Personal

Home Personal Page 2

Anul Cărții – 2019

3

Pasiunea mea pentru cărți a existat încă din școală, așa că atunci când am aflat că anul 2019 e declarat Anul Cărții, m-am bucurat, mai ales că în anii de facultate nu am avut timp să mai citesc pentru mine, pentru sufletul meu. La începutul anului am dat o comadă pe unul dintre site-urile mele preferate de cărți și s-au adunat câteva zero-uri la sumă, iar acum mă gândesc pe unde să le pun într-o garsonieră în care locuiești comod doar dacă ai o valijoară de haine și cam atât. O metodă voi găsi.

Fiind 31 ianuarie, ultima zi de ianuarie din anul 2019 cu mintea concentrată pe orice altceva în afară de treaba pe care o am de făcut (care e multă și implică să învăț texte pe de rost) mi-am amintit de România Citește, proiect care urma să fie lansat și vizează promovarea lecturii în clase. Nu am găsit mai nimic. Nici nu știu, a fost lansat? Nu a fost? Sigur că am găsit romaniaciteste.ro, o inițiativă cu același scop, dar inițiatorii sunt cei de la Fundația Culturală Ideea Europeană. Am mai tot căutat, ”România Citește – Klaus Iohannis”, am găsit ”România Educată”, proiect timid din punctul meu de vedere, dar nu sunt profesor și nici măcar elev nu mai sunt. Am obosit, nu am număr de la nicio instituție de la care să aflu mai multe, așa că am reununțat să mai caut. Dacă e pentru elevi, să fie de bine! Dacă știi mai multe ca mine, foarte bine, nu mă supăr să-mi dai link-uri, chiar mă bucur, iar dacă pur și simplu ești ”la sentimentul meu”, asta e, nu avem decât să sperăm că va fi mai bine. Până atunci să citim și să scriem noi, cei care putem și vrem. Fericirea mea stă în faptul că în 2018, vânzările de cărți au fost în creștere.

Creez, ștampilez și mă distrez

1

M-am trezit foarte stresată, întrebarea care mi-a invadat gândurile încă de dimineață, pe atât de neimportantă pentru omenire, dar atât de necesară pentru viitorii oameni ai lumii, mă rog, ai României –  doar vreo 20, dar e vorba de copii, iar când faci activități cu și pentru ei vrei nu doar să se distreze, dar să-i provoci să fie creativi, să le arăți lucruri noi, să îi uimești și să le îmbogățești cunoștințele – nu-mi dă pace.

Nu știu câți știți, dar eu sunt păpușar și actriță, iar prin intermediul acestei prime iubiri am ajuns să lucrez mult cu copiii organizând diverse ateliere, cursuri de actorie, mânuire și creație.

Colaj cu poze din activitatea mea

Așa că, întrebarea cu care m-am trezit este: ”Eu ce fac la cursul de Halloween cu micii păpușari în devenire?”. Următorul gând: ”Păi… păpuși”. Apoi: ”Ce păpuși?”, iar la final: ”Panică, panică, panică”. Și mai trebuie să fii atent și să nu te ciocnești de oameni pe stradă pentru că deja tremuri din tot corpul și în fața ochiilor nu mai vezi nimic, doar îți auzi neîncetat gândurile.

Ajunsă în birou, pierdută printre griji, nu am cum să nu zâmbesc când văd mesajul lăsat pe tastatura mea.

Dar niciun nume lângă, așa că mă văd nevoită să strig suficient de tare cât să sper că mă aud toți colegii:

– Ei na! Ce să fac? Mă gândesc cum să fiu mai creativă pentru micuții…

Atunci observ ce e lângă post-it. O ștampilă, dar nu orice ștampilă, ci  COLOP e-mark. Nu mă pot abține să nu o iau în palmă, se simte de parcă cineva a creat-o special pentru mâna mea. Am auzit de Colop, e o companie internațională care produce ștampile.

Sursă: https://emark.colop.com/

Nu trebuie să mă uit de două ori ca să-mi dau seama că aceasta e o ștampilă ”specială”. Mă dumiresc repede căci îmi amintesc că mama mi-a povestit de acest dispozitiv revoluționar, numit e-mark care a fost și premiat la Red Dot Award 2019, obținând o Mențiune Onorabilă (Honourable Mention) în categoria Product Design pentru inovație, funcționalitate, calitate, longevitate și ergonomicitate.

– Mama a trecut pe aici, spun, fără să-mi dau seama, cu voce tare.

– Ți-a lăsat și plăcintă în frigiderul de pe hol, îmi răspunde colega de lângă.

Mă duc și îmi iau o bucată mare de plăcintă, apoi îmi descarc aplicația necesară pentru a folosi ștampila electronică inedită. Mă bucur când aflu că e gratuită și mă pun pe exersat.

Creez un text pentru a îi răspunde mamei la întrebare. Ștampilez simplu și elegant un: ”Mă stresez cu prichindeii” pe un șervețel alb, apoi cu altă culoare: ”Tu?”.

Îmi dau seama că mama a fost mai inspirată ca oricând cu acest cadou. Asta e! Copiii vor fi fascinați de ștampila aceasta, ei oricum sunt atrași de inovație, iar atunci când reușești să combini arta cu tehnologia se pot întâmpla minuni.

