Most popular

    Personal

    Home Personal Page 3

    Cum îți organizezi lista de dorințe pentru noul an

    By
    Cătălina
    -
    3

    De obicei,  sărbătorile sunt dedicate familiei. Sigur că mulți aleg să se bucure de zăpadă la munte sau să profite de zilele libere pentru a călători. Dar cum o demonstrează și următorul clip, ideea e să fie implicați oamenii dragi din viața ta, familia:

    Am petrecut, am mâncat, unii ne-am uitat la televizor, am jucat board games și am băut un pic cam mulți, alții am băut chiar mult și am dansat până dimineața în cluburile cu oferte seducătoare și menite să golească buzunarele, dar să încurajeze râsetele. 

    Eu nu am făcut bilanțul anului care a trecut. Nici măcar mintal nu mi-am aranjat în ordine întâmplările și evenimentele. La mine timpul curge continuu fără prea multă analiză asupra momentelor care trec, doar bucurându-mă de ele sau învățând ce am de îndreptat sau îmbunătățit. 

    Nu am de gând să scriu retrospectiva anului 2019 nici acum, dar dacă tu ai nevoie să analizezi anumite situații sau să îți mulțumești pentru anumite reușite, fă-o. Scrie pentru tine, pune pe Facebook sau lasă comentariu aici. Fă cum simți! Căci așa cum începe și serialul “Pablo Escobar, The Drug Lord (Pablo Escobar – Baronul Răului)”: “Aquel que no conoce su historia está condenado a repetirla”. Adică, cine nu-și cunoaște istoria, e condamnat la a o repeta, deci învață din tot ce nu a funcționat și sărbătorește orice reușită!

    De ce am scris despre serial? Pentru că mi-am terminat anul cu el. Nu l-am vizionat pe tot, doar părți, pentru că prietenul meu l-a văzut. Despre Escobar am mai citit și am mai văzut filme, dar am înțeles că această versiune –  ”Pablo Escobar, Baronul Răului” – respectă destul de îndeaproape biografia marelui traficant de droguri. Mi-ar plăcea să spun că mi l-am notat pe lista cu lucruri de îndeplinit pentru anul 2020, însă pe lista mea se află, din contră, urmăroarea: “să nu mai vizionez seriale sau filme”. Sigur că o să existe excepții când ne referim la anumite capodopere sau o ieșire cu gașca la cinema. Am un motiv întemeiat pentru care nu îmi doresc să mai fac asta (ți-l voi împărtăși mai târziu). Sunt mare iubitoare de filme, dar mai ales de seriale, dar acestea sunt și mari consumatori de timp, de multe ori, fără beneficii contrete în afara divertismentului. 

    Am stabilit ca în acest articol să scriu despre lista clasică (scrisă sau doar gândită) pe care ne-o facem cu toții când începe un nou an. 

    Sursă: Pixabay

    Știu că există variante în care scrii 100 de activități și experiențe pe care vrei să le încerci, dar eu mi-am propus să fiu practică, așa că mi-am făcut un set scurt de reguli înainte de a mă apuca de listă pentru a nu mă lua valul să scriu doar: “să beau ciocolată caldă cu multă frișcă”, “să îmi cumpăr pijamale cu ninja” sau “să lipesc stickere pe husa telefonului”. E ceva greșit la acestea? Nu, dacă sunt cu adevărat importante pentru tine. Experiențele sunt minunate, doar că acestea sunt activități mărunte care doar aglomerează o listă. 

    Așadar, regulile după care mi-am organizat eu dorințele sunt: 

    1. nu aglomera lista, notează ce e cu adevărat important pentru tine; 
    2. gândește măreț, obiectivele trebuie să fie cele pe care ți le dorești real. Poate te lași purtat de imaginație și scrii că vrei un tatuaj cu unicorni sau cu o ancoră doar pentru că sună interesant, te tentează, dar nu ești convins că vrei pentru anul acesta. Eu nu aș nota asta pentru că lista își va pierde din credibilitate. În plus, spre finalul anului s-ar putea să simți responsabilitatea să faci asta, iar unele decizii nu trebuie grăbite;
    3. măreț, dar realist. Când recitești lista, nu ar trebui să ai impresia că citești un roman de ficțiune imposibil de realizat căci nu va mai însemna nimic pentru tine. Fii rezonabil cu tine;
    4. să fii asumat. Să muncești pentru obiectivele sau activitățile pe care le scrii. Dacă notezi: “să câștig la Lotto”, poate e cazul să și joci, nu? Dacă scrii: ”sa tricotez trei pulovere” poate e cazul să începi să o faci, să iei andrelele și să-ți miști mâinile;
    5. fii blând cu tine! Ai dreptul să-ți schimbi lista pe parcursul anului. Așa cum noi ne schimbăm, și interesele evoluează. La finalul anului, chiar dacă nu ai reușit să îndeplinești totul, menajează-te. Nu te frustra. Analizează ce ai bifat, ce nu. De ce s-a întâmplat ceva anume și ce urmează să faci de aici înainte.

    Cel mai neproductiv gând e: “încep de mâine”, așa că  începe de azi! Dacă nu ți-ai organizat lista, e cazul acum! Nu aștepta să treacă zile până lucrezi pentru obiectivele tale. Puțin în fiecare zi. Chiar dacă nu-ți iese totul, exercițiul tot e mai bun decât stagnarea, decât statul degeaba sau lamentarea că nu faci ce îți dorești cu viața ta.

    Lista mea cu obiective o găsești aici, iar pentru că ți-am promis că-ți voi spune de ce nu mă mai uit la seriale, trebuie să dezvălui un alt număr de pe listă, și anume: ”vreau să scriu o carte”. Dacă o voi publica sau va ajunge în coșul de gunoi, nu știu, dar am ambiția de a o termina măcar. Întotdeauna am scris începuturi, însă niciodată nu am fost în stare să termin ceva ce aș putea numi măcar nuvelă, dacă nu roman.  Ficțiune am mai scris, dar doar povești, atât pe blog, cât și pe alte site-uri.

    Am intrat într-o nouă decadă! La mulți ani! Fie ca tot ce treceți pe liste să se îndeplinească, dar și mai mult de atât! Viața să vă surpindă plăcut, iar anul să fie spumant ca șampania agitată de la cumpăna dintre ani!

    Cum fac să-mi placă sportul?

