PantofiDeFabrica sau PantofiDePortelan?

Recomandări

By

-

01/08/2019

Marilyn Monroe, considerată sex-simbolul secolului XX, spunea: “Dă-i unei fete pantofii potriviți, iar ea poate cuceri lumea”.

Mereu am șimțit că trebuie să-mi spui cum ai grijă de picioarele tale, ca să-ți spun cine ești. Până la urmă, picioarele sunt cele care ne poartă dintr-o parte în alta. Sunt cele care ne susțin greutatea chiar și după Crăciun. Sunt cele care se fac primele remarcate în filmele în care divele coboară dintr-o mașină luxoasă.

Ce înseamnă totuși “pantofii potriviți”? Eu cred că pentru fiecare înseamnă altceva, mai ales în ceea ce privește aspectul estetic. Însă o trăsătură e general valabilă: calitatea.

CUMPĂRĂTURI ONLINE

Am tendința să fac cumpărături online mai des decât să mă duc în magazine fizice pentru că timpul e foarte important și am motoarele de căutare cu care pot găsi exact ce mă interesează. Așa am descoperit PantofiDeFabrica.ro, unde am constatat că pot să mă asigur că mărimea e cea potrivită prin ghidurile de mărimi pe care ni le pun la dispoziție. Eu ți le arăt pe cele pentru adulți, dar cum au încălțăminte și pentru copii, au ghid de mărimi și pentru aceștia.

În stânga e ghidul de mărimi pentru femei, iar în dreapta e cel pentru bărbați. (Sursa: Pantofidefabrica.ro)

În general, mă uit cu mare atenție la toate categoriile de pe site-urile care îmi atrag atenția, inclusiv la “Despre noi”, de unde am aflat că PantofiDeFabrica.ro a luat viață in anul 2019, făcând parte dintr-un proiect realizat din fonduri europene. Ceea ce mi-a stârnit curiozitatea chiar mai mult.

FII ANTREPRENOR ÎN ȚARA TA

Se pare că la proiectul ”FII ANTREPRENOR ÎN ȚARA TA”, au aplicat 200 de români din diaspora cu câte un plan de afacere pentru câștigarea de fonduri europene nerambursabile de maximum 40.000 euro fiecare. Din 200 de proiecte, doar 25 de planuri de afacere au devenit realitate, printre care și magazinul online de încălțăminte din piele de origine spaniolă, PantofiDeFabrica.ro. Așa că a cumpăra de aici mi se pare și o ocazie bună de a susține niște români care au renunțat la joburile lor din străinătate pentru o afacere proprie în România.

E de la sine înțeles că cele 25 de afaceri care au câștigat fonduri europene nerambursabile de până la 40.000 euro fiecare, au avut planurile de afaceri cele mai convingătoare. Ce să mai spun despre faptul că planurile de afaceri au avut cel puțin 90 de pagini? Eu zic doar să ne bucurăm că acești oameni determinați pot fi ACASĂ. Orice am crede, nu degeaba există vorba “nicăieri nu-i ca acasă”, până și Fuego o cântă.

DE CE PANTOFIDEFABRICA?

Îmi amintesc când aveam piciorul cât o frunză de mesteacăn și purtam pantofii mamei prin casă, deși ”a purta” nu e neapărat termenul potrivit. Mai degrabă, târam pantofii ei dintr-o parte în alta a casei. Atunci visam la niște tocuri înalte până la tavan, acum visez la stil și calitate. Mai ales că odată cu timpul am început să numesc încălțămintea incomodă și cea care se strică imediat: ”PantofiDePorțelan”.

Pantofii De Porțelan sunt, exact cum ne spune și denumirea, furmoși, dar ”se sparg”, nu rezistă în timp. Mai au și alte caracteristici care ne pun sănătatea în pericol:

Materiale nepotrivite. De exemplu, talpa de plastic favorizează apariția ciupercilor, a mirosurilor neplăcute și a mâncărimilor.
Forma nepotrivită. E important să alegem forma în funcție de piciorul nostru, nu invers, altfel vom avea dureri și bătături. Vârful pantofului e necesar să fie suficient de lat pentru a evita să avem degetele înghesuite.
Talpa prea groasă poate crea probleme genunchilor.