O să facem păpuși pentru spectacol folosindu-ne de ștampila e-mark! Așa copiii vor fi încântați că pot să stea pe tabletă, telefon sau chiar calculator, iar eu mă voi asigura ca sunt creativi prin crearea și modificarea amprentelor proprii. Apoi, vom ștampila păienjeni, dovlecei, fantomițe și colți de vampir pe hainele păpușilor doar cu o mișcare laterală. Pe capetele din polistiren ale păpușilor am imprima ochi în formele și nuanțele dorite. Poate din hârtie albă am face fantome pe care ștampilăm mesaje înficoșătoare, iar la final, fiecare părinte primește câte o fantomă care să-i bântuie viitorul căci mesajele create cu șabloanele din aplicație ar fi cam așa (poate chiar mai inspirate căci copiii au foarte multă imaginație):

Create cu aplicația COLOP e-mark

Probabil David, cel mai neastâmpărat din grupă, îmi va fura ștampila și într-o clipită o să-și umple șosetele cu tot felul de imagini, iar dacă va descoperi funcția de ”marcaj continuu”… nici nu vreau să-mi imaginez! Norocul meu ar fi că la prima spălare, de pe textil se va lua, cum de altfel nu rezistă nici pe suprafețe lucioase, nefiind un tuș pe bază de solvent. Pe orice suprafață poroasă (hârtie, carton, lemn etc.) se va ”lipi” ca un tânăr care se îndrăgostește pentru prima dată.

Sigur că la finalul spectacolului care marchează și finalul cursului, pe lângă aplauze, copiii ar primi și diplome pe care le-aș personaliza cu ajutorul aceluiași dispozitiv electronic care mie îmi pare mult mai mult decât o ștampilă.

Sursă: https://emark.colop.com/

Acesta a fost un exercițiu de imaginație, dar trebuie să recunosc că tare utilă mi-ar fi această ștampilă și foarte mult m-aș distra la cursuri cu ea. Nu mi-ar fi doar mie de ajutor în activitatea creativă pe care o desfășor, ci și celor care, poate, trebuie să imprime coduri de bare, adrese pe plicuri sau au chef să facă răvașe pe care să le adauge în fursecuri pentru prieteni. Orice ai lucra sau oricine ai fi, e-mark te lasă să fii atât de creativ cât vrei tu și e foarte fain că poate fi deja achiziționat din România.

Imaginația ta e limita. Elibereaz-o și ștampilează-ți un zâmbet!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

 

SuperBlog, ediţia de toamnă! (2019)

3

Am tot încercat o lună de zile de când s-a dat startul înscrierilor pentru SuperBlog să mă țin pe poziția de a nu participa. Dar am eșuat, iar dovada este acest articol prin care îmi anunț prezența în competiție.

Ce e SuperBlog?

Metaforic vorbind aș spune că e “un drog”, dar unul sănătos care îți dă adrenalină, energie și zvâc, dar îți dezvoltă și imaginația, cunoștințele și încrederea în sine.
Totuși, ca să înțelegi mai bine intră pe site, unde vei găsi regulamentul competiției de blogging creativ.

Cum i-am descoperit?

Am participat și în primăvară, dar am fost “avertizată” că toamna e “the big deal”. Aici îmi anunțam prezența când abia ghioceii începeau să-și facă simțită prezența timid prin zonele verzi din România, dar și pe la colțurile gri ale Bucureștiului în mănunchiuri legate cu elastic cauciucat.

De ce particip din nou?

Mi-am dat seama că pe vară m-am lenevit. Nu am reușit să găsesc determinarea de a scrie, mai ales că am lucrat o vară întreagă la mare (ar fi un subiect despre care aș putea să scriu. Lista cu teme e lungă, doar nu le-am așezat pe blog încă). Prin SuperBlog am găsit o disciplină de a mă determina să-mi pun rotițele minții în funcțiune.

Voi participa la toate probele?

Nu știu! Până ieri când m-am decis, nici nu știam că voi participa. Rămâne să aflăm împreună.

Să ne bucurăm de toamnă şi să ciocnim cu pahare de struguri transformați în lichioarea lui Bachus pentru inspirație și scrieri creative!🍷

Casa de vacanță nu e stres, cu Vindem-Ieftin e succes!

1

Admir munții, sunt printre ei și le respir aerul care îmi umple plămânii cu prospețime. Sunt întinsă pe pătură, cu laptopul lângă mine. Mere proaspăt culese din copacul de care mă sprijin sunt înșirate pe pătură. Sunt la Rânca și gândesc de zor. Aș vrea să spun că mă gândesc la formele norilor și atât, dar nu, mintea mea are planuri mărețe. De o săptămână vin zilnic aici, pe terenul întins și verde. Îl știu și alb, în toiul iernii, și el mă știe, căci corpul meu a creat de multe ori îngeri în zăpadă, iar iarba mi-a mângâiat de multe ori pielea. Și o să o mai facă, și iarba, și zăpada, dar de data aceasta vor susține o casă, una magică. Bine, nu cu puteri supranaturale, dar magică pentru mine, căci aici va fi casa mea de vacanță.

Știu cum vreau să arate, în mare…

Știu pe cine vreau să aduc în ea, în mare…

Știu cum să o construiesc, în mare…

Ce tot spun? De 7 zile mă tot uit la teren și simt că îmi vorbește, ba îl aud vorbind chiar.

— Evident că unde stai va fi biroul!

Rămân încremenită, iar ceva mă atinge pe umăr, e iubitul meu.

— Nu te mai uita așa la mine, crezi că nu știu ce tot visezi?

— Ce visez?

— Casa de vacanță!

Are dreptate.

— Dar știi ce îți lipsește?

Mă uit lung la el.

— Acțiunea!

Planificarea e cea mai importantă etapă, altfel riscăm costuri suplimentare, stres. Dacă nu ne gândim la toate detaliile va fi o CATASTROFĂ!

Tonul meu era apocaliptic, iar râsul lui a fost ca o rază de soare ce topește o înghețată.