    By
    Cătălina
    -
    1

    Am crezut toată viața că nu-mi place sportul. La școală, în orele de sport se juca fotbal (băieții), iar noi, fetele, stăteam pe margine și ne cățăram pe paliere sau, uneori, băteam o minge de baschet. Mai târziu, când am încercat să merg la sală, îmi era greu să mă concentrez pe exerciții cu oameni în jur. Multe aparate nu știam cum funcționează. Să pierd timp pe drum nu mă încuraja să continui deloc. Îmi era tare incomod. La orele de aerobic îmi plăcea, dar nu suficient de mult încât să merite să plătesc și să merg 20 de minute până la sală (ajungeam deja obosită), așa că nu a funcționat pentru mine. Sunt convinsă că nici nu mi-am dorit suficient. Aș fi putut să-mi iau antrenoare sau să aleg o sală de top, una din cele cu reputație extrem de bună.

    Ei bine, ajunsesem la concluzia că mie nu-mi place sportul. Până anul acesta, când, după revelion, am zis că poate n-ar fi rău să fac ceva mișcare. Ca tot omul care se respectă, în echipament, adică pijamale pufoase, am intrat pe YouTube și am scris: „exercises for beginners”. Iată primele clipuri care apar. Pe care crezi că am dat click?

    Evident pe cel unde scrie Lazy Girl, doar 7 minute. Părea ideal. Și a și fost. Căci mi-am dat seama că sportul trebuie să fie în primul rând plăcere. Poate sunt zile în care ai chef de exerciții relaxante, altele în care ai simți nevoia ca toți mușchii să ți se încordeze. E perfect să ai din ce alege.

    Așa am descoperit-o pe Vicky Justiz care are și o comunitate numai cu fete pe Facebook, unde ne susținem una pe alta atât în obiectivele sportive cât și cu tot felul de alte sfaturi.

    Pamela Reif e cea de a doua opțiune care îmi apăruse. Am încercat și exercițiile ei. Îmi place, e puternică și foarte frumoasă. E foarte populară în România, aproape toate prietenele despre care știu că fac sport, fac cu Pamela.

    Deci, dacă nu gătești motivație pentru a include sportul în viața ta, eu te sfătuiesc să deschizi un astfel de clip, de câte minute simți că ai la dispoziție. Sau în funcție de zonele pe care îți dorești să le lucrezi, și fă-o. Doar gândindu-te la sport, neacționând, e greu „să-ți placă”. Culmea e că după antrenament, te vei simți puternică, pentru că ai reușit. Poate nu toate exercițiile, nu în același ritm, dar în timp, putem fi și noi ca ele. Sau, mă rog, mai puternice decât suntem acum.

    Cred că nu ar trebui să te focusezi doar pe o persoană cu care să faci sport acasă. E bine să schimbi stilurile pentru ca al tău corp să iasă mereu din zona de confort. De aceea, îți mai dau câteva exemple cu exerciții pe care le poți încerca, să vezi dacă funcționează pentru tine.

    Dacă îți place dansul 305 Fitness e canalul perfect.

    Eu nu simt că Yoga e pentru mine, dar dacă ar fi, clipurile Adrienei ar fi cele pe care le-aș urmări:

    Pentru exerciții intense, dar scurte, așa cum îmi plac mie, o recomand, pe lângă Vicky de care m-am îndrăgostit de curând pe Holly Dolke:

    Bineînțeles că avem și românce cu care ne putem antrena cum ar fi Kristina Zavarski.

    Daca tu urmărești pe altcineva pe YouTube cu care faci sport, sunt tare curioasă să aflu cine e. Poate se potrivește și cu stilul meu de leneșă dornică de a-și încorda mușchii câteva minute pe zi.

    Pentru un corp ideal nu e suficient doar sportul. Contează să mănânci cât mai variat, sănătos, fără să excluzi carbohidrații și proteinele. Să dormi suficient pentru a avea forță să faci exercițiile. Să ai grijă și de sufletul tău, cu un gând bun, motivator, cu o plimbare în aer liber sau orice altă activitate care să nu te încarce negativ.

    Poate ție îți place să mergi la sală sau preferi să faci sport în aer liber, alergând sau făcând stretching lângă un lac. E de încercat și de experimentat. Eu am aflat că îmi place extrem de mult să fac sport singură, fără oameni în jur, în confortul propriei case.

    Bijuteriile vorbesc, trebuie doar să le asculți

    By
    Cătălina
    -
    3

    Dacă aș fi din metale prețioase, aș fi din cap pănă-n picioare îmbrăcată în argint, aș avea armură și chip ce-ar luci în soare. În plus, pietre semiprețioase mi-ar invada trupul. Aș fi eu însămi o bijuterie și în același timp mai multe. Căci nu aș fi doar o bijuterie, aș fi multitudinea de voci ale tuturor bijuteriilor din cutiuța mea de bijuterii. Eu cred că fiecare bijuterie își are propria voce, ne transmite o energie în funcție de ce exprimă, dar și cu povestea cu care apare în viața noastră. Brățara cu mesaj inspirational primită înainte de bacalaureat de la mama mi-ar șopti vorbe dulci de încurajare, cerceii handmade primiți de ziua mea de la cea mai bună prietenă mi-ar spune că sunt înconjurată de oameni minunați pe care nu trebuie să uit să-i apreciez ca entități unice. Colierul din argint cu pandantiv în formă de inimă primit de la iubit, mi-ar aminti mereu că am un loc special în sufletul cuiva. Cerceii lungi din argint, pe care îi cumpăr în neștire mi-ar spune că e cazul să mai încerc și altceva, prea mi-am umplut cutia de bijuterii cu ei pentru că mi se pare mie că-mi alungesc fața. Eu i-aș aproba, iar următoarea pereche ar arăta tot cam la fel, pentru că ce să fac? Aceștia îmi plac și punct!

    Sursă: www.vendajewelry.com

    Pe lângă faptul că bijuteriile apar în viața noastră cu o poveste pentru a ne transmite ceva și noi le spunem lor ceva când le alegem și împreună pășim spre un nou drum, ne creăm propriile povești, iar, în general, bijuteriile ne însoțesc atât la evenimente elegante, cât și când ieșim la un suc cu colegii sau când butonăm laptopul. Trebuie să recunosc că verigheta mi se pare că e cea mai privilegiată, căci ea chiar e bijuteria care îl însoțește pe om permanent, dar până acolo, eu pot doar să o strig: ”Put a ring on it”!