De aceea e important să ne cumpărăm pantofii de la o firmă de încredere. Eu am descoperit la PantofiDeFabrica faptul că încălțămintea este:

modernă cu design atractiv
de cea mai bună calitate
la prețuri accesibile
venită direct din fabricile spaniole

Pe PantofiDeFabrica.ro găsești pantofi din piele naturală atât pentru domni, doamne, cât și pentru copii:

Garantează durabilitatea, având încălțăminte modernă de la cele mai cunoscute mărci spaniole: Angelitos, Mañas, Kelme, Marlene Prieto, Piel de Angel, etc., dar și mărci internaționale de mare interes precum Xti.

CE AR MAI FI DE ȘTIUT?

Transportul este gratuit pentru comenzi de peste 200 lei în toată România, iar comenzile pot fi atât online, cât și en-gros.

Merită să vezi Sherlock Gnomes (2018)?

Filme

By

Cătălina

-

24/07/2019

2

Când am citit descrierea de pe HBO GO (unde l-am vizionat), aveam impresia că “Sherlock Gnomes” va fi plin de suspans și de răsturnări de situație surprinzătoare. Însă e un film previzibil și destul de plictisitor. Nu am avut nicio revelație, niciun moment în care să empatizez cu personajele și nu mi-a trezit nicio emoție puternică. Totuși, nu cred că e cazul să-l critic atât de dur, căci poate fi un film simpatic de văzut cu familia. De aceea, când vorbim de filmele de animație, cele care sunt create pentru familie, adică și pentru copii, sunt două perspective diferite din care trebuie privit.

Cred că filmul, așa cum ne sugerează și titlul, se vrea o variantă a lui “Sherlock Holmes” pentru copii, însă maniera de a face asta într-o continuare a filmului “Gnomeo and Juliet” din 2011 nu mi s-a părut neapărat inspirată. Filmul e dinamic și cred că pentru copii poate fi amuzant. Bineînțeles că te poți aștepta la trimiteri și către piesa “Romeo and Juliet”.

“Substanța” filmului ar fi: “nu fi rău cu oamenii dragi din jurul tău”. Însă maniera în care aflăm asta e atât de puerilă că nu mai reușește să impresioneze pe nimeni care are peste 12 ani.

Distribuția nu mi s-a părut extraordinară, dar nici nu m-a deranjat. Eu am văzut filmul în engleză, așa că mă refer la distribuția originală. Johnny Depp a fost preferatul meu. De la John Stevenson, regizorul, aveam așteptări mai mari, mai ales că e cel care a regizat și unul dintre filmele mele preferate de animație: “Kung Fu Panda“.

Filmul a câștigat la Hollywood Music In Media Awards (HMMA) pentru Best Original Song – Animated Film. Partea mea preferată din film a fost când s-a auzit cântecul:

Nu sunt prea multe de spus, dar ce e de reținut este că dacă ai o oală de mâncare pe foc și copiii nu te mai așteaptă, încep fără tine filmul, nu are de ce să-ți pară rău, nu ai pierdut nimic.

Mi-am făcut vlog?

Personal

By

Cătălina

-

23/07/2019

25

Sunt în concediu. Nu am laptopul la mine, așa că nu voi scrie prea mult, dar vă voi arăta două filmulețe. Nu îmi propun să-mi fac vlog, dar aveam chef de filmat. M-am gândit la două subiecte și au ieșit aceste clipuri:

Este clar că nu am prea multe vizualizări. Nu mi-am făcut un nume, nici promovare, nici măcar nu am încercat, dar ce m-a stârnit este că la al doilea clip am un dislike, vreo 4 like-uri și vreo 50 de vizualizări. L-am distribuit printre prieteni, deci unul m-a “trădat” aș putea glumi. De aici s-a născut o curiozitate. Cum like-urile și dislike-urile sunt anonime pe Youtube, tu dai dislike cunoscuților? Cum reacționezi când nu îți place o postare de-a unui prieten?