— Hai să te ajut! Ai terenul, știm deja că putem construi pe el. Ții la copacul ăsta, deci vrei să rămână în continuare. Vrei să ai trei dormitoare, o curte mare, o bancă din lemn masiv, posibilitatea de a face grătar în curte și să fie bine termoizolată ca la iarnă, să nu te îneci în datorii pentru plata facturilor.

— De unde știi? Cum de știi?

— Te-am ascultat! Și dacă voiam să n-o fac, nu prea aveam cum, numai despre asta vorbești. Sun-o pe sora ta arhitect, să se apuce imediat de planuri, design-ul e un alt aspect important. În plus, te va ajuta să-ți faci o imagine foarte clară. Oricum, mă ia cu rău numai când mă gândesc câte aprobări trebuie să obținem

— Și cât de complicată va fi aducerea tuturor materialelor de construcții tocmai la Rânca, pe munte. Cât o să ne coste să închiriem mașini… Și ce alergătură, dintr-un depozit în altul să comparăm piața. Poate e o idee bună să vorbim direct cu un producător?

Același râs cristalin îl învăluie pe prietenul meu.

— Tu crezi că un producător o să te ia în serios? Ne va considera clienți finali și ne vom trezi cu un preț umflat!

Aproape că-mi venea să plâng, când a continuat:

— Soluția e SSRI!

— SRI? Ce treabă are Serviciul Român de Informații?

— Dragă, nu SRI! SSRI, deși poți să mă consideri pe mine serviciul tău de informații, căci o să-ți dau o veste ce-ți va gâdila sufletul. Patru cuvinte-ți spun: Simplu, Sigur, Rapid și… IEFTIN!

— Sună bine, dar serviciul meu de informații mă cam ține în suspans!

— E atât de simplu! Vorbesc despre conceptul Vindem-Ieftin, e unic și te scutește de toate grijile tale. Nu vei avea costuri suplimentare pentru depozitarea, manipularea și încă un transport care s-ar regăsi în prețul produsului la depozitele clasice.

Ca să-mi explice și mai clar, le-a luat pe rând.

Simplu

Tot ce trebuie să faci este să intri online, să alegi tot ce te interesează, iar acestea vor ajunge exact unde ai nevoie, chiar și la Rânca. Ai la dispoziție și consultanți specializați care te pot ajuta pentru orice fel de nelămurire.

Cum ei înșiși spun: “Orice vis se poate implini daca ai oamenii potriviti langa tine!”.

Poți chiar să vizitezi showroomurile din Râmnicu Sărat, Vrancea sau Prahova, asta dacă ți-e la îndemână, altfel, îți garantează că produsele vor fi exact cele pe care ți le dorești, direct de la producător, fără stocuri care trebuiesc rulate. Aici intervine următorul punct: sigur!

Sigur

Garantează faptul că produsele ajung direct la tine, cu siguranță, exact ce îți dorești. Dovadă stă secțiunea de recenzii online de pe site.

În plus, aceștia au avut și apariții televizate, chiar și la Imperiul Leilor, unde, deși nu au primit finanțarea, s-a sesizat clar interesul lui Mohammad Murat asupra afacerii.

Clienții fericiți se observă și în cifra de afaceri. Tot mai mulți clienți își îndreaptă atenția către acest concept, căci au fost mulțumiți, iar recomandările circulă repede.

Rapid

Aici este grăitoare următoarea poză:

Pur și simplu trimiți necesarul de materiale pe site, împreună cu cantitățile care te interesează. Deci e rapid, la doar un click distanță. Nu trebuie să alergi prin magazine și depozite. Nu trebuie să cauți transport. Găsești absolut tot ce te interesează: șipcă metalică quartz, țeavă pătrată, țeava rectangulară, fier beton, lambriu lemn, stâlpi de gard și multe altele într-un singur loc, iar ele ajung direct la tine.

Ieftin

Nu există cheltuieli ascunse, căci marfa nu stă în depozite și nu se deplasează dintr-un spațiu în altul, acestea fiind costuri pe care clientul le plătește la magazinele obișnuite. Reușești să faci o economie de 10-15% la achiziții căci Vindem-Ieftin, în calitate de revânzători au parte de prețuri mai bune de la producător decât ai avea tu, considerat client final.

Totuși, pentru mine, o casă de vacanță ideală, ca orice altă casă, e construită ieftin, dar și calitativ, așa că, după ce prietenul meu și-a expus teoria, iar pe mine m-a fascinat verva cu care a făcut-o, reușind să mă convingă de utilitatea conceptului Vindem-Ieftin, nu am putut să nu-mi expun îngrijorarea legată de calitatea materialelor.

Același râs cristalin i-a brăzdat chipul, iar explicația a venit imediat:

— În cazul de față, ieftin, nu înseamnă că nu e calitativ. Din contră, ai acces inclusiv la gamele Premium ale producătorilor consacrați de materiale de construcții.

Intru repede pe site. Deja visez la casa mea de vacanță în care să-mi invit prietenii la sesiuni de schi. Casa în care să fac grătar și să stăm pe băncuțe în curte în razele soarelui, vara. Casa pe care prietenul meu a ținut minte că mi-o doresc, căci l-am zăpăcit cu asta. Numai că acum, visul meu prinde contur. Deja știu că pot să comand fier beton pentru fundație, de unde pot să iau și băncuțele de lemn pentru exterior.

Știu că pot să comand materialele pentru amenajările exterioare, dar și interioare, pentru fundație, dar și pentru acoperiș sau instalații electrice, căci mă tot uit fascinată pe site, la multitudinea de opțiuni. Deja am văzut cel mai potrivit pavaj pentru casa din Gorj, mă rog, pentru viitoarea casă, dar am imaginea clar întipărită de parcă aș fi deja în ea.

