Gânduri

Home Gânduri

Storytelling la puterea SuperBlog într-o nouă ediție

0

Începe cea de-a 25-a ediție a uneia dintre competițiile mele preferate de blogging, Superblog. 

Anul acesta se pune în mod special accent pe Storytelling, adică folosirea unei narațiuni pentru a transmite un mesaj. Dacă acest mesaj reușește să-și convingă audiența să acționeze în direcția dorită, scopul a fost atins.

În ceea se privește competiția SuperBlog, cred că în fiecare ediție poveștile au avut avantaj. Să integrezi brandul în cadre prielnice, cu întâmplări care aduc în prim-plan efectele și beneficiile produselor prezentate a fost și va fi mereu de efect. Dar poveștile pot deveni ușor neverosimile dacă te ia valul sau nu ai experiență în crearea lor.

Cum abordez eu un articol storytelling atunci când vreau să integrez și un produs sau serviciu?

Storytelling e o tehnică folosită cu succes în marketing, iar eu am învățat-o cumva intuitiv datorită competiției SuperBlog, fiind pasionată de beletristică și scris povești de când mă știu.

Pornesc de la adevăr

Minciuna nu te va ajuta pe tine ca blogger, dar nici produsul pe care vrei să-l prezinți. Poți omite părți care ți se par că dezavantajează un produs, cum ar fi că o cremă conține alcool. Dar să spui că este bogată în vitamina E, dacă ea nu o conține, ar fi o mare gafă. 

Nu exagerez

Cele mai plauzibile relații între personaje se vor crea dacă s-au întâmplat la un moment dat în viața ta sau dacă le-ai sesizat în jurul tău. 

Tine cont și de faptul că să lauzi „ceva” excesiv va părea reclamă agresivă. 

Structura poveștii trebuie să fie în jurul produsului sau serviciului pe care vreau să-l prezint

Orice poveste bună trebuie să aibă început, cuprins (intrigă) și sfârșit. Înainte de a încerca să faci marketing printr-o poveste, analizează despre ce e produsul. Ce bine aduce el în viața oamenilor?

E un produs de curățat vase? Gândește-te în ce situație e bine ca un produs de acest fel să fie eficient repede. Poate faptul că nu trebuie să pui mult produs înseamnă economie. Dacă e îmbogățit cu substanțe benefice pentru piele poți integra faptul că prietenul sau prietena ta care ți-a făcut surprinză cu vasele spălate care lucesc ca un bec are pielea ca de bebeluș. 

Aberez, dar porind de la trăsăturile produsului poți porni o poveste. De exemplu, ești acasă la o prietenă, iar tu ești dezamăgit că ai tigăi uleiose, de acolo se pornește o poveste în care produsul prezentat devine salvator. 

Exemple de campanii de storytelling

De multe ori în storytelling nu e neapărat despre un produs, ci despre conștentizare asupra brandului, despre a aduce din nou brandul în atența publicului cu mici artificii. De exemplu, Coca-Coca a avut o campania atipică în care clienții se uitau prin camera telefonului la o doză de Coca-Cola, iar o poveste animată, creată cu ajutorul AR, prindea viață. Au fost 12 povești, toate cu conflicte minore care se rezolvă prin faptul că poți să împarți in Coca-Cola. 

O poveste arată un cuplu tânăr la un film care se sperie și își aruncă floricelele de porumb. O alta prezintă doi fani fotbal, rivali, care se alătură unul altuia într-un joc amical când mingea zboară din cutia de Cola.

Dacă povești bune n-ar putea crea cei de la Disney, atunci nu știu cine. O reclamă la Disneyland Paris în care o rățușcă găsește o bandă desenată cu Donald Duck a avut un mare impact, strângând pe Youtube peste 30 de milioane de vizualizări. Rățușca face o adevărată pasiune pentru personajul din banda desenată. Undeva, în suflet rămâne povestea cu Donald Duck chit că pierde revista și indiferent prin câte greutăți trece rățușca și familia ei.  În momentul în care ajunge la Disneyland Paris, personajul rățuștei preferat este acolo să-o întâmpine. 

Sunt și o grămadă de comedianți care integrează în video-urile de pe Youtube produse, dar mai ales servicii, într-un scenariu amuzant. 

Aici am dat exemple de povești video, dar acestea pot fi scrise sau chiar prin imagini. La noi, în România, Andreea Bălăban este unul dintre influencerii care prin intermediul pozelor și al textului spune povești și integrează produse de-ale brandurilor. 

Concluzie

Încercările de a ieși din banal, de a crea povești emoționante și integrarea mesajelor potrivite vor fi cu siguranță apreciate de jurații SuperBlog și ai șansa ca cititorii să fie captivați. 

Ce fac când mă plictisesc acasă?

1

Interesant e că uneori mă plictisesc scorlând Facebook-ul și îmi trebuie tăria de a închide clapeta laptopului și să-mi amintesc vorba:”doar oamenii proști se plictisesc”, care deja îmi schimbă starea de spirit. Sigur că dacă nu vreau să sting laptopul îmi cumpăr un Macbook și-l las aprins, doar depărtându-mă de el. Glumesc, pot să nu mă plictisesc și cu laptopul în brațe. Așa că voi împărți:

categoria 1 – cu laptop
categoria 2 – cu laptop, dar fără
categoria 3 – fără laptop

Categoria 1

– să te uiți la filme, vloguri sau filmulețe haioase de pe YouTube.
– să-ți stresezi prietenii cu mesaje. S-ar putea să te antrenezi cu unul într-o discuție interesantă până iți dă cu The Big Seen, bineînțeles.
– să citești pdf-uri sau bloguri.
– să înveți un program nou. (Photoshop, Vegas, etc.)
– să scrii (orice te atrage: blog, jurnal în document cu parolă, povești etc.)
– să te joci ceva (Nu exagera! Prăjește creierii cică, deși eu sper că doar pe ai monștrilor din joc)

Categoria 2
Aici combin ce îmi oferă laptopul cu activități ce nu țin de virtual și mă fac să-mi ridic fundul de pe scaun

– aerobic sau exerciții fizice din tutoriale.
– să gătești după instrucțiuni video sau scrieri online.
– să confecționezi origami sau orice altceva din tutoriale online. Poți să faci propriile mărțișoare, un jurnal handmade, eșarfe etc.