Ghid pentru a nu fi un nesimțit în autobuz. 10 lucruri pe care nu trebuie să le faci!

Gânduri

By

Cătălina

-

14/07/2019

9

Înainte de a pleca de acasă se dă tricoul jos într-un mod senzual sau nu. Se picură stropi de apă pe pielea epilată și se săpunește bine de tot, cel puțin un minut fiecare subraț.
Se ia bila aia albă care se numește deodorant, îl găsești pe lângă săpun în supermarket. Dacă nu știi unde e săpunul poți să le cumperi online. Oricum, o să presupun că le ai în sertar. Se pun câteva straturi de deodorant până se acoperă toata zona. Sau fâsâi din spray, nu-l confunda cu cel de tânțari.
Se îmbracă un alt tricou curat și ești liber să zburzi. Parfumul e opțional! Oricum, a nu se sări pașii de dinainte.
Se valideaza cartela căci nimeni nu vrea să îți audă înjurăturile cu controlorii.
Se stă cuminte în picioare dacă nu e loc liber.
Nu se pun bagaje pe picioarele altor călători, cu atât mai puțin nu se pune partea ta posterioară peste alții.
De preferat, ar fi, dacă stai pe locurile alea cu semne greu de descifrat (parcă îți seamănă cu o siluetă de femeie cu o minge de fotbal în dreptul abdomenului și una cu un om scund sau una cu unul care și-a înfășat mâna în perdea), să te ridici dacă vezi oameni care arată cam așa:
sursă: Pixabay
Dacă ai căștile, pârțurile tot se aud!
La final, când cobori, nu-ți face griji! Nu trebuie să-ți iei la revedere de la șofer. Știu că îți vine să-i strigi vreo două de apreciere: ”să-mi **** mămăliga, așa conduci tu bre? Pui frână pentru aia bă? Pentru reptila aia de pe drum? Și de-o calci, aia are pielea tăbăcită că nici nu simte, să-mi bag **** în volanul tău de…”. Un la revedere atât de lung s-ar putea să te facă să mai mergi o stație în plus.
Neapărat! Între stații se așteaptă ca pe ace, trecând de pe un picior pe altul pentru că știi că ești chiar în dreptul clădirii unde trebuie să ajungi. Dar se așteaptă! Așa facem cu toții. Poți pune cel mult o întrebare spășită, dar dacă răspunsul este: ”nu”. Un dialog de genul: ”Bă, nici nu știi să conduci, dapăi să oprești! Nici unde e butonul de deschis uși nu știi…„ te clasează la candidatul ideal pentru titlul de: ”Nesimțit Autentic”.

Mă machiez prea mult? Dansez singură în baie? | Q&A CU PRIETENUL MEU

Interviuri

By

Cătălina

-

09/07/2019

5

E o plăcere în a vorbi despre tine, dar și în a afla despre alții. Așa că am făcut primul meu clip Q & A (questions and answers).

Tu ai avea vreo curiozitate? M-ai întreba ceva?

O după-masă pe Calea Victoriei

Personal

By

Cătălina

-

16/06/2019

6

Eu nu sunt din București. Locuiesc aici acum, ca mulți alții care după studii au zis: “Ce mai dau eu 50 de lei pe autobuz să mă întorc acasă? Lasă că șoferii trăiesc oricum, dar ăștia cu chiriile, săracii, ei de ce să moară de foame?”

Și cum te obișnuiești cu un loc, nu-l mai vizitezi, nu-l mai vezi cu ochii de turist. Parcă își pierde din farmec. Numai că ieri, m-am hotărât să mă plimb prin zonele mele preferate.