Pentru drumul de acces, unde nu vor trece mașini, ci doar noi, ușori ca fulgii căci mâncăm doar avocado (eu chiar sunt vegetariană, dar stai liniștit, oricâte kilograme ai avea, sunt convinsă că poți să-mi faci o vizită fără probleme) e ideal pasajul Mirage de 6 cm. Un pasaj jucăuș, în diferite nuanțe care va da un aer colorat curții mele.

Pentru gard voi avea nevoie de un produs premium care să reziste bine la schimbările de mediu, până la urmă, zona de munte poate fi dificilă. De aceea m-am gândit la șipcă metalică quartz, care nu necesită lucrări de întreținere, iar vopseaua se păstrează mult timp.

Întotdeauna m-a atras piatra decorativă la case, dar cum eu stau la bloc, nu m-am putut bucura de efectul spectaculos al acesteia, așa că, știind că pot să am casa mea de vacanță, exact pe gustul meu, atât practică, dar mai ales frumoasă, mă gândesc să o îmbrac într-o piatră cu efect de gheață, ca să se potrivească perfect în peisajul de munte. Chiar descrierea de pe site m-a cucerit:

Dă impresia de stancă cu straturile de piatră formate din secol în secol, stratificate unele peste altele, distruse de vânturi si ploi, unde natura însăși a creat suprafața proeminentă a pietrei și a limitat-o la o geometrie clară.

Faptul că nu reține apa și nu mucegăiește va fi perfect pentru iernile năpraznice.

Cum vreau să mă pregătesc pentru orice fel de condiții, aspectul nu e singurul important, ci și rezistența, de aceea, acoprișul va trebui să fie făcut ”ca la carte”. Mă gândesc să achiziționez un sistem complet de acoperiș care să aibă țiglă metalică, sistemul pluvial, sageacul și pazia, opritori de zăpădă și alte accesorii. Dacă nu aș aplica sageacul și pazia, vântul ar putea aduce ploaia și zăpada în pod, care va avea de suferit. Eu mă gândesc să am mansardă, pentru a mă folosi inteligent de spațiu. Îți dai seama cum ar fi atunci? O CATASTROFĂ!

Dacă tot am ajuns la mansardă, mi-e destul de clar că vreau ferestre cu rezistență ridicată la umezeală. Acestea vor oferi un aspect estetic acoperișului.

Prietenul meu a punctat bine, la început, că vreau să am o casă bine izolată termic, dar și fonic. Așa că, am căutat repede să văd dacă găsesc tot ce am nevoie pentru asta pe Videm-Ieftin. Se pare că au într-adevăr de toate. Trec pe listă și panourile sandwich.

Cu ce s-a înșelat totuși este faptul că unde stau eu acum, nu va fi biroul, nu va fi living, nici dormitor, ci bucătăria, căreia mărul îi va face umbră. Deja știu ce gresie vreau, una la modă în perioada aceasta, nu doar datorită aspectului (o găsești într-o mulțime de modele), care este extrem de plăcut, dar și proprietățiilor, e vorba de plăcile din gresie porțelenată care au o densitate foarte mare. Acestea au o durată de viață lungă, fiind rezistente la factorii de mediu și își păstrează strălucirea.

În sfârșit mă pot ridica de pe pătură cu inima ușoară, împăcată cu deciziile mele. După o săptămână de stres e cazul să mă relaxez și să mă las pe mâna specialiștilor. Ce să mai, o să sun, o să vorbesc cu un consultant, apoi voi primi o ofertă personalizată în funcție de nevoile mele. Sunt fericită! Sunt atât de aproape de a avea o casă de vacanță la Rânca!

Prietenul meu deja caută o echipă de muncitori competenți, nu de alta, dar să profităm de primăvară, de perioada perfectă pentru a construi!

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2020

Sursa fotografiilor: Vindem-Ieftin.ro

Listă 2019

0

Blogul a fost creat in 2018, dintr-un impuls, nu o nevoie a lui de a exista. Am avut blog în liceu, unul cu scrieri fantasy, cu destul de mulți abonați și comentarii, dar am crescut, iar el a rămas acolo, la stadiul de copil cu prea mult timp și fantezie de împărtășit. Acum am trecut pe lista de 2019: catalinapopa.com, l-am trecut să reziste, ca un jurnal, cu cititori sau nu, ca un exercițiu de gândire constantă sau nu, depinde ce vrea el să devină.

Pe 1 ianuarie nu aveam o listă, abia acum, spre sfârșitul lunii mi-au venit câteva idei, câteva dorințe. E primul an în care artificile gălăgioase au fost singurele sunete care pentru câteva minute s-au auzit, doar ele, fără niciun alt zgomot (oricum acoperă ele destul de multe alte zgomote urbane). În general, pe 01.01 la ora 00.00 se auzea o voce groasă și hotărâtă: vezi că anul ăsta trebuie să joci acolo, trebuie să faci mai mulți bani, trebuie să te apuci de sală, trebuie să nu mai mănânci zahar, trebuie să … și să… iar abia când alte zeci de voci săreau pe mine cu:”La mulți ani”, vocea guturală și împunătoare se învoia să-mi dea pace. Anul acesta nu a fost așa, nu m-am gândit la ce trebuie, ci la ce îmi doresc, care e scopul meu?