Categoria 3
Aici poți închide laptopul sau poți să-l lași în decor cu muzică sau vreun podcast.

– citește! Sigur e ceva în bibliotecă ta de care nu te-ai atins. Poate e momentul să-i dai o șansă.
– gătește cu ingredientele din casă. Ceva simplu, chiar și cartofi prăjiți. Dar poate e o idee bună să încerci să fii un pic mai ingenios. Pune-ți imaginația la contribuție! Ce poate ieși rău? Probabil doar să rămâi flămând.
– fă-i curat! Pare mai degrabă o corvoadă, dar e testat de mine că oferă satisfacție atunci când observi cum încet, încet, îți recunoști casa sub mormanele de haine. E cel mai bun antistres pentru mine.
– colorează! Există cărțile de colorat pentru adulți care au devenit un hobby însemnat printre oamenii secolului nostru.
– ocupă-te de tine! Fă-ți un duș fierbinte, diverse tratamente naturiste sau meditează.

P.S: când scriu “laptop”  mă refer la orice device pe care îl folosești cu internet (mai greu cu telefonul).

Pe locuri, fiți gata… START!

1

Sunt momente în viață în care simți că ți se va întâmpla ceva extraordinar. Și sunt alte momente în viață când stai cu o prăjitură în fața laptopului și extraordinarul te surprinde. Așa te trezești că în ecran ciocăne SuperBlog 2019. Ce să faci? Îl întrebi ce vrea de la viața ta. Nu ți-a dat destulă adrenalină până acum? Iar el îți răspunde:

– Cătălina, ți-am analizat ADN-ul… în niciun caz nu e suficientă adrenalină pentru tine.

– ADN-ul? Și ce ai descoperit?

– Că te concentrezi mai ales pe mobilitate și confort, dar ești adepta competiției, cam așa cum sunt și valorile celor de la Honda.

Nu pot decât să mă uit cu ochii holbați la SuperBlog 2019, așa că el continuă:

– Aș putea spune despre tine că dacă: “Cătălina nu dă tot ce are mai bun, atunci nu există o Cătălina”

– Așa cum spunea Soichiro Honda: “If Honda does not race, there is no Honda”. Mă dau deșteaptă că știu despre Honda care este cel mai mare producător de motoare cu combustie internă și motociclete din lume și important constructor din competițiile motorizate.

– Exact, tocmai de asta tu vei participa la un tur al celebrului circuit de la Nurburgring cu spectaculosul model Honda Civic Type R.

Inima îmi bate cu putere doar uitându-mă la câteva poze cu mașina. Nici nu-mi pot imagina senzația de a mă așeza pe scaunele inspirate de cursă.

Sursă: https://hondatrading.ro

Totuși, îmi țin emoțiile sub control – nu de alta dar aproape am răsturnat prăjitura pe taste – și spun cu o voce sigură, de profesionist:

– Copilotul meu va fi Lucas Grabeel!

Acum e rândul ca SuperBlog 2019 să rămână surprins:

– Cum așa?

– E simplu! Are ochii albaștri! Glumesc, glumesc, nu te uita așa la mine! Îl aleg pentru că dacă am o mașină care mă face să mă simt ca pe scenă, nu e alt actor mai potrivit care să-mi transmită că sunt pregătită pentru “show” decât cel care avea un exercițiu foarte simpatic de încălzire înainte de orice provocare în “High School Musical”.

După ce i-aş arăta despre ceea ce e vorba făcând şi eu ca în filmul care mi-a marcat copilăria aş continua:

– Sigur că așa ne-am începe și noi antrenamentele și ne-ar bufni râsul, dar nu ar fi problemă, căci starea de bine va fi cea care ne va ambiționa să doborâm recordul. Stare de bine care va fi dată, din ce observ, și de interiorul creat cu materiale premium, sistem de climatizare, Cruise Control, frână electronică de parcare şi sistem audio cu ecran tactil de 7” Honda CONNECT cu sistem de navigație. Întorcându-mă la Lucas Grabeel, sunt convinsă că poate aprecia o Honda, având în vedere că el însuși conduce una. Nu noul model Honda Type R, dar măcar am convingerea că poate aprecia o mașină bună când vede una. Mai am și alte motive, dar le afli tu pe parcurs. Acum, să vină mașina!

– Dacă e așa… succes să aveți! Și poftă bună!

– A, nu! Gata cu prăjitura! Vreau mașina!

Zis și făcut! Încep antrenamentele pe circuit pentru marea provocare, dar nu am cum să nu îmi iau câteva clipe să admir tehnologia de înaltă performanţă și atenția pentru detalii. Astfel că mașina are prize de aer pentru răcirea frânelor, eleron aerodinamic, capotă ușoară din aluminiu, ventilată și țevile triple de eșapament montate central.

Înainte de a urca în mașină, respir adânc și mă organizez. Am trei pași importanți pe care vreau să-i urmez:

1. Inspectez mașina

Aflu totul despre ea, mă împrietenesc cu ea pentru a îi afla potențialul, deși deja m-a cucerit și numai cu aspectul exterior. Așa aș afla care sunt detaliile care îmbunătățesc performanțele mașinii, cum ar fi prizele de aer față și difuzorul de spate. Iar pe plafon sunt montate deflectoare inteligente pentru scurgerea aerului spre spate ce eficientizează dinamica.

Sursă: https://hondatrading.ro

M-aș mai liniști știind că noul membru al familiei Civic vine cu o mulțime de tehnologii de siguranță cum ar fi: sistem de avertizare a coliziunilor frontale, sistem de asistare a menținerii benzii de circulație și recunoașterea semnelor de circulație.