    Garance Doré spunea “Bijuteriile sunt un lucru foarte personal, ar trebui să spună o poveste despre persoana care le poartă”, așa că m-am uitat cu mai multă atenție la bijuteriile mele. Când eram copil cream dintr-o pastă polimerică bijuterii pe care le făceam cadou și le purtam și eu (chiar am și vândut), atunci mă reprezentau, spuneau despre mine că sunt veselă, că îmi plac desenele animate și zânele, atunci mă reprezentau nu doar pentru că erau create de mine, ci pentru că se potriveau cu hainele mele și cu firea mea.

    Bijuterii handmade create de mine în 2010

    Odată cu vârsta, am început să încerc stiluri noi, atât vestimentare, cât și în ceea ce privește accesoriile. Nu mai simțeam să port cercei lungi la pantaloni de trening sau talisman, brățări, cercei și inele cu pietre mari în același timp. Așa că în funcție de ocazie am început să port bijuterii diverse și am ajuns să am o colecție destul de mare. Mi-am dat seama că ce au acestea în comun, atunci când mă uit la ele, este finețea căci odată cu mine, s-au maturizat și ele. E clar că îmi plac bijuteriile elegante, fine care să iasă în evidență atât cât trebuie. Majoritatea sunt din argint, nu m-am gândit niciodată până acum de ce am ales așa. Argintul e superb și oferă posibilități enorme artizanilor de a-l folosi în tot felul de combinații și să creeze felurite bijuterii.

    Argintul e vechi de peste 5 milenii, iar de-a lungul timpului s-au creat diverse legende în jurul lui și i s-au atribuit puteri vindecătoare. Ca simbol, reprezintă puritate și lux, sigur, referindu-mă la simbolul mistic. Cel chimic, este simplu ”Ag”. Nu ruginește, nu oxidează și e rezistent în timp, dar pe lângă toate acestea, pe mine mă leagă de argint și bijuteria mea preferată, pe care nu o mai am astăzi și vei înțelege imediat de ce. Cumva, cred că argintul m-a ales pe mine.

    Din câte observi, argintul e iubirea mea, iar de el mă leagă o poveste foarte dragă mie. Aveam 10 ani, primisem de la părinți de ziua mea cercei din aur. Născută vara fiind, a doua zi am mers pe plajă și am salutat agitata mare. Atât de agitată că a simțit nevoia de ofrandă.

    Marea e magică, uneori îți fură câte ceva, își cere drepturile, ofrandele, alteori îți oferă și nu mă refer doar la prezența ei, deși e suficient chiar și atât. În ziua respectivă, am ales să mă dau cu banana gonflabilă care te duce în larg și te răstoarnă. Atunci, la impactul cu apa, cercelul meu mic cu pietricele și-a luat la revedere și a ales să înoate spre lumea delfinilor.

    Sursă: Pixabay

    Eram foarte supărată, mi s-a părut nedrept. Îmi amintesc că ajunsă la mal, am lovit marea cu piciorul și stropii au intrat în ochii unui om gârbovit și cărunt care m-a certat. M-am simțit ca lovită de val, aș fi strigat în gura mare că e vina mării, că e vina vântului, că e vina vieții și că îmi vreau cercelul înapoi. În schimb, am ales să mă duc la cazare și să desenez. Am desenat-o pe ea, albastră, cu nisipul precum particulele de aur, am pus chiar și sclipici, iar la final, desenul a devenit o bărcuță. Nu se mai vedea povestea, nu se mai vedea banana galbenă, desenată cu colți mari și înfricoșători, în mijlocul mării cu valuri. Acum bărcuța avea mii de culori, cred că pe pânzele din hârtie se distingea soarele, în rest, părea o bărcuță ca toate celelalte. Dar nu era, căci pasagerul din ea era cercelușul abandonat, cel părăsit, cel fără de pereche. Seara, m-am strecurat din cameră. Plaja era doar la câteva minute de cazare, am alergat pe nisip și am dat drumul bărcuței în apă, dar nu se ducea în larg, valurile o tot aduceau la mal. Am strigat:

    – Comandat de vas Cerceluș, ai drumul liber!

    Ori cercelul nu voia să se despartă de mine, ori nu era un marinar prea priceput. Mi-am dat seama că îi era frică, așa că, precum o ”mamă responsabilă”, m-am urcat pe dig și i-am dat drumul bărcuței ce era deja îmbibată în apă, iar culorile curgeau de pe ea ca dintr-o rezervă cu cerneală spartă. Bărcuța s-a ciocnit de stânci și a dipărut destul de repede. Am impresia că cercelul mi-a făcut cu mâna căci ultima imagine pe care o am este cu un punct luminos. Poate a fost doar o stea ce se oglindea în mare, dar eu nu cred asta nici acum.

    Sursă: Pixabay

    A doua zi, mă simțeam liberă, eram convinsă că cerceii s-au regăsit și, poate, pur și simplu, nu m-au vrut pe mine de au simțit nevoia să plece doar după o zi. Mă împăcasem cu marea, ea mă lăsa să înot, iar eu îi oferisem un cadou.

    Atât de fericită, am vrut să-i construiesc mării și un castel, dar nu l-am terminat niciodată, căci căutând după scoici care să împodobească palatul din nisip, am dat peste o brățară simplă din argint. Încuietoarea nu-i mergea, dar nici nu a contat căci am alergat fericită la mama să-i arăt. I-am făcut cu ochiul mării pentru că în mintea mea de copil, acela a fost un semn de prietenie.

    Părinții m-au ajutat să repar brățara pe care am purtat-o de atunci mulți ani… până într-o zi când am decorat-o cu pastă polimerică. Am încununat-o cu peștișori exact ca în poza de mai sus (nu e aceea brățara, din păcate nu am poze) și cu stele, aceasta fiind forma pe care o aveau cerceii. Am pus-o în pălăria unei fetițe de 10 ani ce cânta pe stradă, iar eu treceam mereu pe lângă ea în drum spre facultate.

    Dar din dar se face rai, iar eu sper că așa cum pentru mine brățara a fost un semn, poate va fi un tovaraș în momentele cruciale și pentru altcineva. Altcineva care are nevoie măcar să zâmbească din când în când. Cineva care poate nu a văzut niciodată marea, dar poate că tare i-ar plăcea să știe că brățara ei a srăbătut multe țări până când marea a adus-o la mine, iar apoi la ea, sub o altă formă. Ideea e că aceasta e povestea mea cu brățara care m-a făcut să iubesc marea și argintul. Povestea fetei cu voce de privighetoare și-o trăiește și scrie ea însăși.