Urmărește scopul, nu urgențele, iar din când în când, dă-ți timp să respiri, să faci acele exerciții plictisitoare de respirație pe care nu le scriu, dar la o simplă cautare pe google, găsești o mulțime. După ce ți-ai dat timp, fă-ți o listă scrisă, nu imaginară, altfel faptul că poți să uiți ceva o să te streseze atât de tare că o să simți să arunci cu lista, care culmea, e în capul tău. Nu poți să îți arunci capul, sau poți?
Cel mai important: nu asculta sfaturile! Poți să le auzi, dar tu fă-i cum știi că e bine pentru tine. Dacă nu e bine cum ești acum, încearcă propunerile altora, dar dacă te simți minunat, nu ai decât să închizi urechile cu pleoapele imaginare care să oprească vibrațiile din a ajunge la ciocan, la nicovală si scariță, nicio șansă nu vor avea spre urechea internă.

Ceasul, elementul care întregește atât ținuta, cât și viața

1

Eram liceană și mă tot întrebam cât mai durează până se termină ora de fizică, așa că mi-am scos telefonul și mi-am auzit numele:

– Domnișoară Popa, ne spuneți cu cine vorbiți?
– Mă uitam la ceas…
– Vă lămuresc eu! Suficient cât să treceți la tablă să rezolvați exercițiul.

Eram la facultate, aveam examen la ora 14:00. Mai devreme am ieșit să mănânc, știam că mi-am pus alarma să sune când ar trebui să plec. Am mâncat, mi-am comandat și desert. Dacă nu am auzit nimic, m-am dus și la patinoar, până când m-am gândit totuși să-mi verific telefonul. Telefonul era fără baterie, iar eu mă simțeam ca în Teoria relativității. Panicată, am început să întreb disperată în jur cât e ora, fără să îmi dau seama că aproape traumatizasem un copil, având în vedere că pe gheață eram doar eu și câțiva pici. Povestea s-a terminat cu bine, nu am întârziat la examen, dar nici mult nu mai aveam.

Nu înțeleg nici acum de ce a durat atâta timp să înțeleg că aș fi împușcat doi iepuri dintr-o lovitură cu un element foarte simplu, până și cuvântul are doar 4 litere: ceas. Mi-aș fi simplificat relația cu timpul și aș fi amplificat relața cu stilul meu. A trebuit să trec prin prima etapă ca să îmi dau seama de a doua, însă a fost suficient să mă îndrăgostesc de primul ceas de mână pe care l-am purtat ca totul să vină de la sine, adică o colecţie de ceasuri potrivite cu costumaţii şi evenimente diferite la care aş putea participa, dar le voi lua pe rând.

Primul ceas (ca prima felie de pizza, pentru a prinde gustul)

Deşi am trecut prin multe momente în care un ceas la mână mi-ar fi fost util, nu mi-a trecut niciodată prin minte în era telefoanelor să-mi iau unul. Am ajuns să mă îndrăgostesc de ele abia când am primit primul ceas de damă Fossil de la prietenul meu sătul să tot întârzi. Mă gândesc că un alt motiv pentru care mi-a făcut cadou acest ceas, pe lângă faptul că tremura din toţi rărunchii atunci când eram eu la volan şi voiam să aflu cât e ora (radio-ul maşinii nu are setată ora, iar, din instinct, în loc să-l întreb pe el, aveam tendinţa să mă întind după geantă să iau telefonul) a fost şi că uitându-se la el, a văzut ceva din stilul meu lejer, văratic mai ales că atunci era o perioadă călduroasă care parcă te îndemna să te pierzi printre flori:

Ceas JACQUELINE ES4672 Quartz

 

L-am purtat foarte mult timp de atunci, la rochii lungi şi lejere, dar şi la blugi şi cămăşi. A fost o bună perioadă ceasul care întregea orice ţinută, în continuare mi-a rămas foarte drag, dar colecţia s-a mărit când am descoperit WatchShop.

Din întâmplare, căutând să-l surprind şi eu pe prietenul meu, căci, în sfârşit, îi înţelegeam pasiunea, am căutat ceasuri pentru bărbaţi şi am descoperit WatchShop care mi-a devenit ca un ghid, mai ales că experienţa mea de până atunci nu era foarte vastă. Abia descoperisem cum e să trăieşti conectat cu timpul, să trăieşti în prezent. Ştiai că există şi o tehnică numită mindfulness care încurajează conectarea cu momentul prezent? Pentru mine, ceasul primit a fost ca o ancoră pentru a îmi aminti să fiu prezentă în viaţa mea, să apreciez fiecare clipă şi să nu-mi fie frică de cum trece timpul căci el face parte din mine.

Ştiu că mi-a fost greu să aleg un cadou pentru că multe modele mi se păreau extraordinar de frumoase. De altfel, WatchShop are o gama variată de branduri originale și accesorii pentru ceas, potrivite oricărui stil şi oricărui buget. Aşa că m-am gândit la prietenul meu, la firea lui, la fel cum a procedat şi el cu mine, şi m-am orientat la un ceas de bărbat Vostok care să-i fie util în următoarele aventuri ale vieţii. Un ceas performant care să-i amintească de faptul să sunt pregătită să explorăm împreună lumea, să simţim că o conducem prin stilul şi fericirea noastră molipsitoare.

Ceasul Vostok Europe EXPEDITION NORTH POLE-1

Faptul că am descoperit WatchShop nu a făcut decât să mă bucure, căci explorând catalogul cu ceasuri de damă, am reuşit să adaug la colecţie şi ceasuri sport care să reziste în timpul efortului fizic, şi ceasuri fashion care să atragă atenţia, dar şi clasice pe care le prefer la o ţinută vintage. În principal, sunt adepta ceasurilor casual pentru că, exact cum am mai scris, am o relaţie specială cu timpul. Am ajuns să îmi iau cu prietenul meu şi “ceas cu pereche”, ceea ce înseamnă că ni le putem asorta oricând dorim.