Am făcut câteva poze cu Bucureștiul, așa cum nu l-am mai privit de mult timp:

Calea Victoriei:

Partea mai puțin cunoscută a acestei zone

Ateneul Român:

Mici detalii:

Dress-code din colecția primăvară-vară de pe Calea Victoriei

Care este zona ta preferată din orașul în care locuiești?

Animoji, emoji și emoticoanele în viața noastră

Gânduri

By

Cătălina

-

09/06/2019

1

Am scos de curând un video despre care v-am mai povestit. În clip am ales să folosesc Animoji. Și m-am trezit întrebată de prieteni: “de ce?”. Răspunsul e mai simplu decât pare, pentru că e haios, pentru că m-am distrat. Pentru că nu am vrut să adun o “brigadă”, o “gașcă” de fete care să dea din posterior sau mulți tineri care să sară lângă o mașină scumpă. Pentru că am vrut să fie o glumă, un pamflet, și mă bucur că mulți oameni au văzut-o așa.

Animoji-urile funcționează pe Iphone și Ipad și sunt fețe imense care preiau expresiile tale faciale și poți crea filmulețe haioase sau poze simpatice cu ele. Evident că animoji e descedentul emoji-urilor, așa că nu am putut să nu mă întreb: “Care e faza cu ele? Cine a dat tonul la folosirea lor? Puștii? Generația actuală de tineri prea plină “de laude” din partea altor generații?”. Nu mi-a fost deloc mare mirarea când am aflat că emoji-urile sunt mult mai bătrâne decât am crede. Înaintea lor, au fost emoticoanele, cei care foloseam Yahoo Messenger încă avem tendința de a scrie cu diverse semne de punctuație: “:P – fața care scotea limba”, “:D – fața zâmbitoare” și, desigur, binecunoscutul “:)))))”.

În 1881, în revista de satiră Puck au fost publicate următoarele emoticoane, adică fețe care folosesc semne de punctuație. Au fost numite: “artă tipografică”:

Se pare că primul care a folosit emoticoane într-un email este profesorul Scott Fahman de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, SUA care a propus ca “:-)” să marcheze mesajele haioase, iar cele serioase să aibă semnul: “:-(“, asta în anul 1982. Soluția profesorului a venit pentru că oamenilor le era greu să-și dea seama de postarile în glumă și cele serioase de pe o platformă online a Universității Carnegie Mellon. Emoji-urile sunt acele imagini mici cu care suntem atât de obijnuiți acum și poți crea aproape orice cu ele.

De curând am văzut că pe pagina de facebook de la HBO GO au postat poze cu emoji și ne-au provocat să ne dăm seama ce personaj din “Games of Thrones” reprezintă. La poza de mai jos, de exemplu, eu cred că este Bran, căci el este supranumit: Three Eyed Raven.

Emoji-urile au fost create în 1998 de Shigetaka Kurita, inginer la compania de telefonie NTT Docomo. Numele combină două cuvinte japoneze: “e” (imagine) și “moji” (caracter).

Și uite că de la o joacă, un clip, am ajuns să studiez istoria emoticoanelor și pot să zic că și astăzi am învățat ceva. M-am distrat și am încercat să fac o poveste simplă care să ilustreze cursul vieții, folosindu-mă doar de emoji:

Hai pe flow – Cătălina Popa

Personal

By

Cătălina

-

05/06/2019

8

Era o zi ca oricare alta, soarele printre nori, ferestrele închise, aer îmbâcsit și eu cu ochii mijiți, ca o felină abia trezită, scrollând Facebook-ul.