    Articol redactat pentru SuperBlog 2019

     

    Scăpăm de cadourile nașpa împreună!

    By
    Cătălina
    -
    1

    Acum câteva zile am avut nevoie să scriu un număr de telefon. Ciudat, dar primul instinct nu a fost să-l trec în telefon, ci să iau un pix pentru a-l scrie pe foaie. M-am trezit în mână cu unul dintre pixurile mele preferate. Am stat câteva clipe și m-am uitat la el. L-am primit la o conferință despre tehnologie și mediu, despre cum pot acestea să coexiste și cum putem folosi natura inteligent. Acela a fost primul moment în care m-am gândit la produsele promoționale, la cât de relevante pot fi pentru o afacere. Mi s-a părut foarte ingenios că la acel eveniment am primit un pix creat din minerale care se găsesc în mod natural în pietre.

    De-a lungul timpului am primit multe cadouri la tot felul de evenimente, dacă a fost util, dar plictisitor, cum ar fi un pix simplu cu logo, l-am adăugat pur și simplu la colecția de pixuri sau l-am ”pierdut” prin geantă. Dacă a fost complet inutil, l-am aruncat. Iar dacă m-a făcut să spun WOW, nu am mai uitat niciodată de el, nici de produs, nici de unde l-am primit, nici de brand, de nimic ce ține de el.

    Cred că în funcție de firma care vrea să ofere produsul promoțional, de ocazia cu care îl oferă și de mesajul pe care vrea să-l transmită trebuie să ia decizii inteligente pentru că aceste cadouri au o putere foarte mare de promovare a unui brand.

    Se pare că un sondaj realizat de BPMA Research demonstrează că e o investiție mai bună decât în cazul reclamelor la posturile de radio sau amplasarea de panouri outdoor. Eu tind să cred că sunt mai eficiente și decât reclamele televizate. Să recunoaștem, câți nu schimbăm canalul, ne ducem să mâncăm sau vorbim zgomotos cu prietenii pe pauzele publicitare? Oricum, clar sunt mai ieftine decât cele televizate și se pare că 20,9% dintre cei care au primit un produs promoțional au cumpărat apoi de la respectiva companie.

    Însă, pentru a fi eficiente trebuie să fie alese cu cap, în funcție de specificul firmei și de targetul acesteia. Ca și în cazul cadourilor normale, prima dată te gândești la om. Ce i-ar plăcea? Să facă sport? O bicicletă e potrivită! Vrea să slăbească? Nu-i lua dulciuri! Provocarea unei firme vine din faptul că nu e o singură persoană căreia trebuie să-i facă respectivul cadou, ci o mulțime de oameni, așa că trebuie să fie ”parțial” universale.

    Un pix e util în orice circumstanță, dar să iei unul doar ca să fie, eventual să nici nu scrie, e o decizie nu tocmai inspirată. Primul pas e să-ți dai seama că firma ta nu se adresează tuturor, ai un target, o categorie de oameni care vin la tine. De exemplu, dacă vinzi ochelari pentru bătrâni, e clar că trebuie să te adresezi lor. Așadar, dacă ai o companie, o firmă pe care vrei să o faci relevantă, gândește-te în primul rând cui se adresează.

    Eu cred că aproape orice produs promoțional poate fi un cadou potrivit, dacă ajunge la persoana care are nevoie de el. Spun ”aproape” pentru că există și câteva exemple clare de ”AȘA NU”, cum ar fi mâncarea aproape expirată, un CD sau un pliant, dar nu-ți pierde speranța, soluția există și se numește Today Advertising care sunt gata să te ajute cu idei de promovare și produse WOW. Aceștia au peste 10 ani de experiență pe piața cadourilor promoționale și poți găsi la ei tot felul de produse inovatoare și utile. Te invit să te uiți pe site și la multitudinea de categorii din care poți alege: Promoționale WOW, Promoționale din argint, Genți & Călătorie, Textile etc.

    Aum vreau să-ți spun cum aș înlocui eu cadourile care mi se par învechite și inutile, le pot numi ”nașpa”? Mă lași, te rog, să râdem împreună de ele și să le punem în cutia amintirilor la genul de experiențe: ”să nu ofer niciodată așa ceva”? Totuși, trebuie să menționez că și acestea pot fi potrivite în funcție de context, dar de cele mai multe ori nu sunt.

    1. Pixurile simple înlocuiește-le cu cele WOW!

    Despre pixuri am scris şi mai sus. Cu toții le știm pe cele clasice și devin deja plictisitoare. Fii creativ, căci astfel vor avea impact mai puternic, rămânând în mintea celor care le primesc pentru timp îndelungat. Fie că alegi un design inedit sau un pix multifuncțional, nu ai cum să greșești:

    Cât de fain ar fi să oferi femeilor de 1 martie un pix în formă de floare înfășurat în șnur, în locul unui mărțișor care va fi abandonat într-o cutie cu multe altele, fără a ajunge să fie purtat vreodată?

    2. În loc de CD, oferă memorie USB!

    Vremea CD-urilor a apus de mult timp. Tot mai puține laptopuri sunt create cu CD–ROM, așa că optează pentru un stick USB cool care să promoveze mesajul tău:

    Știai că există și USB biometric, care dezvăluie documentele conținute doar prin amprentare digitală?

    3. Optează pentru umbrelă!

    Umbrelele sunt variante alese des ca produse promoționale. De ce? Pentru că oamenii chiar le folosesc, astfel mesajul sau logo-ul tău se va plimba prin întreaga lume făcând brandul cunoscut.

    În niciun caz să nu optezi pentru poncho sau pelerină de unică folosință. Nici nu sunt practice întrucât ajungi să-ți uzi pantalonii. Excepție face un eveniment în aer liber, unde toți trebuie să-și folosească mâinile, dar chiar și atunci, oferă o pelerină de calitate.

    4. Atenție cu mâncarea!

    Alimentele nu sunt cele mai bune idei. Foarte puține au șanse de reușită, căci mulți oameni au diverse alergii sau sunt vegetarieni. În cazul în care nu dai mostre din produsele tale, căci ești o firmă care produce produse alimentare, optează mai bine pentru promoționale eco utile, fie că vorbim de pungi reutilizabile, produse din bamboo personalizate sau semințe.