Îmi place că în funcţie de ţinuta pe care o aleg, am o gamă largă de ceasuri cu care o pot accesoriza. Mi-e greu să spun că am unul singur preferat pentru că fiecare îşi are povestea şi completeatează o anumită ţinută pe care îmi place să o port. Îţi voi mai scrie totuşi despre două ceasuri pe care le ador pentru că reuşesc nu doar să se potrivească cu stilul meu vestimentar, dar şi cu mine ca fire.

Al doilea ceas (în acord cu evoluția mea vestimentară)

Este pe atât de simplu, pe cât e de versatil şi elegant. Complet negru şi minimalist e ceasul pe care simt că-l pot asorta cu orice. Mecanismul e cu quartz, iar eu îl prefer pentru avantajul că odată potrivit, ceasul are abateri extrem de mici şi conferă autonomie de funcţionare ridicată.

Ceas Fossil TAILOR ES4489

E un ceas pe care l-aş purta cu mândrie la un eveniment de seară şi se potriveşte de minune cu rochiile mele de ocazie. Fie că aş opta pentru una simplă într-o singură culoare sau pentru ceva cu sclipici.

Al treilea ceas (util în orice context și moment al zilei)

Pe acesta intenţionez să mi-l fac cadou. Este vorba de un ceas în acord cu vremurile moderne, “un ceas deştept”. Mi s-ar potrivi la hainele casual pe care le port zilnic şi nu doar că aş avea un indicator al timpului mereu la mână, dar şi multe alte funcţii: GPS, monitor cardiac, termometru.

SmartWatch Fossil SMARTWATCH FTW6024

Nu ar mai fi nevoie să îmi scot de fiecare dată telefonul pentru a vedea notificările de pe smartphone, iar bucuria mea cea mai mare ar fi că la o ședință plictisitoare, nu s-ar supăra nimeni dacă stau cu privirea ațintită spre ceas, dar spre telefon ar fi cu adevărat nepoliticos. Aș putea chiar să plătesc cu el prin Google Pay.

În ceea ce privește stilul meu vestimentar, e perfect pentru orice ținută, dar mai ales pentru cele de zi. Mă încântă că e negru pentru a-l asorta ușor, mai ales, că pot deja să intuiesc că ar deveni cel mai folosit din colecție întrucât e mai mult decât un ceas, e un device.

L-am adăugat deja în coșul de cumpărături, mai rămâne doar să-mi ascult ceasurile mecanice făcând de câteva ori TIC-TAC și o să mă pot bucura de noua achiziție, probabil o să-l pun sub bradul de Crăciun cu o fundiță handmade din hârtie creponată (cu toate că până atunci o să-l folosesc deja, nu o să mă pot abține).

Te îndemn și pe tine să te uiți pe WatchShop și să descoperi ceasul tău ideal, poate sunt chiar mai multe. Motivul pentru care am scris despre trei este tocmai pentru că eu cred că majoritatea nu suntem ”omul&ceasul”, ci ”omul&ceasurile”, păstrând totuși niște caracteristici standard la toate bazate pe gustul personal care se reflectă în întregul nostru stil vestimentar. De exemplu, pentru mine e clar că sunt adepta cadranului rotund, nu știu exact de ce, dar îmi place ideea că ceasul e rotund, telefonul e dreptunghi, dar nu trebuie să fie la fel și pentru tine. Dă-ți șansa să te descoperi, iar dacă știi deja ce îți place, nu-ți rămâne decât să acționezi după vorba ”punct ochit, punct lovit”.

Ceasul este accesoriul cel mai complet, pe cât de util, pe atât de stilat. Este cel care îți redă încrederea și te face să te simți la înălțime. Spor la cumpărături și poartă-ți mereu accesoriile cu mândrie și pozitivitate!

Articol redactat pentru SuperBlog 2019

 

 

Ține creativitatea aprinsă cu SuperBlog 2020

3

La cea de-a patra ediție de SuperBlog de când am auzit de SuperBlog mă văd nevoită să-mi astâmpăr instinctul ca prima dată când intru pe site să apăs în colțul din dreapta pe „intra in cont”. Simt că particip și acum, dar altfel decât înainte. Sunt alături cu sfaturi pentru bobocii care simt nevoie de ele, dar și de cei experimentați care au întrebări, căci voi fi blogger partener. Apar și-n secțiunea specifică în pe site-ul Superblog.eu, cu o descriere (ușor îmbogățită aici pe blog) cam așa:

Sunt actriță, om de radio, blogger și om extrem de curios, iar atunci când ceva mă atrage și stimulează mă dedic total, așa am ajuns ca la cele trei ediții la care am participat să mă aflu de fiecare dată pe podium. Așa că sfatul pe care-l pot da e ca orice faceți, să faceți cu credință, cu motivație! Acceptați cine sunteți si dați tot ce aveți mai bun. Eu accept că sunt o timidă incurabilă, dar, în același timp, sunt un om care are ceva de spus, în scris sau verbal, iar pentru ideile mele, lupt să fie expuse clar și inedit. Cam așa este și cu fiecare probă SuperBlog: pleci de la tema dată și o faci să fie a ta. Succes tuturor participanților!

Totuși, ce e SuperBlog?

Superblog reprezintă multe: sponsori, jurați, bloggeri parteneri, participanți bloggeri, parteneri media, organizatorii Albert și Claudia, probe, cerințe, note. Dar mai mult de atât, reprezintă tot ce vei investi sau deja investești în el: emoții, solidaritate, conflict, dezamăgiri, bucurii, încredere, prietenie, discuții, sentimente de apartenență sau din contră.