2. Mă antrenez înainte de cursă

Apropo de asta, chiar poți testa mașina gratuit, trebuie doar să te programezi la un test drive. Iar dacă îți place, să știi că poți găsi diverse oferte Honda, iar eu mi-aș sparge pușculița pentru un Honda Civic de vanzare. Dar înainte trebuie să-mi găsesc pușculița și să mă apuc de antrenament pentru circuitul de la Nurburgring.

La antrenament sigur că l-aș avea alături pe Lucas Grabeel care mi-ar cânta “You got it” pentru un plus de încredere.

Încă din prima aș fi încântată de tapițeria din velur și material textil. M-aș cufunda în scaunul tip Type R Sport și mi-aș sprijini capul pe tetiera integrată. Apoi i-aș zâmbi lui Lucas și am ști amândoi că trebuie doar să pun mâna stângă pe volanul îmbrăcat în piele, iar pe cea dreaptă pe schimbătorul de viteze din aluminiu și magia se va produce. Chiar ar fi așa, căci în doar 5.8 secunde Honda Civic Type R poate accelera de la 0-100 km/h. Poate ajunge la o viteză maximă de 272 km/h, iar eu cu siguranță aș călca accelerația pe celebrul circuit de la Nurburgring.

3. Mă ocup de aspectul ei exterior

Am posibilitatea de a o personaliza. Astfel că oricine își poate alege culoarea preferată:

Sursă: www.hondatrading.ro/

Deși nu o am pe Alicia Keys pe post de copilot, la volanul unei Honda Civic Type R aș putea spune despre mine: “This girl is on fire”, așa că… roșie să fie! Mă gândesc chiar că aș adăuga pachetul iluminare roșu care să creeze o atmosferă ambientală și mai incendiară, cam așa:

Sursă: https://hondatrading.ro

Lucas Grabeel cu emoții, dar deja entuziasmat de ideea cursei, ar propune să intensificăm stilul atletic al mașinii cu accesorii din carbon, cum ar fi: ornamentul din fibră de carbon pentru difuzorul spate, capace de carbon confecționate manual, nu de noi, cel mult aș putea să-l pun pe Lucas să facă avioane din hârtie în timpul cursei ca să ne simțim ca într-unul, deși nu cred că ar fi necesar. Mașina ce pare futuristă oricum îți dă impresia că ești într-o rachetă, mai ales că am adăuga și aripa din fibră de carbon autentică a spoilerului care reduce greutatea lui Type R.

Cum m-aş simţi pe circuit?

Primul pas ar fi să îmi potolesc picioarele tremurânde și pentru asta aș face încălzirea haioasă a personajului lui Lucas din High School Musical.

Cum porbagajul este specific unei mașini de curse, adică spaţios, m-aș asigura că avem pneuri de rezervă, o sacoșă imensă cu dulciuri și șampanie pentru a sărbători după ce recordul de viteză a fost doborât.

Mi-aș regla, probabil chiar de la antrenamente, volanul, oglinzile și scaunul. La sistemul multimedia Connect Navi 7″ l-aș lăsa pe Lucas să-și conecteze telefonul ca să ascultăm playlistul lui antrenant, iar dacă nu mi-ar plăcea, i-aș sugera să facă karaoke, că doar și de asta l-am ales: că e talentat.

Deja familiarizată cu cele trei moduri în care poate fi condusă Honda Civic Type Rcomfort, sport, +R – aș ști că primul mod este pentru un condus zilnic, la viteze nu foarte mari, la cel de-al doilea deja accelerația devine mai sensibilă, iar cel de-al treilea este cel cu care aș trăi adrenalina circuitului la maximum.

Sursă: https://hondatrading.ro

Când m-aș pierde cu firea, iar Lucas ar fi prea speriat ca să mai poată să articuleze vreun cuvânt, o să-mi fie foarte util că mașina este optimizată cu un sistem de control al ajustării turaţiei pentru a asigura schimbări rapide şi intuitive ale celor 6 trepte de viteză. În plus, m-aș convinge de stabilitatea mașinii și m-aș bucura liniștită de senzațiile trăite pe pistă. Cum s-ar simți mai exact cursa? Cam așa:

După ce am doborî, bineînțeles, recordul de viteză la categoria sa, iar eu am convingerea că s-ar întâmpla asta – să-ți spun un secret? Noul Type R a fost deja dus la limită și s-a descurcat minunat, reducând cu aproape 7 secunde timpul predecesorilor – am năvăli în porbagaj pentru şampanie și, apoi, am dansa:

Iar în final, i-aș ciocăni eu lui SuperBlog 2019 și i-aș spune: “Câtă dreptate ai avut! A fost cea mai tare experiență!”, după care aș scrie pe blog că e o mașină ideală pentru un spirit sportiv și competitiv cu care poți merge și pe șosea.

Articol scris pentru SuperBlog 2019 căruia îi dedic mulțumirea mea pentru acest fascinant exercițiu de imaginație.

Hai că m-am distrat!

SuperBlog a fost super și-n 2020

1

Indiferent de situație, SuperBlog rezistă, iar asta nu reușește decât să mă bucure. Un an greu care n-ar părea astfel uitându-te la multitudinea sponsorilor și premiilor care s-au câștigat la SuperBlog.

SuperBlog a avut gală anul acesta. Cu organizare și eforturi, Claudia și Albert au reușit să creeze un cadru tare plăcut pentru toți concurenții, partenerii și sponsorii SuperBlog. Deși n-am ținut niciun discurs, fiind extrem de ocupată, recunosc că am intrat din când în când pe transmisiunea live pentru a mă încărca cu emoțiile celor curajoși.

Cine e pe podium?

La finalul competiției se pune mereu această întrebare: ”Da’ câștigătorul? Cine-i?”

Ei bine, eu cred că toți participanții sunt câștigători într-un fel sau altul. Unii au câștigat doar câte o probă, alții au căpătat experiență, o rutină de a scrie pe blog sau au cunoscut persoane interesante. De aceea, vă felicit pe toți!