O reclamă foarte prost plasată, o reclamă care mă face să mă întreb: “La ce se gândea dragul de Mark Zuckerberg?” (Cu siguranță nu la Cătălina Popa, care nu a mai intrat într-un KFC din… hmm, din perioada în care dinozaurii își tăvăleau burțile în nisip) stătea răzleață la mine pe “home-ul” virtual. “KFC – concurs 5GANG”. Trebuiau făcute niște versuri care să includă ambele denumiri: “KFC”, “5GANG” și câștigai bilete la concertul “GANG-ului”. Curioasă, am zis să văd și eu ce mai compune lumea. Cam asta era pe acolo:

Acum, trezită pe bune, îi dau un telefon lui Andrei.

Băi, tu cum ai fi dacă ai fi licean?
Ce? Dorm!
Foarte rău, dacă erai licean sigur nu dormeai, erai la școală. Eu mă apucam de trap.
Lasă-mă în pace! Pa!

Am avut timp să mă spăl pe ochi doar, căci am și primit un sms cu niște versuri. Nu a durat mult și m-am trezit în fața unui microfon. M-am rugat pentru niște auto-tune și a ieșit asta:

O joacă, un exercițiu de imaginație și multă distracție bazată pe hate-ul pe care și-l pot lua niște tineri. E fascinant că unde există foarte multă iubire, fani, există și foarte multă ură. Un alt exemplu ar fi Games of Thrones.

Clipul, melodia, totul este joacă și trebuie tratată ca atare. Nu mă interesează să detronez pe nimeni. Regele e cine vrea el să fie!

Cum aș afla că sunt însărcinată?

Gânduri

By

Cătălina

-

12/05/2019

131

M-aș trezi cu ochii mici și părul ciufulit ca în oricare altă dimineață. Aș apela cu încredere la șervetelele mele intime cu bicarbonat de sodiu și aș spera că barza drăguță de pe etichetă mă va face să nu le confund cu cele faciale.

Atunci, trezită de pasărea aducătoare de copii mi-aș da seama în ce zi suntem. Dată trecută de mult de perioada mea menstruală. Aș încremeni pentru un moment, apoi aș răstălmăci dulăpiorul după testul de sarcină Barza Clasic sau dacă aș vrea l-aș putea folosi pe cel cu determinarea săptămânii. De ce testul Barza? Pe lângă faptul că e recomandat de Societatea de Obstretică și Ginecologie, e și primul test de sarcină din România. Dacă eu aș fi la prima sarcină, de ce să nu folosesc primul test apărut? Doar a avut peste 25 de ani de perfecționare… Mă rog, cu siguranță l-aș folosi și la a doua, și la a treia, și la… Mai bine mă opresc, nu-i așa? Cred că, de fapt, are legătură cu fascinația mea asupra Berzei, această pasăre de poveste despre care am mai scris.

Aș avea o grămadă de produse Barza. Sigur că m-aș enerva groaznic până aș găsi testul în dulapul “minune” și m-aș uita cu jind la multitudinea de plasturi împotriva durerilor menstruale. Entuziasmul m-ar face să vorbesc cu ei: “Sper să vă mai folosesc abia peste cel puțin 9 luni!“.

Și uite că un mesaj simplu, din doar două linii m-ar face să pun muzica asta:

Să mă înfig în borcanul cu cremă de ciocolată și să îmi aștept viitorul soț cu mâna pe laptop pentru ca atunci când intră, să apăs repede pe YouTube pentru piesa asta, exact la secunda 39, ca să audă clar mesajul: Put a ring on it!

Sigur că l-aș pune să-mi maseze tălpile căci mi-aș intra din prima în postura de gravidă. Dar ce? Să fac lucrurile pe jumătate? În metrou m-aș așeza ostentativ cu mâinile pe burtă și oamenii s-ar întreba, probabil, dacă sunt constipată, dar, de fapt, eu aș știi că sunt doar atinsă de barză. Și uite așa, ar începe drumul meu cu multă limonadă în plan, că să reușesc să fac față grețurilor. Cu mult stres pentru ceilalți pentru că vă dați seama că v-aș bombarda cu articole despre picioarele mele umflate sau despre pofta de murături din toiul nopții.