    Când vrei să oferi alimente e foarte important să verifici termenul de valabilitate și mare grijă la depozitare, căci nimeni nu-și dorește biscuiți zdrobiți sau ciocolată topită. Apropo de ciocolată, nu doar pentru că am eu o slăbiciune pentru ea, dar chiar e printre singurele care mi se pare potrivită pentru a fi oferită. Dacă e într-o formă inedită, cu atât mai bine!

    5. Nimic care nu e WOW!

    Cred că deja ți-ai făcut o idee despre ce e WOW. Orice e util, calitativ și ingenios. Chiar și insignele pot fi WOW în contextul potrivit, deși, personal, aș alege altceva, căci și acestea au tendința de a fi rătăcite prin sertare. Eu avem în liceu ghiozdanul plin de insigne, dar acum nu aș mai face asta.

    Știi ce mai e WOW? Să fii tu însuți WOW. Cadoul nu e doar un obiect pe care îl folosește celălalt, ci, de cele mai multe ori, spune mai multe despre cel care îl oferă, fie că e doar o persoană sau un brand. Uite ce cred eu că spun următoarele cadouri WOW despre cel care le oferă:

    Nu am apucat să-ți scriu despre cel mai ciudat cadou pe care l-am primit: o sticlă de bulion. Ce spune asta despre cel care mi l-a oferit? Că-i plac pastele. Glumesc, nu știu ce spune, probabil că nu i-a păsat foarte mult și uitând de ocazie mi-a oferit ce a găsit în frigiderul firmei.

    Fie că ai nevoie să loializezi clienți, să te promovezi la evenimente, să întărești legăturile de business cu diverși parteneri, să îți faci afacerea cunoscută e important să ții cont de regulile WOW ale cadourilor: să impresioneze, să fie de calitate, să exprime clar mesajul tău, să fie utile și în acord cu brandul tău.

    Dacă tot am ajuns la brand, încă o variantă esențială pentru a fi vizibil este să folosești promoționalele pentru ca logo-ul sau mesajul tău să fie văzut cât mai des de clienți. Se aplică în special segmentului HoReCa. Gândește-te unde mănânci de obicei fast-food. Ți-a venit imediat în minte un lanț mare al cărui logo îl știi pe dinafară? Eu am deja vreo trei în minte.

    Un șorț sau uniformă imprimată cu logo-ul firmei face clar pentru client la cine să apeleze pentru încă o băutură și arată profesionalism. Nu trebuie să te oprești doar la uniformă! Personalizează paharele, șervețelele, sacoșele și ambalajele dacă vrei ca unui client să-i rămână în minte afacerea ta.

    Sper că ți-a fost util acest articol scris pentru Spring SuperBlog 2020, acum e rândul tău să lupți contra cadourilor nașpa. Fii  #SuperErouToday și distribuie acest articol ca să-l vadă și seful tău! Iar dacă tu, cel care citești ești șeful lui sau ei, fii ”cel mai erou” și intră astăzi pe Today Advertising!

    Sursa fotografiilor: www.todayadvertising.ro

    1 decembrie 2021 în fotografii

    By
    Cătălina
    -
    0

    Nu m-am putut abține, iar în data de 1 decembrie, de Ziua României, am ieșit la o sesiune de fotografii.

    Le-am postat în acest clip:

    La mulți ani, dragi români!

    Anul Cărții – 2019

    By
    Cătălina
    -
    3

    Pasiunea mea pentru cărți a existat încă din școală, așa că atunci când am aflat că anul 2019 e declarat Anul Cărții, m-am bucurat, mai ales că în anii de facultate nu am avut timp să mai citesc pentru mine, pentru sufletul meu. La începutul anului am dat o comadă pe unul dintre site-urile mele preferate de cărți și s-au adunat câteva zero-uri la sumă, iar acum mă gândesc pe unde să le pun într-o garsonieră în care locuiești comod doar dacă ai o valijoară de haine și cam atât. O metodă voi găsi.

    Fiind 31 ianuarie, ultima zi de ianuarie din anul 2019 cu mintea concentrată pe orice altceva în afară de treaba pe care o am de făcut (care e multă și implică să învăț texte pe de rost) mi-am amintit de România Citește, proiect care urma să fie lansat și vizează promovarea lecturii în clase. Nu am găsit mai nimic. Nici nu știu, a fost lansat? Nu a fost? Sigur că am găsit romaniaciteste.ro, o inițiativă cu același scop, dar inițiatorii sunt cei de la Fundația Culturală Ideea Europeană. Am mai tot căutat, ”România Citește – Klaus Iohannis”, am găsit ”România Educată”, proiect timid din punctul meu de vedere, dar nu sunt profesor și nici măcar elev nu mai sunt. Am obosit, nu am număr de la nicio instituție de la care să aflu mai multe, așa că am reununțat să mai caut. Dacă e pentru elevi, să fie de bine! Dacă știi mai multe ca mine, foarte bine, nu mă supăr să-mi dai link-uri, chiar mă bucur, iar dacă pur și simplu ești ”la sentimentul meu”, asta e, nu avem decât să sperăm că va fi mai bine. Până atunci să citim și să scriem noi, cei care putem și vrem. Fericirea mea stă în faptul că în 2018, vânzările de cărți au fost în creștere.

    Ceasul, elementul care întregește atât ținuta, cât și viața

    By
    Cătălina
    -
    1

    Eram liceană și mă tot întrebam cât mai durează până se termină ora de fizică, așa că mi-am scos telefonul și mi-am auzit numele:

    – Domnișoară Popa, ne spuneți cu cine vorbiți?
    – Mă uitam la ceas…
    – Vă lămuresc eu! Suficient cât să treceți la tablă să rezolvați exercițiul.

    Eram la facultate, aveam examen la ora 14:00. Mai devreme am ieșit să mănânc, știam că mi-am pus alarma să sune când ar trebui să plec. Am mâncat, mi-am comandat și desert. Dacă nu am auzit nimic, m-am dus și la patinoar, până când m-am gândit totuși să-mi verific telefonul. Telefonul era fără baterie, iar eu mă simțeam ca în Teoria relativității. Panicată, am început să întreb disperată în jur cât e ora, fără să îmi dau seama că aproape traumatizasem un copil, având în vedere că pe gheață eram doar eu și câțiva pici. Povestea s-a terminat cu bine, nu am întârziat la examen, dar nici mult nu mai aveam.