Totuși, pe podium pe află trei fete extrem de talentate. Cu două dintre ele am avut șansa să fac cunoștință personal și să descopăr că pe cât sunt de ambițioase, pe atât sunt de prietenoase.

Pe locul al treilea se află Mara Rus cu blogul Incabinadeproba care scrie organizat, cu subtitluri, imagini mari, iar aspectul blogului este elegant. Felicitări, ai potențial de a câștiga o viitoare ediție!

Pe Diana-Elena Gole, clasată pe locul al II-lea o cunoaște întreaga comunitate SuperBlog ca pe un om extrem de ambițios. Ce-mi place mult la Diana este că ambiția ei nu are legătură doar cu concursurile, ci cu orice își propune. Scrie constant pe blogul De-ale Dianei, ea fiind bloggeriță de mulți ani. Eu o citesc cu drag, și nu mă refer doar la articolele din competiție, ci la recenzile despre cărți, la interviuri și sfaturile pe care le oferă. Diana e blogger în adevăratul sens al cuvântului. Are și un grup pe Facebook în care ne provoacă de fiecare dată să fim activi și să ne ”prindem degetele în discuții”.

Câștigătoarea de anul acesta este Oana Pană, cu care eu am mai tot avut discuții. Oana mi-e dragă! E plină de creativitate și cred că în cazul ei, exercițiul a fost cheia succesului.

Oana a luat pauză de la o ediție de SuperBlog, cea din primăvară, dar cred eu, că a urmărit de pe margine (se poate să mă însel). Oana îmi pare studioasă, „își face temele, documentarea”, și-a ascuțit instinctul de a „simți sponsorii” și toate acestea combinate cu talentul de a așterne cuvinte au făcut-o câștigătoarea acestei ediții, cu toate că a avut o penalizare de 10 puncte întrucât a întârziat cu înscrierea unui articol.

Recunosc că Oana mi-a atras atenția de la prima ediție la care am participat, atunci când a câștigat proba unui sponsor care, în acea perioadă (haha, ce copil eram!) mi s-a părut foarte greu de mulțumit. Am știut că are potențial și că poate descoperi, într-o temă dată, „acel ceva” care s-o scoată din banal, dar să n-o arunce în penibil. Anul acesta a participat cu blogul Inima din cuvinte.

Felicitări, Oana! Tu știi cât de dragă îmi ești și mă bucur că faci parte din gașca cu trofeu!

De ce am vorbit un pic despre câștigătoare?

Pentru că la SuperBlog participă oameni faini. Nu doar cei de pe podium, ci majoritatea sunt prietenoși, amuzanți, pasionați de discuții și dornici de a te ajuta.

Pe mulți dintre ei îi poți descoperi și în podcasturile SuperBlog.

SuperBlog 2020 a ajuns la final, dar o nouă ediție se anunță în primăvară așa că exersează, scrie, ambiționează-te și ”ia-le premiile”.

Diferențe de perspectivă

0

Mă uit la calendar, e 18 martie.  E primăvară,  Îmi iau tricoul de mătase cu floricele pe mine și fug să mă bucur de razele de soare.

–  E primăvară! Ai înnebunit? Ia-ți umbrela la tine! Îmi aud vecinul cu vocea lui prea groasă de la țigări.

Din păcate, avea dreptate, era acel gen de primăvară. Soarele nu se vedea, dar stropii îmi distruseseră deja părul îndreptat cu placa.

Fir-ar! Nu-i ușor să fii fată primăvară. 

Fii parte din democrație!

Pe 10 noiembrie au loc alegerile prezidenţiale. Tu votezi? Dar ştii ce votezi? Oricum eşti norocos. Nu crezi asta? Eşti norocos pentru că poţi să alegi, pentru că trăieşti în democraţie şi asta înseamnă că tu faci parte din conducere. Cuvântul “democraţie” este de origine greacă, vine de la demokratia, prin alăturarea lui demos, „popor” + kratos, „putere”, rezultând astfel „puterea poporului”. Bine, bine, dar îmi vei spune că nu e atât de simplu, nu e ca şi când te urci la volanul unei maşini şi o conduci. Îţi dau dreptate, democraţia nu e simplă, e foarte complicată şi ne implică pe noi toţi, iar noi nu trebuie să ştim totul despre ea, doar nu am dat la facultatea de studii politice, dar trebuie să ştim să o folosim pentru binele nostru, al poporului, trebuie să înțelegem că e un mod de gândire şi acţiune. E important să ne cunoaştem drepturile şi obligaţiile şi să le insuflăm spiritul democratic şi copiilor noşti. Eu cred că educația pentru cetățenie democratică și educația pentru drepturile omului sunt esenţiale încă din copilărie, căci simţul civic se învaţă.

Mai exact, democrația reprezintă una dintre modalitățile posibile de a organiza un grup de oameni. Este o formă de guvernare inspirată din ideile grecilor cu toate că aceştia nu aveau democraţie în sensul pe care îl cunoaștem astăzi (femeile nu votau, existau sclavi care nu aveau drept de vot), însă nu doresc să fac istoria democraţiei, aceasta se găseşte chiar şi pe Wikipedia. Simplificat e cam așa: când un om conduce se numeşte autocraţie (monarhie, despotism, dictatura), atunci când elitele conduc avem aristocraţie, iar când conduce poporul avem democraţie.

În acest articol vreau să mă axez pe cât de importantă e implicarea noastră şi respectarea principiilor drepturilor omului şi democraţiei. Plătește-ți taxele, implică-te în problemele comunității, semnează petiții online în care crezi, participă la referendum și educă-ți copiii! Înainte de a detalia, vreau să ne gândim la România. Ce știm despre ea și ce ar trebui să fie?

E România democratică?