Mai târziu, articolele ar fi despre cumpărături și frustrări: cum să dau aceeași bani pe care îi dau pe o bluza de-a mea, pe una de 5 ori mai mică?

Rezultatul ar fi o mică bilă cu păr negru, cu fața umflată și cu râs cristalin. Dar de unde? Va fi probabil la fel de zgomotos ca un megafon. Până acolo vor trece niște ani, acesta fiind doar un exercițiu de imaginație!

Barza e neobosită și sper să vină atunci când o chemi și îți dorești! Ajutoare pentru când vă răsare gândul frumos și înfricoșător sunt testele de ovulație și cele de fertilitate. Produsele Barza, cu siguranță, vor fi pregătite pentru când te vizitează cea reală!

Am de oferit un set complet de produse Barza. Ce ai de făcut?

Lasă-mi părerea ta în comentariu sau spune-mi cum ai aflat sau cum ar fi să afli că ești însărcinată
Like pe Pagina de Facebook Cătălina Popa

Căsuța din poveste

Ficțiune

By

Cătălina

-

09/05/2019

4

Dacă aș fi într-o poveste, casa mea ar fi mică, parchetul din acadea, pereții din bucăți de caramele (una peste alta), acoperișul din vată de zahăr. Aș avea un coș prin care nu ar ieși fum. Nu! Din contră, hornul ar fi din ciocolată, iar în fiecare zi călduroasă, picături dulci ar aluneca direct în șemineu, care nu ar fi un șemineu, ar fi o masă plină cu vase care să colecteze ciocolata. Treaba coșarilor ar fi să construiască de fiecare dată hornul.

V-ați dat seama că nu mă pricep prea mult la construcții, nu-i așa? Oricum, nu-mi place casa asta, îmi amintește prea mult de-a vrăjitoarei din “ Hansel si Gretel”. În plus, aș mânca prea mult și dacă am zis că e mică, ce ar mai rămâne din ea? Că din mine sigur ar rămâne mult, de vreo 5 ori cantitatea actuală.

Revenind la casă, aș putea să mi-o imaginez din gheață. Să alunec pe podeaua sticloasă, să mă arunc în patul îmbrăcat în pătura moale a zăpezii și să răcesc atât de rău că voi cerși după vară. Sau aş putea să am o casă de foc care să mă înveţe ale ei mistere. Într-o clipită aş fi fachir, aş muta un bulgăre de foc din mâna dreaptă-n mâna stângă, apoi l-aş arunca în sus, tot mai sus până ar veni pompierii îngroziţi. Nu doar că mi-ar transforma căsuţa luminoasă într-o mare de cenuşă, dar aş primi şi o amendă pentru casele vecine, în care oamenii nu ar mai fi fiinţe, ci cei mai copţi cozonaci.

Cum nu îţi mănânci vecinii şi nici Elsa nu eşti ca să stai în castelul de gheaţă, te uiţi la un gândăcel şi îl saluţi, apoi îl striveşti. E o căsuţă obişnuită, parchetul maro covorul pufos, lustra micuţă, biroul absent din lipsă de spaţiu, dar te descurci scriind cu laptopul în poală şi în pat. Nu-i chiar o căsuţă, e o garsonieră, dar dacă e a ta înseamnă mai mult decât orice spaţiu de poveste. În plus, în ea, poţi visa la casa ideală, dar dacă o ai, la ce să mai visezi? Poate la oamenii dragi ce-ţi trec pragul, ăsta ar fi un gând care ar merita în orice palat, în orice dugheană, în orice colţ şi petic din lume. Nu doar gândul, dar şi acţiunea. Sună-i şi invită-i pe la tine!

Dacă stau să mă gândesc, o căsuță ”din realitate” e mult mai indicată decât una din ”povestea fetei ce a rămas împotmolită în caramel, iar când a vrut să se salveze la duș, în loc de apă, era ciocolată caldă”. Aşa că spun, eu îmi iubesc case şi pe toţi cei care păşesc în ea.