SuperBlog nu e doar un concurs, e un fel de maraton. E un concurs cu multe probe care și ele sunt concursuri de sine stătătoare, de aceea, te poți înscrie și mai târziu în competiție și să participi doar la anumite probe. Oricum, în acest caz nu vei avea șansa la podium. Eu nu am fost în stare să renunț (pe parcurs) la nicio ediție de Superblog pe care am început-o, așa de tare mi-a plăcut. De altfel, dacă analizezi tagurile de pe blogul meu, o să vezi că unul dintre cele mai des folosite este: „SuperBlog”.

Au început înscrierile pentru SuperBlog 2020

Ești blogger și te-a atras ce am scris până acum? Poate că e cazul să-ți depășești fricile și să-ți aprinzi creativitatea, căci au început înscrierile pentru SuperBlog 2020.

Probabil, dacă mi-ai urmărit blogul, știi că pentru mine această competiție e ca un motoraș care îmi pune în funcțiune creativitatea și activează partea aceea din mine atât de perseverentă că scrie odată la două zile pe blog. 

Recunosc că bannerul mi se pare extrem de potrivit mai ales că am auzit cel puțin un superblogger pe care îl respect spunând că noaptea-i vine inspirația. Poate și pentru că atunci își găsește timp pentru scris. Uneori e atât de plăcută senzația că munca ta e apreciată, că ești parte dintr-o mișcare îndrăzneață, că poți să-ți exprimi ideile, încât merită să oferi câteva ore pentru această activitate.

Banner SuperBlog 2020

O noapte albă pentru SuperBlog nu înseamnă să dansezi pe boxe, ci să te lași învăluit de magia cuvintelor. E o noapte obositoare, dar atât de plăcută când culegi roadele a ce semeni. 

Nu e cazul să te sperii, am încercat și eu să fiu poetică. Dacă îți va plăcea, crede-mă că va fi ușor să aloci respectivul timp, care nu trebuie să fie noaptea, ci când vrei tu. Eu știu sigur că mie mi-a plăcut, scriam și în notițe în telefon în autobuz. Scriam în pauzele de la muncă și o făceam ca atunci când intri pe telefon să te joci, adică o făceam cu drag.

Școala mea, cu de toate și nimic

1

Acest articol a plecat de la o postare pe Facebook intitulată „Un fragment de realitate”. Prietenii mei mi-au reamintit aspecte pe care le uitasem, așa că mi-am completat povestea și acum se numește „Școala mea, cu de toate și nimic”. 

Un fragment de realitate

Pe vremea când eram eu la școală nu era săpun și hârtie igienică la toaletă. 

Cine se spală pe mâini în 6 ore? Nimeni, nu? Adică nu e ca și când mâncăm în pauze sau avem nevoi primare. Și prin clasa a XI-a când a fost un val de hepatita A erau toți profesorii stupefiați și mirați. Iar doctorița de la școală ne-a spus că hepatita A (boala mâinilor murdare) a fost în fiecare generație, să stăm liniștiți…

De aceea, toată ideea asta cu măști și dezinfectanți în școli sună pentru mine ca un proiect SF. Ca atunci când vezi un film în care mașinile zboară.

Tind să cred că-s destul de călită cu jegul, nu cred că băncile în care am stat 12 ani de zile au fost vreodată șterse. De fapt, sigur au fost, cu toții ștergeam cu guma notițele (fițuicile) celor din anii trecuți. Iar dacă tot am ajuns la gumă, mai e necesar să spun că sub bănci și scaune erau triburi de gume mestecate și pline de scame?

Atenție! Lăbuțe care nu au fost dezinfectate!

Banca aceasta arată extrem de bine, era la liceu. Eram în cea mai bună clasă, îmi pare rău că nu am găsit poză de la gimnaziu. Am făcut un an în laboratorul de biologie, înconjurați de animale împăiate și bănci îmbrăcate într-un fel de faianță, gresie, nu știu exact. Un material rece oricum.

Fumatul în baie, o modă în școală

Acum mi se pare complet deplasată școala în care am învățat. Nu se făcea duș după ora de sport (oricum nu ai fi avut timp). La toaletă nu doar că nu exista niciun produs de curățenie, să spui măcar să dai un „puff” de alcool pe acolo, dar se fuma, uneori îi găseai și pe profesori acolo. Iar dacă nu fumau împreună cu elevii pentru că aveau și ei o prestanță, tind să cred că fumul din cancelarie îl puteai tăia cu un cuțit. S-ar putea să mă înșel, căci locul unde se țineau cataloagele era ca un spațiu abstract, nu vedeai picior de elev pe lângă ușa aia. 

Sigur că fumatul ține de educația elevilor, dar cine e responsabil pentru această educație? Nu adulții? Nu oamenii din jur? Până la urmă, un preadolescent și un adolescent va fi întotdeauna dornic să aparțină unui grup. Dacă toți colegii lui sunt la baie, intoxicându-se, atunci unde să se ducă? Ei bine, clasa mea de liceu a fost printre singurele unde majoritatea nu fumau, dar când te duceai la baie tot dădeai de vecinii de la alte clase la „șuete”. 

Elevul de serviciu

Veneam la școală și când eram răcită pentru că nu voiam să pierd materie, iar eu răceli nașpa nu am avut. Însă, eram obligați să pierdem o zi la nu știu cât timp (poate o lună) ca să stăm 6 ore „portari”.