Există mai multe tipuri de democrații și grade diferite de putere ale instituțiilor statului. România este o republică semi-prezidențială, adică ”prim- ministrul și președintele sunt ambii participanți activi în administrația statului”. Diferă de republica parlamentară, așa cum este, de exemplu, Germania, prin faptul că șeful statului este ales prin vot universal, având un rol mai mult decât protocolar (Câți am auzit de Angela Merkel? Dar de Frank-Walter Steinmeier?). Diferența față de republica prezidențială (de exemplu SUA) este aceea că guvernul este desemnat de Președinte, dar votat de Parlament și este responsabil în fața acestuia.

Conform Constituției România este ”stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

România este un stat democratic întrucât avem drepturi și libertăți de care ne bucurăm, ce aș pune sub semnul întrebării este statutul nostru de ”stat de drept”, acesta se referă la punerea mai presus de orice a legii și respectarea acesteia.

Tot în Constituție aflăm că: ”Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”. Asta înseamnă că poporul este cel care are puterea în stat. Dar cum noi suntem milioane de oameni e greu să ne punem de acord de fiecare dată, așa că pentru a ne fi ușor să luăm decizii alegem reprezentanți prin vot direct: parlamentul și președintele. Lor le încredințăm puterea de a lua decizii pe care trebuie să o foloseacă în numele nostru.

The Economist publică anual indexul democrației de unde aflăm care sunt cele mai democratice țări în funcție de cinci categorii generale; alegeri libere şi corecte, funcţionarea Guvernului, libertăţi civile, participare politică şi cultură politică. România s-a aflat în 2018 pe locul 66, asta însemnând o ”democrație defectuoasă”. Totuși, cum putem noi schimba ceva? Nu gândi că votul tău nu contează! Poate că nu se face cu o floare primăvară, dar începe cu una căreia i se alătură mult mai multe. Tu poți fi schimbarea căci o vorbă din popor sună așa: ”Unde sunt mulți puterea crește”.

Deși în fața statului nu avem decât două îndatoriri: să ne apărăm țara și să contribuim la cheltuielile publice (prin taxe și impozite), eu aș adăuga că față de noi înșine avem responsabilitatea să ne informăm și implicăm căci așa cum îți organizezi gospodăria, ar trebui să faci și cu țara.

Cum ne putem implica civic?

1. Informează-te

Asigură-te că îți iei știrile din surse de încredere, citește legile, află-ți drepturile și împărtășește cunoștințele tale. Eu am descoperit Democracy Mania, o platformă de încredere care promovează valorile democrației și militează pentru o comunitate implicată. Poți să semnezi petiții, să votezi în cadrul referendumurilor sau să dezbați pe forum teme de real interes.

2. Susține o cauză

Dacă crezi în ceva, caută o organizație care luptă pentru asta și implică-te, poți să donezi sau chiar să te oferi voluntar.

3. Petiționează

Semnează petiții în care crezi, iar dacă tu ai o problemă care e și a altora poți să inițiezi tu însuți una.

4. Protestează

Nu haotic, dar ai dreptul să o faci pașnic și creativ. E un mod de a atrage atenția asupra unei probleme care să ajungă pe agenda publică.

5. Participă la ședințele publice

Legea nu lasă statul să ia decizii importante fără să consulte cetățenii, așa că poți participa la ședințele Consiliului General sau la dezbateri publice la minister.

6. Semnalează ilegalitățile

Nicio ilegalitate nu dispare de la sine, primul pas este să fie semnalată, fie că ne referim la șpagă, șantaj, violență etc.

7. Educă-ți copiii

După principiile drepturilor omului și democrației:

Arhivă personală și editare proprie

Democrația nu ține de vârstă, chiar dacă nu pot vota, copiii trebuie să își cunoască drepturile pentru a trăi în demnitate. Când drepturile omului nu sunt respectate, oamenii sunt tratați ca și cum n-ar fi oameni.

Când vârsta o permite, copiii ar trebui să fie încurajați să participe în organizații de tineret și organizații non-guvernamentale (ONG-uri) pentru a învăța că pot să se implice chiar dacă nu votează, de exemplu: pot să participe la activități pentru protejarea mediului sau să ajute bătrânii.

Educația nu se face doar în școală, dar aceasta reprezintă o bună parte din viața unui tânăr, astfel că guvernele și profesorii trebuie să se asigure că principiile democrației se regăsesc în ceea ce copiii învață. Și părinții se pot implica, asociații de părinți și tutori există în toată Europa, dar și elevii au un cuvânt de spus în legătură cu ce învață prin participarea la consiliul elevilor (sau sindicat). Aceasta este o asociație formată numai din elevi sau studenți, prin care își pot face auzite părerile și preocupările privind școala.

Sursă: Pixabay.com

O generație de oameni cărora nu le pasă, care cred că indiferent dacă votează sau dacă se informează nu se schimbă nimic, nu e o generație deșteaptă, ci doar una ignorantă. Nu ne dorim să fim sau să creștem o generație indiferentă. Ești parte din democrație și ar trebui să-ți pese.

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

 

 

Cum îți organizezi lista de dorințe pentru noul an

3

De obicei,  sărbătorile sunt dedicate familiei. Sigur că mulți aleg să se bucure de zăpadă la munte sau să profite de zilele libere pentru a călători. Dar cum o demonstrează și următorul clip, ideea e să fie implicați oamenii dragi din viața ta, familia:

Am petrecut, am mâncat, unii ne-am uitat la televizor, am jucat board games și am băut un pic cam mulți, alții am băut chiar mult și am dansat până dimineața în cluburile cu oferte seducătoare și menite să golească buzunarele, dar să încurajeze râsetele. 

Eu nu am făcut bilanțul anului care a trecut. Nici măcar mintal nu mi-am aranjat în ordine întâmplările și evenimentele. La mine timpul curge continuu fără prea multă analiză asupra momentelor care trec, doar bucurându-mă de ele sau învățând ce am de îndreptat sau îmbunătățit. 