    Nu înțeleg nici acum de ce a durat atâta timp să înțeleg că aș fi împușcat doi iepuri dintr-o lovitură cu un element foarte simplu, până și cuvântul are doar 4 litere: ceas. Mi-aș fi simplificat relația cu timpul și aș fi amplificat relața cu stilul meu. A trebuit să trec prin prima etapă ca să îmi dau seama de a doua, însă a fost suficient să mă îndrăgostesc de primul ceas de mână pe care l-am purtat ca totul să vină de la sine, adică o colecţie de ceasuri potrivite cu costumaţii şi evenimente diferite la care aş putea participa, dar le voi lua pe rând.

    Primul ceas (ca prima felie de pizza, pentru a prinde gustul)

    Deşi am trecut prin multe momente în care un ceas la mână mi-ar fi fost util, nu mi-a trecut niciodată prin minte în era telefoanelor să-mi iau unul. Am ajuns să mă îndrăgostesc de ele abia când am primit primul ceas de damă Fossil de la prietenul meu sătul să tot întârzi. Mă gândesc că un alt motiv pentru care mi-a făcut cadou acest ceas, pe lângă faptul că tremura din toţi rărunchii atunci când eram eu la volan şi voiam să aflu cât e ora (radio-ul maşinii nu are setată ora, iar, din instinct, în loc să-l întreb pe el, aveam tendinţa să mă întind după geantă să iau telefonul) a fost şi că uitându-se la el, a văzut ceva din stilul meu lejer, văratic mai ales că atunci era o perioadă călduroasă care parcă te îndemna să te pierzi printre flori:

    Ceas JACQUELINE ES4672 Quartz

     

    L-am purtat foarte mult timp de atunci, la rochii lungi şi lejere, dar şi la blugi şi cămăşi. A fost o bună perioadă ceasul care întregea orice ţinută, în continuare mi-a rămas foarte drag, dar colecţia s-a mărit când am descoperit WatchShop.

    Din întâmplare, căutând să-l surprind şi eu pe prietenul meu, căci, în sfârşit, îi înţelegeam pasiunea, am căutat ceasuri pentru bărbaţi şi am descoperit WatchShop care mi-a devenit ca un ghid, mai ales că experienţa mea de până atunci nu era foarte vastă. Abia descoperisem cum e să trăieşti conectat cu timpul, să trăieşti în prezent. Ştiai că există şi o tehnică numită mindfulness care încurajează conectarea cu momentul prezent? Pentru mine, ceasul primit a fost ca o ancoră pentru a îmi aminti să fiu prezentă în viaţa mea, să apreciez fiecare clipă şi să nu-mi fie frică de cum trece timpul căci el face parte din mine.

    Ştiu că mi-a fost greu să aleg un cadou pentru că multe modele mi se păreau extraordinar de frumoase. De altfel, WatchShop are o gama variată de branduri originale și accesorii pentru ceas, potrivite oricărui stil şi oricărui buget. Aşa că m-am gândit la prietenul meu, la firea lui, la fel cum a procedat şi el cu mine, şi m-am orientat la un ceas de bărbat Vostok care să-i fie util în următoarele aventuri ale vieţii. Un ceas performant care să-i amintească de faptul să sunt pregătită să explorăm împreună lumea, să simţim că o conducem prin stilul şi fericirea noastră molipsitoare.

    Ceasul Vostok Europe EXPEDITION NORTH POLE-1

    Faptul că am descoperit WatchShop nu a făcut decât să mă bucure, căci explorând catalogul cu ceasuri de damă, am reuşit să adaug la colecţie şi ceasuri sport care să reziste în timpul efortului fizic, şi ceasuri fashion care să atragă atenţia, dar şi clasice pe care le prefer la o ţinută vintage. În principal, sunt adepta ceasurilor casual pentru că, exact cum am mai scris, am o relaţie specială cu timpul. Am ajuns să îmi iau cu prietenul meu şi “ceas cu pereche”, ceea ce înseamnă că ni le putem asorta oricând dorim.

    Îmi place că în funcţie de ţinuta pe care o aleg, am o gamă largă de ceasuri cu care o pot accesoriza. Mi-e greu să spun că am unul singur preferat pentru că fiecare îşi are povestea şi completeatează o anumită ţinută pe care îmi place să o port. Îţi voi mai scrie totuşi despre două ceasuri pe care le ador pentru că reuşesc nu doar să se potrivească cu stilul meu vestimentar, dar şi cu mine ca fire.

    Al doilea ceas (în acord cu evoluția mea vestimentară)

    Este pe atât de simplu, pe cât e de versatil şi elegant. Complet negru şi minimalist e ceasul pe care simt că-l pot asorta cu orice. Mecanismul e cu quartz, iar eu îl prefer pentru avantajul că odată potrivit, ceasul are abateri extrem de mici şi conferă autonomie de funcţionare ridicată.

    Ceas Fossil TAILOR ES4489

    E un ceas pe care l-aş purta cu mândrie la un eveniment de seară şi se potriveşte de minune cu rochiile mele de ocazie. Fie că aş opta pentru una simplă într-o singură culoare sau pentru ceva cu sclipici.

    Al treilea ceas (util în orice context și moment al zilei)

    Pe acesta intenţionez să mi-l fac cadou. Este vorba de un ceas în acord cu vremurile moderne, “un ceas deştept”. Mi s-ar potrivi la hainele casual pe care le port zilnic şi nu doar că aş avea un indicator al timpului mereu la mână, dar şi multe alte funcţii: GPS, monitor cardiac, termometru.

    SmartWatch Fossil SMARTWATCH FTW6024

    Nu ar mai fi nevoie să îmi scot de fiecare dată telefonul pentru a vedea notificările de pe smartphone, iar bucuria mea cea mai mare ar fi că la o ședință plictisitoare, nu s-ar supăra nimeni dacă stau cu privirea ațintită spre ceas, dar spre telefon ar fi cu adevărat nepoliticos. Aș putea chiar să plătesc cu el prin Google Pay.

    În ceea ce privește stilul meu vestimentar, e perfect pentru orice ținută, dar mai ales pentru cele de zi. Mă încântă că e negru pentru a-l asorta ușor, mai ales, că pot deja să intuiesc că ar deveni cel mai folosit din colecție întrucât e mai mult decât un ceas, e un device.

