Am fost fascinată de Clubul Rubik din copilărie, când îl vedeam pe tatăl meu cum făcea “magia” în doar câteva minute. Eu eram responsabilă să amestec cubul, iar tata să mă surprindă. Îmi amintesc că învățasem să ordonez colțurile, folosindu-mă de niște algorimi, însă nu am reușit niciodată să-l aranjez complet, dar mi-am dat seama că ai nevoie de concentrare, atenție, memorie și rapiditate. Îmi propun să învăț chiar și cât știam, există tutoriale pe YouTube, iar eu oricum am un cub 3×3 pe care îl păstrez la locul lui de onoare, lângă televizor. Nu de alta, dar când prietenii vin în weekend pe la mine, cel puțin unul își arată interesul și începe să ne surprindă pe toți ceilalți. Unul dintre prietenii mei are ADHD, mereu are un Cub Rubik cu el, îl ajută să își ocupe mintea și mâinile, de multe ori îmi spunea că se simte singur, însă și-a găsit iubita la speedcubing, au împărtășit tehnici și fiecare secundă contează când încep să se dueleze. De la ei am aflat multe curiozități despre Cubul Rubik și mi-am dat seama că nu e o simplă jucărie.
Curiozități despre Cubul Rubik:
- A început să se comercializeze de peste 40 de ani, devenind una dintre cele mai bine vândute jucării. Mai există om care nu a auzit de această metodă de antrenare a minții?
- A fost inventat de Ernõ Rubik în 1974, acesta fiind un profesor tânăr ce preda studiul formelor. Cubul Rubik a fost creat pentru a-și ajuta studenții să înțeleagă mișcările independente ale anumitor secțiuni fără să afecteze întregul ansamblu.
- Inițial, inventatorul a primit un patent maghiar în 1975, dar abia în 1980, Cubul Rubik a început să se comercializeze în toată lumea. Între timp, cubul a devenit tot mai rapid și performant.
- Tot în anii ’80 au apărut primele concursuri. Așa cum le zicem noi: speedcubing. Există tot felul de probe: să rezolvi cubul legat la ochi, cu o singură mână, cu picioarele, sub apă etc.
- Există mai multe metode de rezolvare. Dacă inițial, inventatorului i-a luat în jur de o lună să găsească soluția, acum există algorimi și oameni care încearcă să-și îmbunătățească tehnica în mod permanent.
- Recordul la rezolvarea Cubului Rubik e de 4,22 de secunde. Asta când vorbim de oameni, căci există un robot care reușește să ajungă la soluție în doar 0.63 de secunde.
Indiferent de cum înveți să rezolvi cubul, dacă ajungi la performanța de a îl rezolva cu ochii închiși sau doar e un antrenament cu tine însuți, o satisfacție proprie, că poate azi l-ai rezolvat cu un minut mai rapid decât ieri, Cubul Rubik nu te plictisește, îți ține mintea ocupată și îți dezvoltă gândirea și flexibilitatea, prin căile diferite de rezolvare pe care le poți alege. Foarte important e să nu te descurajezi, eu mă apuc de rezolvări. Voi începe cu tutoriale de pe net, dacă nu, oricum am planificat o seară de board games cu prietenii, o să rog pe cineva mai priceput să-mi explice.
Eu și prietenii mei avem tendința să facem diverse activități în weekend. De la a merge la film, la o terasă până la a ne strânge la unul dintre noi. Cea din urmă variantă o preferăm pentru că putem sta în papuci moi, să râdem zgomotos și să glumim fără să ne facem griji că alții se vor uita ciudat la noi.
Am descoperit două jocuri de societate oxygame pe care îmi doresc să le încerc la noua întâlnire din weekend și îți voi explica de ce.
QWIRKLE
E un joc ușor de înțeles, mai ales că seamană mult cu un altul îndrăgit de noi: Scrabble.
Mă atrage mult că de data aceasta nu trebuie să formezi cuvinte, ci un rând cu piese de aceeași culoare, dar forme diferite, ori aceeași formă, dar culori diferite. Cam așa:
Sigur că lucrurile se complică pentru că există ceilalți participanți. Până la urmă, e un joc de strategie, cât tu aștepți piesa potrivită, un alt jucător s-ar putea să puncteze. Scopul este, bineînțeles, ca la finalul jocului să ai cele mai multe puncte. Aduni puncte formând rânduri de aceeași culoare sau aceeași formă.