Se numea „elevul de serviciu” și stăteam la ușa școlii (cea pe care o foloseau profesorii, nu noi) pentru a ne asigura că nu ies elevii din școala. De fapt, oricum nu puteai gestiona nimic. Nu știu exact care era scopul acelor zile. Ori că nu aveau suficienți angajați, ori că voiau să ne pregătească pentru vreun job plictisitor sau să ne călească. Chiar nu-mi dau seama, dar ce știu sigur e că la liceu se întâmpla. Toți elevii, pe rând, pierdeau o zi de școală stând pe hol. Nu mai știu în ce clasă a fost, dar pentru mine, respectivele zile erau horror. Mă plictiseam teribil, simțeam că pierd materie și că nu fac nimic util

Nu știu dacă se practică la alte școli acest „elev de serviciu”, dar pentru o instituție de mărimea celei la care am învățat eu, cu o prestanță totuși pe zonă, această practică mi se pare dubioasă. Un elev e elev, nu angajat al școlii, iar responsabilitatea nu o înveți păzind o ușă (pe care oricum nu o păzești, căci ești prea mic pentru a comenta oricui ar intra). 

Fondul școlii și al clasei

Ce nu am menționat până acum este buretele. Am stabilit deja că nu aveam săpun. În schimb, aveam responsabilitatea de a șterge tabla cu un burete îmbibat în apă jegosă. Burete cumpărat din fondul clasei pe care nu-l schimbam „aproape niciodată”. La finalul anului nu-ți aminteai culoarea inițială, dar măcar știai unde s-au dus banii din fondul clasei. Cât despre fondul școlii care era o sumă mai măricică… Nu știu ce să scriu, căci nu știu la ce-l foloseau. Clar nu să cumpere hârtie igienică.  Înțeleg că, probabil, nu erau bani alocați. Sau școala decidea să îi dea pe concerte în curte (au fost câteva, am frumoase amintiri de acolo). Ce e mai ciudat, e că totul părea normal…

Facultatea

Mi-am dat seama că ceva e în neregulă când am intrat la facultate. Deși există și un cântec despre facultatea pe care am urmat-o:

Când am urmat-o eu, era și hârtie, și săpun, și șervețele pentru mâini, chiar și dozator cu apă. Atunci am rămas surprinsă. În ochii mei, ceva ce era absolut normal, avea aerul a ceva de înaltă educație. M-au intimidat aceste schimbări și am pășit în primul an de facultate indimidată. Simțindu-mă ca „fata de la țară”, deși tot la oraș copilărisem și eu, unul mic ce-i drept.

Liceul mi-e drag, îmi va fi mereu, dar clar ceva era îmbârligat la valorile locului. Îmi amintesc că „cea mai mare problemă” a lor era că nu aveam uniforme. Au încercat de vreo două ori să implementeze uniforma, pe care au plătit-o părinții. Ce e drept, la clasele primare am purtat uniforma aceea standard, albastră. Rochița aceea pe care toți o purtăm cu pantaloni. Adorabil!

Amintirile din liceu îmi sunt mai vii, dar fii sigur că nici în clasele primare nu era vreo altă baie. Șervețelele în buzunar erau sfinte, iar când nu aveai… Noroc cu colegii… împărțeai unul. Oare masca se poate împărți?

Da, vreau mărţişor!

0

Vreau mărţişor! Vreau! Vreau să-mi împodobesc pieptul sau mâna, iar ochii să mi scald cu frumuseţe. Eu mi-aştept mărţişorul ca un copil îngheţata după cartofii de la Mcdonald. Sunt o ramură ce aşteaptă de un an să-şi umple braţul de frunze vii şi colorate, iar pentru mine, frunzele sunt mărţişoarele.

Am observat că de la o vreme e o modă în a spune: “Eu sunt cool. Eu nu vreau cadouri. Eu nu sărbătoresc nimic. Eu sărbătoresc în fiecare zi. Vine primăvara în fiecare an. Ce-i așa big deal?”. Ei bine, eu vreau, și o scriu apăsând cu putere pe taste. E un gest de apreciere, e o bucurie comună a unor oameni care au mai prins un an împreună, care se pot bucura că soarele va fi tot mai puternic. Nu îți cer să-ți dai salariul pe un mărțișor. Nu îți cer să mă impresionezi cu un colier extravagant, cum nu încurajez nici consumerismul.

Poți să-mi dai doar şnurul roșu cu alb într-o manieră haioasă. Cum? E treaba ta să te gândești. Ai simțul umorului? Găsești tu ceva. Dacă nu, poate ești creativ. Ia o piatră și picteaz-o, folosește boabe de cafea lipite pe o foaie și fă-mi o felicitare. Desenează ca la grădiniță sau cumpără cel mai ieftin mărțișor, dar ales cu atenție, căutând în cutia de un leu, forma care ţi se pare că se asortează cu ochii mei. Sau poate coșarul îți amintește de copilărie și vrei să împarți amintirea cu mine. Nu te opresc. Ești liber! Eu atât îți spun, vreau mărțișor, chiar dacă e doar un pupic sau o prăjitură decorată cu roşu şi alb.

Dacă iei ceva de pe tarabă, orice, fără să-ți pese, doar ca să fie ceva, așa, pur și simplu, poți să o lași baltă, nu ai înțeles nimic.

Spring SuperBlog 2019

2

Interesul meu pentru blog a crescut mult de la începutul anului. Deși mi-am cumpărat domeniul demult și am scris câteva rânduri încă de atunci, m-am pus cu degetele pe tastatură ”serios” la schimbarea dintre ani. Știți omul ăla care mereu se apucă de sală la începutul anului? Eu sunt, dar de data asta sunt hotărâtă să trag tare. Scrollând Facebook-ul i-am descoperit pe cei de la SuperBlog, m-am uitat ce fel de activitate au și am descoperit că reprezintă o serie de concursuri pentru bloguri care îți pun mintea la contribuție.

Cei de la SuperBlog au dat startul la înscrieri pentru Spring SuperBlog. Ce mă încântă cel mai tare este comunitatea, faptul că o să descopăr o competiție reală și oameni de calitate. Eu mă înscriu, așa că, dacă ai blog și vrei să afli mai multe, nu ai decât să citești regulamentul.