Nu am de gând să scriu retrospectiva anului 2019 nici acum, dar dacă tu ai nevoie să analizezi anumite situații sau să îți mulțumești pentru anumite reușite, fă-o. Scrie pentru tine, pune pe Facebook sau lasă comentariu aici. Fă cum simți! Căci așa cum începe și serialul “Pablo Escobar, The Drug Lord (Pablo Escobar – Baronul Răului)”: “Aquel que no conoce su historia está condenado a repetirla”. Adică, cine nu-și cunoaște istoria, e condamnat la a o repeta, deci învață din tot ce nu a funcționat și sărbătorește orice reușită!

De ce am scris despre serial? Pentru că mi-am terminat anul cu el. Nu l-am vizionat pe tot, doar părți, pentru că prietenul meu l-a văzut. Despre Escobar am mai citit și am mai văzut filme, dar am înțeles că această versiune –  ”Pablo Escobar, Baronul Răului” – respectă destul de îndeaproape biografia marelui traficant de droguri. Mi-ar plăcea să spun că mi l-am notat pe lista cu lucruri de îndeplinit pentru anul 2020, însă pe lista mea se află, din contră, urmăroarea: “să nu mai vizionez seriale sau filme”. Sigur că o să existe excepții când ne referim la anumite capodopere sau o ieșire cu gașca la cinema. Am un motiv întemeiat pentru care nu îmi doresc să mai fac asta (ți-l voi împărtăși mai târziu). Sunt mare iubitoare de filme, dar mai ales de seriale, dar acestea sunt și mari consumatori de timp, de multe ori, fără beneficii contrete în afara divertismentului. 

Am stabilit ca în acest articol să scriu despre lista clasică (scrisă sau doar gândită) pe care ne-o facem cu toții când începe un nou an. 

Sursă: Pixabay

Știu că există variante în care scrii 100 de activități și experiențe pe care vrei să le încerci, dar eu mi-am propus să fiu practică, așa că mi-am făcut un set scurt de reguli înainte de a mă apuca de listă pentru a nu mă lua valul să scriu doar: “să beau ciocolată caldă cu multă frișcă”, “să îmi cumpăr pijamale cu ninja” sau “să lipesc stickere pe husa telefonului”. E ceva greșit la acestea? Nu, dacă sunt cu adevărat importante pentru tine. Experiențele sunt minunate, doar că acestea sunt activități mărunte care doar aglomerează o listă. 

Așadar, regulile după care mi-am organizat eu dorințele sunt: 

  1. nu aglomera lista, notează ce e cu adevărat important pentru tine; 
  2. gândește măreț, obiectivele trebuie să fie cele pe care ți le dorești real. Poate te lași purtat de imaginație și scrii că vrei un tatuaj cu unicorni sau cu o ancoră doar pentru că sună interesant, te tentează, dar nu ești convins că vrei pentru anul acesta. Eu nu aș nota asta pentru că lista își va pierde din credibilitate. În plus, spre finalul anului s-ar putea să simți responsabilitatea să faci asta, iar unele decizii nu trebuie grăbite;
  3. măreț, dar realist. Când recitești lista, nu ar trebui să ai impresia că citești un roman de ficțiune imposibil de realizat căci nu va mai însemna nimic pentru tine. Fii rezonabil cu tine;
  4. să fii asumat. Să muncești pentru obiectivele sau activitățile pe care le scrii. Dacă notezi: “să câștig la Lotto”, poate e cazul să și joci, nu? Dacă scrii: ”sa tricotez trei pulovere” poate e cazul să începi să o faci, să iei andrelele și să-ți miști mâinile;
  5. fii blând cu tine! Ai dreptul să-ți schimbi lista pe parcursul anului. Așa cum noi ne schimbăm, și interesele evoluează. La finalul anului, chiar dacă nu ai reușit să îndeplinești totul, menajează-te. Nu te frustra. Analizează ce ai bifat, ce nu. De ce s-a întâmplat ceva anume și ce urmează să faci de aici înainte.

Cel mai neproductiv gând e: “încep de mâine”, așa că  începe de azi! Dacă nu ți-ai organizat lista, e cazul acum! Nu aștepta să treacă zile până lucrezi pentru obiectivele tale. Puțin în fiecare zi. Chiar dacă nu-ți iese totul, exercițiul tot e mai bun decât stagnarea, decât statul degeaba sau lamentarea că nu faci ce îți dorești cu viața ta.

Lista mea cu obiective o găsești aici, iar pentru că ți-am promis că-ți voi spune de ce nu mă mai uit la seriale, trebuie să dezvălui un alt număr de pe listă, și anume: ”vreau să scriu o carte”. Dacă o voi publica sau va ajunge în coșul de gunoi, nu știu, dar am ambiția de a o termina măcar. Întotdeauna am scris începuturi, însă niciodată nu am fost în stare să termin ceva ce aș putea numi măcar nuvelă, dacă nu roman.  Ficțiune am mai scris, dar doar povești, atât pe blog, cât și pe alte site-uri.

Am intrat într-o nouă decadă! La mulți ani! Fie ca tot ce treceți pe liste să se îndeplinească, dar și mai mult de atât! Viața să vă surpindă plăcut, iar anul să fie spumant ca șampania agitată de la cumpăna dintre ani!

Un avion și-o barză – povestea unui copil

3

Lucrez la postul de radio Itsy Bitsy, așa că lumea copilăriei e cea care mă înconjoară constant. Ce mă surprinde de fiecare dată e că această lume care pare inocentă, inofensivă și ușor superficială ascunde profunzimi și filosofii care au necesitat ani de studiu sau oameni excepționali să le poată expune. Sigur că după ce becul a fost inventat, e simplu să apară combinații de dispozitive cu același principiu, dar eu nu la asta mă refer, ci la faptul că, uneori, copiii ne surprind cu vorbe de duh chiar dacă noi nu am vorbit niciodată cu ei despre acele subiecte. De ce? Probabil absorb informația pe care noi nici nu o sesizăm. Au suficient timp să-și creioneze în minte filosofii, idei și povești după propriile reguli. Cum extrag binele de unde noi nici nu-l vedem, la fel extrag și răul, așa ajung adulți, fiind o combinație de ce au cules din mediul lor.