Din săculețul în care se află 108 piese de joc fiecare extrage câte 6. După ce adaugi piese pe tabla de joc, îți completezi numărul până ajungi la cel inițial, adică 6. Deocamdată pare exact Scrabble, dar cu forme și culori în loc de litere, deci chiar mai distractiv și palpitant, cel puțin mie așa îmi pare. Plus că nu-mi fac griji că vreun prieten va pune pe tabla de joc o literă cu multe puncte, tocmai pe pătrățica ce-i triplează punctajul, dar întorcându-mă la Owirke, grija mea va fi că un alt participant va completa un rând de 6 piese (maximum pe care poate să-l aibă un rând) și va primi 6 puncte suplimentare, pe lângă cele pe care le primește pentru fiecare piesă din rând, care valorează câte un punct. Dacă o piesă aparține de două rânduri, ea o să valoreze două puncte. Dacă vrei să înțelegi mai clar cum se primesc punctele, avem un exemplu din regulament aici:
Jocul Qwirke nu are o poveste, e abstract, e ușor de înțeles, nu încearcă să pară mai mult decât e. Regulile simple îl fac să poată fi jucat și de un copil de 6 ani. Asta nu înseamnă că e doar pentru copii, din contră, te îndeamnă la decizii ample și la o strategie inteligentă dacă vrei să-l joci bine. Nu te speria de strategie! Norocul își are locul lui în jocul ăsta, așa că eu îmi doresc să îl încerc. E de reținut totuși că se joacă în maximum 4 persoane.
Pentru serile în care ne strângem mai mulți, o variantă care să ne pună rapiditatea și spiritul competitiv la încercare mi se pare jocul Ligretto. Cu cele trei cutii diferite pot juca 12 persoane.
LIGRETTO
Este un joc de rapiditate, unde concentrarea trebuie să fie permanentă ca să acționezi înaintea celorlați. Fiecare jucător are propriul său pachet de patruzeci de cărți, scopul fiind să scape de teancul Ligretto. Deși nu e un joc de strategie, e distractiv și plăcut pentru că toți participanții acționează în același timp.
Fiecare jucător are un set într-o culoare diferită, depune cărți în fața lui (în funcție de numărul de jucători variază și numărul celor expuse), cu ciferele la vedere.
Pe acestea se vor așeza alte zece cărți care reprezintă teancul Ligretto, restul cărților rămân în mâna jucătorilor fiind teancul acoperit.
Simultan, deci fără să ne așteptăm rândul și să ne plictisim, trebuie să scăpăm de cărțile expuse (cele cu fața cu cifrele sus, teancul Ligretto). De aici, jocul îmi amintește puțin de Solitaire, doar că nu joci singur, dar trebuie să depui cărțile doar pe aceeași culoare și dacă sunt cu un număr cu unu mai mare decât cartea pe care se depune. Doar cărțile cu numărul 1 pot fi depuse oricând în mijlocul mesei și reprezintă cărțile de pornire. Știu că ați înțeles, e vorba de un șir crescător, dar ținându-se cont și de culori: 1, 2, 3 etc. toate de aceeași nuanță.
Cărțile din mână devin folositoare atunci când nu se mai poate folosi teancul Ligretto. Se întorc câte trei deodată, dacă vreuna se potrivește, poți să o folosești. Dacă nu descoperi nicio carte potrivită pentru a fi pusă în mijloc, înșiri repede alte trei cărți și tot așa. După ce cărțile din mână au fost epuizate, poți să le amesteci din nou pe cele din fața ta și să o iei de la capăt cu cele trei cărți. ”Trei” reprezintă numărul magic în basme, așa că de la atâtea cărți dezvăluite simultan în acest număr, cine știe? Poate nu o să ne mai dea pace norocul.
Când teancul Ligretto, de care nu trebuie să uiți, e epuizat, strigi tare, nu e nicio surpriză, chiar ”Ligretto”, așa știi că jocul s-a terminat și-ți poți odihni mâinile cât timp râdeți împreună de înflăcărarea pe care v-a dat-o acest joc de rapiditate. Sigur că râsul s-ar transforma repede în concentrare pentru a număra punctele: pentru fiecare carte din mijlocul mesei se primește un punct, pentru fiecare din teancul Ligretto se scad două. Destul de corect, nu? Cât timp vă trageți sufletul, puteți să vă gândiți la o nouă tură de Ligretto pentru că, nu-i așa? Și tu vrei să-ți iei revanșa!
Există și o altă variantă de joc, în care:
”1. numerele trebuie aşezate în ordine descrescătoare;
2. cărţile aşezate succesiv trebuie să fie de culoare diferită.”
Dar până acolo, eu îmi doresc să joc varianta clasică, să devin din ce în ce mai rapidă și mai concentrată!
Mi-am aruncat privirea pe jocurile oxygame și mi-am dat seama că sunt variate și pot să transforme un weekend obișnuit în unul cu totul distractiv! Le poți găsi atât pe site-ul www.cutia.ro, pe Facebook, cât și pe YouTube (deocamdată sunt postate tutoriale doar la câteva jocuri, dar cred că vor urma mai multe) pentru a le înțelege mai bine!
Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019
Sursele fotografiilor: cutia.ro și super-blog.eu