    L-am adăugat deja în coșul de cumpărături, mai rămâne doar să-mi ascult ceasurile mecanice făcând de câteva ori TIC-TAC și o să mă pot bucura de noua achiziție, probabil o să-l pun sub bradul de Crăciun cu o fundiță handmade din hârtie creponată (cu toate că până atunci o să-l folosesc deja, nu o să mă pot abține).

    Te îndemn și pe tine să te uiți pe WatchShop și să descoperi ceasul tău ideal, poate sunt chiar mai multe. Motivul pentru care am scris despre trei este tocmai pentru că eu cred că majoritatea nu suntem ”omul&ceasul”, ci ”omul&ceasurile”, păstrând totuși niște caracteristici standard la toate bazate pe gustul personal care se reflectă în întregul nostru stil vestimentar. De exemplu, pentru mine e clar că sunt adepta cadranului rotund, nu știu exact de ce, dar îmi place ideea că ceasul e rotund, telefonul e dreptunghi, dar nu trebuie să fie la fel și pentru tine. Dă-ți șansa să te descoperi, iar dacă știi deja ce îți place, nu-ți rămâne decât să acționezi după vorba ”punct ochit, punct lovit”.

    Ceasul este accesoriul cel mai complet, pe cât de util, pe atât de stilat. Este cel care îți redă încrederea și te face să te simți la înălțime. Spor la cumpărături și poartă-ți mereu accesoriile cu mândrie și pozitivitate!

    Articol redactat pentru SuperBlog 2019

     

     

    Ce am mai făcut în perioada de izolare

    By
    Cătălina
    -
    2

    În această perioadă nu am apucat să mai scriu pe blog. De când s-a terminat competiția SuperBlog, nu am publicat decât un articol scris de Emil Călineascu.

    Nu știu unde dispare câteodată toată determinarea de a așterne cuvinte, dar uite că se întâmplă și mă trezesc că nici măcar nu am intenția de a mă apuca să scriu, darămite să termin un text. Acum mi-am amintit de George R. R. Martin care e printre scriitorii mei preferați, dar și printre cei mai lenți. Aștept a 6-a carte din „Cântec de Gheață și Foc”, seria care stă la baza serialului „Games of Thrones”, de vreo 9 ani. Singura diferență dintre mine și el e că că romanele lui au 1000 de pagini, iar articolele mele 1000 de cuvinte. Și ar mai fi și că el are intriga și trecutul personajelor din primele cărți de care trebuie să țină cont. Apoi ar mai fi că el are succes și e bărbat și are de vreo trei ori greutatea mea și… Ce să mai! Sunt o grămadă de diferențe, dar, pur și simplu, când nu reușesc să scriu, mă gândesc la el.

    Partea bună e că pe lângă scris mai am și alte pasiuni. Această periodă, declarată stare de urgență, mi-a oferit prilejul să mă ocup de un proiect drăguț la radio Itsy Bitsy.

    Am creat filmulețe de art&craft care să-i țină ocupați pe copii în izolare

    Am lucrat și împreună cu Andrei Neagu la noul lui clip muzical

    Acesta a fost realizat cu peste 20 de persoane în perioada de izolare. Cum a fost posibil? Afli aici!

    O altă pasiune cu care m-am jucat în perioada de izolare a fost actoria

    Una dintre primele mele iubiri este actoria. Deși mi-am pierdut la un moment dat dragul pentru ea, în această perioadă am încercat să mă reconectez cu plăcerea de a mă juca. Mi-am dat frâu liber imaginației, ceea ce încerc să fac tot mai des în ultima perioadă. Să fiu mândră de cine sunt, căci dacă nu ne apreciem noi înșine, atunci cine?

    Primăvara aceasta a venit cu gânduri și dor de SuperBlog

    By
    Cătălina
    -
    0

    Astăzi m-am uitat la ghiocei. Am lăsat soarele să-mi mângâie obrajii dați cu SPF. Am trecut pe lângă tarabe pline de mărțișoare și m-am gândit la persoanele dragi din viața mea cărora vreau să le ofer unul. Nu pentru că au ce face cu acel mărțișor, ci pentru că noi oamenii avem nevoie de metode și motive pentru a iubi, pentru a ne bucura, pentru a ne aminti că apreciem și suntem apreciați. Suntem legați de simboluri și amintiri. Suntem conectați.

    Acestea sunt doar câteva gânduri pe care venirea primăverii le-a născut în mine. Însă mai e un sentiment, acela de dor. Dorul pentru momentele în care alegeam florile pentru profesoare. Dorul de a-mi număra mărțișoarele când ajungeam acasă de la școală. Dorul de a mânca ciocolată primită, dorul de a mă îmbrăca în rochii, dorul de a scrie toată primăvara articole pe blog.

    Dorul de a scrie toată primăvara articole pe blog

    Acum că am ajuns aici, vreau să dau câteva detalii organizatorile bloggerilor, celor care vor să se provoace și să se bucure de un proces de creație, dar de ce nu, și de șansa de a câștiga multe premii. De fapt, nu vă dau eu aceste detalii, vă las să le descoperiți de la sursă: aici. Eu doar transmit un sentiment, un gând. Scriu instinctiv acum, fără structură. Scriu ca să scriu pentru că iubesc să scriu, iar SuperBlog îmi reamintește de fiecare dată asta, chiar și la 4 ani de când sunt doar blogger partener, fără a participa în competiție direct.

    Îmi lipsește disciplina pe care mi-a dat-o competiția SuperBlog, iar ediția de primăvara e specială pentru mine. Eu fiind câștigătoare de ediție Spring.

    Competiția Spring SuperBlog 2024 începerea odată cu primăvara, iar înscrierile sunt deschise și te așteaptă dacă ești blogger dornic de aventură. Să fie competiție! Să fie fresh content!

    O descoperire super, competiția de blogging

    By
    Cătălina
    -
    9

    Era momentul în care mă uitam la numele: cătălinapopa.com și încercam să mi-l asum. Mă uitam la fetița minusculă pe post de “i” și mi-o voiam dragă. Era momentul în care eram hotărâtă să scriu pe blog, ceva mai des decât o dată la 3 luni. Așa că m-am gândit că e o idee bună să găsesc și niște locuri în care să promovez ce scriu. Jurnal am deja, de ce mi-aș mai face unul online? Voiam ca măcar un om să citească, chiar și doar printre rânduri. Mi-a venit ideea să caut grupuri pe Facebook în care oamenii își distribuie articolele, am dat de SuperBlog și uite cum am ajuns să nu distribui în niciun grup articolele, dar să citesc mai multe despre acest grup care m-a stârnit. Mi-am dat seama încă de la început că e ceva neobișnuit, dar nu știam ce.