Cu această introducere lungă voiam să ajung la povestea unei fete. Poveste care mi-a amintit de “Lebedele” de Hans Christian Andersen. Nu stiu dacă fata s-a inspirat de acolo sau pur și simplu imaginația ei a zburat pe aripi până la cer, dar vreau să reproduc povestea ei, căci mi-a plăcut.

Tema emisiunii era: poveste cu un avion și o barză.

Era odată o barză. Se rănise la aripă, dar ambițioasă și ingenioasă, s-a hotărât să ia avionul spre țările calde. Necazurile se țineau lanț de pasărea asta cu atâtea atribuții și treburi. După o bufnitură puternică, motorul avionului s-a oprit. Cu chipul îndurerat, pasărea a făcut – din penele aripii sănătoase – mici parașute pentru fiecare membru al avionului. Stătea și se uita la ei cum își echipau parașutele. Era împăcată cu gândul că toți ceilalți vor fi salvați, dar ideea pilotului a fost să lege toate parașutele între ele, să facă una mare pe care să o atașeze avionului.

Da, da, știu. Logica e că dintr-o aripă de barză nu ar putea să se creeze o parașută care să susțină un avion, dar povestea are ceva mai profund, are emoția sacrificiului, are neașteptatul și finalul fericit pentru că e totuși creată de un copil. În plus, cu pilotul potrivit am putea să fim salvați toți, dacă ar ști să se folosească de sacrificiile noastre.

Ca un fel de P.S. al unei scrisori electronice, tastată cu entuziasmul celui care crede că există speranță pentru viitor, te-aș întreba: știi de unde vine mitul conform căruia berzele aduc nou-născuți? Se pare că tocmai de la o poveste a scriitorului pe care deja l-am amintit. Este vorba despre ”Berzele” de Hans Christian Andersen.

Sursa fotografiilor: pixabay.com

Animoji, emoji și emoticoanele în viața noastră

1

Am scos de curând un video despre care v-am mai povestit. În clip am ales să folosesc Animoji. Și m-am trezit întrebată de prieteni: “de ce?”. Răspunsul e mai simplu decât pare, pentru că e haios, pentru că m-am distrat. Pentru că nu am vrut să adun o “brigadă”, o “gașcă” de fete care să dea din posterior sau mulți tineri care să sară lângă o mașină scumpă. Pentru că am vrut să fie o glumă, un pamflet, și mă bucur că mulți oameni au văzut-o așa.

Animoji-urile funcționează pe Iphone și Ipad și sunt fețe imense care preiau expresiile tale faciale și poți crea filmulețe haioase sau poze simpatice cu ele. Evident că animoji e descedentul emoji-urilor, așa că nu am putut să nu mă întreb: “Care e faza cu ele? Cine a dat tonul la folosirea lor? Puștii? Generația actuală de tineri prea plină “de laude” din partea altor generații?”. Nu mi-a fost deloc mare mirarea când am aflat că emoji-urile sunt mult mai bătrâne decât am crede. Înaintea lor, au fost emoticoanele, cei care foloseam Yahoo Messenger încă avem tendința de a scrie cu diverse semne de punctuație: “:P – fața care scotea limba”, “:D – fața zâmbitoare” și, desigur, binecunoscutul “:)))))”.

În 1881, în revista de satiră Puck au fost publicate următoarele emoticoane, adică fețe care folosesc semne de punctuație. Au fost numite: “artă tipografică”:

Sursa: www.kidscodecs.com

Se pare că primul care a folosit emoticoane într-un email este profesorul Scott Fahman de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, SUA care a propus ca “:-)” să marcheze mesajele haioase, iar cele serioase să aibă semnul: “:-(“, asta în anul 1982. Soluția profesorului a venit pentru că oamenilor le era greu să-și dea seama de postarile în glumă și cele serioase de pe o platformă online a Universității Carnegie Mellon. Emoji-urile sunt acele imagini mici cu care suntem atât de obijnuiți acum și poți crea aproape orice cu ele.

De curând am văzut că pe pagina de facebook de la HBO GO au postat poze cu emoji și ne-au provocat să ne dăm seama ce personaj din “Games of Thrones” reprezintă. La poza de mai jos, de exemplu, eu cred că este Bran, căci el este supranumit: Three Eyed Raven.

Sursa: www.facebook.com/HBO.Romania

Emoji-urile au fost create în 1998 de Shigetaka Kurita, inginer la compania de telefonie NTT Docomo. Numele combină două cuvinte japoneze: “e” (imagine) și “moji” (caracter).

Și uite că de la o joacă, un clip, am ajuns să studiez istoria emoticoanelor și pot să zic că și astăzi am învățat ceva. M-am distrat și am încercat să fac o poveste simplă care să ilustreze cursul vieții, folosindu-mă doar de emoji:

 

Pământul e ”cartea” ce merită explorată!

7

Vacanţă vară 2019” sunt cuvintele care îmi răsună în minte. Să te hotărăşti unde pleci e dificil. Scriam într-o altă postare că vreau să călătoresc mai mult prin România, apoi m-am simţit nostalgică pentru căldura din Grecia, marea din Bulgaria sau portocalele din Spania. Am luat un burete imaginar şi am şters aceste destinații din minte, nu pentru că nu m-ar atrage, ci pentru că m-am hotărât ca în acest sejur 2019 să vizitez o ţară necunoscută mie, ce e drept, m-am lăsat inspirată de Dalai Lama: „O dată pe an, du-te undeva unde nu ai mai fost înainte”. Așa că am apelat la doi specialişti, chiar reprezentanţii oficiali ai tărilor respective. Cei doi au primit un dosar detaliat despre mine, despre hobby-urile mele, unde am fost în ultimii ani, ce caut să descopăr în vacanță și le-am spus cele trei motive pentru care călătoresc:

Acum îi am în faţa mea: o doamnă şi un domn. Pe ea am confundat-o cu mama, în primă instanţă, mai ales că a venit cu poza asta imprimată pe tricou:

Egipt – Luxor, pe malul Nilului

Ştiu cât de mult iubeşte mama Egiptul pentru multitudinea de obiective turistice şi misterele pe care acestea le ascund. Cred că s-a aliat cu doamna din faţa mea, i-a făcut machiajul, a coafat-o la fel ca pe ea însăşi ca să acceseze latura mea emoţională. Domnul e înalt, cu o figură serioasă şi sper ca din mapă să nu scoată un bisturiu. E în regulă, a scos o serie de documente despre Tunisia, printre care şi poza asta:

Tunisia – Zidurile și minaretul Marii Moschei din Sousse

Deşi figuri demne, le simt încordarea, fiecare aşteaptă să fie primul care să mă convingă să vizitez ţara pe care el o reprezintă. Femeia i-a luat-o înainte. Vocea guturală mi-a reamintit că nu e mama, ci o doamnă foarte documentată despre Egipt.

– Conform dosarului tău, pe care l-am studiat, consider că destinaţia ideală este Egipt, mai exact Hurghada, pentru peisajele impresionante, fauna subacvatică şi amplasarea avantajoasă pe Malul Mării Roşii. Este o destinaţie modernă, viaţa de noapte este cea mai ofertantă din Egipt. Clima este prielnică în orice moment, apa este caldă şi clară! Sigur că poți să optezi şi pentru o excursie în Luxor și să te bucuri de o corazieră pe Nil. Dar le voi lua pe rând..

– Nu te grăbi! E cazul să-mi spun eu părerea – a întrerupt-o domnul înalt – ar trebui să alegi Tunisia, şi aici te bucuri de vreme călduroasă, plaja din Sousse fiind o alegere minunată. În Tunisia vei găsi oameni prietenoşi, ospitalitatea face parte din tradiţia lor. Hainele colorate ale localnicilor, marea de un albastru cristalin și urmele civilizaţiilor antice te vor face să simţi că eşti într-un alt univers.

– Te asigur că şi în Egipt pare că păşeşti într-o lume cu totul nouă. Ai impresia că piramidele ”cresc” în Europa?​ Indiferent de cât de multe muzee care provin din Egiptul antic ai admira în Europa, ele au un alt farmec atunci când sunt ”acasă”.

Sunt deja impresionată de argumentele celor doi, însă mă văd nevoită să impun reguli, altfel se vor întrerupe la fiecare frază. Pe rând, îi voi lăsa pe amândoi, să-mi dea câte 3 motive pentru care să vizitez destinaţiile propuse de ei și să-mi spună cum pot ajunge să călătoresc acolo.

3 motive pentru a vizita Hurghada:

1. Croazieră pe Marea Roșie

Marea Roșie e unul dintre puținele locuri în care există recife de corali nealterate, așa că o croazieră combinată cu scufundări o să îți ofere amintiri de neuitat.

sursă: pixabay.com

2. Ideal pentru aventură

Poți să faci snorkel pentru a înota cu peșii și să admiri coralii sau să optezi pentru scuba diving și să vezi țestoase marine sau poate vreun rechin. Dacă îți place mai degrabă să fii la înălțime, atunci optează pentru Kitesurf și zboară cu ajutorul vântului deasupra mării calde.

3. Accesibilitate

Din Hurghada e simplu să optezi pentru excursii, cum ar fi la Cairo și să admiri Marea Piramidă din Giza sau poți să mergi la Luxor pentru a ajunge la Valea Regilor, valea cu morminte în care se odihnesc regi și faraoni. În plus, din țară până la Hurghada se fac cu avionul doar 3 ore.

Colossi lui Memnon, Valea Regilor, Luxor, Egipt
Sursă: https://christiantour.ro/blog/

3 motive pentru a vizita Sousse:

1. Plimbare în largul mării

Din Portul El Kantaoui se pot închiria yachturi pentru croaziere relaxante pe Mediterană, iar orașul va căpăta un alt aer privit de la distanță, așa că poți să surprinzi în câteva poze clădirile deosebite sau să te bucuri de fructe de mare sau pește, acestea făcând parte din bucătăria tunisiană.

2. Relaxare la Hammam

Hammam sunt băile turcești, o modalitate excelentă de a te relaxa după ce ai vizitat toate obiectivele trecute pe listă, neapărat și Colosseumul Roman El Jem, un amfiteatru impresionant ridicat în anul 238.

3. Bazarul ”Souq Er Ribba”

Aici a fost suficient să-mi arate poza ca să-mi dau seama că nu o să mă abțin și o să mă întorc în țară cu câteva accesorii neobișnuite, achiziționate de la vechiul bazar al orașului, ce redă atmosfera medievală.

Cum ajungi în Hurghada? Dar în Sousse?

La această întrebare ambii reprezentanți s-au pus de acord și au strigat: ”vacanță cu Christian Tour”. Nu s-au putut abține să nu-mi spună că ”de 22 de ani, Christian Tour creează câte un drum spre fiecare vis și peste 1 milion si jumătate de români s-au bucurat de vacanțe perfecte în tot acest timp.”

Iar eu le-am dat dreptate și m-am uitat pe câteva opțiuni pe care mi le-au arătat. M-au îndrumat să intru pe site pentru a afla mai multe detalii.

Trebuiau să-mi facă alegerea ușoară, dar au complicat-o pentru că acum vreau să merg și în Tunisia, și în Egipt. Voi alege pentru anul acesta Egiptul, prea semăna doamna cu mama, iar la anul, Tunisia. Deocamdată, am dat o fugă la Zilele Christian Tour ca să caut oferte, a avut loc în București Mall în weekendul 13-14 aprilie, dar și în alte orașe.

Arhivă personală

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019
Sursa fotografiilor (la care nu s-a precizat deja): christiantour.ro