oamenii sunt tratați ca și cum n-ar fi oameni.
Când vârsta o permite, copiii ar trebui să fie încurajați să participe în organizații de tineret și organizații non-guvernamentale (ONG-uri) pentru a învăța că pot să se implice chiar dacă nu votează, de exemplu: pot să participe la activități pentru protejarea mediului sau să ajute bătrânii.
Educația nu se face doar în școală, dar aceasta reprezintă o bună parte din viața unui tânăr, astfel că guvernele și profesorii trebuie să se asigure că principiile democrației se regăsesc în ceea ce copiii învață. Și părinții se pot implica, asociații de părinți și tutori există în toată Europa, dar și elevii au un cuvânt de spus în legătură cu ce învață prin participarea la consiliul elevilor (sau sindicat). Aceasta este o asociație formată numai din elevi sau studenți, prin care își pot face auzite părerile și preocupările privind școala.
Sursă: Pixabay.com
O generație de oameni cărora nu le pasă, care cred că indiferent dacă votează sau dacă se informează nu se schimbă nimic, nu e o generație deșteaptă, ci doar una ignorantă. Nu ne dorim să fim sau să creștem o generație indiferentă. Ești parte din democrație și ar trebui să-ți pese.