    Uite așa, cu descoperirea făcută în ordine inversă decât se întâmplă cu majoritatea – în general afli de competiție, apoi de grup – a început o aventură în lumea advertorialelor creative despre care nu știam nimic studiat, doar organic. Reclama fiind atât de agresivă în lumea modernă știm, de fapt, mai multe decât credem.

    Ce e SuperBlog?

    Am mai scris și în articolul meu de înscriere, e o competiție pe diverse teme oferite de sponsori. La fiecare probă există premii individuale, iar dacă scrii la toate probele și te clasezi pe podium (I,II,III) mai câștigi niște bănuți. Anul acesta s-au primit:

    • locul I – 2000 de lei
    • locul II – 1000 de lei
    • locul III – 500 adică eu, nu euro, tot lei 🦁.

    În mijloc e locul I, locul II în dreapta, eu în stânga.

    Spring SuperBlog e un fel de Sprint SuperBlog. O cursă de viteză atât prin gestionarea timpului de a scrie la probe în termenul limită, cât și prin rapiditatea cu care apar. Vreo trei pe săptămână. Nu pare mult, dar în contextul în care sunt tot felul de probe, de subiecte, la un moment dat, termenele devin un stres.

    Cum sunt probele?

    Unele probe îți sunt dragi din prima, pe altele le urăști, pe unele le iubești când le vezi și le detești când apar notele. Cele mai multe te fac la prima impresie să exclami finuț: WTF, dar îți trece. Citești încă o dată enunțul, bagi repede pe google câteva cuvinte care nu aveai habar ce înseamnă, cum ar fi “e-mobility”. Citești și sursele de informare cu un ochi plângând și unul râzând și apoi NU AȘTEPȚI, ci GÂNDEȘTI.

    Măcar dacă gândești variante, ai timp să scoți ideile proaste, să scapi de ele și ai o șansă să vină cea bună. Dacă aștepți să te lovească inspirația în timp ce te uiți la Games of Thornes s-ar putea să iasă un articol în care deodorantul să vrea supremația asupra șamponului și să-l provoace la duel. Ceea ce nu e rău, de fapt… hai că m-am răzgândit. Fiecare are dreptul să-și caute, aștepte sau gândească inspirația. Totuși, un rezumat GoT va fi apreciat de un juriu-fan, dar nu cu o notă bună, ci cu un gând compătimitor.

    Scrii pentru tine?

    Tot aud că important e să scrii pentru tine la SuperBlog. Poate fi, dar pentru tine poți să scrii despre orice altceva, despre subiecte care sunt “ale tale”.

    Așa că nu, nu cred că scrii pentru tine, însă cred că trebuie să scrii conform cu principiile tale. De exemplu, eu, vegetariană fiind, nu aș susține niciodată că mănânc cârnați doar pentru că sponsorul e Măcelarul cel “Bun”, cel mult, dacă chiar vreau să rămân în competiție (aici e tricky. Dacă vrei să scrii la toate probele trebuie să faci mici sacrificii. Nu te obligă nimeni, dar dacă ai intrat “în horă” și stai bine cu punctele e greu să renunți, psihologic vorbind) aș face o poveste ficțională despre o fată sau un băiat care s-au întâlnit în magazinul cu cârnați. Mă rog, asta aduce mai mult a film erotic-comedie, dar înțelegeți voi. Nu m-aș raporta la mine. Da, poți să faci și asta. Cerul e limita! Și condițiile tehnice…

    De ce să participi la SuperBlog?

    • Pentru a te testa. Să vezi dacă ai disciplina de a respecta niște termene, niște condiții tehnice, niște reguli.
    •  Premii! Poate nu câștigi nimic, însă nu trebuie să pleci cu gândul ăsta. Cum sigur e un câștigător, iar el poate. Tu de ce ai fi mai prejos? Sunt în competiție oameni cu copii, cu joburi full time. Oameni care scriu noaptea, oameni care au toată ziua doar pentru a scrie… Nu ai de unde să știi cine câștigă. Tu scrie ceva ce ție ți-ar plăcea să citești și vei avea, cel puțin note mari, dacă nu măcar vreo mențiune la vreo probă individuală sau poate chiar vei fi in clasamentul final în primii 3.
    •  Să cunoști oameni noi! Pentru asta îți recomand să te înscrii în grupul de pe Facebook. SuperBlog e o comunitate frumoasă cu oameni inteligenți.
    •  Să-ți crești popularitatea blogului, mai ales dacă ești la început.
    • Pentru statutul de finalist la gală!

    Ce gală? Unde? Cum?

    Fiecare maraton de SuperBlog se finalizează cu o petrecere/excursie prin țară. Există unul primăvara și unul toamna (și noi ca școlarii, nu degeaba sunt bloggeri care au comparat competiția cu o școală).

    Anul acesta am fost cazați la sponsorul Hotel Miorița din Neptun, iar a doua zi, după ce am chefuit până la 2:00, am mers la Paradis Land care m-a inspirat pentru un viitor articol despre parcurile de aventură. Când scriu ora 2:00 mă refer la colegii mei. Eu la 22:50 sforăiam în ritmurile în care se cânta lângă tort la petrecere, însă l-am admirat din poze și pare delicios).

    Cum am fost eu înainte și după gală? Cam așa

    Sursă: Facebook

    Fericirea e o alegere și vine în funcție de scopul pe care ți-l stabilești. Abia pe la jumătatea competiției mi-am dat seama că scopul meu este să mă aflu pe una dintre cele trei poziții. Pornisem cu cel de a câștiga ceva măcar la una dintre probe și s-a schimbat pe parcurs.

    Nu e nicio problemă dacă din a fi în primii 10 se schimbă în a îți face măcar trei prieteni sau în a termina competiția. Sigur că premiile sunt motorașul acestui concurs, de aceea consider că niște cadouri valoroase sunt binevenite. Poate m-ai judecat acum, dar caută în tine însuți și răspunde-ți la întrebarea: aș scrie pentru o companie de calorifere pe ochi călduroși? Poate… dacă e compania vecinei preferate, aia care mă împrumută cu zahăr și strânge după câine.

    În loc de încheiere, un pic din atmosfera și fâstâceala (a mea) de la gală:

    1234...10Page 3 of 10
    © Newsmag WordPress Theme by TagDiv